ICCJ. Decizia nr. 1099/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1099/2014
Dosar nr. 5249/1/2013
Şedinţa publică din 27 martie 2014
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 78/S din 10 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov în dosarul penal nr. 823/1372/2008 s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului R.F., astfel:
- din două fapte de trafic de droguri de risc prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);
- din infracţiunea de înşelăciune în convenţii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune în convenţii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
I. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34, art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an, în final inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) şi (3) C. pen., i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului R.F. perioada reţinerii şi arestului preventiv din data de 22 mai 2008 - 20 iunie 2008 şi s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
II. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 reţinute în sarcina inculpatului B.F.R. în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul B.F.R. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34, art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 10 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia nr. 3210 din 21 iunie 2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a contopit restul neexecutat de 960 de zile cu pedeapsa rezultantă stabilită mai sus, de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) şi (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului B.F.R. pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului B.F.R. perioada reţinerii şi arestului preventiv din data de 22 mai 2008 - 20 iunie 2008.
III. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.V.V., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) şi (3) C. pen., i s-au interzis inculpatului C.V.V. pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului C.V.V. perioada reţinerii şi arestului preventiv din data de 10 aprilie 2010 - 08 octombrie 2010, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul Braşov dispusă faţă de acest inculpat prin decizia penală nr. 673/R din 08 octombrie 2010 a Curţii de Apel Braşov.
IV. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată acestui inculpat perioada reţinerii din data de 22 mai 2008.
În baza art. 71 alin. (2) şi (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului V.A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul V.A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalului Braşov la termenele stabilite de această instituţie;
b) să anunţe, în prealabil, către această instituţie orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice acestei instituţii informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
I s-a atras atenţia inculpatului V.A. asupra prevederilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei aplicate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă sau în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite mai sus.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.
V. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. formulată de inculpatul B.R.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.R. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.R. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată.
În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.
În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciunea în convenţii.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34, art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B.R. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani care a fost sporită cu 1 an, în final inculpatul urmând să execute 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) şi (3) C. pen., i s-au interzis inculpatului B.R. pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului B.R. perioada reţinerii şi arestului preventiv din data de 22 mai 2008 - 20 iunie 2008 şi s-a constatat că în prezent inculpatul este arestat în altă cauză.
VI. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul P.V. la pedeapsa închisorii de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de droguri de risc.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) şi (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului P.V. pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului P.V. perioada reţinerii din 22 mai 2008 şi s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
VII. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 reţinută în sarcina inculpatei P.L. în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata P.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 71 alin. (2) şi (3) C. pen. i s-au interzis inculpatei P.L. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpata P.L. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalului Braşov la termenele stabilite de această instituţie;
b) să anunţe, în prealabil, către această instituţie orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice acestei instituţii informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
I s-a atras atenţia inculpatei P.L. asupra prevederilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei aplicate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă sau în cazul nefndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.
VIII. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, şi b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) şi (3) C. pen., i s-au interzis inculpatului B.N. pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen.
IX. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul S.S.V. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri pentru consum propriu.
În baza art. 71 alin. (2) şi (3) C. pen., i s-au interzis inculpatului S.S.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.S.V. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalului Braşov la termenele stabilite de această instituţie;
b) să anunţe, în prealabil, către această instituţie orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice acestei instituţii informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 863 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul S.S.V. să se supună măsurii de control în scopul dezintoxicării, efectuând o dată la 6 luni, pe cheltuiala sa, la o unitate medicală de specialitate analizele toxicologice specifice în vederea detectării consumului de droguri de orice fel, analize pe care le va prezenta Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov.
I s-a atras atenţia inculpatului S.S.V. asupra prevederilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei aplicate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă sau în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite mai sus.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.
X. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata B.I.K. (fostă O.), pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
XI. În baza art. 328 C. pen. a fost condamnată inculpata R.M.R., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatei R.M.R. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate acestei inculpate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpata R.M.R. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la termenele stabilite de această instituţie;
b) să anunţe, în prealabil, către această instituţie orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice acestei instituţii informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
I s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei aplicate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă sau în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite mai sus.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.
XII. În baza art. 11 pct 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. a fost achitată inculpata D.A.E.M. pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.
În baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. i-a fost aplicată inculpatei D.A.E.M. o amendă administrativă în cuantum de 400 RON.
În baza art. 14 şi urm. C. proc. pen. a fost obligat inculpatul R.F. să plătească SC P.F.R. IFN SA, cu sediul în sector 4, Bucureşti, suma de 1.677 RON despăgubiri civile.
S-a constatat că SC M. Bank SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.F.R. a sumei de 100 RON, ridicată din locuinţa sa cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 22 mai 2008, consemnată la C. Bank - Sucursala Braşov pe numele inculpatului, la dispoziţia instanţei, cu recipisa din data de 19 noiembrie 2008.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul R.F. a sumei totale de 500 RON, obţinută în urma vânzării de droguri la datele de 25 ianuarie 2008 şi 08 februarie 2008 către investigatorul sub acoperire introdus în cauză „R.”.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.F.R. a sumei totale de 880 RON, obţinută în urma vânzării de droguri la data de 24 februarie 2008 către inculpatul R.F. şi a sumei totale de 3.600 RON (90 comprimate x 40 RON).
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.R. a sumei de 700 RON, obţinută în urma vânzării de droguri la data de 16 aprilie 2008 către inculpatul P.V.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.F.R. a cantităţii de 830 comprimate MDMA şi 5,02 grame pulbere MDMA, rămasă din cantitatea de 866 comprimate MDMA ridicată din locuinţa inculpatei P.L., depusă la I.G.P.R. - Direcţia cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantităţilor de 1,11 grame rezină de cannabis şi respectiv 2,55 grame rezină de cannabis, rămase din cantităţile de 1,47 grame rezină de cannabis şi 2,96 grame rezină de cannabis, vândute de inculpatul R.F., la datele de 25 ianuarie 2008 şi 08 februarie 2008, investigatorului sub acoperire „R.”, depuse la I.G.P.R. - Direcţia Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 0,50 grame rezină de cannabis (haşiş), rămasă din cantitatea de 0,75 grame rezină de cannabis ridicată de la inculpatul S.S., cu prilejul percheziţiei din 22 mai 2008, depusă la I.G.P.R. - Direcţia Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 4 grame rezină de cannabis, rămasă din cantitatea de 4,82 grame rezină de cannabis vândută de inculpatul B.R. prin intermediul inculpatului P.V., la data de 16 aprilie 2008, investigatorului sub acoperire „M.”, depusă la I.G.P.R. - Direcţia Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă.
