ICCJ. Decizia nr. 483/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 483/2013
Dosar nr. 776/1/2013
Şedinţa publică din 30 aprilie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 5 februarie 2013, petentul S.G. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 19147/55/2012 al Judecătoriei Arad către o altă instanţă în grad egal, invocând faptul că numita P.L.D., parte adversă în dosarul menţionat, formulează cereri fictive pe rolul Judecătoriei Arad în scopul aducerii petentului în mod repetat, în faţa instanţei de judecată.
A apreciat că strămutarea cauzei pe rolul unei alte instanţe va avea ca efect renunţarea numitei P.L.D. la această conduită.
A făcut precizarea că atât el cât şi partea adversă P.L.D. sunt arestaţi, fiind deţinuţi la Penitenciarul Arad.
Verificând actele şi lucrările dosarului, în baza informaţiilor prezentate în adresa Tribunalului Arad nr. 471/Ad/2013 din 15 februarie 2013, Înalta Curte constată că, prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad dispusă în Dosarul nr. 3606/P/2012 la 24 iulie 2012, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul S.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu motivarea că aspectele sesizate de petenta P.L.D. au făcut obiectul Dosarului penal nr. 2656/P/2011, în care s-a stabilit că faptele sesizate nu există, dispunându-se soluţia de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei soluţii, petenta P.L.D. a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, plângere respinsă prin ordonanţa dată în Dosarul nr. 1065/11/2012 la data de 14 august 2012, cu motivarea că, din examinarea actelor efectuate în dosarul cauzei rezultă că soluţia dată de procuror este atât legală cât şi temeinică, fiind bazată pe o corectă interpretare a textului legal şi pe o justă apreciere a probelor administrate în cauză.
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Arad la data de 14 septembrie 2012 cu numărul de Dosar 13558/55/2012, petenta P.L.D. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale date de procuror în Dosarul nr. 3606/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad privind pe intimatul S.G., rezoluţie menţinută prin ordonanţa prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad din 14 august 2012 şi, în temeiul art. 278 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a solicitat trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor.
În motivarea plângerii a arătat că soluţiile dispuse în cauză sunt netemeinice şi nelegale, deoarece s-a apreciat că s-ar fi realizat „o justă apreciere a probelor administrate în cauză" deşi, în realitate, probele administrate în cauză nu există la dosarul cauzei.
Din informaţiile transmise de Tribunalul Arad mai rezultă că, analizând plângerea petentei, Judecătoria Arad a constatat că este întemeiată, iar prin Sentinţa penală nr. 2.460 din 2 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 13558/55/2012, în baza art. 278 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a admis plângerea formulată de petenta P.L.D., a desfiinţat soluţiile procurorilor cu privire la intimatul S.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. şi a dispus trimiterea cauzei la procuror, în vederea continuării cercetărilor faţă de intimat.
În continuare, se precizează că parchetul de pe lângă Judecătoria Arad a emis la 15 noiembrie 2012 rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale în Dosarul nr. 3606/P/2012, soluţie menţinută prin ordonanţa din data de 12 decembrie 2012 dispusă în Dosarul nr. 1587/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
La 21 decembrie 2012, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad o nouă plângere, cu numărul de Dosar 19147/55/2012, prin care petenta P.L.D. a solicitat instanţei să dispună reluare cercetării cauzei, cu respectarea dispoziţiei instanţei de administrare a înscrisurilor doveditoare.
Se precizează că prin Sentinţa penală nr. 334 din 13 februarie 2013 pronunţată de Judecătoria Arad, în baza dispoziţiilor art. 278 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. s-a admis plângerea formulată de petenta P.L.D. - încarcerată la Penitenciarul Arad - împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 15 noiembrie 2012 dispusă în Dosarul nr. 3606/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad şi a Ordonanţei din data de 12 decembrie 2012 dată în Dosarul nr. 1587/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
În consecinţă, se arată că instanţa a desfiinţat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 15 noiembrie 2012 dispusă în Dosarul nr. 3606/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad şi a trimis cauza la acest parchet în vederea efectuării de cercetări faţă de făptuitorul S.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. şi ameninţare, prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen.
În final, faţă de cele menţionate cu privire la stadiul judecăţii şi având în vedere motivele invocate de petent în cerere, Tribunalul Arad a apreciat că strămutarea cauzei la o altă instanţă nu este oportună.
La dosarul cauzei s-a depus un memoriu formulat de P.L.D., înregistrat la 20 martie 2013 cu numărul de înregistrare 9682, prin care aceasta subliniază faptul că cererea de strămutare introdusă de petentul S.G. nu mai are obiect, cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 19147/55/2012 al Judecătoriei Arad fiind deja soluţionată prin Sentinţa penală nr. 334 din 13 februarie 2013, pe care a depus-o la dosar. Cererea de strămutare este nefondată.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, niciuna dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent nefiind circumscrise situaţiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control al imparţialităţii, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. Înalta Curte constată că petentul nu a invocat în cererea de strămutare vreo suspiciune privind afectarea imparţialităţii şi obiectivităţii magistraţilor sau existenţa unui risc de părtinire în soluţionarea cauzei ce s-ar datora împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor. De asemenea, petentul nu a invocat existenţa unui pericol de tulburare a ordinii şi nici vreuna din situaţiile de rudenie sau afinitate care, potrivit art 55 alin. (1) C. proc. pen., constituie temeiuri de strămutare a judecării cauzei.
Faţă de considerentele arătate, se constată că aspectele invocate de petent nu pot ştirbi în vreun mod imparţialitatea judecătorilor şi nu pot constitui motive de suspiciune cu privire la posibila nepărtinire a instanţei învestită cu soluţionarea cauzei.
În raport de împrejurările concrete examinate, văzând prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că temerile petentului nu sunt justificate.
Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul S.G. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 19147/55/2012 al Judecătoriei Arad.
Obligă petentul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 482/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 484/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
