ICCJ. Decizia nr. 3894/2013. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 3894/2013
Dosar nr. 1834/54/2013
Şedinţa publică din 06 decembrie 2013
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 52 din data de 27 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins propunerea D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, de arestare preventivă a inculpaţilor B.D. şi C.V.I.
În baza art. 1451 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 143 alin. (1) C. proc. pen. a dispus luarea faţă de inculpaţii B.D. şi C.V.I. a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 27 noiembrie 2013 şi până la data de 26 decembrie 2013.
În baza art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (11) C. proc. pen., a dispus ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpaţii B.D. şi C.V.I. să respecte următoarele obligaţii:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanţa de judecată, ori de câte ori sunt chemaţi;
- să se prezinte la Politia mun. Dr. Tr. Severin, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori sunt chemaţi;
- să nu îşi schimbe locuinţa, fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu deţină, să nu folosească şi-să nu poarte nici o categorie de arme;
În baza art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (12) lit. c) C. proc. pen., inculpaţii B.D. si C.V.I. trebuie să respecte următoarea obligaţie:
- să nu se apropie de denunţătorul S.C., de martorii audiaţi în cauză şi să nu comunice direct sau indirect cu aceştia şi nici între ei.
În baza art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (22) C. proc. pen. a atras atenţia inculpaţilor că, în cazul încălcării cu rea credinţă, a măsurii sau obligaţiilor care le revin, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că la data de 27 noiembrie 2013 ora 13:22, Serviciul Teritorial Craiova din cadrai Direcţiei Naţionale Anticorupţie a înaintat instanţei referatul cu propunere de arestare preventivă nr. 263/P/2013 privind pe inculpaţii B.D., cercetat pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 şi C.V.I., cercetat pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Prin referatul cu propunerea de arestare preventivă, s-au reţinut în fapt următoarele:
La data de 05 noiembrie 2013, s-a prezentat la sediul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Mehedinţi, numitul S.C.
Acesta a formulat un denunţ împotriva inculpatului avocat B.D. şi a inculpatului, agent de poliţie C.V.I. din cadrul I.P.J. Mehedinţi - Biroul Poliţiei Rutiere Drobeta Turnu Severin.
Î n fapt, în cursul zilei de 13 octombrie 2013, în jurul orelor 18:00, aflându-se împreună cu prietena sa, M.M. şi cu mama acesteia, B.C., în autoturismul proprietate personală marca R.L., cu numărul de înmatriculare x, denunţătorul a fost implicat într-un accident de circulaţie cu autoturismul marca F.G., condus de numitul B.C.
Datorită faptului că B.C. a părăsit locul coliziunii, S.C. s-a prezentat la sediul Biroului Poliţiei Rutiere din Drobeta Turnu Severin şi a adus la cunoştinţă producerea evenimentului rutier.
În cursul aceleiaşi seri, organele de poliţie l-au identificat pe B.C., procedându-se atât la audierea acestuia, cât şi la audierea denunţătorului, S.C. şi a prietenei acestuia, M.M.C.
Întrucât B.C. a susţinut în faţa poliţiştilor că la volanul autoturismului R., se afla S.C., solicitând preluarea imaginilor de pe înregistrările camerelor de luat vederi, situate în imediata apropiere a locului incidentului, aspect ce punea în discuţie o eventuală răspundere penală în sarcina lui S.C., acesta având permisul de conducere suspendat şi fiind deja condamnat în primă instanţă, în două dosare penale, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis, denunţătorul a luat legătura telefonic cu inculpatul B.D., pentru a-l consilia.
Cu această ocazie, S.C. i-a expus inculpatului B.D., pe scurt cele întâmplate, stabilind de comun acord să se întâlnească la biroul acestuia.