În baza art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.R. a sumei de 76.000 RON, obţinută de pe urma practicării prostituţiei de către inculpatele R.M.R. şi D.A.E.M.
A fost menţinută măsura sechestrului asupra bunurilor sechestrate prin ordonanţa procurorului din data de 21 noiembrie 2008, ridicate, în data de 22 mai 2008, din locuinţa inculpatului B.R. din Braşov: un TV LCD marca S. şi un DVD Home Theatre marca S., rămase spre păstrare la sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov la dispoziţia instanţei.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii R.F., B.R. şi B.F.R. să plătească statului fiecare câte 2.630 RON cheltuieli judiciare, inculpatul C.V.V. suma de 700 RON cheltuieli judiciare, inculpatul V.A. suma de 730 RON cheltuieli judiciare, inculpatul P.V. suma de 1.130 RON cheltuieli judiciare, inculpata P.L. suma de 1.730 RON cheltuieli judiciare, inculpatul B.N. suma de 930 RON cheltuieli judiciare, inculpatul S.S.V. suma de 530 RON cheltuieli judiciare, iar inculpata R.M.R. suma de 930 RON cheltuieli judiciare. S-a dispus ca suma de 2.400 RON să se suporte din fondul Ministerului Justiţiei ca onorarii pentru apărătorii din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut pe baza actelor şi lucrărilor dosarului următoarele:
I. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.F. instanţa de fond a arătat că în luna ianuarie 2008, lucrătorii B.C.C.O. Braşov au stabilit informativ-operativ că inculpatul R.F. desfăşoară activităţi pe linia procurării şi distribuirii de droguri de risc contra cost pe raza municipiului Braşov.
La data de 25 ianuarie 2008 a fost introdus în cauză şi autorizat să procure drogurile oferite spre vânzare de inculpat, investigatorul acoperit „R.”. Din coroborarea declaraţiilor investigatorului sub acoperire „R.”, cu declaraţiile inculpatului R.F. şi procesele-verbale întocmite în cauză cu ocazia activităţilor desfăşurate şi cumpărărilor de droguri efectuate de inculpatul R.F. aflate la dosar urmărire penală a rezultat că inculpatul oferea pentru vânzare droguri de risc, respectiv rezină de canabis, aspect care a ajuns la cunoştinţa investigatorului sub acoperire prin intermediul numitei H.F.L. Prin intermediul acesteia, investigatorul sub acoperire a intrat în legătură cu inculpatul R.F.
1. La prima întâlnire dintre inculpatul R.F. şi investigator din data de 25 ianuarie 2008, aproximativ ora 14.15, inculpatul a venit însoţit de H.F.L., cu maşina proprie, s-a întâlnit cu investigatorul în zona cinematografului P. din Braşov, investigatorul a urcat în maşina inculpatului şi s-au deplasat în zona str. M. din municipiul Braşov, unde inculpatul i-a vândut direct investigatorului cantitatea de 1,47 grame rezină de cannabis (haşiş) la preţul de 200 RON.
Tranzacţia a avut loc în prezenţa numitei H.F.L., în autoturismul marca R., deţinut de inculpatul R.F.
Inculpatul i-a precizat investigatorului să îl contacteze la telefonic ori de câte ori mai are nevoie de droguri.
2. La data de 08 februarie 2008, în jurul orei 12.55, R.F. i-a vândut din nou direct investigatorului sub acoperire „R.” cantitatea de 2,96 grame rezină de cannabis (haşiş) la preţul de 300 RON. În concret, investigatorul sub acoperire l-a contactat pe inculpatul R.F. şi l-a întrebat dacă se pot întâlni, iar inculpatul i-a trimis un mesaj în care l-a întrebat de câte CD-uri are nevoie, referindu-se la droguri.
Inculpatul R.F. şi investigatorul s-au întâlnit tot în zona cinematografului P. din Braşov, iar inculpatul a venit însoţit de numita H.F.L. Tranzacţia a avut loc în autoturismul marca P., deţinut de inculpatul R.F., la intersecţia str. N. cu str. C. din municipiul Braşov, după ce numita H.F.L. coborâse din autoturism.
Din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţiflcă din 29 ianuarie 2008, din 11 februarie 2008 întocmite de I.G.P.R. - B.G.C.C.O. - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori, rezultă natura şi cantitatea substanţelor predate de investigatorul sub acoperire „R.”, respectiv în urma analizei a rezultat că substanţa tranzacţională a fost rezină de cannabis.
3. La data de 24 februarie 2008, inculpatul R.F. aflându-se în municipiul Sfântu Gbeorghe, judeţul Covasna, înţr-un bar, unde, potrivit propriilor susţineri, îşi sărbătorea ziua de naştere, l-a contactat telefonic pe inculpatul B.F.R. pentru a cumpăra comprimate de MDMA, droguri de mare risc. Potrivit interceptării, al cărei proces-verbal a fost depus la dosar, care a fost coroborată cu declaraţia inculpaţilor B.F.R. şi R.F., tranzacţia a avut ca obiect 12 astfel de comprimate, inculpatul R.F. apelând la inculpatul B.N. pentru a merge la Restaurantul A. în Braşov pentru a le lua, lucru care s-a şi întâmplat, deşi inculpatul R.F. a arătat în declaraţia sa că nu a intrat în posesia comprimatelor întrucât inculpatul B.N. nu a mai ajuns să ia pastilele.
