ICCJ. Decizia nr. 328/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N i Â
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 328/2013
Dosar nr. 234/1/2013
Şedinţa publică din 27 martie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14 ianuarie 2013, petiţionarul T.C. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 7772/104/2012 al Tribunalului Olt, apreciind că există motive de bănuială legitimă şi că obiectivitatea şi imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită.
În motivarea cererii petiţionarul a arătat că există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei la o altă instanţă pentru că la actuala instanţă se constată existenţa unei lipse de obiectivitate şi de imparţialitate datorită împrejurărilor cauzei şi faptului că soţia intimatului din cauza a cărei strămutare o solicită este prim-grefier la Tribunalul Olt.
Pentru aceste motive petiţionarul consideră că strămutarea judecării cauzei la o altă instanţă egală în grad este imperios necesară pentru asigurarea unui proces echitabil.
Din informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de către Curtea de Apel Craiova, instanţă ierarhic superioară Tribunalului Olt, pe rolul căruia se află dosarul a cărui strămutare se solicită, rezultă următoarele:
Prin rezoluţia nr. 746/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de agentul de poliţie S.A.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 205 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen., art. 247 C. pen. şi art. 249 C. pen.
Prin ordonanţa nr. 161/11/2/2012 din 2 martie 2012, prim-procurorul a admis plângerea părţilor vătămate T.C. şi C.M. şi a dispus să se efectueze cercetări cu privire la fapta de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. şi pentru ca organele judiciare să se pronunţe şi cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 247 şi 249 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 746/P/2011 din 18 octombrie 2012 Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt s-a dispus neînceperea urmăririi faţă de făptuitorul agent de poliţie S.A.N. sub aspectul comiterii infracţiunilor de purtare abuzivă şi lipsire de libertate în mod ilegal.
Împotriva acestei rezoluţii, părţile vătămate T.C. şi C.M. au formulat plângere în condiţiile art. 278 C. proc. pen., aceasta fiind soluţionată prin rezoluţia nr. 1019/11/2/2012 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.
La tribunalul Olt a fost înregistrat Dosarul nr. 7772/104/2012 având ca obiect plângerea formulată de partea vătămată T.C. împotriva rezoluţiei nr. 1019/M/2/2012 a prim-procuroruiui Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, cu prim termen de judecată la data de 23 ianuarie 2013, cauza fiind amânată faţă de lipsa de procedură cu intimatul S.A.N.
Din cercetările efectuate, Curtea de Apel Craiova a constatat că se confirmă afirmaţia petentului T.C., în sensul că soţia intimatului S.A.N. este prim-grefier la Tribunalul Olt, însă acest aspect urmează să fie analizat de către Înalta Curte la soluţionarea cererii de strămutare.
Înalta Curte, examinând cererea de strămutare în raport cu motivele invocate şi cu informaţiile comunicate de Curtea de Apel Craiova consideră că în cauză, niciuna dintre cerinţele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat.
La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În raport de cele expuse se constată că nu au fost evidenţiate aspecte din care să rezulte că imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 7772/104/2012 al Tribunalului Olt, că există duşmănii locale, că ar exista vreun pericol de tulburare a liniştii publice ori că una dintre părţi ar avea vreo rudă sau afin, până la gradul IV inclusiv, printre judecătorii, procurorii, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei şi în consecinţă, se apreciază că temerile petentului T.C. nu sunt justificate.
În speţă, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiţionar nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 şi neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, conform art. 60 alin. (1) C. proc. pen., cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R E Ş T E
Respinge ca nefondată cererea formulată de petentul T.C. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 7772/104/2012 al Tribunalului Olt.
Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 27 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 327/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 367/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
