ICCJ. Decizia nr. 995/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 995/2013
Dosar nr. 2806/121/2012
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2013
Deliberând asupra cauzei penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr 424/P/2011 din 4 aprilie 2012 al D.N.A., Serviciul Teritorial Bucureşti, au fost trimişi în judecată inculpaţii V.V., L.M. şi G.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de cumpărare de influenţă, prevăzute de art. 61 din Legea nr 78/2000, complicitate la cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), art. 61 din Legea nr 78/2000, şi respectiv trafic de influenţă prevăzut de art. 257 C. pen., art. 6 din Legea nr 78/2000.
Conform art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 30 lit. a) şi c) C. proc. pen. şi art. 264 C. proc. pen., D.N.A. a înaintat dosarul spre soluţionare Tribunalului Galaţi.
Dosarul s-a înregistrat sub nr. 2806/212/2012 pe rolul Tribunalului Galaţi.
Prin sentinţa penală nr 558 din 12 noiembrie 2012 a Tribunalului Galaţi, s-a dispus, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 30 lit. a) C. proc. pen., declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, cu motivarea esenţială că activitatea infracţională reţinută s-ar fi desfăşurat în exclusivitate în Portul Constanţa, fiind astfel aplicabil criteriul primordial al legii în stabilirea competenţei, şi anume criteriul locului săvârşirii infracţiunii, de la care procurorul nu poate deroga.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 9 aprilie 2013, sub acelaşi nr. 2806/121/2012.
Prin sentinţa penală nr. 245 din 30 mai 2013, Tribunalul Constanţa a constatat că în cauză competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Galaţi, constatând astfel conflictul negativ de competenţă.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Constanţa, din oficiu, a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale, în raport de conţinutul rechizitoriului şi de dispoziţia D.N.A. de a desemna ca instanţă competentă Tribunalul Galaţi şi a reţinut următoarele:
Potrivit art. 30 C. proc. pen., competenţa după teritoriu este determinată de:
a) locul unde a fost săvârşită infracţiunea.
b) locul unde a fost prins făptuitorul;
c) locul unde locuieşte făptuitorul;
d) locul unde locuieşte persoana vătămată.
Interpretarea jurisprudenţială a acestui text a stabilit că ordinea indicată este una legală, de la care nu se poate deroga, în sensul că, în prezenţa mai multor criterii de stabilire a competenţei după teritoriu, se stabileşte competenţa în funcţie de criteriul care este precizat anterior faţă de celelalte.
Potrivit alin. (3) al aceluiaşi text, „când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, (...), procurorul, prin rechizitoriu, stabileşte căreia dintre instanţele prevăzute în alin. (1) îi revine competenţa de a judeca ţinând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfăşurare a procesului penal”.
Din analiza acestui text, tribunalul a reţinut următoarele aspecte:
- D.N.A. este o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (art. 1 din O.U.G. nr 43/2002). Prin urmare, sintagma „Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie” din cuprinsul art. 30 alin. (3) C. proc. pen. se referă şi la D.N.A.
- în ce priveşte competenţa instanţelor după teritoriu, aceasta este una exclusivă şi imperativă, întrucât sesizarea legală a uneia dintre instanţele ce ar putea fi competente exclude posibilitatea sesizării şi a unei alte instanţe -cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
- în ce priveşte ordinea de sesizare a instanţelor de către procurorul de la structura centrală, în funcţie de criteriile prevăzute de art. 30 lit. a)-d) C. proc. pen., tribunalul reţine că aceasta trebuie să respecte ordinea de preferinţă prevăzută de text, procurorul neputând sesiza o instanţă pe criteriul prevăzut la art. 30 lit. b), c) sau d), dacă există o instanţă competentă conform criteriului prevăzut la lit. a).
- tribunalul a mai reţinut că textul instituie o procedură mixtă de stabilire a competenţei după teritoriu în cazul de mai sus, respectiv legală [conform ordinii prevăzute de art. 30 alin. (1)] şi judiciară (în sensul că, în prezenţa a două sau mai multor instanţe care îndeplinesc acelaşi criteriu legal, competenţa este stabilită de procuror). Competenţa astfel stabilită are acelaşi regim juridic imperativ şi exclusiv, nemaiputând fi înlăturată printr-o apreciere pe criterii de oportunitate a instanţei legal sesizate.
