ICCJ. Decizia nr. 1096/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1096/2014

Dosar nr. 3745/104/2012

Şedinţa publică din 27 martie 2014

Asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 99 din 30 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3745/104/2012, în baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii S.M.I. şi T.B.F., la câte 13 ani închisoare privativă de libertate în condiţiile art. 57 C. pen. - pedeapsa principală şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani - pedeapsă complementară.

În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi la cate 8 ani închisoare privativă de libertate în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa cea mai grea de câte 13 ani închisoare privativă de libertate, în condiţiile art. 57 C. pen., pe care o sporeşte cu un an, urmând ca inculpaţii să execute pedeapsa rezultantă de câte 14 ani închisoare, pedeapsă principală, şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata executării pedepselor s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepse reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 30 mai 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi prin metode non-invazive, la liberarea din penitenciar, în vederea introducerii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare de către personalul medical al penitenciarului cu sprijinul pazei şi în prezenţa unui poliţist.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpaţii au fost informaţi că aceste probe biologice vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului lor genetic.

A fost admisă în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă G.S.E. şi în baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 din noul C. civ., obligă pe inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 30.000 RON daune morale către aceasta.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de partea civilă G.S.E. privind obligarea inculpaţilor la plata daunelor materiale.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina privind obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor de spitalizare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 1.450 RON cheltuieli judiciare statului, din care câte 50 RON onorariu avocat oficiu, conform delegaţiilor de asistenţă judiciară obligatorie din 25 iunie 2012 - avocat N.P. şi din 25 iunie 2012 - avocat L.P., sume ce vor fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Olt.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul nr. 190/P/2012 din 21 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, înregistrat la această instanţă sub nr. 3745/104/2012 au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv inculpaţii S.M.I. şi T.B.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., şi art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 24 martie 2012 au răpit-o pe minora G.S.E. în timp ce o aştepta pe sora sa G.D.M. să se întoarcă de la pâine, au introdus-o cu forţa într-un autoturism proprietatea inculpatului S.M.I. cu care s-au deplasat în afara localităţii pe un câmp, unde prin folosirea violenţei au întreţinut raporturi intime cu aceasta, fără consimţământul ei.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 02 aprilie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a fost sesizat de către M.M. din comuna V.N. judeţul Olt, în calitate de părinte al minorei G.S.E., despre faptul că în seara de 24 martie 2012, aceasta a fost răpită de pe stradă de către inculpaţii S.M.I. şi T.B.F., care au lipsit-o în mod ilegal de libertate, după care au introdus-o într-un autoturism marca F., proprietatea inculpatului S.M.I., dusă pe un câmp în afara localităţii, unde fără consimţământul minorei, au întreţinut relaţii sexuale cu aceasta.

Reclamanta M.M. a fost căsătorită cu numitul G.D. şi din căsătoria lor au rezultat 3 copii, printre care şi minora G.S.E.

Ca urmare a unor neînţelegeri, cei doi soţi s-au despărţit, iar prin sentinţa civilă nr. 3 din 20 ianuarie 2011, Judecătoria Baia de Aramă i-a încredinţat reclamantei, spre creştere şi educare, pe minorele G.S.E., G.D.M. şi G.D.M.A.

După pronunţarea divorţului, M.M. a părăsit domiciliul conjugal şi după ce l-a cunoscut pe numitul B.L. din comuna V., judeţul Olt, a intrat în relaţii de concubinaj cu acesta, astfel că M.M. şi cele trei fiice ale sale, în primăvara anului 2011, şi-au stabilit domiciliul la sus-numitul, iar începând cu anul şcolar septembrie 2011 - iunie 2012, cele trei fiice ale sale au fost înscrise la Şcoala Generală din comuna V.N., judeţul Olt.

Partea vătămată G.S.E. a fost colegă de clasă cu S.D., sora inculpatului S.M.I. şi, totodată, prietene, astfel că datorită relaţiilor de prietenie cu sora inculpatului, minora l-a cunoscut şi pe fratele acesteia.

Partea vătămată G.S.E., în vara anului 2011, prin intermediul lui S.D. şi a inculpatului S.M.I. l-a cunoscut şi pe inculpatul T.B.F. din comuna V., judeţul Olt, întrucât cei doi inculpaţi erau prieteni.

În dimineaţa zilei de 24 martie 2012, partea vătămată G.S.E., după ce s-a trezit şi a servit masa, l-a ajutat pe B.L. la curăţitul pomilor din gospodăria personală, iar după terminarea treburilor gospodăreşti, care au durat până în jurul orelor 19.00, minora s-a retras în camera sa, unde a observat că mama sa pregătea masa de seară.

Întrucât nu aveau pâine cumpărată, M.M. le-a trimis pe cele două fiice ale sale, respectiv G.S.E. şi G.D.M., aceasta din urmă având 11 ani, să cumpere pâine de la magazinul D., situat lângă Şcoala Generală din comuna V.N., judeţul Olt.

Deoarece minora G.S.E. era îmbrăcată cu hainele pe care le purtase cu prilejul efectuării treburilor gospodăreşti, respectiv o pereche de pantaloni de lână de culoare neagră textil, în picioare purta papuci, iar pe corp avea o bluză neagră din elastic, a rugat-o pe sora sa să meargă singură să cumpere pâine, motivând că hainele îi erau murdare şi îi era ruşine să intre în magazin.

În această situaţie, partea vătămată a rămas pe drumul ce leagă comuna V. de comuna V.N., la o intersecţie, pe un pod din ciment, iar sora sa s-a deplasat pe o distanţă de cca. 60-100 m pe str. G.B., unde se afla situat magazinul de pâine.

În timp ce o aştepta pe sora sa, partea vătămată a observat că pe drumul judeţean mai sus menţionat, circula autoturismul marca F. de culoare albastru închis, ce este înmatriculat în Bulgaria, la volanul căruia se afla inculpatul S.M.I., iar în faţă pe locul din dreapta se afla inculpatul T.B.F.

La un moment dat autoturismul condus de inculpatul S.M.I., în care se afla şi inculpatul T.B.F., a trecut pe lângă minoră şi, după ce a parcurs o distanţă de cca. 100 m, aceştia au întors şi au oprit autoturismul în dreptul părţii vătămate G.S.E., loc unde au coborât din maşină, au prins-o de mâini pe aceasta şi au introdus-o cu forţa în autoturism pe bancheta din spate, lângă victimă aşezându-se inculpatul T.B.F.

Observând că este introdusă cu forţa în maşină, minora le-a solicitat celor doi inculpaţi să o coboare din autoturism, pentru că altfel se va arunca pe uşă.

În aceste împrejurări, inculpatul T.B.F. a prins-o de mâini şi a ameninţat-o să nu facă niciun gest pentru că altfel o omoară.

După răpire, inculpatul S.M.I. a condus autoturismul cca. 500 m, după care a virat la stânga pe un drum agricol, unde s-a mai deplasat câteva sute de metri într-un câmp, oprind autoturismul în zona unor perdele de pomi.

Aici, cei doi inculpaţi, prin folosirea violenţei, au întreţinut pe rând raporturi sexuale cu partea vătămată.

Deşi partea vătămată s-a opus cu vehemenţă de a întreţine raporturi sexuale cu cei doi inculpaţi, ţipând şi plângând, inculpatul T.B.F. a prins-o pe minoră de mâini, a imobilizat-o, aceasta neavând nicio posibilitate de a se opune având în vedere spaţiul mic în care se afla (bancheta din spate a autoturismului), ameninţând-o că dacă mai continuă să ţipe şi să plângă o vor omorî, împrejurări în care inculpatul S.M.I. i-a tras cu forţa pantalonii şi chiloţii şi a întreţinut un raport sexual cu minora, fără consimţământul acesteia.

