ICCJ. Decizia nr. 1002/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 1002/2013
Dosar nr. 4168/1/2013
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petentul M.S. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 5857/271/R/2012 al Curţii de Apel Oradea la o altă instanţă egală în grad, motivând că la această instanţă nu va avea loc o judecată dreaptă şi imparţială, întrucât dosarul a cărui strămutare o solicită a fost întocmit de D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Oradea şi a fost instrumentat de dna procuror M.M.C., căsătorită cu procurorul D.N.A. Oradea, C.D. care, în data de 7 martie 2012 l-a ameninţat în plină stradă că „îl va aranja ea”.
Această situaţie îi întăreşte convingerea că nu va beneficia de judecarea cauzei sale în mod echitabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, în sensul prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Petentul a solicitat strămutarea dosarului său la o instanţă unde nu sunt cetăţeni maghiari, considerând că este discriminat din cauza naţionalităţii pe care o are.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Ministerul Justiţiei.
Din informarea transmisă de la Ministerul Justiţiei rezultă că dosarul a cărui strămutare se solicită are ca obiect trimiterea în judecată a petentului în calitate de inculpat, pentru comiterea unui număr de 4 infracţiuni prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 reţinându-se şi dispoziţiile art. 281 C. pen., precum şi a 4 infracţiuni prevăzute de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995.
Prin sentinţa penală nr. 657 din 30 aprilie 2012 pronunţată de Judecătoria Oradea, în Dosar nr. 5857/271/2012 inculpatul M.S. a fost achitat sub aspectul săvârşirii a 4 infracţiuni prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 reţinându-se şi dispoziţiile art. 281 C. pen., precum şi a unui număr de 4 infracţiuni prevăzute de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995.
Prin decizia penală nr. 768/R din 2 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul penal nr. 5857/271/2012 au fost admise recursurile declarate de D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Oradea, Sindicatul Independent al Juriştilor din România prin reprezentant B.P., U.N.B.R., Baroul Bucureşti prin decan I.I.I. şi inculpatul M.S. împotriva sentinţei penale nr. 657 din 30 aprilie 2012 pronunţată de Judecătoria Oradea, pe care a desfiinţat-o în parte doar în ceea cel priveşte pe inculpatul M.S. şi a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă.
În ce priveşte motivele invocate în cerea de strămutare, s-a arătat că nu sunt motive legale de strămutare la o altă instanţă, însă faptul că dna procuror C.M.M. este căsătorită cu un procuror de la altă structură de parchet nu are relevanţă pentru soluţionarea cererii de strămutare formulată de inculpatul M.S.
De asemenea, Curtea de Apel Oradea a precizat că aspectul reliefat de petent, în sensul că doamna procuror l-a ameninţat „în plină stradă” că îl „va aranja” nu poate fi verificat.
Examinând cererea formulată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care, imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, nici una dintre cerinţele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de faţă, Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. şi de datele expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate, motiv pentru care va respinge ca nefondată cererea de strămutare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul M.S. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 5857/271/R/2012 al Curţii de Apel Oradea.
Obligă petentul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 986/2013. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1003/2013. Penal → |
|---|
