ICCJ. Decizia nr. 1045/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1045/2014
Dosar nr. 1806/33/2012
Şedinţa publică din 24 martie 2014
Asupra apelului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 101 din 19 septembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul B.A., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de conflict de interese în formă continuată prevăzută de art. 2531 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 181C. pen. raportat la art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului sancţiunea amenzii administrative de 700 RON.
A stabilit ca onorariul avocaţial parţial în sumă de 100 RON, să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. 123/P/2012, a fost trimis în judecată inculpatul B.A. pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese în formă continuată prev. şi ped. de art. 2531 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut că, în perioada 2007 - 2011, în calitate de Primar al comunei C., judeţul Cluj, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a dispus cumpărarea unor mărfuri alimentare şi nealimentare, precum şi a unor servicii în valoare de 193.539,80 RON de la SC C. SRL din comuna C., societate la care este asociată nora sa, numita B.L.C., cu scopul de a realiza un folos material indirect pentru aceasta.
Audiat în faţa instanţei, inculpatul nu a contestat starea de fapt reţinută în cuprinsul actului de sesizare al instanţei, dar a precizat că nu avea cunoştinţă de împrejurarea că la societatea de la care se făceau achiziţii de către Primărie era asociată şi nora sa, că achiziţiile se făceau de la societatea respectivă întrucât aceasta era mai bine aprovizionată.
Pe baza probelor administrate în cauză instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul B.A. este Primarul comunei C., judeţul Cluj, din anul 2000, fiind ales de trei ori consecutiv în această funcţie.
În cursul anului 2007 a fost înfiinţată SC C. SRL, părţile sociale ale acestei societăţi fiind deţinute de numiţii B.F.C. şi B.L.C., partea fiecărui asociat la beneficii şi pierderi fiind de 50%. Anterior, în cursul 2006, B.L.C. s-a căsătorit cu numitul B.V.A., care este fiul inculpatului.
Obiectul de activitate al SC C. SRL era comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse nealimentare, băuturi şi tutun.
Începând cu anul 2007 şi până în anul 2011, inculpatul, în calitate de Primar al comunei C., a dispus cumpărarea unor mărfuri alimentare şi nealimentare de la această societate şi a dispus de asemenea plata contravalorii unor servicii executate de această societate. Valoarea produselor alimentare şi nealimentare achiziţionate pe parcursul anilor a fost de: 20.643,5 RON în cursul anului 2007, 37.536 RON în cursul anului 2008, 36.961,7 RON în cursul anului 2009, 42.953,6 RON în cursul anului 2010 şi 55.445 RON în cursul anului 2011.
Audiată atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, martora H.R. a arătat că efectuarea achiziţiilor de la SC C. SRL se făcea prin achiziţie directă, între Primărie şi această societate neexistând un contract pentru achiziţie de bunuri, întrucât cumpărăturile s-au efectuat sporadic în măsura în care era necesară achiziţionarea unor materiale. Achiziţiile se făceau în baza aprobărilor date de Primar, respectiv de inculpat, şi de viceprimarul M.V. Martora a mai precizat că ştia despre calitatea de asociat a numitei B.L.C. în cadrul SC C. SRL, aspect pe care l-a aflat din discuţiile purtate cu soţul său, însă niciodată nu şi-a pus problema existenţei vreunei incompatibilităţi în condiţiile în care SC C. SRL era cea mai aprovizionată societate din localitate, la nivelul localităţii mai existând societăţi, însă mare parte din acestea funcţionau ca şi baruri.
Achiziţia de mărfuri de la SC C. SRL a fost probată şi prin depoziţiile martorilor V.M., care îndeplinea funcţia de director al şcolii din localitate, precum şi a martorilor R.V., secretar în cadrul Primăriei şi M.V., viceprimar al localităţii.
Din declaraţia martorului B.F. rezultă că în anul 2007 acesta a înfiinţat SC C. SRL, împreună cu martora B.L.C., în condiţiile în care o cunoştea pe aceasta de aproximativ 10 ani de când aceasta venise în localitate, în calitate de învăţătoare, şi a convenit cu aceasta să înfiinţeze societatea în care fiecare să deţină jumătate din părţile sociale.