Potrivit art. 30 alin. (4) C. proc. pen., prin „locul săvârşirii infracţiunii” se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.
Rezultă, potrivit acestui text, că, dacă activitatea infracţională reţinută în dosar s-a desfăşurat în locuri din circumscripţia teritorială a mai multor instanţe egale în grad, oricare din acestea este competentă conform criteriului prevăzut de art. 30 lit. a) C. proc. pen.
Din cuprinsul situaţiei de fapt reţinute la încadrarea juridică precum şi pe parcursul considerentelor rechizitoriului, D.N.A. a reţinut că:
Tribunalul a reţinut ca fiind esenţial pentru stabilirea competenţei, faptul că activitatea de cumpărare de influenţă, respectiv de trafic de influenţă, s-a desfăşurat în mai multe etape distincte, şi anume prin pretinderea/acceptarea/oferirea sumei de 25.500 euro, prin pretinderea/acceptarea/oferirea sumei de 3.000 euro şi respectiv aceleaşi activităţi în referire la suma de 800 RON.
Potrivit rechizitorului, într-o convorbire telefonică dintre inculpatul G.E. şi martorul B.D., inculpatul avansează ideea ca pe viitor să vorbească cu „titularul, direct la Galaţi”.
Din actul de sesizare, se reţine că, într-o convorbire telefonică, G.E. spune „Eu vă aştept la Galaţi marţi sau miercuri (...)”. De asemenea, în rechizitoriu se reţine că G.E., într-o discuţie telefonică cu L.M., a spus „Eu ziceam că e mai bine să veniţi la Galaţi, aicea la mine, mai vorbeam, făceam nişte calcule cu tot ce este şi vis a vis de viitor (...)” (este de reţinut că inculpatul G.E. are domiciliui în municipiul Galaţi).
Potrivit rechizitoriului, „în prima săptămână a lunii decembrie 2009, învinuiţii V.V. şi L.M. au făcut o deplasare în municipiul Galaţi, pentru a acoperi o parte din datoria restantă faţă de învinuitul G.E., ocazie cu care învinuitul V.V. i-a înmânat învinuitului G.E. suma de 3.000 euro”.
D.N.A. expune şi probele din care rezultă această situaţie de fapt, şi anume declaraţia lui L.M., declaraţia lui V.V., o convorbire telefonică, declaraţia martorului „N.T.”, etc., toate acestea fiind prezentate în rechizitoriu.
Tribunalul a reţinut că DNA a trimis în judecată inculpaţii, printre altele, pentru fapta de oferire/acceptare a sumei de 3.000 euro realizată în municipiul Galaţi, în prima săptămână a lunii decembrie. Se observă că suma de 3.000 euro este una din tranşele reţinute a fi fost remise/primite, din cele trei tranşe expuse de D.N.A., deci fapta face obiectul rechizitoriului şi judecăţii în prezenta cauză, nefiind vorba despre o faptă disjunsă şi judecată într-un alt dosar, astfel cum în mod eronat susţin inculpaţii prin apărători.
În consecinţă, în aplicarea art. 30 alin. (4) C. proc. pen., Tribunalul Galaţi este la fel de competent în judecarea prezentei cauze ca şi Tribunalul Constanţa, având în vedere că unul din actele materiale pentru care au fost trimişi inculpaţii în judecată s-a realizat (potrivit rechizitoriului) în municipiul Galaţi. Împrejurarea că acest act material a fost sau nu real este nerelevantă în acest stadiu al procesului, întrucât instanţa nu-şi poate stabili competenţa în funcţie de situaţia de fapt pe care o va stabili după cercetarea judecătorească, ci îşi stabileşte competenţa în funcţie de conţinutul rechizitoriului.
Faţă de cele de mai sus, Tribunalul Constanţa a constatat că este nelegal sesizat de către Tribunalul Galaţi, întrucât acesta, fiind sesizat potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 30 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) şi a alin. (3), nu se mai putea desesiza şi trimite cauza altei instanţe eventual competente.