De menţionat faptul că minora era virgină şi ca urmare a întreţinerii raportului sexual cu forţa de către inculpatul S.M.I., acesteia, ca urmare a dezvirginării, a început să-i curgă sânge într-o cantitate apreciabilă.

Din procesul-verbal de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte purtate de minoră în momentul comiterii violului asupra sa de către cei doi inculpaţi s-a constatat că în urma acţiunilor de violenţă exercitate asupra acesteia, pantalonii prezentau o ruptură de material în partea dreaptă spate, iar chiloţii au prezentat în zona inghinală o pată mare de sânge cu dimensiunile de 13 x 3 cm.

Audiată pe parcursul urmăririi penale, minora a relatat că în timpul actului sexual a ţipat de durere întrucât dezvirginarea sa s-a făcut într-un mod brutal.

După ejaculare, inculpatul S.M.I. s-a retras, a prins-o de mâini pe minoră, imobilizând-o, după care inculpatul T.B.F. a întreţinut şi el un raport sexual cu victima G.S.E., fără consimţământul acesteia.

Pe bancheta din spate a autoturismului, inculpatul S.M.I. aşezase o cuvertură pe care probabil au rămas urme biologice, cuvertură pe care ulterior au aruncat-o într-un loc cunoscut numai de ei. Aşezarea acestei cuverturi a avut drept scop protejarea banchetei din spate a autoturismului pentru a nu lăsa urme biologice şi a nu fi găsite la o eventuală cercetare.

După consumarea celor două acte sexuale, cei doi inculpaţi au transportat-o pe partea vătămată cu autoturismul, lăsând-o în acelaşi loc de unde o răpiseră, după care au părăsit în grabă locul respectiv.

Victima a relatat că bluza neagră pe care o purtase la data comiterii violului de către cei doi inculpaţi a fost lăsată în autoturismul inculpatului S.M.I. La data de 26 martie 2012, inculpatul dându-şi seama de gravitatea faptelor lor s-a deplasat la Şcoala Generală V.N. unde G.S.E. era elevă în clasa a VI-a cu scopul de a-i restitui bluza pe care aceasta o lăsase în autoturismul său la data de 24 martie 2012, motiv petru care a acostat-o şi i-a solicitat să-şi ridice această bluză, de faţă fiind şi martora D.C.I..

Martora a determinat-o pe victimă să nu ridice această bluză întrucât poate constitui probă în faţa organelor de urmărire penală, iar prin aceasta va dovedi că a fost violată în autoturismul în care se aflau inculpaţii.

Ca urmare a acestui fapt, victima a refuzat să primească bluza de la inculpatul S.M.I., însă acesta a ameninţat-o şi a forţat-o pe minoră să-şi ia bluza din autoturismul său.

Pentru că a încurajat-o, inculpatul S.M.I. a ameninţat-o pe minora D.C.I. că următoarea persoană care va fi violată este ea, şi totodată acesta a recunoscut că a violat-o împreună cu T.B.F. pe minora G.S.E.

Atunci când a coborât din maşina inculpatului S.M.I., partea vătămată era aşteptată de sora sa, care a observat-o că are lacrimi şi întrebând-o ce s-a întâmplat, aceasta nu i-a relatat că cei doi inculpaţi au violat-o întrucât i-a fost teamă că sora sa va spune părinţilor săi şi că se va face de râs în localitate.

Ca urmare a violului comis asupra sa, partea vătămată G.S.E. a intrat într-o stare psihică care s-a alterat cu fiecare zi ce se scurgea de la comiterea violului de către cei doi inculpaţi.

După producerea violului, partea vătămată, ajungând acasă, s-a spălat într-un lighean pentru a îndepărta urmele de sânge apărute ca urmare a dezvirginării de către cei doi inculpaţi.

Aşa cum a declarat partea vătămată, aceasta nu i-a relatat cele întâmplate mamei sale, întrucât îi era teamă de o eventuală represiune din partea sa, dar şi din partea concubinului acesteia, de care avea o oarecare teamă, întrucât încă de la venirea în domiciliul său, acesta le atenţionase pe cele trei minore că în orice moment, în cazul în care nu vor fi cuminţi, le va trimite la tatăl său.

În dimineaţa zilei de 26 martie 2012, în timp ce se afla la şcoală, minora G.S.E. i-a relatat colegei şi, totodată, prietenei sale, D.C.I., faptul că în seara zilei de 24 martie 2012 a fost victima unui viol comis de inculpaţii T.B.F. şi S.M.I., relatându-i cu lux de amănunte împrejurările în care a fost violată, respectiv că a fost răpită de pe stradă, introdusă cu forţa în maşină, dusă pe un câmp, lângă o perdea de pomi, loc unde, prin folosirea violenţei, cei doi inculpaţi au întreţinut raporturi sexuale cu ea, fără consimţământul său.

În aceste împrejurări, martora D.C.I. i-a relatat mamei sale cele întâmplate şi împreună s-au deplasat la domiciliul numitei M.M., mama părţii vătămate, relatându-i cele întâmplate.

În dimineaţa zilei de 27 martie 2012, partea vătămată G.S.E. şi mama sa M.M., au sesizat organele de poliţie, care au procedat la efectuarea de cercetări în cauză, apoi minora a fost examinată de un medic legist din cadrul Serviciului de Medicină Legală al Judeţului Olt.

Raportul de constatare medico-legal din 04 mai 2012 al Serviciului de Medicină Legală a Judeţului Olt a confirmat faptul că minora G.S.E. în vârstă de 12 ani, a prezentat o deflorare completă recentă a cărei dată de producere poate fi data de 24 martie 2012.

Totodată, în actul medico-legal s-a precizat că minora a prezentat o leziune traumatică ce a putut fi produsă la aceeaşi dată cu deflorarea, prin lovire cu sau de un corp ascuţit.

Examenul serologic nu a evidenţiat prezenţa de spermatozoizi sau alte componente ale spermei.

Absenţa spermatozoizilor din cavitatea uterină a părţii vătămate se explică prin aceea că de la producerea violului a trecut o perioadă ele 3 zile, timp în care minora şi-a spălat cavitatea uterină, fapt ce a făcut ca spermatozoizii provenind de la cei doi inculpaţi, să fie îndepărtaţi.

În declaraţia dată, partea vătămată G.S.E. a precizat că după consumarea violului, i-a trimis un mesaj inculpatului T.B.F., căruia i-a transmis că îl va denunţa la organele de poliţie pentru faptele sale, la fel ca şi pe inculpatul S.M.I.

După transmiterea mesajului, cei doi inculpaţi au sunat-o pe telefonul mobil şi au ameninţat-o cu moartea atât pe ea, cât şi persoane apropiate acesteia în cazul în care îi va denunţa la organele de poliţie.

Declaraţia dată de partea vătămată pe parcursul urmăririi penale s-a coroborat cu procesul-verbal încheiat la data de 24 mai 2012 din care rezultă că cele afirmate de minoră sunt reale, în sensul că cei doi inculpaţi au apelat-o pe telefonul mobil de mai multe ori ulterior producerii violului.

Ulterior, cei doi inculpaţi au acostat-o pe sora părţii vătămate - martora G.D.M., pe care au ameninţat-o că următoarea pe lista lor va fi ea, însă numai după ce va împlini vârsta de 12 ani.