La data înfiinţării societăţii, martora B.L.C. era deja căsătorită cu numitul B.V.A., fiul inculpatului, însă martora nu s-a implicat deloc în administrarea societăţii, întrucât la scurt timp s-a mutat din localitate, participând în schimb la împărţirea dividendelor.
În ceea ce priveşte vânzarea unor mărfuri către Primăria comunei C. nu a fost încheiat un contract cu autoritatea locală, întrucât era vorba de cumpărături sporadice, iar cei care se prezentau la societate pentru a efectua cumpărături aveau fie aprobarea primarului, fie pe cea a viceprimarului M.V.
Martora B.L.C. a susţinut că în perioada 2000 - 2003 a lucrat ca învăţătoare în comuna C., perioadă în care l-a cunoscut pe numitul B.F., cu care în anul 2007 a înfiinţat SC C. SRL. Martora a mai menţionat că, deşi la data înfiinţării societăţii, era căsătorită cu numitul B.V.A., inculpatul, care este socrul său, nu avea cunoştinţă despre calitatea sa de asociat în condiţiile în care relaţia cu socrii săi era una tensionată.
Martora a precizat că doar angajaţii societăţii au cunoscut faptul că este asociată la societatea respectivă şi anual a beneficiat de anumite sume de bani sub formă de dividende, însă mare parte din profit era reinvestit în societate.
În ceea ce priveşte apărările formulate de inculpat, instanţa a reţinut următoarele:
Astfel, inculpatul a solicitat, în principal, achitarea sa de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 C. pen., apreciind că faptei reţinute în sarcina sa îi lipseşte atât latura obiectivă, cât şi latura subiectivă. În ceea ce priveşte aceste susţineri, instanţa a reţinut că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Astfel, pentru a fi în prezenţa infracţiunii de conflict de interese incriminată de prevederile art. 2531C. pen., prin fapta funcţionarului public care în exerciţiul atribuţiilor de serviciu îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii este necesar să se realizeze, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul doi inclusiv. În consecinţă, nu este suficient ca inculpatul să îndeplinească un act sau să participe la luarea unei decizii, ci este obligatoriu pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii ca acel act să fi generat şi un folos material în favoarea uneia din persoanele enumerate în textul legal.
În cauză, atât din depoziţia martorei B.L.C., cât şi din depoziţia martorului B.F., a rezultat că martora a avut calitatea de asociat la societatea SC C. SRL şi că, deşi nu a participat niciodată la administrarea acestei societăţi, a participat la încasarea dividendelor fără însă a putea fi precizată suma încasată cu acest titlu. Ca atare, nu se poate susţine că martora, în calitate de noră a inculpatului, nu a beneficiat de un folos material ca urmare a faptelor săvârşite de acesta.
În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, de asemenea nu au fost reţinute susţinerile inculpatului formulate în apărarea sa, că nu a avut cunoştinţă că prin dispunerea plăţii produselor cumpărate va genera realizarea unui folos material în favoarea nurorii sale.
Astfel, infracţiunile incriminate de prevederile art. 2531 C. pen. se săvârşesc cu intenţie în ambele modalităţi, directă sau indirectă, fiind suficient ca autorul să ştie că îndeplineşte un act sau participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat un folos material pentru sine, soţul sau alte persoane, nefiind necesar să urmărească acest lucru, ci doar să cunoască aceste elemente şi să accepte producerea acestei urmări.
Astfel, deşi martora B.L.C. a susţinut că inculpatul nu a avut cunoştinţă despre calitatea sa de asociat la SC C. SRL, având în vedere că nu a avut o relaţie apropiată cu socrii săi încă de la data încheierii căsătoriei, din ansamblul probelor administrate în cauză instanţa a reţinut că atât angajaţii acestei societăţi, cât şi martora H.R., angajată a Primăriei, cunoşteau această împrejurare, astfel încât s-a apreciat că este greu de crezut că inculpatul nu putea să o cunoască.