Acest aspect a rezultat din interceptările efectuate, ulterior, când cu ocazia altei convorbiri telefonice, inculpatul R.F. l-a întrebat pe inculpatul B.F.R. dacă mai are şi la răspunsul afirmativ al acestuia din urmă, cei doi stabilesc ca inculpatul B.F.R. să îi mai vândă inculpatului R.F. 10 comprimate pentru preţul de 4 milioane ROL. Cu referire la faptul că inculpatul B.F.R. i-a vândut inculpatului R.F. cele 12 pastile prin intermediul inculpatului B.N. s-a avut în vedere şi declaraţia inculpatului B.F.R. care a recunoscut că i-a vândut inculpatului R.F. printr-un intermediar 12 pastile. Faptul că drogurile erau destinate vânzării a rezultat din convorbirea telefonică în care inculpatul R.F. i-a solicitat inculpatului B.F.R. să trimită o pastilă şi pentru el.
4. La data de 03 aprilie 2008, inculpatul R.F. a făcut demersuri pentru a obţine de la SC P.F.R. IFN SA un credit. În acest scop, societatea l-a delegat pe martorul C.I. pentru a încheia contractul, iar martorul s-a deplasat acasă la inculpat şi în urma discuţiilor a fost încheiat contractul de credit prin care i-a fost acordat inculpatului R.F. un împrumut de 1.000 RON.
Cu ocazia ascultării, martorul a arătat că îşi aminteşte că banii, respectiv suma împrumutată, i-a fost predată inculpatului, acesta semnând şi contractul, dar apoi împrumutul nu a mai putut fi recuperat, întrucât la adresa unde fusese îndrumat răspundea mama inculpatului care arăta că nu are de unde să plătească. Martorul nu şi-a amintit dacă inculpatul i-a predat sau nu o adeverinţă de venit în baza căreia s-a încheiat contractul, cert este faptul că în cererea de creditare s-a menţionat că inculpatul este şofer la SC R.C. SRL Braşov, cerere pe care inculpatul a semnat-o.
Creditul nu a mai fost restituit de către inculpat. Cu ocazia cercetărilor şi a ridicării actelor întocmite de la SC P.F.R. IFN SA nu a fost găsită nicio adeverinţă de venit pe numele inculpatului în baza căreia s-a încheiat contractul de credit.
Inculpatul a recunoscut în parte faptele reţinute în sarcina sa, arătând cu referire la traficul de droguri de risc că de fapt drogurile vândute investigatorului erau ale numitei H.F.L. şi că de fapt aceasta l-a determinat să facă aceste tranzacţii, iar cu referire la drogurile de mare risc a arătat că nu a juns în posesia comprimatelor astfel cum s-a arătat mai sus. Cu referire la contractarea creditului, inculpatul a recuboscut că a încheiat contractul dar nu în baza unei adeverinţe, ci „pe cuvânt” şi a admis că nu a restituit acest împrumut.
Cu referire la faptele reţinute în sarcina inculpatului R.F. de vânzare de droguri de risc, investigatorului sub acoperire „R.” la datele de 25 ianuarie 2008 şi 08 februarie 2008, instanţa de fond a reţinut că, chiar în situaţia în care s-ar admite apărarea inculpatului în sensul că rezina de cannabis provenea de la numita H.F.L. din probe a rezultat tară dubiu că cel care a vândut drogurile a fost inculpatul.
În speţă, deşi inculpatul a făcut două astfel de tranzacţii, este vorba de aceeaşi rezoluţie infracţională întrucât a rezultat fără dubiu că inculpatul având în posesie astfel de droguri i-a oferit investigatorului posibilitatea de a achiziţiona astfel de substanţe, dându-i numărul de telefon şi spunându-i să-l sune. Astfel fiind, în baza art. 334 C. proc. pen. instanţa de fond a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului R.F., din două fapte de trafic de droguri de risc prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).
În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune în convenţii reţinută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., instanţa de fond a considerat evaluând probele administrate, respectiv declaraţia martorului C.I., cererea de credit semnată de inculpat şi contractul de credit, că nu poate fi reţinută varianta calificată a infracţiunii, ci varianta simplă prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Astfel, inculpatul a indus în eroare societatea de creditare prin simpla susţinere inserată în cererea de credit că este salariat, fiind şofer la societatea SC R.C. SRL Braşov, însă în lipsa dovezii calităţii de salariat, s-a considerat că inducerea în eroare a societăţii de credit s-a realizat prin prezentarea ca adevărat a unui fapt mincinos, lipsind dovada calităţii mincinoase, respectiv adeverinţa sau alt act care să probeze acest lucru, aspect care ar fi condus la reţinerea formei calificate a infracţiunii.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului R.F. din infracţiunea de înşelăciune în convenţii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune în convenţii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În raport de starea de fapt stabilită, prima instanţă a reţinut că în drept, fapta inculpatului R.F. care, la data de 25 ianuarie 2008 şi în data de data de 08 februarie 2008, a vândut investigatorului sub acoperire introdus în cauză „R.” cantitatea de 1,47 grame rezină de cannabis (haşiş) la preţul de 200 RON, respectiv cantitatea de 2,96 grame rezină de cannabis (haşiş) la preţul de 300 RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care inculpatul a fost condamnat de instanţa de fond la pedeapsa închisorii şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
De asemenea, s-a reţinut că fapta inculpatului R.F. care, la data de 24 februarie 2008, a cumpărat, în scop de revânzare, de la B.F.R., prin intermediul lui B.N. şi apoi direct, cantitatea totală de 22 bucăţi comprimate MDMA, droguri de mare risc, la preţul de 40 RON/bucată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., faptă pentru care inculpatul a fost condamnat de instanţa de fond la pedeapsa închisorii şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
Totodată, s-a stabilit că faptele aceluiaşi inculpat care, la data de 03 aprilie 2008, a indus în eroare SC P.F.R. IFN SA, pretinzând că este şofer la această societate şi a determinat SC P.F.R. IFN SA să încheie contractul de credit şi să-i remită suma de 1.000 RON, pe care nu a mai restituit-o, păgubind societatea cu această sumă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de „înşelăciune în convenţii” prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals reţinută în sarcina inculpatului R.F., prima instanţă a reţinut că în cauză nu s-a dovedit că inculpatul a folosit adeverinţa care atesta faptul că avea calitatea de şofer, deci de salariat în vederea obţinerii creditului, pe cale de consecinţă a considerat că faptei îi lipseşte un element constitutiv, şi anume latura obiectivă, motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a apreciat că se impune achitarea inculpatului R.F. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
II. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.F.R. prima instanţă a reţinut că acesta a procurat, potrivit propriei declaraţii, la începutul lunii februarie 2008, în jur de 1.000 şi ceva de comprimate de MDMA de la o persoană pe nume „M.” din Timişoara, despre care inculpatul a arătat că nu cunoaşte alte date.