Acolo, a avut loc o discuţie între cei doi, în prezenţa numitei M.M., ocazie cu care inculpatul B.D. l-a asigurat pe denunţător că problema va fi rezolvată întrucât poate lua legătura cu un poliţist de la Biroul Poliţiei Rutiere din Drobeta Turnu Severin, care la rândul său va interveni pe lângă poliţistul ce are în instrumentare cauza şi îl va determina pe acesta să adopte o soluţie favorabilă denunţătorului.
Întrucât poliţistul cu-care s-a discutat la telefon nu a putut ajunge în acel moment la biroul avocatului, inculpatul B.D. şi S.C. au convenit să se reîntâlnească ziua următoare.
În dimineaţa zilei următoare, S.C. a fost contactat telefonic de inculpatul B.D., care i-a adus la cunoştinţă că situaţia este destul de dificilă, că au fost preluate înregistrările de pe camerele video situate în apropierea locului accidentului şi că trebuie neapărat să se întâlnească.
În după-amiaza aceleiaşi zile, S.C. şi M.M.C. au mers la biroul inculpatului B.D., care le-a transmis că a discutat deja cu poliţistul şi l-a apelat telefonic pe acesta. În circa 10 minute de la solicitarea telefonică, s-a prezentat la biroul acestuia, inculpatul C.V.I., care cunoştea împrejurările comiterii accidentului din relatările avocatului.
Inculpatul C.V.I. l-a asigurat pe S.C. că nu va păţi nimic, chiar dacă s-a aflat la volanul autoturismului în momentul impactului, că urmează să intre în tura de serviciu în câteva ore, împreună cu agentul L.C., cel care avea în lucru sesizarea formulată de S.C., că va discuta cu acesta pentru a rezolva sesizarea în favoarea denunţătorului, în acest scop pretinzând suma de 5.000 lei.
Tot cu această ocazie, s-a stabilit că suma de bani pretinsă urma să fie remisă inculpatului C.V.I., prin intermediul inculpatului B.D., într-un timp cât mai scurt.
Ulterior acestei discuţii, în ziua următoare, inculpatul B.D. a stabilit cu S.C. o întâlnire, la care urma să participe şi inculpatul C.V.I., la un local aflat în Drobeta Turnu Severin, pe b-dul I.C. Brătianu.
În seara respectivă, S.C. i-a remis inculpatului B.D., în prezenţa inculpatului C.V.I. suma de 1.500 lei, din cei 5.000 lei pretinşi, banii fiind obţinuţi dintr-un împrumut acordat de B.C. (mama numitei M.M.C.), amanetarea unei verighete puse la dispoziţie de aceeaşi persoană şi fonduri personale ale denunţătorului.
Avocatul a insistat ca, într-un termen cât mai scurt posibil, S.C. să remită şi restul de 3.500 lei, afirmând că este singura posibilitate să scape de răspundere penală.
Între timp, S.C., însoţit de prietena sa, M.M.C. au părăsit teritoriul României, pentru circa 10 zile, perioadă în care inculpatul B.D. a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu denunţătorul, i-a trimis mesaje tip SMS şi mesaje pe fb., prin care a insistat de nenumărate ori să primească restul de bani pentru a-i remite mai departe inculpatului C.V.I., avertizându-l pe denunţător, că, în caz contrar, poliţistul nu îl mai poate ajuta şi dosarul îşi va urma cursul firesc.
În ultimul mesaj pe fb., adresat de inculpatul B.D. denunţătorului S.C., stabileşte un ultim termen de remitere a sumei pretinse care să nu depăşească mai mult de două-trei zile (până vineri), avertizându-l că, în caz contrar, se va înregistra dosar penal şi nu-l mai poate ajuta nimeni.
La data de 25 noiembrie 2013, a avut loc o întâlnire între inculpatul B.D. şi denunţătorul S.C., ocazie cu care, avocatul a reiterat solicitarea remiterii restului de 3.500 lei, până la incidenţa sumei de 5.000 lei pretinsă iniţial, pentru a o remite mai departe inculpatului C.V.I., în scopul soluţionării favorabile a accidentului rutier care a avut loc la 13 octombrie 2013.
