ICCJ. Decizia nr. 486/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 486/2013
Dosar nr. 865/1/2013
Şedinţa publică din 30 aprilie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 8 februarie 2013, petentul R.A.T. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1/35/2013 al Curţii de Apel Oradea, către o altă instanţă în grad egal, deoarece imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale şi calităţii părţilor.
În susţinerea cererii a precizat că în cursul anului 2008, procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea au dispus, în mod abuziv, trimiterea sa în judecată în Dosarele nr. 294/35/2008 şi nr. 2286/54/2008, pentru comiterea mai multor infracţiuni imaginare, datorită faptului că nu a manifestat supunere şi obedienţă „baronului local" U.A.D., pe care petentul îl consideră sponsorul procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, M.V.
A arătat că în ambele dosare menţionate, atât instanţele de fond cât şi cele de recurs au dispus achitarea sa, anexând în dovedire Deciziile nr. 2578 din 07 iulie 2009 din Dosarul nr. 294/35/2008 şi nr. 347 din 01 februarie 2010 din Dosarul nr. 2286/54/2008, ambele pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar ulterior achitării sale, a formulat la C.E.D.O. o cerere cu nr. 45126 din 30 august 2010 ce constituie cauza Roxin contra României. Petentul a precizat că în vara anului 2011, în calitate de şef al Poliţiei Municipiului Salonta, în baza datelor şi informaţiilor pe care le deţinea, a sesizat Garda Naţională de Mediu, Agenţia Naţională de Resurse Minerale şi Serviciul de Investigare a Fraudelor cu privire la funcţionarea ilegală a două balastiere clandestine ale „baronului local" U.A.D., semnalând distrugerea totală a barajului Tăut de pe râul Crişul Negru şi a drumului judeţean 709/E pe relaţia Arpăşel - Ghiorac, aceste aspecte apărând şi în presă. A susţinut că urmare acestor sesizări, prin intermediul deputatului P.D.L. S.Ş. şi a primarului municipiului Arad - G.F., U.A.D. l-a contactat pe ministrul M.A.I. C.T.I., căruia i-a solicitat să-şi trimită corpul de control la Poliţia Municipiului Salonta în vederea constatării unui management defectuos în sarcina petentului şi în consecinţă, îndepărtarea sa de la această subunitate de poliţie.
Petentul a menţionat că în timpul cercetării prealabile a faptelor sesizate, la data de 16 decembrie 2011, ministrul M.A.I. C.T.I. a fost invitat de U.A.D. la cabana de vânătoare „G" unde, la petrecere, după o partidă de vânătoare, a stabilit împreună cu şeful Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bihor, comisarul şef B.C.A. şi cu prefectul judeţului Bihor, G.G., ca petentul să fie mutat de la Poliţia Municipiului Salonta.
A arătat că la data de 18 decembrie 2012, Curtea de Apel Oradea a dispus anularea ordinului ministrului M.A.I. şi dispoziţiei inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române prin care petentul a fost sancţionat disciplinar în mod abuziv, depunând în acest sens în dovedire Sentinţa nr. 432/2012, pronunţată de instanţa menţionată în Dosarul nr. 323/35/CA/2012.
A susţinut că, în continuare, la solicitarea şefului P.D.L. Bihor - S.Ş. şi a baronului local U.A.D., primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, G.V., a dispus preluarea de la Poliţia Municipiului Salonta a dosarelor în care lucrătorii subunităţii de Poliţie efectuau cercetări în legătură cu U.A.D., firmele acestuia sau administratorii firmelor acestuia (Dosarele nr. 238/P/2008, 1209/P/2010, 1066/P/2008, 480/P/2011, 1084/P/2010, 1085/P/2010, 240/P/2011), subliniind că ulterior, primul procuror G.V. a fost exclus din magistratură pentru fapte similare.
