ICCJ. Decizia nr. 1009/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 1009/2014
Dosar nr. 1511/114/2013
Şedinţa publică din 20 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 106 din 19 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Buzău, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.M., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală, comisă în perioada 01 aprilie 2009 - 30 iunie 2011.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale pe durată de 1 an, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.
S-a constatat că această infracţiune de evaziune fiscală este concurentă cu infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 547 din 29 iunie 2011 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 1416 din 07 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, precum şi cu infracţiunea de bancrută frauduloasă, prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 165 din 04 octombrie 2012, pronunţată de către Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 3693/114/2012, definitivă prin neapelare la data de 23 octombrie 2012.
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 165 din 04 octombrie 2012 a Tribunalului Buzău s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 547 din 29 iunie 2011, pronunţată de către Judecătoria Buzău.
În baza art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 165 din 04 octombrie 2012.
S-a dispus repunerea în individualitatea lor a următoarelor pedepse: de 8 luni, 1 an şi 4 luni, 8 luni, 1 an şi 6 luni şi 4 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul pentru faptele concurente.
În baza art. 36, art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. inculpatul I.M. urmează să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, în total 2 ani şi 9 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv dreptul de a fi administratorul unei societăţi comerciale, pedeapsă ce se execută pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 9 luni închisoare aplicată inculpatului I.M., pe termen de încercare de 5 ani.
Pe durata termenului de încercare, condamnatul urmând să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, în conformitate cu art. 863 alin. (1) C. pen:
- să se prezinte de 4 ori pe an, respectiv în prima zi lucrătoare a lunilor ianuarie, aprilie, iulie şi octombrie, la consilierul desemnat cu supravegherea sa din cadrul Serviciului de Probatiune de pe lângă Tribunalul Buzău;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani şi 9 luni închisoare s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 864C. pen., rap. la art. 83 C. pen., art. 84 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracţiuni intenţionate ori a neexecutării obligaţiilor civile pe durata termenului de încercare.
A fost obligat inculpatul I.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL, cu sediul comuna U., judeţul Buzău, la plata sumei de 177.013 RON despăgubiri civile către partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău (din care 62.771 RON impozit pe profit şi 114.242 RON TVA), cu majorările legale de întârziere până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă va fi ales va fi decăzut din drepturi.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, raportat art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare, o copie a dispozitivului se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău din data de 26 februarie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.M. pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că inculpatul, în calitate de administrator la SC V.L. SRL Buzău nu a înregistrat în contabilitatea societăţii, în perioada 01 aprilie 2009 - 30 iunie 2011, veniturile realizate din comercializarea de mărfuri şi din transportul rutier de material lemnos şi nu a declarat organelor fiscale veniturile obţinute. Prin aceste acţiuni, inculpatul s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în sumă de 62.771 RON şi TVA de 114.242 RON.
Prezent la termenul de judecată din 04 iunie 2013, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., declarând că recunoaşte fapta reţinută în actul de sesizare a instanţei, cunoaşte probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care şi le însuşeşte, nu solicită administrarea altor mijloace de probă şi nu doreşte să dea altă declaraţie în afara celei de la urmărirea penală.
Tribunalul a admis judecata cauzei în conformitate cu art. 3201 C. proc. pen., reţinând că sunt îndeplinite condiţiile legale, mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale nefiind contestate de către inculpat.
Analizând mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul a avut calitatea de administrator la SC V.L. SRL, cu sediul în comuna U., judeţul Buzău, societatea având ca principal obiect de activitate „tăierea şi rindeluirea lemnului”.
Ulterior, la data de 11 decembrie 2008, s-a deschis procedura generală a insolvenţei, iar la data de 12 martie 2009, instanţa de judecată a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC V.L. SRL, dizolvarea societăţii şi ridicarea pentru inculpat a dreptului de administrare al societăţii, lichidator judiciar fiind numit C.M. (sentinţa civilă nr. 351/2009 a Tribunalului Buzău).
