ICCJ. Decizia nr. 946/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 3875 din 27 noiembrie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar, a fost admis recursul declarat de inculpatul S.E. împotriva deciziei penale nr. 183 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
A fost casată decizia atacată numai sub aspectul înlăturării sporului de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și de partea responsabilă civilmente B.A. SRL Arad împotriva aceleiași decizii.
S-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.V., în sumă de 300 RON, precum și onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată I.M., în sumă de 75 RON.
A fost obligată recurenta parte civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.
A fost obligată recurenta parte responsabilă civilmente B.A. SRL Arad la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.
împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare contestatorul S.E., aceasta fiind înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 10 decembrie 2012.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 386 lit. c) și d) din C. proc. pen.
Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul S.E., sub aspectul admisibilității în principiu, înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.
Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.
Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual.
în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 din C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Art. 386 din C. proc. pen. prevede cazurile în care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege.
Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu.
Potrivit dispozițiilor art. 386 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri;
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-alin. (11), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri diferite pentru aceeași faptă;
e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) din C. proc. pen.
Așadar, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive.
în prezenta cauză se constată că a fost promovată contestația în anulare invocându-se, în mod formal, dispozițiile art. 386 lit. c) și d) din C. proc. pen., însă, în cuprinsul cererii, contestatorul nu a formulat nici un fel de critică ce ar putea fi circumscrisă dispozițiilor legale anterior menționate, calea de atac nefiind motivată, iar pe de altă parte, nu se identifică la dosarul cauzei dovezi în sprijinul acesteia.
Astfel fiind, contestația în anulare formulată de contestatorul S.E. apare ca fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele care condiționează admiterea în principiu a acesteia.
Pentru aceste considerente, înalta Curte constată că în cauză se impune adoptarea unei soluții sprijinite pe dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen.
în baza art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 944/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 933/2013. Penal → |
|---|
