ICCJ. Decizia nr. 1003/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 1003/2013
Dosar nr. 5410/1/2013
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2013
Asupra cauzei penale de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 noiembrie 2013, sub nr. 5410/1/2013, inculpatul S.A., prin apărător ales, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună liberarea sa provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis la data de 8 noiembrie 2013 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul 5, invocând, în drept, dispoziţiile art. 1602 şi urm. C. proc. pen.
În motivarea cererii, după expunerea situaţiei de fapt, a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului S.A. şi a prevederilor legale aplicabile, s-a arătat, în esenţă, pe de o parte, că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, că cererea este întemeiată, având în vedere natura infracţiunilor presupus comise de inculpat (infracţiuni economice săvârşite fără violenţă), lipsa indiciilor temeinice care să susţină acuzaţiile şi datele ce caracterizează persoana acestuia (în vârstă de 37 de ani, căsătorit, având în întreţinere doi copii minori, necunoscut cu antecedente penale).
Totodată, s-a mai făcut trimitere la dispoziţiile art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi la cele ale art. 5 parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, susţinându-se că scopul procesului penal poate fi atins şi prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului S.A.
La termenul din 14 noiembrie 2013 procurorul, depunând la dosar rezoluţiile nr. 186/P/2013, ale secţiei de combatere a infracţiunilor conexe, infracţiunilor de corupţie, din cadrul D.N.A. emise în aceiaşi zi (3 rezoluţii), a arătat că soluţionarea cererii de liberare sub control judiciar fonnulată de inculpatul S.A. este de competenţa Tribunalului Bucureşti în raport de faptele pentru care se efectuează urmărirea penală şi de calitatea persoanelor care sunt cercetate în respectivul dosar.
Înalta Curte analizând înscrisurile depuse de procuror constată că instanţa competentă a judeca cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul S.A. este Tribunalul Bucureşti, pentru următoarele considerente:
La data de 22 octombrie 2013, în Dosarul nr. 186/P/2013, al secţiei de combatere a infracţiunilor conexe, infracţiunilor de corupţie, din cadrul D.N.A., s-a început urmărirea penală faţă de B.N., senator în Parlamentul României, N.A.E., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S.A. şi alţii, în principal, pentm săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi grup infracţional organizat, motiv pentru care în conformitate cu dispoziţiile art. 1491 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 29 pct. 1 lit. a) şi e) C. proc. pen. competenţa de soluţionare a propunerii de arestare preventivă a unora din persoanele cercetate în cauză a revenit instanţei supreme.
Potrivit dispoziţiilor art. 160 alin. (4) C. proc. pen. rezolvarea cererii de liberare sub control judiciar, în cursul urmăririi penale, revine instanţei căreia i-ar aparţine competenţa să judece cauza în fond.
În speţă, faptele de evaziune fiscală şi cea de grup infracţional organizat pentru care este cercetat inculpatul S.A., angajat al unor societăţi comerciale, nu atrag incidenţa dispoziţiilor art. 29 C. proc. pen. nici sub aspectul competenţei materiale, nici sub cel al competenţei după calitatea persoanei, în condiţiile în care secţia de combatere a infracţiunilor conexe, infracţiunilor de corupţie din cadrul D.N.A. a dispus, la data de 14 noiembrie 2013, disjungerea din Dosarul nr. 186/P/2013 a faptelor comise de învinuiţii B.N. (senator), B.L.C., B.A. (avocat), M.M., N.O., Z.I.S., G.R.A. şi D.C. şi a inculpaţilor N.A.E. (procuror cu grad de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), N.D., G.R., G.S., E.K.E. şi cercetarea acestora în dosare separate (nr. 468/P/2013, nr. 473/P/2013 şi 475/P/2013).
Ca atare, competenţa de a judeca în primă instanţă infracţiunile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, revine tribunalului conform dispoziţiilor art. 27 C. proc. pen.
Concluzinând, instanţa competentă a soluţiona cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul S.A. este, potrivit dispoziţiilor art. 160 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 27 C. proc. pen., Tribunalul Bucureşti, căruia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, spre competentă soluţionare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1002/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 1010/2013. Penal → |
|---|