Inculpatul B.D., în timp ce se afla împreună cu S.C. în barul Z. din Drobeta Turnu Severin, l-a apelat telefonic pe inculpatul C.V.I. şi i-a solicitat acestuia o întrevedere.
Inculpatul C.V.I. nu a intrat în incinta barului, însă s-a întâlnit cu inculpatul B.D. în faţa localului.
Cu această ocazie, cei doi au stat de vorbă despre faptul că S.C. putea să remită suma pretinsă în cursul zilei de 26 noiembrie 2013 şi au stabilit să se reîntâlnească în această zi, pentru a intra în posesia banilor, urmând ca inculpatul B.D. să-l anunţe pe inculpatul C.V.I. când problema era rezolvată.
Inculpatul B.D. s-a reîntors în bar şi l-a asigurat din nou pe S.C. că dosarul său de la Poliţia Rutieră va fi rezolvat în favoarea sa, urmând să ia legătura în ziua următoare.
Această împrejurare este dovedită, alături de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, şi de conţinutul convorbirii ambientale purtată între S.C. şi inculpatul B.D., ce se regăseşte în procesul-verbal de certificare a convorbirilor din 26 noiembrie 2013.
Insistenţa inculpatului B.D. şi a inculpatului C.V.I. în a-i da toate asigurările denunţătorului că, sesizarea privind accidentul de circulaţie din 13 octombrie 2013, nu se va transforma într-un dosar penal, chiar dacă exista suspiciunea că S.C. a condus unul din autoturismele implicate în accident, în schimbul sumei de bani pretinsă, pentru ca poliţistul ce avea în instrumentare cauza că nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, conform procedurii de soluţionare a accidentelor de circulaţie în urma cărora a rezultat numai avarierea vehiculelor şi/ sau alte pagube materiale din 01 iulie 2011, emise de I.G.P.R. - Direcţia Rutieră, rezultă şi din convorbirile care au avut loc între inculpatul B.D. şi denunţătorul S.C..
La data de 26 noiembrie 2013, după mai multe discuţii telefonice, în care cei doi au convenit asupra locului de întâlnire, inculpatul B.D. a schimbat în ultimul moment locaţia şi i-a solicitat denunţătorului să se întâlnească la sediul biroului său avocaţial.
În jurul orelor 16:20, inculpatul B.D. s-a întâlnit cu S.C., ocazie cu care l-a asigurat din nou că dosarul privind accidentul de circulaţie este rezolvat, că nu i se va întocmi dosar penal şi a primit de la denunţător suma de 3.500 lei, care urma să fie remisă ulterior, inculpatului C.V.I.
De altfel, conform înţelegerii din ziua anterioară, inculpatul B.D. i-a transmis un mesaj tip SMS inculpatului C.V.I., prin care l-a anunţat să vină la birou.
S-a realizat acţiunea de prindere în flagrant a inculpatului B.D., în biroul acestuia fiind identificată suma de 3.500 lei, aşezată pe pupitru şi, în prezenţa martorilor asistenţi, s-a constatat că seriile bancnotelor sunt aceleaşi cu cele menţionate în procesul-verbal de consemnare criminalistică.
În timp ce echipa operativă se afla la biroul inculpatului B.D., a venit acolo şi inculpatul C.V.I., ca urmare a mesajului tip SMS, transmis de inculpatul B.D.
Toate acţiunile întreprinse cu această ocazie sunt menţionate punctual în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante.
Prin ordonanţa din 27 noiembrie 2013, ora 05:45 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul B.D., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, iar prin Ordonanţa nr. 263/P/2013 din data de 27 noiembrie 2013, ora 07:35, s-a dispus reţinerea acestuia pe o durată de 24 ore, începând cu data de 26 noiembrie 2013, ora 16:32 până la data de 27 noiembrie 2013, ora 16:32.