Petentul a prezentat faptul că U.A.D. a încercat prin toate mijloacele să obţină îndepărtarea sa de la Poliţia Municipiului Salonta, printre altele plătind pe avocatul L.A. pentru a formula o plângere penală abuzivă şi tendenţioasă în numele numitei A.A. (persoana analfabetă, de etnie romă) sub aspectul pretinsei comiteri de către petent a mai multor infracţiuni, inclusiv tentativă de omor, în Dosarul 135/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, dosarul soluţionat prin neînceperea urmăririi penale, în baza art 10 lit. a) C. proc. pen. De asemenea, acelaşi U.A.D. l-a instigat şi constrâns pe numitul N.P.M. (care a avut şi are mai multe dosare la Poliţia Municipiului Salonta) să îl denunţe calomnios pe petent pentru fapte imaginare de corupţie, care au făcut obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 5/P/2012 al D.N.A. Oradea (dosar soluţionat prin neînceperea urmăririi penale, la data de 14 august 2012, în baza prevederilor art 10 lit. a) C. proc. pen.). Tot U.A.D. l-a angajat pe L.A. ca avocat al părţii civile „CE", în Dosarul nr. 37/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, dosar despre care afirmă că este tot un dosar fabricat la comandă).
În continuare, petentul a arătat că în Dosarul nr. 37/P/2012, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, procurorul V.A.S., la influenţele politice ale baronului local U.A.D. şi ţinând cont de dorinţele de răzbunare ale procurorului şef de secţie G.P. şi fostului procuror general M.V., a administrat trunchiat, abuziv şi în mod părtinitor materialul probator, a respins absolut toate cererile de probaţiune precum şi cererea de recuzare a specialiştilor din cadrul Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara, şi, de asemenea, s-au respins toate cele 4 cereri de recuzare privindu-l pe procurorul V.A.S.
Împrejurările arătate au culminat cu solicitarea arestării petentului, în mod nelegal şi netemeinic, aşa cum a constatat de Curtea de Apel Oradea în Încheierea penală nr. 2/PI/2012 din 20 iulie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 364/35/2012, iar ulterior, în recurs, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a mai precizat că în cursul urmăririi penale, procurorul a încălcat în mod abuziv prevederile art. 91 C. proc. pen. privind localizarea utilizatorilor echipamentelor de comunicare mobilă, aspectele făcând obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 95 D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea dar şi obiectul cercetărilor Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliul Superior al Magistraturii.
Petentul a relatat că în cursul anului 2012, subordonaţii săi au reţinut permisul de conducere al actualului procuror şef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, P.V., aflat în anturajul baronului local U.A.D., împrejurare care a dus la proferarea de ameninţări cu acte de răzbunare la adresa sa şi a descris faptul că procurorul V.A.S. a dat publicităţii date şi informaţii trunchiate din Dosarul nr. 37/P/2012 în presa de scandal apărând o serie de articole calomnioase la adresa sa, deşi anchetele erau nefinalizate
A arătat că toate cele de mai sus au dus la existenţa unor relaţii de duşmănie între petent, în calitatea sa de şef al Poliţiei Municipiului Salonta şi procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea: P.V., M.V., M.A., G.P. şi V.A.S.
Documentele şi articolele la care petentul a făcut referire în cuprinsul cererii au fost depuse la dosar.
S-a specificat că în cauză nu există arestaţi.
Verificând actele şi lucrările dosarului, în baza informaţiilor prezentate în adresa Ministerului Justiţiei nr. 14.423/2013 din 21 martie 2013, Înalta Curte constată că prin rezoluţia din 19 noiembrie 2012, emisă în Dosarul nr. 95/D/P/2012 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.A.S., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi faţă de M.N., comisar şefia S.I.P.I. Bihor, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. - abuz în serviciu - şi art. 42 şi 43 din Legea nr. 161/2003 privind accesul fără drept la un sistem informatic şi interceptarea fără drept a unei transmisii de date, reţinându-se incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Se arată că Ministerul Public a stabilit că la data de 23 august 2012, sub nr. 95/D/P/2012, a fost înregistrată la DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea cauza penală reclamată de numitul R.A.T. împotriva procurorului V.A.S. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a comisarului şef de poliţie M.N. - şeful S.I.P.I Bihor - sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 42 şi 43 din Legea nr. 161/2003. Petentul a arătat că fapta magistratului procuror şi a poliţistului de a stabili reţelele de la care a purtat convorbiri telefonice de pe telefonul său mobil, chiar dacă au fost obţinute în baza datelor comunicate de SRI, excede procedurii prevăzute în Secţiunea V privind interceptările audio sau video a Codului de procedură penală, în condiţiile în care nu a existat o autorizaţie emisă de judecător. Totodată, petentul a apreciat că prin încălcarea dispoziţiilor procedurale arătate, s-a accesat fără drept sistemul informatic al operatorului de telefonie mobilă O, în sensul accesării bazei de date referitoare la listingul postului său telefonic şi prin care au fost stabilite reţelele de la care a purtat convorbirile telefonice în data de 5 februarie 2012.