Tribunalul a reţinut că instanţa legal sesizată de către procurorul de la structura centrală a organului de parchet, nu poate pune în discuţie declinarea de competenţă pe criterii subiective de oportunitate, cum ar fi acela că faptele s-au petrecut în majoritate în Portul Constanţa, majoritatea martorilor sunt din judeţul Constanţa, etc., întrucât o astfel de modalitate de stabilire a competenţei ar conduce la tergiversarea judecăţii, câtă vreme oricare instanţă astfel sesizată ar putea aprecia, la rândul ei, pe criterii de oportunitate, că o altă instanţă ar fi mai bine situată pentru a proceda la o bună judecată (de exemplu, în prezentul dosar s-au reţinut fapte şi în municipiul Bucureşti şi Sibiu, ori ar fi inadmisibil ca fiecare din aceste instanţe să indice ca instanţă „mai competentă” pe una din celelalte instanţe stabilite potrivit art. 30 lit. a) C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 30 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) şi 4 C. proc. pen., Tribunalul Constanţa a declinat competenţa de judecată a Dosarului penal nr. 2806/121/2012 privind pe inculpaţii L.M., V.V. şi G.E. în favoarea Tribunalului Galaţi.
Având în vedere sentinţa în sens contrar nr. 558 din 12 noiembrie 2012 a Tribunalului Galaţi, în baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen., a constatat conflictul negativ de competenţă intervenit între Tribunalul Galaţi şi Tribunalul Constanţa, şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestui conflict negativ de competenţă, ce nu permite continuarea judecăţii şi soluţionarea dosarului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin rechizitoriul nr 424/P/2011 din 4 aprilie 2012 al D.N.A., Serviciul Teritorial Bucureşti, au fost trimişi în judecată inculpaţii V.V., L.M. şi G.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de cumpărare de influenţă, prevăzute de art. 61 din Legea nr. 78/2000, complicitate la cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), art. 61 din Legea nr. 78/2000, şi respectiv trafic de influenţă prevăzut de art. 257 C. pen., art. 6 din Legea nr 78/2000.
Dosarul s-a înregistrat sub nr. 2806/212/2012 pe rolul Tribunalului Galaţi. Prin sentinţa penală nr 558 din 12 noiembrie 2012 a Tribunalujui Galaţi, s-a dispus, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 30 lit. a) C. proc. pen., declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, cu motivarea esenţială că activitatea infracţională reţinută s-ar fi desfăşurat în exclusivitate în Portul Constanţa, fiind astfel aplicabil criteriul primordial al legii în stabilirea competenţei, şi anume criteriul locului săvârşirii infracţiunii, de la care procurorul nu poate deroga.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 9 aprilie 2013, sub acelaşi nr. 2806/121/2012.
Prin sentinţa penală nr. 245 din 30 mai 2013, Tribunalul Constanţa a constatat că în cauză competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Galaţi.
Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 30 C. proc. pen., competenţa după teritoriu este determinată de locul unde a fost săvârşită infracţiunea, locul unde a fost prins făptuitorul, locul unde locuieşte făptuitorul şi locul unde locuieşte persoana vătămată, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol în cazul în care mai multe instanţe sunt competente teritorial, procurorul stabileşte prin rechizitoriu instanţa competentă să soluţioneze cauza.
În aceste condiţii Înalta Curte apreciază că în mod corect Tribunalul Constanţa a constatat că în prezenta cauză competenţa de soluţionare revine Tribunalului Galaţi, întrucât o parte din actele materiale s-au desfăşurat în raza teritorială a Tribunalului Galaţi, iar aceasta a fost instanţa sesizată prin rechizitoriu.
Potrivit art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte, rezolvând conflictul de competenţă teritorială apărut între Tribunalul Galaţi şi Tribunalul Constanţa în cauza privind pe inculpaţii V.V., L.M. şi G.E., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii V.V., L.M. şi G.E., în favoarea Tribunalului Galaţi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul interpretului de limba olandeză se avansa din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată,în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 964/2013. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 100/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
