ICCJ. Decizia nr. 944/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 124/ P din 30 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.E., domiciliat în T., județul Constanța, împotriva rezoluției nr. 732/P/2012 din 27 august 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, confirmată prin rezoluția nr. 663/II/2/2012 din 12 septembrie 2012 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta.
A fost obligat petiționarul la 50 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că petiționarul A.E. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 732/P/27.08.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii P.Z., C.R., Ș.G.V. și N.T.
De asemenea, plângerea a vizat și rezoluția procurorului general a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța cu nr. 663/II/2/2012 din 12 septembrie 2012 prin care s-a respins plângerea formulată, ca nefondată.
Petiționarul A.E. a criticat în plângerea formulată modul defectuos în care au fost soluționate și măsurile dispuse în cauzele penale pe care acesta le-a inițiat.
Din actele de la dosar, a rezultat că procurorul P.Z. a avut de soluționat o plângere formulată de petiționar ce viza reprezentanții societății civile de avocați F., P. și G., cât și pe judecătorii I.P.A. și B.D.T., în ceea ce privește infracțiunile de fals intelectual și favorizarea infractorului.
Procurorul de caz P.Z., în urma verificărilor efectuate, a stabilit că soluționarea dosarului, a avut loc într-un termen rezonabil, astfel că, în temeiul art. 275-art. 278 din C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de către petiționar, ca nefondată.
Cu privire la procurorul C.R., a rezultat că prin decizia penală nr. 1002/ P din 1 noiembrie 2011 pronunțată de judecătorii M.C.E., D.I.N. și Z.F. în dosar al Curții de Apel Constanța, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, art. 2781din C. proc. pen., aceștia au respins recursul declarat, ca inadmisibil.
Cu această ocazie, la judecarea cauzei, a participat și procurorul R.C. din partea ministerului public, astfel că petiționarul nu a reușit sa aducă alte acte sau împrejurări care să constate încălcări ale legii de către procurorul de ședință.
în ceea ce privește pe procurorul Ș.G.V., s-a reținut că nu s-au conturat nici un fel de indicii care să releve o conduită abuzivă, așa cum a reclamat petiționarul, ci dimpotrivă, aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, exercitându-și funcția cu obiectivitate și imparțialitate, având ca unic temei legea.
Cu privire la procurorul N.T., plângerea formulată nu s-a încadrat în dispozițiile art. 222 din C. proc. pen., având un caracter enunțiativ, general.
în aceste condiții, plângerea formulată de petiționar a fost apreciată de către instanța de fond ca fiind nefondată.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul A.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul din data de 18 martie 2013, înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 124/P din 30 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Examinând cauza, înalta Curte constată că recursul declarat de petiționarul A.E. este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
în conformitate cu prevederile art. 2781pct. 10 din C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentința penală nr. 124/P din 30 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în calitate de instanță de fond, a rămas definitivă potrivit art. 2781pct. 10 din C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recurs solicitat de petiționar.
Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac, decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate.
Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele anterior arătate, recursul în cauză s-a respins, ca inadmisibil, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., cu consecința obligării recurentului petiționar, potrivit art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare statului, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 945/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 946/2013. Penal → |
|---|
