ICCJ. Decizia nr. 991/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 991/2013
Dosar nr. 6693/2/2012
Şedinţa publică din 20 martie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 890 din 22 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins ca fiind inadmisibil recursul declarat de petenta D.A. împotriva Sentinţei penale nr. 432 din 03 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 432 din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respins ca fiind inadmisibilă contestaţia la executare formulată de petenta D.A. împotriva Sentinţei penale nr. 377 din 06 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 7279/2/2011.
În esenţă, obiectul contestaţiei a fost obligarea la plata cheltuielilor judiciare de către instanţa de fond respectiv Curtea de Apel Bucureşti, însă s-a apreciat că acest motiv nu se poate încadra în dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. întrucât nu vizează o nelămurire sau împiedicare la executare, decizia Curţii de apel fiind clară sub toate aspectele inclusiv în ceea ce priveşte obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestaţia a fost pronunţată în procedura reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 care nu mai prevedea posibilitatea executării recursului împotriva acestor hotărâri, aceasta având un caracter definitiv.
Împotriva deciziei penale sus-menţionată petenta a formulat contestaţie în anulare contestatoarea D.A., fiind nemulţumită de soluţia pronunţată în cauza care formează obiectul prezentei contestaţii în anulare.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (11).
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constată pe de-o parte că, cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 388 C. proc. pen., respectiv 30 de zile de la data pronunţării deciziei contestate, însă motivele invocate nu sunt dintre cele prevăzute în art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen., astfel încât contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
Ca atare, văzând dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea D.A. şi va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatoarea D.A. împotriva Deciziei penale nr. 890 din 22 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 8939/2/2011.
Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 martie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 988/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 998/2013. Penal → |
|---|