Ca urmare a faptelor comise asupra sa, starea psihică a părţii vătămate G.S.E. s-a alterat, astfel că a fost necesară internarea sa în cadrul Secţiei neuropsihiatrice infantile din cadrul Spitalului Judeţean Slatina, internare care s-a făcut în perioada 04-11 aprilie 2012.

Aşa cum a rezultat din evaluarea psihiatrică a părţii vătămate din 23 aprilie 2012, evaluare care s-a făcut de către medicii din cadrul compartimentului neuropsihiatrie infantilă din cadrul Spitalului Judeţean Slatina, G.S.E. în vârstă de 12 ani a fost internată în perioada 04-11 aprilie 2012 cu diagnosticul „tulburare de adaptare cu elemente anxioasodepresive. Personalitate imatură emoţional în structurare”.

Minora a fost internată pentru insomnii, coşmaruri, dispoziţie tristă, plâns facil, tremur în situaţii anxiogene, conduite evitante, simptome ce au debutat după ce minora a fost victima unui viol.

În cursul internării minora a primit tratament de specialitate pentru simptomatologia manifestată cu indicaţia ca acest tratament să fie continuat şi la domiciliul ei şi, totodată, a fost şi consiliată pe perioada spitalizării.

S-a concluzionat că, având în vedere situaţia traumatizantă prin care a trecut minora, dezvoltarea psihică a acesteia a fost afectată şi poate fi afectată pe viitor în lipsa unei intervenţii psihiatrico-psihologice de specialitate (tratament medicamentos de durată medie şi consiliere psihologică).

Audiaţi pe parcursul urmăririi penale, inculpaţii au negat comiterea faptelor, însă au admis că la data de 24 martie 2012 minora G.S.E. s-a aflat în compania lor şi că împreună cu ea au fost de la orele 03.00 până la orele 06.30 la domiciliul inculpatului S.M.I., unde au consumat suc şi au ascultat muzică.

Declaraţiile inculpaţilor nu s-au coroborat, însă, cu nicio probă administrată în cauză.

Audiaţi de instanţa de judecată, cei doi inculpaţi au avut aceeaşi atitudine de nerecunoaştere a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată precizând în acelaşi timp că nu ştiu cine a violat-o pe minoră şi relatând, ca şi pe parcursul urmăririi penale, că în noaptea respectivă s-au întâlnit cu minora, pe care au luat-o de la ea de la poartă în jur de ora 03.00 noaptea şi au dus-o în domiciliul inculpatului S.M.I., unde au stat până dimineaţa la orele 06.30.

Cu ocazia audierii inculpaţii au arătat că în noaptea respectivă nu au întreţinut raporturi sexuale cu minora şi au mers în domiciliul inculpatului S.M.I. ca urmare a solicitării făcută de aceasta printr-un SMS pe telefonul mobil adresat inculpatului T.B.F. căruia i-a spus că vrea să meargă la un suc.

Inculpaţii au mai arătat că după ce au luat-o pe minoră de acasă au mers la barul I. şi pentru că era închis s-au deplasat şi au luat suc de la o benzinărie, după care au mers la domiciliul inculpatului S.M.I. Aceştia au recunoscut totuşi că unchiul inculpatului S.M.I. şi tatăl inculpatului T.B.F. au mers în domiciliul martorului B.L., dar s-au dus pentru că au fost chemaţi de acesta, care le-a cerut o sumă de bani, fapt cu care nu au fost de acord.

Deşi inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, situaţia de fapt şi vinovăţia acestora au fost pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii din care rezultă cu certitudine săvârşirea faptelor de către aceştia în modul reţinut şi descris în actul de trimitere în judecată.

În acest sens au fost reţinute declaraţiile părţii vătămate G.S.E. date pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii în care aceasta a descris cu lux de amănunte modul în care s-a derulat săvârşirea infracţiunilor împotriva sa.

Astfel, în depoziţia dată în faţa instanţei, aceasta a relatat, aşa cum s-a reţinut şi în actul de trimitere în judecată, că în seara zilei de 24 martie 2012, în jurul orelor 19.00, a mers împreună cu sora sa G.D.M. să ia pâine de la magazinul din sat şi, motivat de faptul că nu avea îmbrăcăminte corespunzătoare, a rămas într-o intersecţia situată la o distanţă de 30 m de magazin, la magazin mergând să ia pâine numai sora, şi în timp ce o aştepta pe aceasta a trecut pe lângă ea o maşină care a oprit, iar din aceasta au coborât doi tineri, care au luat-o de mâini şi cu forţa au urcat-o în autoturism.

Partea vătămată a mai relatat că a încercat să scape de ei însă nu a reuşit şi pentru că strada nu era luminată a recunoscut în persoana acestora pe inculpaţii S.M.I. şi T.B.F. numai după ce a urcat în maşină, deoarece au aprins luminile şi îi cunoştea pe amândoi foarte bine înainte de incident.

După ce a urcat în maşină, victima le-a zis inculpaţilor să o lase în pace, dar aceştia au refuzat, după care au parcurs cu ea în maşină o distanţă de cca. 2 km, apoi au intrat pe un drum de câmp, unde au mai parcurs cca. 40-50 m, după care au oprit autoturismul.

Victima a mai relatat că în momentul în care au urcat-o în maşină, inculpaţii au aşezat-o pe bancheta din spate, unde a stat împreună cu inculpatul T.B.F., inculpatul S.M.I. conducând autoturismul, iar în momentul în care au oprit, acesta a început să tragă de ea, motiv pentru care l-a întrebat ce vrea, fără ca acesta să-i răspundă.

Aceasta a mai relatat că după ce a oprit maşina în câmp, inculpatul S.M.I. a venit pe bancheta din spate şi a procedat la fel ca şi celălalt inculpat, în sensul că a început să tragă de ea, situaţie în care l-a întrebat ce vrea, întrebare la care acesta nu a răspuns şi a început să o dezbrace, în timp ce inculpatul T.B.F. o ţinea de mâini, reuşind să o dezbrace complet.

Victima a mai arătat că după ce a reuşit să o dezbrace complet, inculpatul S.M.I. a violat-o timp de 7-8 minute în timp ce inculpatul T.B.F. o ţinea de mâini, după care rolurile s-au schimbat în sensul că inculpatul S.M.I. a ţinut-o de mâini, iar inculpatul T.B.F. a violat-o, iar după ce au violat-o au dus-o cu autoturismul şi au lăsat-o tot în locul de unde o luaseră.

Partea vătămată a relatat că toată povestea cu violul şi cu lipsirea de libertate a durat cca. 30 de minute, iar când au ajuns în locul de unde o luaseră, a constatat că sora sa o aştepta în locul respectiv.

Depoziţiile victimei s-au coroborat atât cu actul medico-legal întocmit în cauză, cât şi cu depoziţiile martorilor D.C.I., G.D.M., M.M., D.S., B.L., T.M., S.L., M.M.A. şi I.L. şi T.M. audiate pe parcursul urmăririi penale.

Astfel, în depoziţia dată pe parcursul urmăririi penale, depoziţie menţinută şi în faţa instanţei de judecată, martora D.C.I. a relatat că în ziua de 26 martie 2012, în jurul orelor 12.00, s-a întâlnit cu partea vătămată G.S.E. pe care a văzut-o ca fiind agitată şi a început să plângă spunându-i că doreşte să-i relateze un eveniment neplăcut care i s-a întâmplat, sens în care i-a spus că în seara zilei de 24 martie 2012, în timp ce o aştepta pe sora sa să se întoarcă de la pâine, la un moment dat au apărut cei doi inculpaţi cu un autoturism pe care l-au oprit în dreptul ei, au coborât din maşină şi au introdus-o cu forţa, după care au dus-o pe un câmp şi au violat-o.