Pentru comprimatele astfel achiziţionate, inculpatul a declarat că a plătit suma totală de 3.000 euro şi a ales să le ducă la sora sa, inculpata P.L., care locuieşte în Braşov, str. R., căreia i le-a încredinţat pentru păstrare.
Inculpatul a arătat în declaraţia sa că a pus pastilele într-un ursuleţ de pluş şi a decis să le lase la sora sa pentru că nu avea unde să le ducă şi ulterior mergea şi lua din ele, după cum avea nevoie.
Potrivit declaraţiei inculpatului B.F.R., comprimatele erau ridicate de la sora sa P.L. şi de inculpatul V.A. şi au fost situaţii când şi inculpatul C.V.V. l-a însoţit la locuinţa surorii sale, inculpata P.L., pentru a lua comprimatele de MDMA. Inculpatul B.F.R. a mai arătat că „o parte din cei ce au cumpărat droguri au vorbit mai întâi cu C.V.V. fiindcă era foarte bun prieten cu acesta şi el cunoştea absolut tot legat de comprimatele de ecstasy.”
Inculpatul B.F.R. a recunoscut că a vândut din pastilele respective de aproximativ 5-6 ori unor persoane cărora nu le cunoaşte numele contra unei sume de 30-40 RON pentru o pastilă şi că în data de 24 februarie 2008 i-a vândut şi inculpatului R.F. 12 comprimate printr-un intermediar, acesta fiind inculpatul B.N., pe care inculpatul B.F.R. l-a recunoscut dintr-o fotografie ce i-a fost arătată.
De specificat este că aceste comprimate de MDMA erau ridicate din locuinţa inculpatei P.L. de inculpatul B.F.R., singur sau însoţit de inculpatul C.V.V. sau de inculpatul V.A., dar se întâmpla ca inculpatul B.F.R. să accepte ca aceste comprimate să-i fie aduse la poarta casei sau în alt loc stabilit de copiii minori ai inculpatei P.L., respectiv P.L.O. şi P.A.C., după ce discuta în prealabil telefonic cu inculpata despre aceasta.
În cadrul discuţiilor telefonice care au fost redate în procesele-verbale aflate la dosar urmărire penală, ca urmare a interceptărilor efectuate în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Braşov inculpatul foloseşte termenul de „milioane” pentru a denumi comprimatele de MDMA.
La data de 22 mai 2008 au fost efectuate percheziţii simultane la domiciliul învinuitei P.L. din Braşov, judeţul Braşov, de unde au fost ridicate un număr de 866 comprimate, rotunde, de culoare albă, conţinând 3,4 methylene dioxymetamfetamine (MDMA), drog de mare risc, inclus în Tabelul-anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000, aparţinând inculpatului B.F.R., ascunse într-un dulap din locuinţă, în interiorul unui ursuleţ din pluş; de asemenea, la aceeaşi dată a fost efectuată o percheziţie la locuinţa inculpatului B.F.R. din Braşov, str. J., judeţul Braşov, de unde au fost ridicate 0,86 grame substanţă pulverulentă de culoare albă, conţinând 3,4 methylene dioxymetamfetamine (MDMA), drog de mare risc, inclus în Tabelul-anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000, identic cu cel găsit în locuinţa de pe str. R.
Natura şi cantitatea comprimatelor ridicate din locuinţa inculpatei P.L., respectiv a substanţei ridicate din locuinţa lui B.F.R., cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în data de 22 mai 2008 a rezultat din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 mai 2008, întocmit de I.G.P.R. - D.G.C.C.O. - Laboratorul Gentral de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori, din care rezultă.
Tot cu ocazia percheziţiei efectuate în locuinţa inculpatului B.F.R. din Braşov, str. J., judeţul Braşov, au fost identificate 3 cartuşe, unul calibrul de 9,3 mm şi două calibrul 7,62 mm, muniţie în stare de funcţionare, destinată armelor de vânătoare, arme ce intră în categoria armelor letale.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de natură balistică din 25 iulie 2008 şi adresa din 25 noiembrie 2008 a Serviciului Criminalistic din cadrul I.J.P. Braşov, a rezultat că cele trei cartuşe găsite în locuinţa inculpatului B.F.R. fac parte din categoria muniţiilor destinate armelor de vânătoare şi sunt în stare de funcţionare.
Din adresa din 11 iulie 2008 a Serviciului Arme, Explozivi, Substanţe Toxice din cadrul I.J.P. Braşov a rezultat că inculpatul B.F.R. nu figurează în evidenţe ca deţinător autorizat de arme şi muniţii.
În raport de starea de fapt reţinută în sarcina acestui inculpat, instanţa de fond a stabilit că în drept, faptele inculpatului B.F.R., care, în perioada februarie - 22 mai 2008, a distribuit în mod repetat persoanelor interesate, contra cost, singur sau împreună cu inculpatul C.V.V., MDMA - droguri de mare risc, pe raza judeţului Braşov, dintr-o cantitate de peste 1.000 comprimate, achiziţionată de la o persoană a cărei identitate a refuzat să o decline şi a deţinut, în vederea punerii în circulaţie, cantitatea rămasă de 866 comprimate MDMA la locuinţa inculpatei P.L. din Braşov, str. R., judeţul Braşov, droguri găsite cu ocazia percheziţiei efectuate în data de 22 mai 2008 în locuinţa menţionată, resturi similare fiind găsite şi în locuinţa sa de pe str. J., judeţul Braşov, (0,86 grame pulbere MDMA), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., faptă pentru care inculpatul a fost condamnat de instanţa de fond la pedeapsa închisorii şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
În sarcina inculpatului B.F.R. s-a reţinut de către prima instanţă circumstanţa agravantă prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, întrucât acesta i-a implicat şi pe minorii P.L.O. (15 ani) şi P.A.C. (13 ani), copiii inculpatei P.L., în activitatea de manipulare a drogurilor, sens în care în baza art. 334 C. proc. pen. a apreciat că se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 reţinute în sarcina inculpatului B.F.R. în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
De asemenea, s-a stabilit că fapta inculpatului B.F.R. care a deţinut fără drept la locuinţa sa din Braşov, str. J., judeţul Braşov, 3 cartuşe, unul calibrul de 9,3 mm şi două calibrul 7,62 mm, muniţie în stare de funcţionare, destinată armelor de vânătoare găsite cu ocazia percheziţiei efectuate în data de 22 mai 2008, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor” prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
III. Referitor Ia inculpatul C.V.V. şi la implicarea acestuia în activitatea infracţională dedusă judecăţii, instanţa de fond a reţinut că inculpatul C.V.V. este în relaţii de prietenie cu inculpatul B.F.R. şi împreună cu acesta a avut preocupări pe linia distribuirii comprimatelor de MDMA, depozitate de inculpatul B.F.R. la sora sa, inculpata P.L.