S-a reţinut că la data de 9 februarie 2012, ora 12.00, s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem" faţă de un autor necunoscut care, la data de 5 februarie 2012, a comis infracţiunea de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a1), lit. i), lit. j) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 şi art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006.
La data de 5 martie 2012 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de numiţii R.A.T., F.E.F., R.R.F., Ş.M. şi I.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. a1), lit. i), lit. j), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., stabilindu-se că învinuiţii sunt autorii infracţiunilor descrise în rezoluţia de începere a urmăririi penale din data de 9 februarie 2012.
S-a arătat că, potrivit Adresei nr. 37/P/2012 din 3 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rezultă că în interesul soluţionării cauzei penale s-a solicitat S.I.P.I stabilirea listelor de convorbiri telefonice din data de 5 februarie 2012 purtate de cei 5 învinuiţi, iar la data de 9 mai 2012, cu Adresa nr. 1036501, S.I.P.I Bihor a solicitat compartimentului suport operativ identificarea numerelor de telefon folosite de cei 5 învinuiţi, printre care şi nr. de telefon folosit de învinuitul R.A.T., precum şi listing-ul apelurilor telefonice din ziua de 5 februarie 2012.
În considerentele rezoluţiei s-a arătat că, la data când informaţiile au fost solicitate şi mai apoi transmise de operator, nu era în vigoare Legea nr. 82/2012. De asemenea, s-a arătat şi faptul că dispoziţiile privind localizarea sau urmărirea prin GPS, prevăzută de Codul de procedură penală, nu sunt incidente în cauză.
S-a mai reţinut că, din probele administrate în cauză rezultă că în instrumentarea Dosarului penal nr. 37/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea nu s-a comis nicio infracţiune privind criminalitatea informatică sau abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În adresa Ministerului Justiţiei se mai precizează că această rezoluţie a fost menţinută prin ordonanţa din 14 decembrie 2012 emisă în Dosarul nr. 2265/2012 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT Bucureşti, ordonanţă prin care s-a respins plângerea formulată de petent ca neîntemeiată.
Se menţionează că împotriva acestor rezoluţii a formulat plângere petentul R.A.T. la data de 3 ianuarie 2013, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Oradea, sub Dosar nr. 1/35/2013, primul termen de judecată având loc la data de 6 februarie 2013. La acest termen, în vederea solicitării Dosarului nr. 95/D/P/2012 al DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea şi pentru citarea intimaţilor V.A.S. şi M.N., cauza s-a amânat pentru data de 6 martie 2013, când a intervenit o nouă amânare faţă de solicitarea formulată în scris, pentru data de 15 mai 2013.
Aspectele reliefate de petiţionar în cererea de strămutare au putut fi parţial verificate, constatându-se că, într-adevăr prin Decizia penală nr. 2578 din 7 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Public, menţinându-se ca legală şi temeinică sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel Oradea, prin care inculpatul R.A.T. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
De asemenea, este adevărat că prin Sentinţa penală nr. 149 din 14 noiembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 457/35/2012 al Curţii de Apel Oradea s-a respins, ca nefondată, plângerea petentei A.A., menţinându-se, ca legală şi temeinică, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în Dosarul nr. 135/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Totodată, prin Încheierea penală nr. 2/PI din 20 iulie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 364/35/2012, definitivă prin Încheierea penală nr. 2480 din 27 iulie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea faţă de inculpatul R.A.T. (Dosar nr. 37/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea).
De asemenea, prin Sentinţa penală nr. 432/2012 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în Dosarul nr. 323/35/CA/2012, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul R.A.T. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Afacerilor Interne şi s-a dispus anularea dispoziţiei Inspectoratului General al Poliţiei Române nr. 2224/19 aprilie 2012 şi a Ordinului Ministerul Afacerilor Interne nr. M/2990 din 24 mai 2012, iar prin Încheierea nr. 2849 din 5 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în acelaşi dosar, s-a trimis dosarul cauzei la Curtea de Apel Oradea, instanţa competentă să soluţioneze recursul.