Prin ordonanţa din 27 noiembrie 2013, ora 06:30 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul C.V.I., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, iar prin Ordonanţa nr. 263/P/2013 din data de 27 noiembrie 2013, ora 07:45, s-a dispus reţinerea acestuia pe o durată de 24 ore, începând cu data de 26 noiembrie 2013, ora 16:44 până la data de 27 noiembrie 2013, ora 16:44.
Conform referatului întocmit de procuror, faptele inculpaţilor B.D. şi C.V.I. se probează cu: denunţul numitului S.C., procese-verbale de certificare a înregistrărilor şi interceptărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare sau a convorbirilor în mediul ambiental şi a supravegherilor operative efectuate în baza autorizaţiei din 22 noiembrie 2013, emisă de Curtea de Apel Craiova, planşe foto şi video, proces-verbal de efectuarea a percheziţiilor domiciliare, proces-verbal de prindere în flagrant, declaraţii martori şi declaraţii inculpaţi.
Inculpaţii i-au creat convingerea denunţătorului că pot interveni pe lângă poliţistul de caz, pentru a-l determina pe acesta să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu conform dispoziţiilor cuprinse în regulamentelor interne şi în O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările şi completările ulterioare şi să nu se procedeze la întocmirea unui dosar penal, pornind tocmai de la premisa că denunţătorul S.C. fusese deja condamnat de două ori pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere de către instanţele de judecată, astfel că tragerea lui la răspundere penală pentru o faptă de acelaşi gen, ar fi fost de natură să înlăture beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei, pronunţată în cauzele anterioare.
Inculpatul B.D. cunoştea foarte bine aceste împrejurări întrucât îl asistase şi reprezentase în calitate de apărător ales pe S.C. în dosarele penale aflate pe rolul instanţelor de judecată.
Temerea denunţătorului S.C. că i se va întocmi un nou dosar penal pentru fapte de acelaşi gen a fost amplificată şi de faptul că, la momentul audierii la poliţie a celuilalt conducător auto implicat în accidentul de circulaţie, respectiv B.C., acesta a susţinut că la volanul autoturismului, proprietatea denunţătorului, s-a aflat chiar acesta.
În cauză s-a apreciat că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 136, 146, 148 alin. (1) lit. f) şi art. 1491 C. proc. pen., în sensul că, inculpaţii au săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce constă în faptul că, prin calitatea lor, inculpaţii B.D. - avocat în cadrul Baroului Mehedinţi şi C.V.I. - agent de poliţie în cadrul I.P.J. Mehedinţi - Poliţia municipiului Drobeta Turnu Severin - Serviciul Rutier, aveau ca îndatoriri îndeplinirea funcţiilor şi însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strică a legilor şi a normelor de conduită profesională, asigurarea ocrotirii şi realizării drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, inclusiv realizarea actului de justiţie, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, iar prin faptele lor, au acţionat împotriva interesului public, adică acela de tragere la răspundere penală a persoanelor în cauzele în care legea a fost încălcată, respectiv acela de asigurare în condiţii corecte a dreptului de apărare a fiecărui cetăţean, care apelează la serviciile specializate ale unui avocat, astfel fiind adusă atingere încrederii pe care cetăţenii trebuie să o aibă în instituţiile statului chemate să vegheze la aplicarea legii.
La analizarea pericolului pentru ordinea publică, s-a solicitat să se aibă în vedere gravitatea faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii, pericolul social al acestora, împrejurările concrete în care faptele au fost comise, relaţiile sociale care au fost afectate, scopul urmărit de către inculpaţi, faptul că inculpatul B.D. a fost prins în flagrant în timp ce primea o a doua tranşă de 3.500 lei, din suma totală de 5.000 lei, pretinsă de la denunţător.