Inculpatul B.F.R. a recunoscut că a fost însoţit şi de inculpatul C.V.V. când a preluat pastilele de la locuinţa surorii sale, iar o parte dintre cei ce au cumpărat droguri au vorbit mai întâi cu C.V.V. fiindcă a arătat inculpatul B.F.R. „eu eram foarte bun prieten cu acesta şi el cunoştea absolut tot legat de comprimatele de ecstasy”.
Declaraţia inculpatului B.F.R. s-a coroborat şi cu declaraţia inculpatului V.A. care a arătat că inculpaţii B.F.R. şi C.V.V. erau prieteni şi impresia acestui inculpat era „că pastilele erau atât ale lui B.F.R., cât şi ale lui C.V.V.”.
Aceste depoziţii s-au coroborat cu procesele-verbale de redare a interceptărilor aflate în dosar urmărire penală.
Din aceste procese-verbale de redare a convorbirilor inculpatului B.F.R. se poate concluziona cu uşurinţă că şi inculpatul C.V.V. era implicat pe linia distribuire a drogurilor (proces-verbal din data de 04 mai 2008).
Deşi apărarea a susţinut că procesele-verbale de redare a interceptărilor nu pot fi folosite ca probe întrucât la data efectuării lor nu fusese începută urmărirea penală împotriva inculpatului, instanţa de fond a reţinut că interceptările au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor art. 911 şi urm. C. proc. pen., iar potrivit dispoziţiilor legale, înregistrarea audio se poate dispune dacă sunt date şi indicii privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni, textul de lege necondiţionând interceptarea de începerea urmăririi penale împotriva inculpatului. Din redarea acestor interceptări a rezultat că datele şi indiciile temeinice avute în vedere de organele de urmărire penală s-au confirmat. Potrivit art. 224 C. proc. pen., procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. Astfel fiind, transcrierea acestora în procesele-verbale ataşate la dosar sunt mijloace de probă ce pot fi coroborate cu celelalte depoziţii la care s-a făcut referire mai sus.
În raport de starea de fapt stabilită prima instanţă a reţinut că în drept, fapta inculpatului C.V.V., care, în perioada februarie - 22 mai 2008, a distribuit în mod repetat persoanelor interesate, singur sau împreună cu inculpatul B.F.R., contra cost, MDMA - droguri de mare risc, pe raza municipiului Braşov, procurate din cantitatea de droguri depozitată de inculpatul B.F.R. la locuinţa inculpatei P.L. din Braşov, str. R., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care inculpatul a fost condamnat de instanţa de fond la pedeapsa închisorii şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
În fapt nu s-a putut stabili de câte ori inculpatul C.V.V. s-a implicat în distribuirea comprimatelor, însă din probele administrate a rezultat fără dubiu că în mod repetat a săvârşit astfel de fapte, motiv pentru care s-a apreciat că în sarcina inculpatului se impune reţinerea formei continuate a infracţiunii.
IV. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.A., Tribunalul pentru Minori şi Familie a reţinut că acesta este în relaţii de prietenie cu inculpaţii B.F.R. şi C.V.V., pe care a afirmat că i-a întâlnit prin intermediul tatălui său.
Inculpatul V.A. a recunoscut că în perioada februarie - mai 2008 a acceptat, la cerinţa inculpatului B.F.R., să meargă la locuinţa inculpatei P.L. din Braşov, str. R., şi să preia din comprimatele de MDMA, care erau depozitate la inculpată, comprimate pe care inculpatul B.F.R. le distribuia la diferite persoane.
Acest inculpat a arătat în declaraţia sa, dată în faza urmăririi penale (după ce în prealabil negase vehement acest lucru), că la solicitarea inculpatului B.F.R. s-a deplasat pe str. R. din municipiul Braşov, la domiciliul inculpatei P.L., şi de două ori a preluat de la aceasta droguri, respectiv pastile de ecstasy, ambalate în punguţe din nailon, pe care i le-a dus inculpatului B.F.R. Inculpatul V.A. a mai susţinut că a făcut acest lucru din prietenie şi nu a avut niciun folos material sau de altă natură din aceste comisioane.
Declaraţia inculpatului V.A. s-a coroborat sub aspectele arătate şi cu declaraţiile inculpatului B.F.R. care a arătat ca a apelat la inculpatul V.A. pentru a-i aduce comprimatele de la locuinţa inculpatei P.L.
Starea de fapt reţinută mai sus a rezultat din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor V.A. şi B.F.R., cu procesele-verbale de redare a discuţiilor telefonice purtate de inculpatul B.F.R. din data de 05 mai 2008. Din discuţiile purtate a rezultat că inculpatul V.A. foloseşte telefonul mobil al inculpatului C.V.V. Inculpatul B.F.R. a contactat-o telefonic pe inculpata P.L. şi i-a comunicat că va veni după comprimate „tovarăşul acela al meu slab, A.”. În declaraţia sa, inculpatul V.A. a recunoscut că telefonul mobil al inculpatului C.V.V. a fost găsit cu ocazia percheziţiei asupra sa.