Aceeaşi martoră a mai relatat că în seara zilei de 26 martie 2012, la orele 17.00, după ce victima a terminat cursurile şcolare s-a întâlnit cu ea în curtea şcolii, ocazie cu care a observat că îi este teamă, situaţie în care a rugat-o să o conducă până la poarta şcolii, fapt pe care l-a şi făcut, iar în momentul în care au ieşit pe poartă l-au văzut pe inculpatul S.M.I. că staţiona în faţa maşinii împreună cu mai multe persoane, astfel că victima i-a spus că se întoarce că îi este frică de el şi va merge în spatele şcolii, context în care a încurajat-o să meargă în continuare pentru că ea va fi martoră dacă i se va întâmpla ceva.

În continuare, martora şi victima au ieşit împreună pe poarta şcolii, moment în care au fost întâmpinate de inculpatul S.M.I., care a acostat-o pe G.S.E. şi a ameninţat-o spunându-i să-şi ia bluza neagră pe care o uitase în maşina sa. Atunci martora a intervenit şi l-a întrebat pe inculpat de ce a violat-o pe colega sa şi de ce şi-a bătut joc de ea, moment în care acesta a întrebat-o de unde ştie, iar ea i-a spus că a aflat de la partea vătămată, moment în care inculpatul a ameninţat-o pe martoră că următoarea pe lista violurilor va fi ea.

În concluzie, martora a arătat că în final victima, din motive de teamă a luat bluza care rămăsese în maşina inculpatului, motivat şi de faptul că acesta i-a introdus-o forţat în geantă.

Aceleaşi aspecte le-au relatat şi martorii D.S. - tatăl martorei D.C., G.D.M., care, de asemenea, a fost ameninţată de inculpaţi că următoarea pe lista violurilor va fi ea, cât şi martorul B.L., acesta relatând în plus că tatăl inculpatului T.B.F. i-a oferit minorei suma de 100.000.000 ROL, dar nu ştie dacă numai din partea lui sau din partea ambilor inculpaţi.

Aspectele sus-menţionate au fost confirmate şi de martora T.M., care în depoziţia dată în faţa procurorului, depoziţie menţinută şi în faţa instanţei de judecată, a arătat că îi cunoaşte pe cei doi inculpaţi ca fiind persoane imorale, stăpânite de viciul alcoolului şi violenţei, care după ce au săvârşit fapta de viol au provocat permanent scandal la discotecă, motiv în că nu are nimeni ce să le facă.

Martora a mai relatat că cei doi vin în şcoală şi acostează eleve, iar la data de 23 martie 2012, în timp ce se afla la şcoală, a aflat de la martora D.C. că victima G.S.E., la data de 24 martie 2012, a fost răpită de către cei doi inculpaţi, introdusă cu forţa în autoturismul marca F. condus de inculpatul S.M.I., proprietatea acestuia, după care adus-o pe un câmp şi, fără consimţământul ei, au violat-o. Aceasta a mai arătat că după eveniment, stând de vorbă cu inculpatul S.M.I., i-a reproşat acestuia comportamentul violent faţă de minoră, ocazie cu care acesta i-a confirmat că a dus-o împreună cu inculpatul T.B.F. nu pe câmp, ci acasă la el, unde au violat-o.

În faţa instanţei de judecată martora şi-a menţinut depoziţia, relatând că inculpatul S.M.I. nu i-ar fi confirmat totuşi că ar fi violat-o pe minoră.

Această menţiune nu a fost reţinută de instanţă având în vedere că martora şi-a schimbat atitudinea fără motive justificate.

Observând depoziţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză, respectiv D.S., B.L. şi M.M.A., s-a constatat că şi acestea dovedesc săvârşirea faptelor de către inculpaţi.

Astfel, observând depoziţia martorului D.S., menţinută în totalitate în faţa instanţei de judecată, s-a constatat că acesta a relatat că la câteva zile după ce organele de poliţie au fost sesizate de către mama părţii vătămate a fost apelată telefonic de către inculpatul S.M.I., care i-a spus că „a făcut o prostie în sensul că a violat-o împreună cu inculpatul T.B.F. pe minora G.S.E. întrebându-l, totodată, ce ar putea face ca să scape”.

Săvârşirea faptelor de către inculpaţi a rezultat şi din depoziţia martorului B.L., care atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată a arătat că în perioada în care a fost violată, victima se afla în întreţinerea sa întrucât mama sa se află în relaţii de concubinaj cu acesta, ocazie cu care i-a relatat că a fost răpită şi violată de către cei doi inculpaţi.

Acelaşi martor a mai arătat că tatăl inculpatului T.B.F. şi unchiul inculpatului S.M.I., respectiv martorul S.L., l-au sunat pe telefonul mobil pentru a stabili data şi ora la care să vină în domiciliul său pentru a discuta în legătură cu violul săvârşit de fiul şi respectiv nepotul acestora, discuţie în urma cărora cei doi au propus o împăcare contra sumelor de câtre 100.000.000 ROL de fiecare, discuţie pe care martorul a înregistrat-o pe DVD.

Analizând actele şi lucrările dosarului s-a constatat că depoziţiile inculpaţilor nu se coroborează însă cu nicio probă administrată în cauză, mai mult decât atât probele administrate în cauză au confirmat săvârşirea faptelor de către aceştia, fapt în urma căruia cei doi inculpaţi au făcut demersuri contra unor sume de bani, prin intermediul unor rude de ale lor, pe lângă martorul B.L. pentru ca acesta, la rândul său, să o determine pe minoră şi pe mama ei să nu depună plângere împotriva lor.

Martorul B.L. a confirmat, aşa cum s-a arătat, că tatăl inculpatului T.B.F., cât şi unchiul inculpatului S.M.I. l-au sunat pe telefonul mobil, întâlnindu-se la domiciliul martorului, unde au discutat posibilitatea ca minora sau mama sa, contra sumei de câte 10.000 RON, să nu depună plângere împotriva celor doi inculpaţi.

Discuţiile purtate au fost înregistrate în mediu ambiental de către martorul B.L. cu un aparat digital foto, care ulterior au fost transferate pe un DVD pe care acesta l-a depus la dosarul cauzei, DVD care a fost vizionat şi de către instanţă în prezenţa apărătorilor părţilor.

Din discuţiile purtate a rezultat că, într-adevăr, cei doi inculpaţi au făcut demersuri pe lângă rudele apropiate, ca la rândul lor, să intervină pe lângă martorul B.L., acesta la rândul său să o determine pe concubina sa M.M. şi pe fiica acesteia, contra sumelor de câte 10.000 RON, să-şi retragă sau să nu depună plângere.

Martorii S.L. - unchiul inculpatului S.M.I. şi T.M. - tatăl inculpatului T.B.F. au confirmat săvârşirea faptelor de către inculpaţi în seara zilei de 24 martie 2012 şi, totodată, confirmă demersurile făcute pe lângă concubinul şi mama victimei pentru ca aceasta din urmă să nu depună plângere sau să-şi retragă plângerea formulată împotriva celor doi inculpaţi.

Şi ceilalţi martori audiaţi în cauză au confirmat săvârşirea faptelor de către cei doi inculpaţi asupra minorei G.S.E.