De asemenea, la aprecierea gravităţii faptelor comise de inculpaţii B.D. şi C.V.I., se vor avea în vedere consecinţele acestora în plan social, de natură a destabiliza încrederea cetăţenilor în justiţie şi de a determina o imagine defavorabilă, creându-se impresia că, în schimbul unor sume de bani, se pot soluţiona dosarele în favoarea unor persoane suspectate de săvârşirea unor fapte penale, lăsând fără protecţie pe ceilalţi membrii ai societăţii, pe care inculpaţii, prin natura profesiei lor, erau obligaţi să-i protejeze.
Având în vedere că măsura arestării preventive este necesară în interesul urmăririi penale, în temeiul art. 148 lit. f) şi 1491 C. proc. pen. rap. la art. 136 alin. (1) şi (8) C. proc. pen. s-a solicitat instanţei luarea acestei măsuri procesuale faţă de inculpaţii, inculpaţii B.D. - şi C.V.I., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 27 noiembrie 2013.
Analizând propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor B.D. şi C.V.I., formulată de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, prin prisma dispoziţiilor legale incidente si în baza actelor şi lucrărilor de la dosarul cauzei, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit legislaţiei internaţionale (art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), privarea de libertate a unei persoane. poate fi dispusă atunci când „există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune…
Noţiunea de „motive verosimile ” a fost interpretată de Curte în sensul existenţei unor date, informaţii care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârşit o infracţiune (hotărârile Gusinskiy c. Rusiei 19 mai 2004; Tuncer şi Durmus c. Turciei 2 noiembrie 2004, Ikincisoy c. Turciei 27 iulie 2004).
În cuprinsul mai multor hotărâri pronunţate, Curtea a arătat, de asemenea, avantajele pe care le prezintă detenţia preventivă (împiedicarea persoanei suspecte să fugă, evitarea distrugerii probelor, împiedicarea săvârşirii unor noi infracţiuni, protejarea suspectului împotriva furiei publicului sau a victimei), dar a precizat care este principiul general în această materie şi anume „detenţia preventivă trebuie să aibă caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală” (cauza Wemhoff c. Germaniei din 27 iunie 1968).
Potrivit legislaţiei naţionale (art. 136, 143, 148 C. proc. pen.), arestarea preventivă a unei persoane poate fi dispusă atunci când există indicii temeinice în sensul art. 681 C. proc. pen. sau probe în sensul art. 63 C. proc. pen., că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi există cel puţin una dintre situaţiile prevăzute de art. 148 C. proc. pen.
Arestarea preventivă a inculpatului are ca scop asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală (art. 136 C. proc. pen.), acelaşi scop putând fi însă realizat şi prin luarea faţă de către inculpat a unei alte măsuri preventive, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Pe de altă parte, art. 136 alin. (8) C. proc. pen., stabileşte că luarea uneia sau alteia dintre măsurile preventive prevăzute de art. 136 C. proc. pen., nu poate fi făcută în mod arbitrar, legiuitorul stabilind criterii stricte de care trebuie să se ţină seama cu această ocazie (scopul acesteia, gradul de pericol social al infracţiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura).
Analizând actele de la dosarul cauzei prin prisma dispoziţiilor legale menţionate, instanţa de fond a constatat că la dosar există indicii temeinice în sensul art. 68 C. proc. pen. şi chiar probe, din cuprinsul cărora reiese faptul că cei doi inculpaţi au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi.
În acest sens, la dosarul cauzei există declaraţiile denunţătorului S.C., care a relatat organelor de urmărire penală că, fiindu-i teamă de faptul că i se va întocmi dosar penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, ca urmare a implicării într-un eveniment rutier care a avut loc în ziua de 13 octombrie 2013 l-a contactat pe avocatul B.D., iar acesta i-a propus să ia legătura cu inculpatul C.V., agent de poliţie în cadrul I.P.J. Mehedinţi - Biroul rutier, însă i-a adus la cunoştinţă că acest lucru îl va costa „nişte bani” (fila 23-24, 46-64 dosar u.p.).
