ICCJ. Decizia nr. 964/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 964/2013
Dosar nr. 4097/2/2013
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 363 din 8 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 42 C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul S.O.G., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că, în raport de persoanele care sunt bănuite de săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, respectiv judecători de la judecătorie, tribunal şi curte de apel, care au judecat cauzele civile pierdute de petent, plângerea este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, conform art. 281 alin. (1) C. proc. pen., ca instanţă căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 7 iunie 2013 sub nr. 4097/2/2013.
La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2013, instanţa a pus în discuţie din oficiu excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti în raport cu cauza privind plângerea formulată în baza art. 2781 C. proc. pen., de petentul S.O.G.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că prezenta cauză are ca obiect soluţionarea plângerii formulată de petentul S.O.G., în baza art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei procurorului nr. 18/P/2013 din data de 6 februarie 2013 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, prin care, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracţiunilor de luare de mită, dare de mită, trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 61 din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut de către procurorul de caz că, neexistând indicii cu privire la săvârşirea în cauză a infracţiunilor de luare de mită, dare de mită, trafic de influenţă sau cumpărare de influenţă, soluţia ce se impune este neînceperea urmăririi penale, sub aspectul comiterii acestor infracţiuni.
Împotriva rezoluţiei nr. 18/P/2013 din data de 6 februarie 2013 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, a formulat plângere, în termen legal, petiţionarul S.O.G., plângere respinsă prin rezoluţia nr. 145/11-2/2013 emisă la data de 4 martie 2013 de procurorul şef al D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, având în vedere faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen., denunţătorul este obligat să indice în mod concret organului de urmărire penală, care sunt mijloacele de probă de natură să susţină acuzele formulate.
S-a apreciat că întreg demersul judiciar al petiţionarului susţinut prin denunţ şi depoziţie nu s-a coroborat cu probaţiunea administrată în faza investigativ-preliminară de către procurorul de caz, neputându-se confirma existenţa vreunei infracţiuni de corupţie prevăzută de Legea nr. 78/2000.
S-a observat că şi în plângerea în contra soluţiei petiţionarul formulează o serie de considerente personale, fără să indice, în mod concret, probe care să ateste existenţa vreunei infracţiuni de corupţie.
În atare situaţie, procurorul şef a opinat că procurorul de caz, în evaluarea judiciară a probelor, în mod just, a apreciat că nu se justifică emiterea unui act de acuzare în cauză.
Curtea de apel a apreciat, faţă de cuprinsul rezoluţiei nr. 18/P/2013 din data de 6 februarie 2013 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, menţinută prin rezoluţia nr. 145/H-2/2013 emisă la data de 4 martie 2013 de procurorul şef al D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, că nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute de art, 281 alin. (1) lit. b) şi b1) C. proc. pen, care ar atrage competenţa curţii de apel întrucât prin rezoluţia atacată nu s-a dispus vreo soluţie faţă de o persoană care să deţină calitatea de judecător sau procuror.
Or, potrivit art. 2781 alin. (1) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b) şi b2) C. proc. pen., Curtea de apel este competentă să judece în primă instanţă doar acţiunile penale sau plângerile formulate în baza art. 2781 C. proc. pen. care privesc în mod concret un judecător sau procuror, situaţie care nu se întâlneşte în prezenta cauză în care, aşa cum rezultă din dispozitivul rezoluţiei nr. 18/P/2013 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, nu s-a dispus vreo soluţie faţă de vreo persoană care să îndeplinească funcţia de judecător sau procuror.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând conflictul negativ de competenţă reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Dispoziţiile enunţate anterior se impun a fi coroborate cu prevederile art. 281 alin. (1) lit. b) şi b2) C. proc. pen. potrivit cu care Curtea de Apel judecă în primă instanţă şi infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi curţile de apel.
Având în vedere sesizarea petentului din 23 ianuarie 2013 şi completarea formulată cu ocazia declaraţiei date la 31 ianuarie 2013, în sensul că plângerea sa vizează printre altele săvârşirea unor pretinse infracţiuni de corupţie de către judecătorii de la Judecătoria sector 5, Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, ţinând seama de dispoziţiile anterior enunţate, Înalta Curte, în conformitate cu art. 43 C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul S.O.G. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul S.O.G. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 959/2013. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 995/2013. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
