ICCJ. Decizia nr. 484/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 484/2013
Dosar nr. 810/1/2013
Şedinţa publică din 30 aprilie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 6 februarie 2013, petenta C.R. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 19538/193/2012 al Judecătoriei Botoşani către o altă instanţă în grad egal, invocând motive de bănuială legitimă.
A apreciat că imparţialitatea judecătorilor care compun completul de judecată este afectată de calitatea părţilor, precum şi de duşmăniile locale, invocând în susţinerea cererii dispoziţiile art. 55 C. proc. pen.
A precizat că numitul H.V.D., parte vătămată în Dosarul nr. 19538/193/2012 al Judecătoriei Botoşani, a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, iar în prezent este avocat, fiind în relaţii apropiate cu diferiţi judecători cu care are relaţii de afinitate "în măsura în care şi-au cununat şi botezat copiii unul la altul".
Bănuiala legitimă invocată de petenta se întemeiază pe faptul că procurorul care a anchetat plângerea formulată de către partea vătămată H.V.D. a dispus trimiterea sa în judecată fără existenţa în dosar a unor probe concrete de vinovăţie, doar în baza unei dispoziţii primite de la superiorii săi şi, în plus, petenta a susţinut că cel care a tulburat posesia imobilului este, în realitate, partea vătămată.
Verificând actele şi lucrările dosarului, în baza informaţiilor prezentate în adresa Tribunalului Botoşani nr. 2 din 17 aprilie 2013, Înalta Curte constată că la data de 04 decembrie 2012, pe rolul Judecătoriei Botoşani a fost înregistrat Dosarul nr. 19538/193/2012 privind pe inculpata C.R., trimisă în judecată prin Rechizitoriul nr. 2324/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani pentru săvârşirea infracţiunii de „tulburare de posesie" prevăzută şi pedepsită de art. 220 alin. (2) C. pen., fapta constând în aceea că, în perioada 08 aprilie - 30 mai 2008, inculpata a ocupat fără drept suprafaţa de 59 mp din terenul aparţinând părţii vătămate H.V.D., prin construirea unui gard despărţitor al proprietăţilor învecinate. Prin acelaşi act de sesizare a instanţei, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor C.A. şi C.L. pentru săvârşirea infracţiunii de „tulburare de posesie" prevăzută şi pedepsită de art. 220 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de aceştia.
Dosarul a fost repartizat aleatoriu completului de judecată PA 1 (judecător A.V.) cu termen de judecată la data de 16 ianuarie 2012, pentru când, în conformitate cu prevederile art. 175 şi art. 171 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., s-a dispus citarea părţilor şi desemnarea unui apărător din oficiu care să asigure asistenţă juridică inculpatei.
La termenul fixat, pentru partea vătămată H.V.D. a răspuns avocat ales C.A., lipsind partea vătămată şi inculpata C.R. De asemenea, s-a constatat că la dosar se aflau depuse o cerere formulată de partea vătămată pentru constituire de parte civilă şi administrare de probe şi o cerere formulată de inculpată prin care se solicita acordarea unui termen mai lung în vederea angajării unui avocat, astfel că instanţa a amânat judecarea cauzei la data de 19 februarie 2013.
Cu referire la cererea de strămutare formulată de petenta C.R., Tribunalul Botoşani a apreciat că motivele invocate de aceasta sunt neîntemeiate, împrejurarea că în urmă cu aproximativ 15 ani, partea vătămată H.V.D. a funcţionat ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani neavând relevanţă în cauză şi neputând fi interpretată ca o imixtiune în actul de justiţie, câtă vreme, petentei i-au fost recunoscute şi respectate toate drepturile procesuale, iar completul de judecată nu a efectuat încă acte de cercetare judecătorească din care să se poată trage concluzia că subzistă motivele de bănuială legitimă invocate de aceasta.
S-a arătat că, în cauză, nu există suspiciuni rezonabile privind obiectivitatea ori imparţialitatea magistratului în pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice, iar simpla supoziţie legată de o posibilă influenţă a părţii adverse nu este, în sine, suficientă.