Potrivit declaraţiilor denunţătorului, acesta s-a întâlnit cu cei doi inculpaţi - şi-au convenit ca în schimbul intervenţiei pe lângă agentul de poliţie L.C. în scopul de a nu se sesiza săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis de către inculpat, să le achite acestora suma de 5.000 lei, sumă pe care a predat-o în două tranşe avocatului B.D. (1.500 lei în timp ce se aflau în localul „S.J.” de pe raza localităţii Drobeta Turnu Severin şi 3.500 lei cu ocazia organizării flagrantului în ziua de 26 noiembrie 2013).
Declaraţiile denunţătorului se coroborează cu declaraţiile martorilor M.M., care a relatat faptul că a fost prezentă la biroul avocatului B.D. în ziua în care denunţătorul s-a întâlnit cu cei doi inculpaţi şi au stabilit suma care urma să fie achitată în scopul intervenţiei pe lângă agentul de poliţie L.C., dar că la cererea inculpatului C.V. aceasta nu a asistat la discuţii, fiind condusă în afara biroului de către inculpatul B.D. Martora a declarat, totodată, că atât ea, cât şi mama ei, au contribuit la colectarea sumei de 1.500 lei pe care inculpatul a predat-o inculpatului B.D. (fila 141-147 dosar u.p.).
Aceleaşi aspecte au fost relatate organelor de urmărire penală şi de către martora B.C. (fila 138-140 dosar u.p.).
Deşi instanţa a apreciat că declaraţiile denunţătorului şi martorilor mai sus menţionaţi, constituie probe care dovedesc vinovăţia inculpaţilor, întrucât se coroborează cu celelalte probe administrate până în prezent în cauză, trebuie precizat faptul că din analiza declaraţiilor acestora reiese că există şi aspecte asupra cărora denunţătorul şi martorii au făcut afirmaţii a căror veridicitate este pusă sub semnul îndoielii. Există astfel contradicţii în legătură cu circumstanţele în care a avut loc evenimentul rutier din data de 13 octombrie 2013 şi în special, în legătură cu persoana care s-a aflat la volanul autoturismului marca R., denunţătorul şi martorii negând faptul că denunţătorul S.C. a condus autoturismul respectiv, aspect infirmat iniţial de către martorul B.C., cu ocazia cercetărilor efectuate de către agentul de poliţie L.C., dar confirmat ulterior cu ocazia audierii de către procuror.
O dovadă a nesincerităţii denunţătorului şi martorilor menţionaţi în legătură cu acest aspect o constituie, în opinia instanţei de fond, chiar faptul că denunţătorul S.C. a apelat la serviciile inculpaţilor B.D. şi C.V. tocmai pentru că se temea că din înregistrările video în mediu ambiental surprinse de camera video amplasată în apropierea Şcolii Generale nr. 6 de pe raza municipiului Drobeta Turnu Severin, ar rezulta că acesta a condus autoturismul marca R. cu număr de înmatriculare x.
Relevante sunt, de asemenea, sub aspectul săvârşirii faptei de către cei doi inculpaţi declaraţiile martorului L.C. care a relatat organelor de urmărire penală că s-a întâlnit cu colegul său, C.V.I. care era însoţit de avocatul B.D., ocazie cu care a fost întrebat dacă a soluţionat o tamponare ce s-a produs în spatele Şcolii generale nr. 6 şi că ulterior întâlnindu-se cu inculpatul C.V.I. i-a comunicat că din vizionarea imaginilor surprinse de camera video montată în zona respectivă, nu reiese cine a condus autoturismul R. (fila 125-133 dosar).
Probele testimoniale menţionate se coroborează, de asemenea, cu convorbirile şi comunicările care au avut loc între denunţătorul S.C. şi avocatul B.D. şi care au fost interceptate şi înregistrate de organele de urmărire penală şi nu în ultimul. rând, cu declaraţiile inculpatului B.D., care a recunoscut parţial săvârşirea faptei şi a colaborat cu organele de urmărire penală în scopul dovedirii activităţii ilicite desfăşurate de inculpatul C.V. (fila 157-166, 206-256 dosar u.p.).