Deşi a luat cunoştinţă din înştiinţarea transmisă de către lichidatorul judiciar că nu mai are dreptul să desfăşoare activităţi comerciale, inculpatul a efectuat transport rutier şi vânzare de material lemnos şi a eliberat beneficiarilor facturi fiscale.
Astfel, în anul 2009 inculpatul a livrat mărfuri în valoare de 70.932 RON către următoarele societăţi comerciale: SC S.E.P. SRL Nehoiu, SC R.G. SRL Nehoiu, SC B. SRL Buzău, SC B.W. SRL Nehoiu, SC A. SRL Găieşti.
De asemenea, inculpatul a vândut şi alte mărfuri (cărămidă, blocuri ceramice), valoarea totală a mărfurilor vândute în anul 2009 fiind de 271.523 RON.
În perioada ianuarie - decembrie 2010, inculpatul nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii veniturile obţinute din prestări servicii (transport rutier de material lemnos) şi vânzări de mărfuri (cărămidă, blocuri ceramice şi material lemnos) în sumă de 301.917 RON. Mărfurile şi serviciile au fost prestate către următoarele societăţi: SC S.E.F. SRL Nehoiu, SC S.F.E. SRL Stâlpu, SC G.P. SRL Merei, SC O.C. SRL Pietroasele, SC E.T. SRL Pârscov.
În perioada ianuarie-iunie 2011 nu a evidenţiat veniturile realizate în sumă de 140.817 RON din comercializarea de mărfuri şi servicii către următoarele societăţi comerciale: SC G.P. SRL Merei, SC E.T. SRL Pârscov, SC N.C. SRL Pârscov, SC C.F. SRL Nehoiu.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că organele de control fiscal au stabilit că inculpatul s-a sustras de la plata unui impozit pe venit de 112.681 RON şi TVA de 150.049 RON, estimând doar veniturile realizate, fără a lua în calcul şi cheltuielile efectuate de către societate. În aceste condiţii s-a dispus efectuarea unei expertize contabile potrivit căreia ponderea cheltuielilor în cadrul veniturilor realizate a fost de 28,5%. S-a reţinut în raportul de expertiză contabilă că veniturile neînregistrate în contabilitate au fost de 546.786 RON, din care TVA în sumă de 114.242 RON (conform situaţiei anexă la raportul de expertiză contabilă).
Prin deducerea cheltuielilor (de 154.476 RON) din totalul veniturilor realizate a rezultat că impozitul pe profit trebuia calculat la suma de 392.319 RON, rezultând un impozit pe profit de 62.771 RON şi TVA în sumă de 114.242 RON.
Inculpatul nu a contest acest raport de expertiză contabilă şi a fost de acord, aşa cum s-a arătat cu sumele reţinute cu titlul de impozit pe profit şi TVA datorate bugetului de stat.
S-a apreciat de către Tribunal că fapta inculpatului, astfel cum a fost reţinută, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Vinovăţia inculpatului a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea formulată de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, procesul-verbal încheiat de către inspectorii din cadrul Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău la data de 02 februarie 2012, raportul de inspecţie fiscală din 10 februarie 2012, întocmit de către inspectorii din cadrul Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, procesele-verbale încheiate de către inspectorii din cadrul Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău cu ocazia controalelor încrucişate, raportul de expertiză contabilă, declaraţia lichidatorului judiciar C.M., coroborat cu declaraţia inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptei.
La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere următoarele criterii de individualizare: pericolul social concret al faptei comise determinat de gravitatea atingerii aduse valorilor sociale protejate prin încriminare, respectiv valori de natură patrimonială, relevante sub acest aspect fiind sumele ce nu au fost achitate la bugetul de stat, dar şi elementele de ordin subiectiv, respectiv faptul că inculpatul a acţionat în mod continuat, având posibilitatea să-şi dea seama şi să aprecieze asupra conduitei sale infracţionale, conduita procesuală de recunoaştere a faptei pe care a avut-o inculpatul, faptul că are un copil minor în întreţinere precum şi incidenţa dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. ce impun reducerea limitelor pedepselor cu o treime.