Nu numai că inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor, dar aceştia au încercat să se apere de maniera că nu ei sunt autorii faptelor a căror victimă a fost minora G.S.E., susţinând că din întregul material probator administrat în mod direct şi nemijlocit în faţa instanţei de judecată, starea de fapt este cu totul alta decât cea reţinută prin rechizitoriul întocmit de organul de urmărire penală, rechizitoriu care prezintă o serie de inadvertenţe şi contradicţii, generate tocmai de faptul că adevărul a fost denaturat, organul de urmărire penală însuşindu-şi cu multă uşurinţă susţinerile părţii vătămate, susţineri care, în opinia inculpaţilor, nu se coroborează însă cu restul materialului probator administrat în cauză.

În apărare inculpaţii au solicitat audierea martorilor R.L., G.D.F., B.A.C., D.D., O.C. şi G.D., acesta din urmă fiind înlocuit la solicitarea inculpaţilor, motivat de faptul că nu a fost de acord să dea declaraţie cu martorul Z.G., proprietarul unei discoteci de pe raza comunei V.

În depoziţiile martorilor propuşi în apărare a rezultat că cei doi inculpaţi în intervalul orar de dinaintea săvârşirii faptelor s-au aflat la vulcanizare - inculpatul S.M.I. sau în domiciliu - inculpatul T.B.F., iar în intervalul orar în care victima susţine că a fost răpită şi violată de cei doi inculpaţi aceştia au relatat că inculpaţii s-au aflat fie la unele baruri de pe raza localităţii de domiciliu, fie la discotecă, unele dintre aceste depoziţii fiind contradictorii în sensul că unii martori au declarat că inculpatul S.M.I. a fost atât la discotecă, martora R.L. arătând totuşi că inculpatul S.M.I. şi prietena sa nu au stat la discotecă în seara respectivă absolut deloc .

În raport cu materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii s-a apreciat că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost pe deplin dovedite şi, în consecinţă, se impune condamnarea acestora.

Pe parcursul judecăţii au fost audiaţi o serie de martori în apărare la solicitarea inculpaţilor despre care s-a făcut vorbire anterior, care au încercat să acrediteze ideea că aceştia, în intervalul orar al săvârşirii faptelor, s-au aflat în cu totul alte locuri, respectiv la vulcanizare sau acasă până în jurul orelor 20.00, apoi în continuare la discotecă, aflându-se totuşi şi cu partea vătămată, la solicitarea acesteia, în intervalul orar 03.00-06.00 al zilei de 25 martie 2012, fără să întreţină relaţii cu aceasta, dar aspectele relatate de aceştia sunt nesincere, nereale şi în contradicţie cu materialul probator administrat în cauză din care rezultă cu certitudine că inculpaţii sunt autorii infracţiunilor pentru care au fost judecaţi.

De fapt, toată apărarea inculpaţilor a fost o construcţie artificială menită să înlăture răspunderea penală a acestora, apărare care nu numai că este nesinceră şi nereală, dar este, aşa cum s-a arătat, în flagrantă contradicţie cu probele administrate imediat după săvârşirea faptelor, probe administrate în mod nemijlocit şi pe parcursul cercetării judecătoreşti de către instanţa de judecată şi care dovedesc în mod indubitabil vinovăţia celor doi inculpaţi.

Din aceste considerente, instanţa nu a avut în vedere apărarea inculpaţilor şi nici depoziţiile date de martorii audiaţi în apărare la solicitarea acestora, având în vedere că acestea sunt subiective, motivat de faptul că martorii propuşi în apărare sunt fie rude, fie apropiaţi ai acestora.

Nici depoziţia martorei O.V., audiată în cauză, nu a fost esenţială sub aspectul săvârşirii faptelor de către cei doi inculpaţi, aceasta relatând aspecte nerelevante soluţionării cauzei cum ar fi acela că victima ar fi fost în noaptea respectivă la discotecă, fapt nereal întrucât nu este susţinut de nici o altă probă administrată în cauză cu excepţia depoziţiei barmanului Z.G.

Nu a avut relevanţă în cauză faptul că înregistrarea discuţiilor nu s-a făcut în condiţiile art. 91¹ C. proc. pen. motivat de faptul că evenimentele s-au derulat rapid, iar înregistrarea evidenţiază indicii temeinice care în final au fost confirmate de materialul probator administrat în cauză privind săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţi care în felul acesta au încercat să ascundă săvârşirea infracţiunilor şi să scape de răspundere penală.

Din întreg materialul probator administrat în cauză a rezultat în mod indubitabil că inculpaţii T.B.F. şi S.M.I. au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi judecaţi.

Esenţiale în acest sens au fost, aşa cum s-a arătat, plângerile şi depoziţiile părţii vătămate şi al reprezentantului legal al acesteia, depoziţiile martorilor D.C.I., G.D.M., M.M., D.S., B.L., T.M., S.L., M.M.A., I.L. şi T.M., depoziţii care se coroborează şi cu raportul de constatare medico-legală din 04 mai 2012 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Olt, care a confirmat că minora G.S.E., în vârstă de 12 ani, a prezentat o deflorare completă, recentă, a cărei dată de producere poate fi data de 24 martie 2012 şi în care s-a precizat că minora a prezentat o leziune traumatică ce a putut fi produsă la aceeaşi dată cu deflorarea, prin lovire cu sau de un corp ascuţit.

Faptele săvârşite de inculpaţii S.M.I. şi T.B.F. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de viol şi lipsire de libertate în mod nelegal prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (3) teza I C. pen. şi de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) rap. la art. 33 lit. d) C. pen. şi, în consecinţă, se impune condamnarea lor.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 şi 52 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârşite de aceştia, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor săvârşite, în care s-a adus atingere unor valori sociale deosebit de importante ocrotite de legea penală, respectiv viaţa sexuală a unei minore în vârstă de până la 15 ani şi libertatea unei astfel de persoane, împrejurările reale ale săvârşirii faptei şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, care deşi sunt foarte tineri, pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii au avut o comportare nesinceră şi au încercat să zădărnicească aflarea adevărului.

Având în vedere aceste elemente, instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea privativă de libertate în condiţiile art. 57 C. pen., într-un cuantum care să se îndepărteze de minimul special prevăzut de lege va fi de natură să-şi atingă scopul preventiv educativ urmărit de legiuitor şi să conducă la reeducarea acestora.

Întrucât în speţă s-a dispus condamnarea celor doi inculpaţi, iar legea prevede aplicarea în cazul infracţiunilor săvârşite de aceştia şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată orientată spre minimul prevăzut de lege, iar în baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., li s-a aplicat acestora pe durata executării pedepselor şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepse reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 30 mai 2012 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. se va menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi prin metode non-invazive, la liberarea din penitenciar, în vederea introducerii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare de către personalul medical al penitenciarului cu sprijinul pazei şi în prezenţa unui poliţist.

Referitor la latura civilă s-a observat că partea vătămată G.S.E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 80.000 RON daune morale, sumă care pare exagerată în raport cu prejudiciul moral cauzat acesteia, astfel că urmează să se admită în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă G.S.E. şi, în baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 din noul C. civ. şi să fie obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 30.000 RON daune morale către aceasta.

S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de partea civilă G.S.E. privind obligarea inculpaţilor la plata daunelor materiale.

Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina - Secţia de psihiatrie s-a constituit parte civilă în cauză ca urmare a internării victimei la această secţie cu suma de 1.908,32 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Potrivit dispoz. art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.

Cum în speţă citirea actului de sesizare s-a făcut la termenul din data de 23 octombrie 2012, iar Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina a comunicat instanţei că se constituie parte civilă la data de 24 aprilie 2013, s-a apreciat că cererea acestuia este tardiv formulată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii S.M.I. şi T.B.F.