Tribunalul Botoşani a apreciat că motivele de bănuială legitimă invocate în cererea de strămutare privind procurorul de caz, reprezintă, în realitate, nemulţumirea petentei referitoare la faptul că, prin rechizitoriu, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea sa în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „tulburare de posesie", faptă prevăzută, şi pedepsită, de art. 220 alin. (2) C. pen., subliniindu-se aspectul că în prezent, dosarul se află în faza de cercetare judecătorească, fază în care principiile prevăzute de art. 2 - 8 C. proc. pen., se manifestă în plenitudinea lor.
S-a mai menţionat aceea că, potrivit principiilor specifice acestei faze a procesului penal, atât cele de natură organizatorică prevăzute în Constituţie şi în Legea nr. 304/2004 cât şi cele de ordin procedural stabilite de art. 289 şi 290 C. proc. pen., cu prilejul judecăţii instanţa va examina şi verifica, în mod nemijlocit, întreaga urmărire penală şi va administra dovezile noi propuse de procuror şi de părţi, exercitându-şi atribuţiile în mod activ în vederea aflării adevărului
În concluzie, în cadrul informaţiilor conţinute de Adresa nr. 2 din 17 aprilie 2013, Tribunalul Botoşani a apreciat că susţinerile petentei nu sunt justificate şi nu au un suport probator, fiind simple speculaţii şi a opinat pentru respingerea cererii de strămutare a judecării cauzei.
La dosarul cauzei s-a depus un memoriu formulat de partea vătămată H.V.D., înregistrat la 29 aprilie 2013 cu numărul de înregistrare 14541, prin care aceasta precizează că a funcţionat ca procuror criminalist la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani până în 1995, ulterior exercitând profesia de avocat până la 1 martie 2012, astfel că nu a avut şi nu are niciun fel de relaţii cu magistraţii, "mai ales cu cei tineri. Partea vătămată mai arată că urmărirea penală în dosarul a cărui strămutare se solicită a durat peste trei ani, că iniţial s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentei, soluţie infirmată ulterior de către un magistrat judecător, astfel încât parchetul a dispus trimiterea în judecată a petentei pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin. (2) C. pen.
A apreciat că, prin cererea de strămutare formulată, petenta încearcă să tergiverseze soluţionarea cauzei.
Cererea de strămutare este nefondată.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, niciuna dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent nefiind circumscrise situaţiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control al imparţialităţii, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
Înalta Curte constată că aspectele invocate de petentă nu pot fi apreciate ca reprezentând motive de bănuială legitimă, întrucât nu s-a specificat şi argumentat modul în care ar putea fi afectată imparţialitatea judecătorilor care compun completul de judecată, în raport de împrejurarea că partea vătămată H.V.D. nu mai funcţionează ca procuror de mai bine de 15 ani şi nici nu mai exercită profesia de avocat, astfel încât nu se poate susţine că judecarea cauzei poate fi lipsită de obiectivitate datorită calităţii părţilor.
De asemenea, petenta nu a invocat, în concret, o situaţie de manifestare a unor duşmănii locale de natură a împiedica desfăşurarea în condiţii de nepărtinire a judecării cauzei.
Instanţa apreciază că bănuiala legitimă poate viza situaţii sociale din cele mai diverse, care însă, trebuie în mod necesar să fie legate de posibilitatea influenţării magistraţilor în soluţionarea dosarului a cărui strămutare se solicită.
Ori, în speţă, Înalta Curte constată că suspiciunile petentei, în sensul existenţei unei bănuieli legitime a afectării imparţialităţii şi obiectivităţii magistraţilor datorită calităţii uneia dintre părţile adverse sau duşmăniilor locale, nu sunt nici argumentate şi nici susţinute de probe, în dovedirea cererii de strămutare invocându-se, în realitate, nemulţumiri faţă de soluţia magistraţilor de trimitere în judecată a petentei.
Faţă de considerentele arătate, se constată că aspectele invocate de petentă nu pot ştirbi în vreun mod imparţialitatea judecătorilor şi nu pot constitui motive de suspiciune cu privire la posibila nepărtinire a instanţei învestită cu soluţionarea cauzei. În raport de împrejurările concrete examinate, văzând prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că temerile petentei nu sunt justificate.
Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta C.R. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 19538/193/2012 al Judecătoriei Botoşani.
Obligă petenta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţa publică, azi 30 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 483/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 485/2013. Penal → |
|---|