În consecinţă, instanţa a apreciat că în cauză nu se impune pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatului, întemeiată pe prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen., însă s-a considerat că sunt incidente dispoziţiile art. 181 C. pen.
Astfel, potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile ocrotite de lege şi prin conţinutul ei concret fiind lipsit în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana sau conduita făptuitorului.
În speţă, s-a apreciat că fapta inculpatului întruneşte condiţiile cerute de art. 181 C. pen.
Astfel, în ceea ce priveşte modul şi mijloacele de săvârşite a faptei, probele administrate au relevat că pentru efectuarea reparaţiilor la diverse obiective, de întocmire a necesarului de mărfuri şi achiziţionarea în concret a acestora nu se ocupa în mod direct primarul localităţii, respectiv inculpatul. Cu ocazia stabilirii necesarului de produse ce urmau a fi achiziţionate nu se stabilea societatea comercială de la care urma să se efectueze achiziţiile, însă în condiţiile în care SC C. SRL era cea mai bine aprovizionată societate din localitate, cel mai adesea achiziţiile se făceau de la aceasta. De asemenea, pentru achiziţionarea efectivă a mărfurilor alimentare şi nealimentare era implicat întreg personalul Primăriei, şi adesea pentru ridicarea produselor la sediul societăţii comerciale se deplasa fie gardianul, fie viceprimarul, fie casierul, Primarul nedeplasându-se niciodată personal pentru efectuarea unor asemenea achiziţii.
În ceea ce priveşte împrejurările în care fapta a fost comisă, instanţa a reţinut că în perioada 2007 - 2011, achiziţiile au fost efectuate în mare parte de la SC C. SRL, întrucât celelalte magazine existente în localitate, în număr de 7 - 8, nu comercializau în general acelaşi tip de produse funcţionând în general ca şi baruri şi achiziţia de la magazinul situat în comuna C. nu genera cheltuieli suplimentare ocazionate de transportul acestor mărfuri.
La aprecierea gradului de pericol social al faptei comise vor fi avute în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu posedă antecedente penale, are o conduită corespunzătoare în familie şi în societate şi se bucură de apreciere din partea colectivităţii locale, astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat că în cauză se impune pronunţarea unei soluţii de achitare fundamentată pe prevederile art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în cuantum de 700 RON.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, care a criticat hotărârea prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859pct. 172 C. proc. pen., solicitând casarea hotărârii şi condamnarea inculpatului B.A., pentru infracţiunea de conflict de interese prev. de art. 2531C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a arătat că în cauză nu se poate susţine că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, atâta timp cât inculpatul a avut o poziţie constantă de nerecunoaştere a faptelor, a arătat că nu a ştiut că nora sa B.L.C. era asociat la SC C. SRL, deşi unii dintre angajaţii Primăriei cunoşteau acest aspect, cât şi cuantumul sumei de bani facturată către SC C. SRL, aspecte care în opinia Parchetului demonstrează că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Întrucât la 01 februarie 2014 au intrat în vigoare noile Coduri (penal şi procedură penală), conform dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a C. proc. pen., respectiv art. 10 alin. (2), în care se prevede faptul că „recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluţionează de către aceeaşi instanţă, conform dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel”, Înalta Curte a calificat prezenta cale de atac ca fiind apel.
A fost audiat inculpatul, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, care nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, nu a propus readministrarea acestora sau încuviinţarea administrării altor probe.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând apelul declarat în cauză, sub toate aspectele de fapt şi de drept, îl consideră fondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reţinută de către instanţa de fond - constând în aceea că inculpatul B.A., în calitate de Primar al comunei C., judeţul Cluj, în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a dispus cumpărarea unor mărfuri alimentare şi nealimentare, respectiv a unor servicii în valoare de 193.539,80 RON de la SC C. SRL, societate la care este asociată nora sa, numita B.L.C., cu scopul de a realiza un folos material indirect pentru aceasta, este în concordanţă cu probele administrate.
De asemenea, încadrarea juridică atribuită faptei în infracţiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 C. pen. este corectă.
