ICCJ. Decizia nr. 959/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 959/2013
Dosar nr. 1613/330/2013
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Medgidia, judeţul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 2405 din 26 septembrie 2013, în baza art. 42 raportat la art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Medgidia, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de R.G., în prezent aflat în Penitenciarul Poarta Albă, în favoarea Judecătoriei Urziceni, judeţul Ialomiţa.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Urziceni şi Judecătoria Medgidia.
În baza art. 43 C. proc. pen., a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
S-a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni sub nr. 1613/330/2013 petentul condamnat R.G. a formulat contestaţie la executare contra sentinţei penale nr. 105 din 23 aprilie 2013 a Judecătoriei Urziceni, solicitând anularea mandatului de executare: emis în cauză şi emiterea unui nou mandat pentru executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În motivarea contestaţiei, condamnatul a arătat că prin sentinţa penală susmenţionată instanţa a constatat că faptele deduse judecăţii sunt concurente cu fapta pentru care a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 535 din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei Buftea.
În baza art. 865 cu referire la art. 85 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 535 din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei Buftea.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., instanţa a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Contestatorul condamnat a invocat că, deşi instanţa a procedat în mod corect la anularea suspendării şi la contopirea pedepselor în modul deja prezentat, totuşi, în mod greşit instanţa a dispus ca, în final, să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat că prin sentinţa penală nr. 320 din 27 noiembrie 2012 a Judecătoriei Urziceni, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată de Judecătoria Buftea şi i-a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 320 din 27 noiembrie 2012 a Judecătoriei Urziceni, dispunându final, să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
A precizat contestatorul condamnat că, în mod greşit, instanţa a menţinut revocarea suspendării, în condiţiile în care a dispus, în prealabil, anularea acelei suspendări, fapt care conduce la încălcarea prevederilor art. 85 C. pen. Conform acestora dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă.
A mai invocat contestatorul că în aceste condiţii suspendarea se anulează, chiar dacă aceasta fusese anterior revocată, dat fiind faptul că măsura anulării are ca efect înlăturarea suspendării ca şi cum aceasta nu ar fi existat, iar revocarea dispusă rămâne practic, fără obiect. în acest sens, s-a invocat decizia nr. 42/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursului în interesul legii.
La termenul din 26 septembrie 2013 instanţa a calificat acţiunea ca încadrându-se pe dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
S-a reţinut că prin susţinerile contestaţiei se critică modalitatea de stabilire a pedepsei, întrucât au fost aplicate dispoziţiile art. 83 C. pen., privind cumulul matematic a două pedepse, deşi s-a precizat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile privind anularea pedepsei prevăzute de art. 85 C. pen., ce atrage cumulul juridic al contopirii.
Instanţa a opinat în sensul că aceste susţineri impun lămurirea hotărârii şi nu aplicarea unui incident de micşorare a pedepsei, ivit în cursul executării.
S-a precizat că dacă sunt sau nu întemeiate criticile contestatorului este de competenţa instanţei care a dat hotărârea a cărei lămurire se solicită, deci de competenţa Judecătoriei Urziceni, conform art. 461 alin. (2) C. proc. pen.
Anterior, prin sentinţa penală nr. 180 din 23 iulie 2013 Judecătoria Urziceni a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Medgidia, aceasta fiind socotită ca instanţă competentă.
Pentru aceasta, Judecătoria Urziceni a calificat acţiunea ca încadrându-se în dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în raport de motivarea cererii şi susţinerile orale ale apărătorului contestatorului condamnat.
S-au avut în vedere dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 460 alin. (6) C. proc. pen., în raport cu care contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării, soluţionarea cererii fiind dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere sau unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa corespunzător în grad instanţei de executare.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 461 lit. d) C. proc. pen., contestaţia la executare se poate face când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Or, prin motivele contestaţiei formulate de condamnatul R.G., nu se invocă un incident ivit în cursul executării pedepsei şi nici o altă cauză de micşorare a pedepsei ivită în cursul executării pedepsei, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Criticile susţinute de condamnat, prin contestaţia la executare formulată, se subsumează cazului reglementat la art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., situaţie în care, potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. pen., competenţa de soluţionare aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea care se execută.
În consecinţă, cum sentinţa penală 105 din 23 aprilie 2013 a fost pronunţată de Judecătoria Urziceni, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul R.G., în favoarea Judecătoriei Urziceni, judeţul Ialomiţa, căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare.
Văzând şi reglementarea plăţii onorariului pentru apărarea din oficiu;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul R.G. în favoarea Judecătoriei Urziceni, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 944/2013. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 964/2013. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
