ICCJ. Decizia nr. 485/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 485/2013
Dosar nr. 844/1/2013
Şedinţa publică din 30 aprilie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 7 februarie 2013, petentul I.N.G. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 295/305/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, către o altă instanţă în grad egal, invocând faptul că imparţialitatea judecătorilor care compun completul de judecată este afectată de calitatea pârâtelor din dosar, anume aceea de funcţionari publici cu funcţii de conducere în cadrul administraţiei publice locale, precum şi de tensiunile produse în ultima vreme prin declaraţiile publice apărute în mass-media, acestea constituind un factor de presiune asupra obiectivităţii judecării cauzei.
A menţionat că i s-a făcut cunoscut, pe diferite canale informale, că „în judeţul Covasna nu am nici o şansă", întrucât în perioada 2008 - 2012 a fost consilier local din partea Alianţei Româneşti Sfântu Gheorghe, formaţiune politică aflată în opoziţie cu fosta şi actuala administraţie, fiind de notorietate disensiunile locale dintre conducerea administraţiei publice locale şi consilierii aleşi din partea altor partide (alianţe) politice decât UDMR.
A considerat întemeiate temerile sale, având în vedere şi modul cum au fost soluţionate plângerea prealabilă formulată împotriva pârâtelor şi plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale privindu-le pe acestea, niciuna din cele două rezoluţii nefiind motivată în fapt şi/sau în drept, neţinându-se cont de niciunul dintre argumentele aduse de petent, dovedite cu înscrisuri.
Verificând actele şi lucrările dosarului, în baza informaţiilor prezentate în adresa Tribunalului Covasna nr. 305 din 20 februarie 2013, Înalta Curte constată că, prin plângerea formulată de petentul - parte vătămată I.N.G. împotriva Rezoluţiei nr. 735/P/2012 din 31 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatele-făptuitoare K.T.I. şi H.H. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., soluţie menţinută prin Rezoluţia nr. 537/II/2/2012 din 21 decembrie 2012 a prim-procurorului delegat al aceluiaşi parchet, s-a solicitat, în principal, desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi reluarea cercetărilor, iar în subsidiar, admiterea plângerii şi reţinerea cauzei spre competentă soluţionare.
Se arată că, prin Rezoluţia nr. 735/P/2012. procurorul de caz a reţinut că, prin referatul din data de 17 octombrie 2012, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei municipiului Sf. Gheorghe au formulat propunere de neîncepere a urmăririi penale faţă de K.T.I. şi H.H. cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., arătând că argumentele cuprinse în propunerea organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare sunt conforme cu starea de fapt rezultată din actele premergătoare începerii urmăririi penale şi, având în vedere că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen. vizând imposibilitatea punerii în mişcare a acţiunii penale, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cele două făptuitoare, fapta neîntrunind elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind latura subiectivă.
Se precizează că nemulţumit de soluţie în temeiul art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe care, prin Rezoluţia nr. 537/II/2/2012 din 21 decembrie 2012, a respins-o ca neîntemeiată. Totodată, s-a mai reţinut că, din declaraţiile persoanelor cercetate K.T.I. şi H.H. rezultă că petentul, în calitate de consilier local, şi-a exercitat pe deplin dreptul său de a iniţia proiecte de hotărâri, ce au fost şi concretizate prin hotărâri adoptate de către Consiliul Local, însă au existat şi proiecte care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege, motiv pentru care acestea nu au fost promovate în consiliu, persoanele cercetate arătând că nu au obstrucţionat în niciun mod activitatea de consilier a petentului.
Astfel, din analiza actelor administrate, s-a reţinut că făptuitoarele K.T.I. şi H.H. nu au făcut altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, prin aceasta nevătămând interesele petentului, astfel că faptele acestora nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., sub aspectul laturii subiective.
Împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată petentul a formulat plângere, ce face obiectul dosarului a cărei strămutare se solicită.
Tribunalul Covasna precizează că, după sesizarea instanţei, cauza a fost repartizată aleatoriu, fiind desemnat pentru judecarea acesteia completul nr. 10. Primul termen de judecată a fost fixat la data de 4 februarie 2013, când petentul s-a prezentat în instanţă şi a solicitat amânarea judecăţii în vederea angajării unui apărător ales şi pregătirii apărării.