Prin motivele de apel, inculpatul S.M.I. a solicitat achitarea, întrucât fapta nu a fost săvârşită de acesta; a arătat că varianta susţinută de partea vătămată a fost confirmată numai de rudele acesteia, alţi martori au declarat că partea vătămată a fost la discotecă în jurul orelor 20.00; probele biologice nu atestă un raport intim între inculpat şi partea vătămată. A mai solicitat să se aibă în vedere că nu are antecedente penale.

Inculpatul T.B.F. a arătat, prin motivele de apel, că prin sentinţa penală atacată au fost încălcate disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen.; înregistrările în mediul ambiental nu au fost făcute în condiţiile prevăzute de lege. Părinţii inculpatului au mers la B.L. la cererea acestuia.

Inculpaţii s-au aflat în alte locaţii până la orele 20.00, au fost înlăturate, nejustificat, probele în apărarea lor; din declaraţia martorului Z.G. rezultă că partea vătămată şi sora sa au fost văzute la discotecă în seara respectivă. Din declaraţiile martorilor rezultă că între partea vătămată şi inculpatul T.B.F. au fost relaţii de prietenie; inculpaţii au întâlnit-o pe victimă în jurul orei 04.00 dimineaţa; în listing există un mesaj expediat pe 25 aprilie la ora 04.00; victima nu avea niciun interes să şteargă mesajul, după mesaj având loc şi convorbiri telefonice; martora D.C. a spus „mi-a spus că cei doi au luat-o în domiciliul inculpatului S.M.I. şi au violat-o”, ceea ce contrazice susţinerile părţii vătămate; partea vătămată a declarat că sora sa nu putea să vadă maşina. Există un dubiu însemnat care profită inculpatului. A solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar, într-o a doua teză, reindividualizarea pedepsei, întrucât este tânăr şi nu are antecedente penale.

Prin decizia penală nr. 300 din 10 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-au admis apelurile declarate de inculpaţii S.M.I. şi T.B.F. împotriva sentinţei penale nr. 99 din 30 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3745/104/2012.

S-a desfiinţat în parte sentinţa.

S-a înlăturat sporul de 1 an închisoare şi s-au descontopit pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpaţii T.B.F. şi S.M.I., pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. au fost achitaţi fiecare dintre inculpaţi pentru câte o infracţiune prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat arestarea preventivă în continuare, de la 30 mai 2013, la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor S.M.I. şi T.B.F.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, suma de 300 RON reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpatul S.M.I., urmând a fi virată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Dolj.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele, Curtea a constatat că starea de fapt reţinută de instanţa de fond este doar în parte corectă, din probele administrate rezultând că inculpaţii au comis infracţiunea de viol, însă nu şi pe cea de lipsire de libertate.

Curtea a apreciat astfel că inculpaţii S.M.I. şi T.B.F. au întreţinut raporturi sexuale normale cu partea vătămată minoră G.S.E. împotriva voinţei acesteia, însă în locuinţa inculpatului S.M.I., în noaptea de 24-25 martie 2012, şi nu pe câmp, în maşina inculpaţilor, după ce fusese în prealabil răpită, astfel cum s-a reţinut în rechizitoriu şi sentinţă.

În susţinerea acestei soluţii instanţa a avut în vedere o serie de probe, printre care declaraţia martorei D.C.I. - dată la 27 martie 2012, imediat după comiterea faptei, în care aceasta a relatat că partea vătămată, care era prietena şi colega ei, a început să plângă la şcoală şi i-a spus că a fost luată cu maşina de inculpaţii S.M.I. şi T.B.F. şi dusă acasă la primul dintre aceştia, unde amândoi au întreţinut cu ea raporturi sexuale cu forţa, partea vătămată fiind virgină până în acel moment. Partea vătămată i-a mai spus martorei că îi era frică să-i spună mamei sale ce se întâmplase.

În acelaşi sens este şi declaraţia dată de martora T.M., colegă de şcoală cu partea vătămată, care a relatat că după ce a aflat de la martora D.C.I. că partea vătămată fusese violată de cei doi inculpaţi, a stat de vorbă cu inculpatul S.M.I. şi i-a reproşat acestuia comportamentul avut faţă de minoră, iar acesta i-a confirmat că a dus-o împreună cu T.B.F. nu pe câmp, ci acasă la S.M.I., unde au violat-o (asupra acestui aspect, privind recunoaşterea violului de către inculpatul S.M.I., martora a revenit la instanţa de fond, însă fără a prezenta vreo justificare întemeiată, astfel că revenirea este apreciată ca fiind nesinceră de către instanţa de apel). Aceeaşi martoră, T.M., a declarat, la instanţa de fond, că partea vătămată i-a spus că în ziua respectivă se certase cu tatăl său şi că din acest motiv noaptea l-a sunat pe unul dintre inculpaţi să vină să o ia, iar ulterior, în noaptea respectivă, cei doi inculpaţi au violat-o.

De asemenea, nu pot fi ignorate declaraţiile unor martori care au relatat că, în jurul orei la care partea vătămată a declarat că a fost luată de pe stradă de cei doi inculpaţi - ora 19.00-20.00, aceştia se aflau în alte locaţii.

Astfel, martorul G.D.F. a declarat că, în seara de 24 martie 2012, începând cu orele 17.30, s-a aflat la vulcanizarea martorului B.C. (audiat şi el în cauză şi care confirmă aceste aspecte), unde era şi inculpatul S.M.I., iar la ora 20.00 au plecat împreună la locuinţa martorului, şi apoi la discotecă, rămânând împreună până în jurul orelor 02.00. Declaraţia acestui martor este susţinută de cea a martorei R.L., care i-a însoţit pe cei doi în seara respectivă.

Totodată, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul T.B.F., s-a constatat că martora O.C. a declarat că în ziua respectivă a stat împreună cu inculpatul între orele 11.00 şi 19.30, iar martorul D.D. a declarat că s-a aflat împreună cu inculpatul T.B.F. începând cu ora 20.00 la un bar, apoi au mers la discotecă de la orele 23.00 până în jurul orei 02.30.

Martorul Z.G., patronul discotecii din comuna V.N., judeţul Olt, a declarat că în seara zilei de 24 martie 2012, începând cu ora 20.00, a văzut-o în discotecă pe partea vătămată însoţită de sora sa G.D.M., fără să poată preciza ora la care acestea au părăsit discoteca. Acelaşi martor a mai relatat că partea vătămată avea un comportament normal.

Prin raportare la aceste declaraţii ale unui număr mare de martori, pe care instanţa i-a apreciat ca fiind obiectivi, nefiind nici rudă cu părţile, nici în relaţii de duşmănie cu acestea, se constată că cele relatate de partea vătămată - în sensul că a fost luată din stradă, în jurul orelor 19.30, de către cei doi inculpaţi, în maşina inculpatului S.M.I., condusă de acesta, şi dusă pe un câmp din afara localităţii - nu sunt confirmate de probele administrate în cauză.

Astfel, ceilalţi martori pe ale căror declaraţii se întemeiază starea de fapt reţinută de rechizitoriu şi de instanţa de fond - mama părţii vătămate, M.M., concubinul acesteia, B.L., sora părţii vătămate, G.D.M., au declarat că au luat cunoştinţă de aceste aspecte privind răpirea din declaraţiile părţii vătămate.

Curtea a apreciat că această parte, din declaraţiile părţii vătămate, în care explică modul cum a ajuns în prezenţa inculpaţilor, este nesinceră.

