ICCJ. Decizia nr. 1010/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 1010/2013
Dosar nr. 5436/1/2013
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2013
Asupra cauzei penale de faţă constată:
I. La data de 14. noiembrie 2013, pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost înregistrată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata N.E.A., cercetată şi arestată preventiv în Dosarul nr. 186/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A.
S-a arătat de către inculpată, prin apărătorul ales, că în cauză sunt îndeplinite ambele cerinţe prevăzute de art. 1602 C. proc. pen. pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, atât în ceea ce priveşte limita maximă de pedeapsă prevăzută pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, cât şi în ceea ce priveşte celelalte condiţii impuse de alin. (2) al aceluiaşi articol.
A fost menţionată inexistenţa oricăror date sau indicii care să prezume riscul de repetare a infracţiunilor ori de obstrucţionare a anchetei, având în vedere comportamentul anterior al inculpatului şi imposibilitatea obiectivă de alterare sau distrugere a mijloacelor de probă.
S-a mai arătat că cererea de liberare provizorie nu putea fi refuzată numai pe temeiul gravităţii faptelor, circumstanţele favorabile ale inculpatei, precum şi starea de sănătate precară a copiilor săi, confirmată de înscrisurile medicale depuse la dosar, constituind împrejurări cu relevanţă în examinarea măsurilor alternative la arestare.
Cererea formulată în cauză a fost susţinută şi cu argumente vizând jurisprudenţa Curţii Europene în materie.
Examinând cererea inculpatei în raport de motivele invocate, datele cauzei şi dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine:
Il. Prin încheierea nr. 924 din 29 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei N.E.A. sub acuzaţia de săvârşire a două infracţiuni de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., una compusă din 11 acte materiale şi alta din 3 acte materiale, aflate în concurs real, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen.
Măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpată a fost luată pe o durată de 29 de zile, începând de la 29 octombrie 2013 până la 26 noiembrie 2013, inclusiv, reţinându-se incidenţa în cauză a prevederilor art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
La momentul procesual al luării măsurii preventive, s-a apreciat că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura şi gravitatea acuzaţiilor, presupusa modalitate de comitere a faptelor, scopul în vederea căruia acţionase şi rezultatul negativ asupra imaginii instituţiilor statului.
S-a considerat că o altă măsură preventivă mai puţin restrictivă de libertate nu era suficientă pentru protejarea eficientă a interesului public, interes circumscris nevoii de restabilire a prestigiului şi încrederii publicului în instituţiile statului.
S-a reţinut că actele de cercetare efectuate în cauză conturează indicii temeinice care fac verosimilă şi rezonabilă presupunerea că inculpata N.E.A. a săvârşit faptele pentru care este cercetată, după cum urmează:
La data de 23 mai 2013, inculpata N.E.A. a pretins de la R.G., prin intermediul inculpatului N.D., o sumă de bani neindividualizată pe care acesta din urmă a primit-o în aceiaşi zi, în jurul 15:00.
- În data de 31 mai 2013, magistratul a pretins prin intermediul inculpatului N.D. de la R.G. 500 euro şi a primit 1000 RON
- La data de 11 iunie 2013, inculpata N.E.A. a pretins de la R.G., prin intermediul inculpatului N.D., suma de 2000 RON pe care a primit-o tot prin intermediul fiului său în ziua de 12 iunie 2013.
- La data de 18 iunie 2013, inculpata N.E.A. a pretins de la R.G., tot prin intermediul inculpatului N.D. suma 1000 euro.
- În data de 21 iunie 2013, inculpata N.E.A. i-a pretins din nou lui R.G. prin intermediul inculpatului N.D., o suma de bani neindividualizată.
- În data de 30 iunie 2013, inculpata N.E.A. a pretins prin intermediul fiului său, inculpatul N.D., de la acelaşi om de afaceri suma de 5000 RON.
- În data de 4 iulie 2013, inculpata N.E.A. i-a pretins lui R.G. prin intermediul inculpatului N.D. o sumă de bani neindividualizată.
- În data de 25 iulie 2013, inculpata N.E.A. a pretins de la R.G., tot prin intermediul inculpatului N.D. sumele de 20.000 RON lunar şi 3000 RON, aceasta din urmă cu explicaţia achitării contravalorii unor reparaţii la autoturismul folosit de fiul său, inculpatul N.D.
- În data de 1 septembrie 2013, inculpata N.E.A. a pretins de la R.G., prin intermediul inculpatului N.D. suma de 4000 RON.
- La data de 11 septembrie 2013, inculpata N.E.A. a pretins de la R.G., tot prin intermediul inculpatului N.D. suma de 2000 RON.
- În data de 8 octombrie 2013, inculpata N.E.A. a pretins de la R.G., prin intermediul inculpatului N.D. suma de 500 RON, cererea fiind făcută către K.E.G.
Un mod de operare similar, a fost folosit de magistratul N.E.A. şi în raporturile cu învinuitul G.S. Astfel, la data de 28 mai 2013, G.S. a apelat la N.E.A. solicitându-i să intervină pe lângă C.D., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costeşti, pentru a-i facilita prietenului său M.A. obţinerea unei soluţii favorabile în dosarul penal aflat pe rolul acestei unităţi de parchet.
- În data de 28 mai 2013 N.E.A. l-a apelat telefonic pe C.D., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costeşti şi i-a comunicat că l-a sunat în legătură cu „plângerea aceea cu M.A.” convenind ca acesta din urmă să fie primit în ziua următoare de C.D. În cursul aceleiaşi zile, inculpata N.E.A. i-a solicitat lui G.S., printr-un SMS, într-un limbaj disimulat, o sumă de bani neprecizată, pe care a primit-o în cursul aceleiaşi zile prin intermediu] numitei G.R., soţia cumpărătorului de influenţă.