În raport de starea de fapt stabilită, prima instanţă a reţinut că în drept fapta inculpatului V.A. care în perioada februarie - mai 2008, a manipulat în mod repetat, MDMA - droguri de mare risc, pe care le-a preluat de la inculpata P.L. sau copiii acesteia de la locuinţa din Braşov, str. R., şi le-a predat inculpaţilor B.F.R. şi C.V.V., în vederea punerii lor în circulaţie pe raza municipiului Braşov, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care inculpatul a fost condamnat de instanţa de fond la pedeapsa închisorii şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
În fapt nu s-a putut stabili de câte ori inculpatul V.A. a manipulat respectivele substanţe, însă din probele administrate a rezultat fără dubiu că pot fi reţinute minimum 2 acte materiale, motiv pentru care s-a apreciat că în sarcina inculpatului se impune reţinerea formei continuate a infracţiunii.
V. Relativ la inculpatul B.R. s-a reţinut de către instanţa de fond că potrivit datelor cauzei, în cursul anului 2007, inculpatul B.R. a fost arestat preventiv în dosarul penal nr. 650/119/2006 aflat pe rolul Tribunalului Covasna. După ce a fost pus în libertate prin decizia nr. 735/R/2007 a Curţii de Apel Braşov a luat legătura cu inculpata R.M.R., cercetată anterior pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie şi a determinat-o să se prostitueze în favoarea sa.
Inculpata R.M.R. a locuit în municipiul Braşov, în mai multe locaţii, şi a practicat prostituţia în favoarea inculpatului B.R., racolându-şi clienţii prin anunţuri conţinând oferte de servicii erotice publicate în publicaţia T.E. Banii obţinuţi din practicarea prostituţiei au fost predaţi inculpatului B.R., cu excepţia sumelor pe care inculpata le cheltuia pe chirie, hrană şi îmbrăcăminte. Începând cu luna februarie 2008, inculpata R.M.R. a locuit într-o garsonieră situată pe str. S. din municipiul Braşov, unde s-a prostituat în favoarea inculpatului B.R.. În această locaţie au mai locuit scurte perioade de timp martorele M.A.M. şi D.M.B.
În faza de urmărire penală martora M.A.M. a arătat că inculpata R.M.R. se prostitua în folosul inculpatului B.R., care o suna tot timpul pe aceasta să o întrebe despre situaţia clienţilor şi a câştigurilor, susţinând că inculpata R.M.R. pretindea un tarif de 100 RON pe client pentru sex normal şi oral. Tot martora a arătat că inculpata avea în jur de 7-10 clienţi pe zi, câştigând deci şi 1.000 RON pe zi.
În faţa instanţei de fond martora a arătat că de fapt ştie că inculpata R.M.R. se prostitua în folos propriu, însă s-a apreciat că această declaraţie nu poate fi reţinută, având în vedere procesele-verbale de redare a interceptărilor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.R. din care a rezultat fără dubiu că inculpata R.M.R. a practicat prostituţia în favoarea sa, împrejurare care s-a coroborat sub acest aspect atât cu declaraţia martorei M.A.M. din faza de urmărire penală, cât şi cu declaraţia coinculpatei D.A.E.M.
Inculpata D.A.E.M., în vârstă de 17 ani, a fost racolată de inculpatul B.R., care, profitând de faptul că aceasta avea probleme familiale, i-a oferit protecţie, mâncare şi cazare, iar inculpata a fost de acord să se prostitueze în favoarea inculpatului B.R. Inculpatul a condus-o în garsoniera situată pe str. S., închiriată de coinculpata R.M.R., unde inculpata D.A.E.M. a întâlnit-o pe aceasta din urmă şi a aflat că se prostituează pentru inculpat de 4 ani de zile şi că aceasta o va învăţa cum să procedeze cu clienţii. Inculpatul B.R. şi inculpata R.M.R. i-au spus inculpatei D.A.E.M. că trebuie să practice sex normal, oral şi anal pentru 100 RON pe client, iar aceasta a început să practice prostituţia din ziua următoare. Banii obţinuţi, între 1.500-2.000 RON pe zi, erau daţi inculpatului B.R.
Starea de fapt reţinută mai sus a rezultat din declaraţiile inculpatei D.A.E.M., declaraţia martorei M.A.M. din faza de urmărire penală, S.R., V.F.D. Aceste depoziţii s-au coroborat cu procesele-verbale de redare a interceptărilor aflate la dosar urmărire penală din care a rezultat că ambele inculpate R.M.R. şi D.A.E.M. i-au comunicat inculpatului B.R. locul unde se află, situaţia clienţilor, a încasărilor şi i-au cerut permisiunea să meargă în diferite locuri.
De altfel, cu prilejul declaraţiei date în faţa instanţei de fond la termenul de judecată din data de 26 octombrie 2011, inculpatul a recunoscut faptul că inculpata R.M.R. s-a prostituat în favoarea sa, însă nu a recunoscut că şi inculpata D.A.E.M. s-a prostituat în favoarea sa şi faptul că îi dădea banii pe care îi câştiga din activitatea de prostituţie.
Din convorbirile interceptate a rezultat că după data de 12 mai 2008, R.M.R. a plecat din locuinţa de pe str. S. fără să-l anunţe pe inculpatul B.R., întrucât a rămas însărcinată, iar acesta a făcut demersuri pentru a o aduce înapoi, lucru care s-a şi întâmplat pe data de 19 mai 2008, aspect ce a rezultat din convorbirile din data de 12 mai 2008, 13 mai 2008.
La data de 22 mai 2008 au fost efectuate percheziţii simultane la locuinţa din Braşov, str. S., judeţul Braşov, unde a fost identificată inculpata minoră D.A.E.M., care s-a prostituat în folosul inculpatului B.R. şi la locuinţa din Braşov, str. L., judeţul Braşov, unde a locuit fără forme legale inculpatul B.R. împreună cu inculpata B.I.K. (fostă O.). În timpul percheziţiei a sosit la locuinţă şi inculpata R.M.R. Cu acea ocazie a fost depistat în posesia inculpatului B.R. autoturismul marca A. (aparţinând lui G.A.D., dat în gaj pentru un împrumut lui A.A.M. şi trecut apoi şi prin posesia lui P.S.), iar asupra inculpatului, cu prilejul percheziţiei corporale efectuate a fost găsit un permis de conducere auto suspect de fals, emis aparent de autorităţile din Moldova, la data de 19 martie 2008, pe numele său.