Se menţionează că cererea petentului a fost admisă de instanţă, care a fixat un nou termen de judecată la data de 26 februarie 2013, dată la care a dispus citarea intimatelor. În concluzie, în cadrul informaţiilor conţinute de Adresa nr. 305 din 19 februarie 2013, Tribunalul Covasna a lăsat la aprecierea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţia ce se va pronunţa în cauză.
La dosarul cauzei s-a depus un memoriu formulat de intimatele K.T.I. şi H.H., înregistrat la 24 aprilie 2013 cu numărul de înregistrare 14241, prin care acestea precizează că în speţă, nu există motive reale care să pună la îndoială imparţialitatea judecătorilor de la instanţele judecătoreşti din Sfântu Gheorghe, din acest punct de vedere cererea petentului fiind nefondată, neexistând probe relevante privind posibilitatea influenţării instanţelor de judecată.
Intimatele precizează ca nu este posibilă strămutarea proceselor doar datorită faptului că una din părţi are calitatea de funcţionar public iar cealaltă parte este un fost consilier local care a pierdut alegerile locale, acestea fiind circumstanţe care nu sunt de natură să afecteze obiectivitatea judecătorilor, atât organele de cercetare penală, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe cât şi instanţele de judecată fiind instituţii independente, nesubordonate autorităţilor locale.
Cât priveşte argumentul adus de petent în susţinerea cererii de strămutare referitor la disensiunile locale între conducerea administraţiei publice locale şi consilierii aleşi din partea altor partide politice decât UDMR, se arată că nici instanţele de judecată, nici organele de cercetare penală sau procurorii nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul vieţii politice, cei numiţi în funcţiile enumerate neimplicându-se în politicile, deciziile şi acţiunile autorităţilor publice.
S-a considerat că judecătorii din cadrul Judecătoriei Sfântu Gheorghe au capacitatea şi ţinuta profesională să soluţioneze cauza cu care au fost învestiţi şi, în consecinţă, având în vedere că nu există motive de bănuială legitimă care să afecteze obiectivitatea judecătorilor din cadrul instanţei învestite cu soluţionarea cauzei, intimatele au solicitat respingerea cererii de strămutare, ca neîntemeiată. Cererea de strămutare este nefondată.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, niciuna dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent nefiind circumscrise situaţiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control al imparţialităţii, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
Înalta Curte constată că aspectele invocate de petent nu pot fi apreciate ca reprezentând motive de bănuială legitimă, întrucât nu s-a specificat şi argumentat modul în care ar putea fi afectată imparţialitatea judecătorilor care compun completul de judecată, în raport de împrejurarea că, la nivel local, pot exista disensiuni între conducerea administraţiei publice locale - din care fac parte intimatele - şi consilierii aleşi din partea altor partide politice decât UDMR - cum a fost anterior cazul petentului - sau în raport de tensiunile ce se pot produce prin declaraţiile publice apărute în mass-media, astfel încât nu se poate susţine că judecarea cauzei poate fi lipsită de obiectivitate.
Instanţa apreciază că bănuiala legitimă poate viza situaţii sociale din cele mai diverse, care însă, trebuie în mod necesar să fie legate de posibilitatea influenţării magistraţilor în soluţionarea dosarului a cărui strămutare se solicită.
Ori, în speţă, Înalta Curte constată că suspiciunile petentului, în sensul existenţei unei bănuieli legitime a afectării imparţialităţii şi obiectivităţii magistraţilor datorită calităţii părţilor adverse sau presiunilor rezultate din mass-media, nu sunt nici argumentate şi nici susţinute de probe, în dovedirea cererii de strămutare invocându-se, în realitate, nemulţumiri faţă de soluţia magistraţilor de netrimitere în judecată a intimatelor.
Faţă de considerentele arătate, se constată că aspectele invocate de petent nu pot ştirbi în vreun mod imparţialitatea judecătorilor şi nu pot constitui motive de suspiciune cu privire la posibila nepărtinire a instanţei învestită cu soluţionarea cauzei.
În raport de împrejurările concrete examinate, văzând prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că temerile petentului nu sunt justificate.
Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul I.N.G. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 295/305/2013 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe.
Obligă petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 484/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 486/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