În latura civilă s-a reţinut că, deşi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău s-a constituit parte civilă cu suma de 262.730 RON, din care 150.049 RON TVA şi 112.681 RON impozit pe profit, cererea a fost admisă doar în parte întrucât a rezultat în baza probatoriului administrat pe parcursul urmăririi penale că organele de control fiscal au reţinut cu caracter de datorie la bugetul de stat suma de 262.730 RON, însă nu au avut în vedere cheltuielile efectuate de către inculpat pentru obţinerea veniturilor ce nu au fost supuse impozitării. Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit a rezultat că suma datorată de către inculpat bugetului de stat este de 177.013 RON, constatare ce se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul I.M. şi partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia penală nr 215 din data de 04 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul I.M. şi partea civilă Administraţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău.
În ce priveşte apelul exercitat de partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, Curtea de Apel a apreciat că este lipsit de temeinicie, hotărârea apelată fiind legală şi temeinică sub acest aspect, dezlegarea dată de instanţa de fond acţiunii civile fiind una justă atât în privinţa cuantumului prejudiciului, cât şi a modalităţii de recuperare, inculpatul fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor către partea civilă.
Astfel, pentru stabilirea cu exactitate a obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat de către societatea administrată de inculpat, după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală a dispus în cauză efectuarea unei expertize contabile, necesitatea administrării unei asemenea probe fiind justificată, o soluţie legală şi temeinică în privinţa infracţiunii de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatului neputându-se pronunţa doar pe baza actelor de control ale organului fiscal, având în vedere că aceste acte provin de la o entitate care are calitatea de parte civilă în proces, fără a fi verificate de un expert care să ofere garanţia de independenţă şi certitudinea desfăşurării unui proces echitabil.
Or, prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză s-a stabilit că prin omisiunea de a înregistra în evidenţa contabilă a tuturor facturilor privind comercializarea de mărfuri şi prestarea de servicii, SC V.L. SRL s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în sumă de 62.771 RON şi T.V.A. în sumă de 114.242 RON.
În prezenţa unui mijloc de probă cert, necontestat, cum este raportul de expertiză contabilă menţionat, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut corect care este valoarea reală a prejudiciului conex faptelor pentru care acesta a fost trimis in judecata, respectiv de 177.013 RON, şi l-a obligat la achitarea acestei sume cu titlu de despăgubiri civile plus majorările legale de întârziere până la data achitării efective a debitului.
În mod cert, răspunderea inculpatului nu poate fi atrasă pentru alte fapte decât cele pentru care a fost trimis în judecată şi au format obiectul judecăţii, iar aceste fapte au produs prejudiciul evidenţiat în actul de sesizare şi nu prejudiciul reclamat de partea civilă, care nu are o acoperire în materialul probator administrat, fiind rezultatul unor presupuneri, unor estimări subiective şi nu a datelor certe rezultate din probe incontestabile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Direcţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău, acesta fiind motivat în scris cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
În motivele scrise de recurs, aflate la dosar, recurenta parte civilă a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 262.730 RON, astfel cum a fost constituirea de partea civilă, prin adresa din 13 februarie 2013.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
C. proc. pen. al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de legalitate, nu şi de temeinicie.
Analizând motivele de recurs invocate de partea civilă, Înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare invocat, care se referă doar Ia aspecte ce ţin de nelegalitatea hotărârii.
Drept urmare, se constată că motivul de recurs nu poate fi analizat în limitele acestui caz de casare, întrucât se referă la aspecte ce ţin de netemeinicia hotărârii şi ar presupune o modificare a situaţiei de fapt, în condiţiile în care judecata în recurs se poate raporta doar la chestiuni de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Direcţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău împotriva deciziei penale nr. 215 din data de 04 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat I.M.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat I.M., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Direcţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Direcţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău împotriva deciziei penale nr. 215 din data de 04 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat I.M..
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat I.M., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Direcţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1045/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1008/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