În urma cercetărilor efectuate a rezultat că permisul de conducere menţionat este fals (adresa din 02 iulie 2008 a D.G.C.C.O. din cadrul I.G.P.R.) şi a fost contrafăcut de un cetăţean străin, în Republica Moldova, contra sumei de 300 euro, la solicitarea expresă a inculpatului B.R., care nu a deţinut permis de conducere şi a dorit o acoperire pentru situaţia în care ar fi fost oprit în trafic de lucrătorii de poliţie rutieră.
În continuare, instanţa de fond a reţinut că la data de 10 aprilie 2008, inculpatul B.R. a depus la M. Bank Braşov o cerere pentru acordarea unui credit pentru nevoi personale, în valoare de 8.200 CHF, pe o perioadă de 10 ani, menţionând în mod nereal în cererea de credit că este angajat în calitate de şofer la SC C.F. SRL Braşov, deşi nu a fost niciodată angajat la această societate şi cu atât mai puţin în calitate de şofer, întrucât nu poseda permis de conducere. Odată cu cererea de credit, inculpatul a mai depus la această unitate bancară o adeverinţă falsă de salariu din 10 aprilie 2008, emisă pe numele său aparent de SC C.F. SRL, din care a rezultat că este angajat la această societate din 05 februarie 2006 şi a avut o retribuţie de 1.057 RON.
În cursul cercetărilor s-a stabilit că în realitate semnătura de pe adeverinţă nu aparţine administratorului societăţii, martorul F.D.M., ştampila aplicată este diferită de ştampila SC C.F. SRL, persoana de contact indicată V.C. nu are nicio legătură cu societatea, numărul de telefon menţionat nu aparţine societăţii şi copia carnetului de muncă fals, emis pe numele său aparent de SC C.F. SRL, era completat cu date necorespunzătoare realităţii.
În urma examinării dosarului de creditare, M. Bank SA a respins solicitarea inculpatului B.R. pe motiv de suspiciune de fraudă.
Starea de fapt reţinută mai sus a rezultat din coroborarea înscrisurilor, adeverinţă şi copie carte de muncă, cerere credit adresată băncii, cu declaraţia martorului F.D.M.
În continuare, s-a reţinut de către prima instanţă că la data de 16 aprilie 2008, inculpatul B.R. a fost implicat într-o tranzacţie având ca obiect droguri de risc, respectiv rezină de cannabis.
În fapt, inculpatul B.R. a fost contactat de inculpatul P.V. care l-a întrebat dacă poate să-i procure astfel de droguri, iar inculpatul B.R. a dat curs acestei solicitări. Tranzacţia a avut loc într-o benzinărie din municipiul Braşov, şi a fost monitorizată de ofiţeri din cadrul B.C.C.O., întreaga operaţiune fiind înregistrată video în baza autorizaţiei din 08 aprilie 2008 a Tribunalului Braşov.
Inculpatul B.R. a venit la locul unde a avut loc tranzacţia la volanul autoturismului marca P. Aici s-a întâlnit cu inculpatul P.V. care a intrat în autoturismul condus de inculpatul B.R., apoi a ieşit şi s-a îndreptat spre autoturismul condus de investigatorul sub acoperire „M.”, s-a urcat pe bancheta din spate, a rămas câteva momente, apoi a coborât şi s-a îndreptat din nou spre autoturismul condus de inculpatul B.R. Ulterior, inculpatul P.V. a rămas în aşteptare, iar autoturismul condus de inculpatul B.R. a părăsit zona.
În urma tranzacţiei, investigatorul sub acoperire a prezentat substanţa cumpărată de la inculpatul B.R., prin intermediul inculpatului P.V. pentru suma de 700 RON.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 aprilie 2008 întocmit de I.G.P.R. - D.G.C.C.O. - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori, cu referire la natura şi cantitatea substanţei predate de investigatorul sub acoperire „M.” s-a stabilit că substanţa vândută de inculpatul P.V. investigatorului sub acoperire „M.” a fost rezină de cannabis sau haşiş de 4,82 grame.
Poziţia inculpatului B.R. pe parcursul procesului penal a fost de abţinere de la orice fel de declaraţii, până la ultimul termen de judecată, când acesta a recunoscut parţial infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi cercetat, respectiv faptul că s-a folosit de inculpata R.M.R. care practica prostituţia în favoarea sa, că a obţinut cu ajutorul unui prieten din Republica Moldova un permis de conducere fals contra sumei de 300 euro şi a condus un autovehicul pe drumurile publice fără permis de conducere, că a încercat să contracteze un credit de la Banca M. pe baza unor documente false.
Inculpatul B.R. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, apărarea sa fiind aceea că de fapt i-a dat inculpatului P.V. o bucată de tămâie, întrucât a dorit să-i dea „ţeapă”, aspect care a fost contrazis de probele administrate în cauză care au relevat că substanţa predată ofiţerului sub acoperire de inculpatul B.R. prin intermediul inculpatului P.V. a fost rezină de cannabis.
În raport de starea de fapt stabilită, instanţa de fond a reţinut că în drept, fapta inculpatului B.R., care, în data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 16.30, i-a vândut lui P.V. cantitatea de 4,82 grame rezină cannabis (haşiş), la preţul de 700 RON, tranzacţie ce a avut loc în benzinăria din Braşov, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., faptă pentru care s-a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
S-a stabilit că faptele inculpatului B.R., care, în perioada februarie-mai 2008, a înlesnit practicarea prostituţiei de către inculpata R.M.R. şi inculpata minoră D.A.E.M., recrutată de el în acest scop, în diferite locaţii pe raza municipiului Braşov şi a tras importante foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către acestea, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „proxenetism” prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fapte pentru care instanţa de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. întrucât, astfel cum s-a reţinut mai sus din probele administrate, a rezultat că i-a înlesnit practicarea prostituţiei şi inculpatei minore D.A.E.M., pe care a cazat-o în locuinţa închiriată de inculpata R.M.R. şi a încasat o parte din banii obţinuţi de inculpata D.A.E.M. din prostituţie.