În legislaţia naţională, conflictul de interese - constând în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură - a fost introdus în Titlul VI (Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege), Capitolul I C. pen. român - partea specială, fiind menit să completeze, alături de faptele de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu, infracţiunile de corupţie, cadrul normativ general de ocrotire a relaţiilor de serviciu ca valoare socială.
Încriminarea faptei a fost generată de apariţia unor forme de relaţii între sectorul public şi sectoarele comerciale care dau naştere unor parteneriate publice, existând un potenţial de creştere de forme noi de conflict de interese care implică interesele personale şi obligaţiile publice ale persoanei care exercită o funcţie publică.
Prin încriminarea conflictului de interese legiuitorul a urmărit să ocrotească relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii funcţionarului public, activitate care presupune o comportare corectă a celui care exercită o activitate în cadrul unei autorităţi publice. Aceasta presupune corectitudinea funcţionarului public în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, dar şi abţinerea acestuia de la luarea unor decizii de natură să-i confere, direct sau indirect, ori prin terţe persoane, un anumit avantaj material, fiind exclusă favorizarea rudelor sau a persoanelor cu care acesta a avut raporturi comerciale. De asemenea, prin încriminarea faptei s-a urmărit ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la apărarea intereselor legale ale persoanelor fizice sau publice împotriva intereselor ilicite ale funcţionarului public.
Deşi conflictul de interese nu înseamnă ipso facto corupţie, totuşi, apariţia unor conflicte între interesele personale şi obligaţiile publice ale funcţionarilor publici, dacă nu este tratată corespunzător, poate duce la corupţie.
Încriminarea faptei presupune nu numai simpla interzicere a intereselor de natură privată ale funcţionarului public, ci şi formarea corectitudinii deciziilor administrative, pentru ca un conflict de interese nesoluţionat să nu conducă la un abuz în serviciu.
Corelând scopul urmărit, prin încriminarea conflictului de interese cu modalitatea şi împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că aceasta prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Inculpatul B.A., Primar al comunei C., judeţul Cluj, în mod repetat a dispus cumpărarea unor mărfuri alimentare şi nealimentare de la SC C. SRL, cu scopul de a realiza un folos material indirect pentru nora sa B.L.C.
Deşi inculpatul, în mod constant, a învederat că nu a cunoscut faptul că nora sa B.L.C. este asociat al SC C. SRL, deoarece în familie existau neînţelegeri şi nu a mai ţinut legătura cu fiul şi nora sa, din probele administrate (declaraţii martori B.L.C. şi H.R.) rezultă că această ipoteză este lipsită de suport probator.
Astfel, conform declaraţiei martorei B.L.C. angajaţii societăţii cunoşteau că nora Primarului este asociat în această societate comercială, iar H.R., contabila Primăriei, cunoştea acest aspect.
Mai mult, firma la care aceasta era asociat a fost înfiinţată după căsătoria cu fiul Primarului, iar asociatul acesteia, B.F., era viceprimarul comunei C. din 2012.
Or, toate aceste aspecte, cât şi perioada de timp îndelungată cât s-au achiziţionat produsele, exclud susţinerea inculpatului că nu ar fi avut cunoştinţă că societatea ar fi aparţinut norei sale, atâta timp cât în jurul său toate persoanele cunoşteau acest fapt.
În mod greşit s-a susţinut că inculpatul, în calitate de Primar, nu se ocupa în mod direct de achiziţionarea mărfurilor, întrucât, din probatoriul administrat (declaraţii martori M.V., R.V., H.R. - angajaţi ai Primăriei) a rezultat faptul că toate aprovizionările de mărfuri ale Primăriei erau aprobate de către inculpat. Mai mult, atunci când lipsea din Primărie, viceprimarul M.V. îl anunţa în prealabil. Acest aspect este confirmat şi de asociatul şi administratorul societăţii comerciale B.F., care a arătat că aprovizionarea cu mărfuri era aprobată de primar sau viceprimar.