S-a arătat că partea vătămată G.S.E., minoră în vârstă de 12 ani, a încercat să justifice, faţă de familie şi comunitatea în care trăia la acea dată, modalitatea în care a ajuns singură cu cei doi inculpaţi majori, afirmând că a fost luată cu forţa de pe stradă de către aceştia atunci când o aştepta pe sora sa să vină de la magazinul de pâine.

De altfel, chiar partea vătămată a declarat că, din locul în care se afla sora sa, nu putea să vadă maşina inculpaţilor, încât nu a existat niciun martor care să observe momentul când ar fi fost luată de inculpaţi sau adusă de aceştia.

În realitate, însă, la ora respectivă, inculpaţii S.M.I. şi T.B.F. se aflau în alte locaţii, astfel cum s-a arătat mai sus, existând la dosar declaraţii de martori în acest sens. Faptul că în seara respectivă partea vătămată nu a avut niciun incident cu inculpaţii este confirmat şi de prezenţa sa la discoteca din comuna V.N., judeţul Olt, aspect ce rezultă din declaraţia martorului Z.G., la care s-a făcut referire mai sus, fiind evident că dacă partea vătămată ar fi fost victima unei infracţiuni de viol în seara respectivă ea nu ar mai fi mers la discotecă imediat după aceasta.

Curtea a apreciat că din probele administrate - declaraţia martorei T.M. - rezultă că partea vătămată i-a sunat noaptea pe inculpaţi să vină să o ia de acasă, în jurul orelor 04.00, au mers împreună la locuinţa inculpatului S.M.I., iar aici cei doi inculpaţi au întreţinut cu partea vătămată raporturi sexuale împotriva voinţei acesteia, partea vătămată fiind ţinută de mâini de către inculpaţi, pe rând, primul care a violat-o fiind inculpatul S.M.I., apoi inculpatul T.B.F.

Chiar şi inculpaţii S.M.I. şi T.B.F. au recunoscut în mod constant că, în noaptea respectivă, au luat-o cu maşina pe partea vătămată de la locuinţa acesteia, au cumpărat suc de la o benzinărie, după care au mers în domiciliul inculpatului S.M.I., unde nu se mai afla altă persoană.

S-a arătat că atitudinea părţii vătămate se justifică prin imaturitatea specifică vârstei, insecuritatea familială şi emoţională, minora temându-se iniţial să-i spună mamei sale că fusese victima unui viol, iar ulterior afirmând că a fost luată de pe stradă împotriva voinţei sale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de viol, Curtea a constatat că aceasta este dovedită cu probele administrate în cauză, astfel:

Din raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Olt a rezultat că minora G.S.E., în vârstă de 12 ani, a prezentat o deflorare completă, recentă, din data respectivă.

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că minora G.S.E. a suferit grave traume psihice ca urmare a violului comis asupra sa de cei doi inculpaţi. Astfel, aceasta a fost internată în perioada 04-11 aprilie 2012 la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, Compartimentul neuropsihiatrie infantilă, constatându-se că prezintă anxietate generalizată, labilitate emoţională, sugestibilitate crescută, dispoziţie depresivă, plâns facil, oscilează între sentimente de culpabilizare, ruşine, furie interiorizată, conduite evitante, de retragere socială. Având în vedere situaţia traumatizantă prin care a trecut minora, s-a opinat că dezvoltarea psihică a acesteia poate fi afectată pe viitor, în lipsa unui suport afectiv adecvat şi al unei intervenţii psihiatrico-psihologice de specialitate.

Totodată, la dosar s-a depus un raport privind consilierea părţii vătămate, întocmit de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Olt în care s-a reţinut că tânăra suferă conflicte emoţionale, trauma emoţională fiind încă prezentă, modificările sunt consecinţa incapacităţii de a face faţă stresului emoţional. Victima este retrasă, nu mai are încredere în adulţi, poate avea dificultăţi în a forma relaţii cu oamenii, având probleme serioase când ajunge la vârsta adultă.

Din declaraţia martorului D.S. Curtea a reţinut că acesta a discutat cu inculpatul S.M.I. după incident, l-a întrebat dacă este adevărat ce se spune despre viol, iar acesta a confirmat că este adevărat.

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile colegelor de şcoală ale părţii vătămate, respectiv ale martorei D.C.I. care a declarat că după viol, la şcoală, partea vătămată era speriată şi plângea, iar după ore la şcoală a venit inculpatul S.M.I., care a ameninţat partea vătămată şi i-a restituit o bluză care rămăsese în maşina lui.

Împrejurările invocate de inculpatul T.B.F. în apărare privind existenţa unor relaţii de prietenie şi transmiterea unor mesaje „de iubire” între telefonul său şi cel al părţii vătămate nu exclud existenţa infracţiunii de viol. Astfel, partea vătămată, minoră în vârstă de numai 12 ani, nu şi-ar fi putut da acordul pentru întreţinerea de raporturi sexuale, şi, astfel cum rezultă din probele dosarului, nici nu şi l-a dat. Mai mult, faptul că după comiterea violului între partea vătămată şi inculpatul T.B.F. nu s-au mai transmis niciun fel de mesaje este o confirmare a faptului că între aceştia s-au petrecut fapte grave, aspect ce, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, confirmă săvârşirea infracţiunii de viol de către inculpat.

Prezintă importanţă pentru cauză şi înregistrarea în mediu ambiental efectuată şi prezentată de martorul B.L., concubinul mamei părţii vătămate. Este neîntemeiată susţinerea formulată de inculpaţi prin motivele de apel în sensul că acesta este un mijloc de probă obţinut nelegal, respectiv fără autorizarea prevăzută de lege pentru înregistrările audio şi de imagini. Astfel, potrivit art. 91⁶ alin. (2) C. proc. pen., înregistrările efectuate de părţi sau de alte persoane constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii, aşadar înregistarea respectivă, îndeplinind aceste condiţii, constituie mijloc de probă legal obţinut în cauză.

DVD-ul conţinând înregistrarea discuţiilor dintre mama părţii vătămate, M.M., concubinul acesteia, B.L., şi numiţii T.M., tatăl inculpatului T.B.F., şi S.L., unchiul inculpatului S.M.I., a fost vizionat la instanţa de fond în prezenţa apărătorilor aleşi ai inculpaţilor, fiind aşadar cunoscut de aceştia.

Din cuprinsul acestor discuţii se constată că T.M., tatăl inculpatului T.B.F., şi S.L., unchiul inculpatului S.M.I., au exprimat, între altele, următoarele replici: „dacă nu s-au gândit ei ca copii, să ne gândim noi; dacă noi ca părinţi nu intervenim acum, a doua şansă pentru ei nu mai există; trebuie ajutaţi; totul se rezumă acum la bani, trebuie să oferim nişte bani; Doamne fereşte, ajunge 10 ani la puşcărie; sunt terminaţi; haideţi să facem într-un fel să fie bine pentru ei, pentru copii”.

Conţinutul acestor convorbiri se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, analizate mai sus - declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor D.S., D.C.I., T.M., ale celorlalţi martori audiaţi în cauză, actul medico-legal, actele medicale care atestă starea psihică a victimei ulterior violului -, din ansamblul lor rezultând că inculpaţii S.M.I. şi T.B.F. au comis infracţiunea de viol pentru care au fost trimişi în judecată, odată ajunşi cu minora în locuinţa inculpatului S.M.I.

Pentru aceste considerente, reţinând starea de fapt descrisă mai sus, ce apare ca fiind în concordanţă cu ansamblul probelor administrate în cauză, Curtea a apreciat că fapta de lipsire de libertate pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată nu a existat în materialitatea ei, motiv pentru care, apelurile fiind fondate sub acest aspect, văzând şi disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise şi s-a fi desfiinţat în parte sentinţa.