- La data de 17 iunie 2013, inculpata N.E.A. a pretins de la G.S. o altă sumă de bani pentru intervenţiile sale pe lângă prim-procurorul C.D., banii primindu-i efectiv în data de 19 iunie 2013 de la G.R.
- În data de 12 iulie 2013, inculpata N.E.A. a pretins de la G.S. suma de 280 euro, pentru a interveni pe lângă prim-procurorul C.D., cu motivarea că suma este folosită la achitarea biletului de avion aferent unei deplasări la un congres în străinătate.
III. Analizând cererea formulată de inculpata N.E.A., Înalta Curte reţine că aceasta nu este întemeiată, fapt pentru care va dispune respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
La data de 14 noiembrie 2013 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata N.E.A. fiind stabilit termen pentru soluţionarea acesteia la data de 15 noiembrie 2013.
Fiind învestită cu soluţionarea cererii, în prima fază, în conformitate cu dispoziţiile art. 1608 C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la efectuarea examenului de admisibilitate a cererii pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1606 C. proc. pen.
În urma verificărilor efectuate, constatând că sunt îndeplinite condiţiile formale de admisibilitate, Înalta Curte a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar şi a purces la faza următoare, respectiv cea de , verificare a temeiniciei cererii în conformitate cu dispoziţiile art. 1608a C. proc. pen.
În cadrul examenului de temeinicie a cauzei instanţa este obligată să verifice în primul rând subzistenţa temeiurilor în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1602 C. proc. pen., cât şi oportunitatea luării acestei măsuri.
În acest sens s-a pronunţat Înalta Curte în recurs în interesul legii prin decizia nr. 17 din data de 17 octombrie 2011, stabilind că „instanţa de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfăşurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune al învinuitului ori inculpatului”.
Instituţia juridică a liberării provizorii sub control judiciar, conform art. 136 alin. (2) C. proc. pen., reprezintă o modalitate prin care poate fi realizat scopul măsurilor preventive, respectiv acela de a asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Din analiza reglementărilor legale în vigoare rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanţei şi care presupune îndeplinirea unor condiţii expres reglementate privind cuantumul pedepsei închisorii pentru infracţiunea comisă, forma de vinovăţie cu care aceasta a fost săvârşită şi inexistenţa datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni, ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Înalta Curte apreciază că, deşi în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 160 alin. (1) C. proc. pen., nu se impune în acest moment procesual liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatei N.E.A., existând riscul influenţării în mod negativ al cursului anchetei penale.
Deşi C. proc. pen. cât şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează oricărei persoane dreptul de a obţine liberarea în cursul procedurii, aprecierea oportunităţii unei asemenea cereri aparţine instanţei de judecată, în acest context urmând a fi analizate atât faptele pentru care este cercetat inculpatul cât şi datele care circumstanţiază persoana inculpatului.
Aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar inculpata N.E.A. a fost arestată preventiv prin încheierea nr. 924 din 29 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub acuzaţia de săvârşire a două infracţiuni de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., una compusă din 11 acte materiale şi alta din 3 acte materiale, aflate în concurs real, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., instanţa reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
La luarea celei mai grave măsuri preventive s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura şi gravitatea acuzaţiilor, presupusa modalitate de comitere a faptelor, scopul în vederea căruia acţionase şi rezultatul negativ asupra imaginii instituţiilor statului.
Înalta Curte apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei subzistă în continuare şi impun concluzia că privarea acesteia de libertate este necesară pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal.
Mai mult, modalitatea în care se presupune că au fost comise faptele, urmările acestora, nu sunt de natură să înlăture pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei.
Natura infracţiunilor presupus a fi săvârşite şi calitatea în care inculpata a acţionat, aceasta uzând de poziţia ocupată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv de funcţia de conducere pe care o deţinea, traficând influenţa sa în scopul săvârşirii presupuselor fapte şi nu în scopul exercitării cu bună credinţă a funcţiei deţinute, reclamă de asemenea, menţinerea stării privative de libertate.
Nu poate fi omis că inculpata N.E.A. a „colaborat” la comiterea infracţiunilor ce i se reţin în sarcină cu fiul său, N.D., arestat preventiv în aceeaşi cauză, toate aceste argumente justificând oportunitatea menţinerii acestei măsuri preventive, numai în acest mod putând fi asigurată buna desfăşurare a procesului penal, mai ales că inculpata neagă orice implicare în activitatea infracţională.
Nu trebuie să omitem, de asemenea, că urmărirea penală este în fază incipientă, arestarea preventivă a inculpatei s-a dispus de circa 15 zile, ori a aprecia într-un interval extrem de scurt că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive iar lăsarea în libertate a inculpatei nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ar echivala cu ducerea în derizoriu a actului de justiţie şi la percepţia publică că săvârşirea unor astfel de fapte de corupţie nu sunt sancţionate corespunzător ori sunt sancţionate diferenţiat în raport de calitatea infractorului.
Ori, apreciază Înalta Curte că natura faptelor comise şi calitatea în care au fost comise impun o ripostă fermă din partea autorităţilor pentru a nu se crea percepţia publică că actul de justiţie poate fi realizat în alt mod decât prin respectarea strictă a legii.
Circumstanţele personale pozitive ale inculpatei invocate de apărare în susţinerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu pot determina în acest moment procesual luarea unei măsuri alternative prevăzute de dreptul intern, argumentele expuse în susţinerea măsurii preventive luată faţă de inculpată fiind mult mai pertinente în a aprecia legitimitatea măsurii fără ca în acest mod să fie încălcate dispoziţiile art. 5 parag. 3 din Convenţie.
Pentru toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. să respingă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata N.E.A.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata N.E.A.
Obligă inculpata la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1003/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1016/2013. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