În ceea ce priveşte susţinerea că a fost preferată această societate pentru buna aprovizionare, aceasta este infirmată de declaraţiile martorilor audiaţi care au arătat că în comuna C. funcţionau mai multe societăţi comerciale, care aveau acelaşi profil cu al SC C. SRL.
Intervalul de timp de 5 ani (2007 - 2011) pe parcursul căruia s-a comis infracţiunea, cât şi valoarea sumei de bani facturată către SC C. SRL de către Primărie, respectiv 193.539,90 RON, demonstrează că fapta inculpatului nu poate fi considerată ca fiind lipsită de pericol social.
Prin fapta inculpatului s-a creat neîncrederea în derularea unor raporturi comerciale licite, oneste, fapt ce presupune un pericol social concret al faptei.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte apreciază că se impune, în baza art. 421 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, desfiinţarea sentinţei penale nr. 101 din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, şi condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 C. pen. anterior.
Conform art. 2531C. pen. anterior conflictul de interese se sancţionează cu o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durata maximă.
Conform C. pen. în vigoare, conflictul de interese este reglementat de dispoziţiile art. 301 şi se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică.
Astfel, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legii penale, se aplică legea mai favorabilă.
În speţă, de la data pronunţării sentinţei în fond, respectiv 19 septembrie 2013, şi până la data soluţionării recursului, 24 martie 2014, a intrat în vigoare un alt C. pen. şi un alt C. proc. pen., instanţa va analiza:
a) influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. Se verifică dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică.
b) consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării apelului.
În examinarea acestui criteriu, instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei.
c) instituţii autonome în raport cu încriminarea şi sancţiunea.
Examinând prin comparaţie efectele acuzaţiei din legea veche (art. 2531 C. pen.) şi efectele acuzaţiei în legea nouă (art. 301 C. pen.) constată că legea veche prevedea pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar legea nouă o sancţiune de la 1 la 5 ani închisoare.
Astfel, legea veche care prevede un minim de 6 luni închisoare este mai favorabilă decât legea nouă în care minimul este de 1 an închisoare, motiv pentru care se va dispune condamnarea inculpatului B.A., în baza legii vechi la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În ceea ce priveşte infracţiunea continuată, aceasta este o formă de unitate infracţională, iar nu un tip de infracţiune, cu capacitate de a funcţiona independent, de sine stătător, având propriile sale condiţii de existenţă şi reguli privind tratamentul sancţionator, distincte de condiţiile de încriminare şi de regimul sancţionator prevăzut pentru infracţiune în conţinutul căreia se regăsesc acţiunile/inacţiunile componente.
Astfel, infracţiunea continuată poate funcţiona ca instituţie autonomă faţă de limitele de pedeapsă, motiv pentru care, raportat la speţă, instanţa va face aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ca lege penală mai favorabilă.
La individualizarea pedepsei, instanţa se va orienta spre minimul prevăzut de lege, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanţele în care s-a săvârşit fapta, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, cât şi atitudinea acestuia în faţa instanţelor de judecată.
În cauză nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante, întrucât recunoaşterea anumitor împrejurări ca şi circumstanţe atenuante judiciare este posibilă numai dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, ceea ce în cauză nu se justifică.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. anterior, care este lege penală mai favorabilă.
Constatând că legea mai favorabilă este legea veche, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie aceasta va fi aplicată potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
Astfel, întrucât legea veche a fost considerată mai favorabilă, i se vor interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă care, conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, va fi suspendată.
I se va atrage inculpatului atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior.
Va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul par ţial al apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimatul inculpat, în suma de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat Parchetul de pe l ângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinţei penale nr. 101 din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe intimatul inculpat B.A.
Desfiin ţează sentinţa penală şi, rejudecând:
În baza art. 2531C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul B.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese.
În temeiul art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. anterior cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C. pen. anterior, dispune suspendarea condi ţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, dispune suspendarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare.
Atrage aten ţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior.
Oblig ă inculpatul la plata către stat a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul par ţial al apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimatul inculpat, în suma de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1052/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1009/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