S-a înlăturat sporul de 1 an închisoare şi s-au descontopit pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpaţii T.B.F. şi S.M.I., care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea fiecărui inculpat pentru câte o infracţiune prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată fiecărui inculpat pentru infracţiunea de viol reţinută în sarcina acestora, Curtea a constatat că aceasta este just individualizată, cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege - între 10 şi 25 de ani închisoare, gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea şi împrejurările comiterii acesteia - profitând de prezenţa minorei în locuinţa unuia dintre ei, minoră ce nu s-a putut opune, având în vedere superioritatea numerică şi vârsta inculpaţilor, urmarea produsă, traumele psihice grave cauzate minorei de viol, vârsta fragedă a părţii vătămate, conduita inculpaţilor după faptă, când au încercat să intimideze partea vătămată pentru ca aceasta să nu relateze altor persoane cele întâmplate. Faţă de aceste împrejurări ce imprimă faptei un caracter grav, aspectele invocate de inculpaţi, că sunt tineri şi nu au antecedente penale, reprezentând stări de normalitate, nu pot conduce la o reducere a pedepsei, Curtea a apreciat că numai prin executarea pedepsei aplicate de instanţa de fond, de 13 ani închisoare pentru fiecare, se poate realiza scopul preventiv, educativ şi sancţionator al acesteia, în sensul disp. art. 52 C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii S.M.I. şi T.B.F.

Ministerul Public a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la temeiul achitării inculpaţilor pentru infracţiunea de lipsire de libertate, invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen., dar şi cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea de viol.

Inculpaţii au criticat hotărârea atacată cu privire la greşita reţinere în sarcina lor a infracţiunii de viol, susţinând că la dosar nu sunt probe de vinovăţie, caz de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., precum şi aplicarea legii penale mai favorabile sub aspectul pedepselor aplicate în raport de limitele de pedeapsă prevăzute prin noua lege.

Prin motivele de recurs formulate în scris la dosar de către Ministerul Public, se critică hotărârea instanţei de apel cu privire la temeiul achitării inculpaţilor pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, susţinând că, în măsura în care instanţa a reevaluat probele administrate în cauză, apreciind că victima s-a deplasat fără a fi constrânsă la locuinţa unuia din inculpaţi, trebuia să se reţină ca temei al achitării dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Deşi a circumscris această critică cazului de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., aspectele invocate nu ţin de greşita aplicare a legii. Se contestă de către Parchet greşita aplicare a temeiului achitării în raport de situaţia de fapt stabilită de instanţă, astfel că prin critica formulată se tinde la o modificare a situaţiei de fapt, alta decât cea stabilită de instanţa de apel.

Având în vedere modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, examinarea cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se mai poate face decât cu privire la chestiuni de drept nu şi de fapt, astfel că modificarea situaţiei de fapt stabilită anterior nu mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegalităţi care ar influenţa valabilitatea mijloacelor de probă.

Astfel, temeiul achitării este consecinţa stabilirii de către instanţa de apel a unei situaţii de fapt, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la o nouă apreciere a materialului probator de la dosar şi la stabilirea unei alte situaţii de fapt.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen. a fost invocat şi de recurenţii inculpaţi S.M.I. şi T.B.F., criticând hotărârea atacată prin aceea că au fost condamnaţi pentru infracţiunea de viol, fără ca la dosar să existe probe de vinovăţie împotria lor.

Deşi au invocat acest caz de casare, criticile formulate se încadrează în realitate în dispoziţiile art. 385 pct. 18 C. proc. pen., privind eroarea gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare, abrogate prin Legea nr. 2/2013 prin care dispoziţiile C. proc. pen. au fost modificate în ceea ce priveşte cazurile de casare, acestea fiind limitate doar la chesiuni de drept. Prin urmare, aceste critici nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de recurs, judecata limitându-se doar la cazurile de casare expres prevăzute în dispoziţiile art. 385 C. proc. pen. şi în care nu se mai regăsesc chestiuni de fapt.

Pentru considerentele menţionate cu privire la primul motiv de recurs al Ministerului Public, criticile formulate de recurenţii inculpaţi nu se circumscriu nici cazului de casare prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen.

În ce priveşte dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din noul C. pen., Înalta Curte apreciază că acestea trebuie interpretate şi aplicate în sensul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, ceea ce presupune o comparare a prevederilor din ambele coduri şi stabilirea aceleia care este mai favorabilă în ansamblul ei.

Astfel, prin sentinţa penală nr. 99 din 30 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Olt au fost condamnaţi inculpaţii S.M.I. şi T.B.F. la câte 13 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen. şi la pedeapsa de câte 8 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa cea mai grea de câte 13 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen., pe care a sporit-o cu un an, urmând ca inculpaţii să execute câte 14 ani închisoare.

Prin decizia penală nr. 300 din 10 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-au admis apelurile declarate de inculpaţii S.M.I. şi T.B.F., împotriva sentinţei instanţei de fond pe care a desfiinţat-o în parte, s-a înlăturat sporul de 1 an închisoare şi s-au descontopit pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpaţii T.B.F. şi S.M.I., pe care le-a repus în individualitatea lor, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. au fost achitaţi cei doi inculpaţi pentru săvâşirea infracţiunii prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei instanţei de fond.

În urma reaprecierii probelor administrate în cauză, instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpaţilor că în noaptea de 23/24 martie 2012 au întreţinut raporturi sexuale normale cu partea vătămată minoră G.S.E., împotriva voinţei acesteia, în locuinţa inculpatului S.M.I.

În ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen., Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă este legea nouă.

Astfel cum s-a arătat mai sus, inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse de câte 13 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., limitele de pedeapsă pentru această infracţiune fiind prevăzute cu închisoare între 10 ani şi 25 ani plus interzicerea unor drepturi.

Infracţiunea de viol săvârşită de cei doi inculpaţi este prevăzută în noul C. pen. de dispoziţiile art. 218 alin. (1), (3) lit. c), f) C. pen., limitele de pedeapsă pentru această faptă fiind prevăzute între 5 ani şi 12 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

Având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de noul C. pen. pentru infracţiunea de viol prev. de art. 218 alin. (1) şi (3) sunt mai reduse decât pedeapsa aplicată inculpaţilor în baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., aceea de 13 ani închisoare, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă este legea nouă.

La aplicarea pedepselor celor doi inculpaţi se vor avea în vedere noile limite prevăzute de lege şi se vor menţine aceleaşi criterii de individualizare avute în vedere de instanţele inferioare, care nu mai pot fi cenzurate în recurs.

Aşa fiind, se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpaţii S.M.I. şi T.B.F. împotriva deciziei penale nr. 300 din 10 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Se va casa în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 99 din 30 mai 2013 a Tribunalului Olt, secţia penală, şi rejudecând:

În baza art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) şi f) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., vor fi condamnaţi inculpaţii S.M.I. şi T.B.F. la câte o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Se va face aplicarea art. 65 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 mai 2012 la 27 martie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de câte 75 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpaţii S.M.I. şi T.B.F. împotriva deciziei penale nr. 300 din 10 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 99 din 30 mai 2013 a Tribunalului Olt, secţia penală, şi rejudecând:

În baza art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) şi f) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpaţii S.M.I. şi T.B.F. la câte o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Face aplicarea art. 65 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 mai 2012 la 27 martie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de câte 75 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1099/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1052/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1096/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1096/2014. Penal