În informaţiile transmise de către Ministerul Justiţiei se mai menţionează că aspectele menţionate de petent cu privire la existenţa unor articole de presă denigratoare la adresa sa sunt reale, însă vizează Dosarul nr. 37/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care R.A.T. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de braconaj cinegetic calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 42 alin. (1) lit. a), lit. i), lit. j), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 şi art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006, dosar înregistrat la Curtea de Apel Oradea sub nr. 56/35/2013, cu termen de judecată la data de 20 martie 2013.
S-a arătat, în final că în ceea ce priveşte celelalte susţineri ale petentului, care se referă la activitatea parchetelor din raza de circumscripţie a Curţii de Apel Oradea, acestea nu pot fi verificate, însă s-a constatat că în toate cauzele soluţionate de Curtea de Apel Oradea, petentul a obţinut hotărâri prin care nu i s-au prejudiciat interesele legale.
În concluzie, Ministerul Justiţiei a apreciat că la Curtea de Apel Oradea sunt asigurate condiţiile necesare pentru normala şi corecta soluţionare a cauzei. Cererea de strămutare este fondată.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, se constată că, în aparenţă, subzistă anumite situaţii menţionate de dispoziţiile art. 55 alin. (1) C. proc. pen. care, potrivit acestui text, prezintă vocaţia conducerii către o posibilă afectare a obiectivităţii şi imparţialităţii.
Astfel, se confirmă susţinerile petentului privind calitatea sa de şef al Poliţiei Municipiului Salonta, după cum se confirmă şi calitatea părţilor adverse din dosarul a cărui strămutare se solicită, anume cea de procuror din cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în cazul lui V.A.S. şi de comisar şef de poliţie şi şef al S.I.P.I. Bihor, în ceea ce-l priveşte pe M.N.
Referitor la existenţa relaţiilor de duşmănie între petent, în calitatea sa de şef al Politiei Municipiului Salonta şi procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor şi al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea: P.V., M.V., M.A., G.P. şi V.A.S., din informaţiile transmise de către Ministerul Justiţiei rezultă că, deşi nu există o modalitate directă de verificare a acestei atitudini subiective, se confirmă existenţa împrejurărilor relevate de petent în cererea sa, cu privire la numeroasele anchete şi dosare penale în care acesta este implicat, inclusiv a soluţiilor de achitare şi a anulării de către instanţă a sancţiunii administrative aplicate petentului, aspect de natură a determina convingerea instanţei că între petent şi cei anterior menţionaţi - în special cei direct implicaţi în anchetele ce-l au ca subiect pe petent - există relaţii tensionate ce pot fi catalogate drept duşmănii locale, în înţelesul legii.
Această convingere este întărită şi de împrejurările cauzei, în raport de probele existente la dosar, reliefate de numeroasele articole apărute în presa locală, dar şi de faptul că dosarul a cărei strămutare se solicită a fost iniţiat de către petent în contextul situaţiei premisă conflictuale mai sus descrise din perspectiva analizei asupra unei cereri de strămutare, instanţa trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, împrejurările sau faptele invocate, ce se pot verifica, pot pune în discuţie imparţialitatea magistraţilor implicaţi în soluţionarea cauzei.
Altfel spus, Înalta Curte este ţinută a verifica dacă aspectele invocate de petent referitor la împrejurările cauzei, duşmăniile locale sau calităţii părţilor, au nu numai vocaţia, dar şi capacitatea concretă, certă, de a ştirbi imparţialitatea judecătorilor chemaţi să soluţioneze cauza, ştiut fiind că în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, Curtea Europeană a stabilit că aparenţele au un rol decisive.
Înalta Curte constată că suspiciunile petentului, în sensul afectării imparţialităţii şi obiectivităţii magistraţilor datorită fie calităţii părţilor, fie duşmăniilor locale sau împrejurărilor cauzei, sunt fondate, ca atare, suspiciunile petentului se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 55 alin. (1) C. proc. pen., care justifică în mod rezonabil admiterea cererii de strămutare.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, văzând prevederile art. 55 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., apreciază că există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei astfel încât cererea va fi admisă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Admite cererea formulată de petentul R.A.T. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1/35/2013 al Curţii de Apel Oradea.
Strămută judecarea cauzei la Curtea de Apel Cluj.
Menţine actele îndeplinite la instanţa de la care s-a strămutat judecarea cauzei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 485/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 487/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