Instanţa a reţinut, totodată, că independent de calitatea în care cei doi inculpaţi au săvârşit fapta (autor, instigator, complice) şi chiar şi în situaţia în care în sarcina inculpatului B.D. nu s-ar reţine. dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, instanţa constatând că inculpatul nu are niciuna dintre calităţile prevăzute la alin. (1) şi (2) al textului de lege menţionat, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită de cei doi inculpaţi este mai mare decât limita de 4 ani închisoare prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În lipsa unei definiţii legale a sintagmei „pericol concret pentru ordinea publică” şi ţinând seama de criteriile de care se ţine seama la aprecierea acestui pericol în practica judiciară, instanţa a apreciat, însă, că lăsarea în libertate a inculpaţilor nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaţilor, instanţa a apreciat că pe lângă limitele de pedeapsă trebuie să existe la dosarul cauzei probe certe care să releve pericolul social concret pentru ordinea publică, probe care nu se regăsesc în prezenta cauză.
Fără a contesta rezonanţa negativă a activităţii ilicite desfăşurată de cei doi inculpaţi, instanţa a apreciat că prin lăsarea lor în libertate nu va fi afectată normala desfăşurare a segmentului relaţiilor sociale protejate prin norma de drept încălcată de aceştia şi că ordinea publică nu va fi efectiv ameninţată prin lăsarea lor în libertate.
La aprecierea pericolului concret al lăsării în libertate a inculpaţilor pentru ordinea publică, instanţa a avut în vedere şi datele care caracterizează persoana inculpaţilor, aceştia fiind integraţi socio-profesional şi aflându-se la prima încălcare a unei norme cu caracter penal, calitatea pe care aceştia o au, de avocat, respectiv agent de poliţie, constituind, în opinia instanţei, garanţii că buna desfăşurare a procesului penal, care presupune prezenţa inculpaţilor în faţa organelor judiciare, ori de câte ori sunt chemaţi şi evitarea riscului de a se exercita acte de intimidare asupra martorilor în cauză, în scopul denaturării adevărului, nu va putea fi afectată prin lăsarea lor în libertate.
Pe de altă parte, instanţa a constatat că în condiţiile în care natura şi gravitatea faptei săvârşite constituie unul dintre criteriile de apreciere a pericolului concret al lăsării în libertate a inculpaţilor, nu se poate face abstracţie de faptul că gradul de pericol social concret al infracţiunilor de corupţie este reflectat de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, dar şi de circumstanţele concrete de săvârşire, determinante fiind în acest caz natura şi, cuantumul folosului obţinut de inculpaţi, acesta reprezentând în prezenta cauza suma de 5.000 lei.
Pentru aceste considerente, instanţa a respins propunerea D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova de arestare preventivă a inculpaţilor B.D. şi C.V.I.
Instanţa a apreciat, însă, că în raport de natura faptei comise şi de frecvenţa cu care sunt săvârşite fapte similare, se impune luarea faţă de inculpaţi a unei măsuri restrictive de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Împotriva încheierii a declarat recurs de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova care a criticat-o pentru nelegalitate, întrucât motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii şi pentru netemeinicie cu privire la greşita apreciere a lipsei temeiului prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi a solicitat casarea încheierii şi arestarea preventivă a inculpaţilor, apreciind că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este nefondat, motiv pentru care îl va respinge pentru motivele expuse în continuare.
Cu privire la primul motiv de recurs vizând contrarietatea motivării hotărârii cu dispozitivul acesteia, Înalta Curte îl apreciază ca fiind neîntemeiat. Din analiza considerentelor încheierii recurate, se constată că instanţa de fond face referire la existenţa temeiurilor prev. în art. 148 lit. f) C. proc. pen. la momentul expunerii motivelor menţionate în referatul parchetului cu propunere de arestare preventivă, pentru ca ulterior, în cadrul propriei motivări să aprecieze că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că motivarea soluţiei este în concordanţă cu dispozitivul hotărârii pronunţate, motiv pentru care nu se impune casarea încheierii pe acest aspect.
În ceea ce priveşte motivul de netemeinicie a hotărârii recurate, înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, apreciază că nu se impune arestarea preventivă a inculpaţilor, nefiind îndeplinită cea de a doua condiţie a art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv nu s-a dovedit existenţa pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a celor doi inculpaţi.
Motivele parchetului cu referire expresă la natura infracţiunilor săvârşite, modalitatea concretă de comitere, calitatea inculpaţilor şi atitudinea procesuală de nerecunoaştere a faptelor de către inculpatul C.V.I. sunt elemente ce ţin de pericolul social al faptelor pretins comise, care nu trebuie confundat cu pericolul pentru ordinea publică pe care l-a reprezenta lăsarea în libertate a inculpaţilor.
Aşa cum s-a arătat şi în jurisprudenţa CEDO, tulburarea ordinii publice invocat ca şi temei al arestării preventive este suficient doar în situaţia în care s-ar baza pe fapte de natură să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura realmente liniştea publică (Degeratu c. României, 35104/02, 6 iulie 2010; Scundeanu c. României, 10193/02, 2 februarie 2010; Yuriy c. Rusiei, 5453/08, 29 aprilie 2010; LA: c. Franţei (1/1998/904/1116), 23 septembrie 1998).
Ori, în aprecierea acestui criteriu, instanţa de judecată nu trebuie să se limiteze numai la gravitatea faptelor în abstract, ci trebuie să arate în mod concret, cu referire la datele speţei, caracterul cert şi actual al atingerii aduse ordinii publice şi totodată să precizeze în ce măsură punerea în libertate a inculpatului ar avea un asemenea efect.
Pe de altă parte, instanţele trebuie să aibă în vedere şi criteriile menţionate în jurisprudenţa CEDO referitoare la justificarea măsurii arestării preventive, respectiv existenţa datelor că inculpatul intenţionează să se sustragă procedurilor penale, cava influenţa buna desfăşurare a procesului penal sau pericolul comiterii altor infracţiuni.
Ori, din datele existente până la acest moment, nu rezultă vreun indiciu în sensul arătat anterior, de natură a conduce la concluzia privării preventive de libertate a celor doi inculpaţi. De asemenea, nici în motivele de recurs ale parchetului nu se face referire la niciunul dintre aceste criterii.
În acelaşi timp, prevederile art. 5 din CEDO obligă instanţele naţionale să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative privării de libertate (Tarău c. României, 3584/02, 24 februarie 2009; Matyush c. Rusiei, 14850/03, 9 decembrie 2008; Galuashvili c. Georgiei, 40008/04, 17 iulie 2008) care să asigure prezentarea inculpatului la procesul penal.
Totodată, şi legislaţia naţională, respectiv dispoziţiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen., instituie drept scop al măsurilor preventive, buna desfăşurare a procesului penal sau împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau executarea pedepsei.
Având în vedere că inculpaţii s-au prezentat de fiecare dată când au fost solicitaţi în faţa organelor judiciare şi nu există date din care să rezulte că intenţionează să se sustragă procesului penal sau să comită alte infracţiuni, Înalta Curte apreciază că nu se justifică luarea măsurii arestării preventive faţă de aceştia, pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fiind suficientă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara. Totodată, prin instituirea obligaţiilor inerente măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara se asigură desfăşurarea în bune condiţii a urmăririi penale.
Faţă de cele arătate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de parchet ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova împotriva încheierii nr. 52 din data de 27 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1834/54/2013 privind pe inculpaţii B.D. şi C.V.I.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în suma de câte 25 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 06 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3343/2013. Penal. Propunere de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 397/2013. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