S-a reţinut că faptele inculpatului B.R., care, în perioada ianuarie - 22 mai 2008, a condus în mod repetat, pe drumurile publice din municipiul Braşov fără a poseda permis de conducere de nicio categorie, mai întâi autoturismul P. şi apoi autoturismul marca A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere” prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fapte pentru care instanţa de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
S-a stabilit că faptele inculpatului B.R., care, în perioada aprilie - mai 2008, a comandat confecţionarea de către o persoană necunoscută a unui permis de conducere auto fals, emis aparent de autorităţile din Moldova, la data de 19 martie 2008, pe numele său, găsit asupra sa cu ocazia percheziţiei corporale efectuată în data de 22 mai 2008, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „complicitate la fals în înscrisuri oficiale”, prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fapte pentru care instanţa de fond a apreciat că se impune de asemenea condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
S-a reţinut că faptele inculpatului B.R., care, la data de 10 aprilie 2008, a solicitat la M. Bank Braşov acordarea unui credit pentru nevoi personale, în valoare de 8.200 CHF, menţionând în mod nereal în cererea de credit că este angajat în calitate de şofer la SC C.F. SRL Braşov şi prezentând în acest scop o adeverinţă de salariu şi copia unui carnet de muncă false emise pe numele său aparent de SC C.F. SRL, cerere respinsă de bancă pe motiv de suspiciune de fraudă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „uz de fals”, prevăzută de art. 291 C. pen. şi „tentativă la înşelăciune în
convenţii” prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fapte pentru care instanţa de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
VI. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.V. s-a reţinut de către instanţa de fond că la data de 16 aprilie 2008, lucrătorii B.C.C.O. Braşov au stabilit informativ-operativ că inculpatul P.V. oferă spre vânzare droguri de risc, pe care le procura la rândul său de la un alt furnizor.
Prin ordonanţa procurorului din 16 aprilie 2008, a fost introdus în cauză şi autorizat să procure drogurile oferite spre vânzare de inculpatul P.V. investigatorul sub acoperire „M.”.
Potrivit proceselor-verbale aflate la dosar urmărire penală, investigatorul sub acoperire „M.” a intrat în legătură cu inculpatul P.V.
Inculpatul P.V. a arătat în declaraţia sa de la dosar tribunal că a fost contactat de un taximetrist în Gara Braşov care l-a întrebat dacă poate să-i facă rost de nişte „ciocolată”. Iniţial, inculpatul a arătat că nu a înţeles despre ce este vorba, însă ulterior a înţeles că era vorba de droguri şi i-a comunicat acestuia „că o să întrebe nişte băieţi”.
Ulterior, inculpatul P.V. l-a întâlnit pe inculpatul B.R., care era în Gara Braşov, şi despre care a afirmat că îl cunoştea de o viaţă şi l-a întrebat dacă poate să-i facă rost de droguri. Inculpatul B.R. a spus iniţial că nu, apoi, la scurt timp l-a sunat şi i-a spus că îi aduce. În aceste împrejurări inculpatul P.V. l-a sunat pe taximetristul care îl întrebase anterior de droguri şi i-a dat întâlnire în benzinăria din municipiul Braşov. Aici, inculpatul P.V. a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul B.R. şi un alt băiat cu care venise inculpatul B.R. şi băiatul i-a dat pacheţelul cu drogurile, pe care i le-a dat taximetristului, iar acesta i le-a dat ofiţerului de la D.I.I.C.O.T. Banii pe care i-a primit de la ofiţerul DIICOT pentru droguri i-a predat inculpatului B.R.
Potrivit procesului-verbal din data de 16 aprilie 2008, întocmit de investigatorul „M.” cu ocazia preluării drogurilor de la inculpatul P.V., acesta din urmă s-a urcat în autoturismul cu care investigatorul venise în benzinăria din Braşov şi i-a comunicat investigatorului că poate să-i ofere haşiş contra sumei de 80 RON pe gram. Întrucât investigatorul a fost de acord să cumpere substanţă pentru suma de 700 RON, inculpatul a coborât din autoturismul investigatorului unde discutaseră şi s-a deplasat la un alt autoturism, marca P., iar după scurt timp inculpatul P.V. a revenit în autoturismul investigatorului şi i-a înmânat o folie de nailon transparentă în care se aflau 4 bucăţi de substanţă solidă spunându-i că e vorba de haşiş, iar investigatorul i-a înmânat suma de 700 RON.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 aprilie 2008 întocmit de I.G.P.R. - D.G.C.C.O. - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori, cu referire la natura şi cantitatea substanţei predate de investigatorul sub acoperire „M.” s-a stabilit că substanţa vândută de inculpatul P.V. investigatorului sub acoperire „M.” a fost rezină de cannabis sau haşiş de 4,82 grame.
Potrivit procesului-verbal din data de 16 aprilie 2008, întocmit de ofiţerii însărcinaţi cu supravegherea operaţiunii, ulterior, după ce inculpatul P.V. a coborât din maşina investigatorului „M.” s-a îndreptat din nou spre autoturismul marca P., care era condus de inculpatul B.R.
Din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală a rezultat că întreaga tranzacţie a fost monitorizată de către lucrătorii B.C.C.O. Braşov şi înregistrată video în baza autorizaţiei din 08 aprilie 2008 a Tribunalului Braşov.
S-a reţinut că în drept, fapta inculpatului P.V., care, la data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 16.30, i-a vândut investigatorului sub acoperire introdus în cauză „M.” cantitatea de 4,82 grame rezină de cannabis (haşiş), la preţul de 700 RON, procurată de la inculpatul B.R., tranzacţie ce a avut loc în benzinăria de lângă Gara Braşov, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, faptă pentru care instanţa de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen.
VII. Referitor la inculpata P.L., Tribunalul pentru Minori şi Familie a reţinut că aceasta este sora inculpatului B.F.R., iar acesta din urmă în cursul lunii februarie 2008 a achiziţionat peste 1.000 de comprimate MDMA, pe care le-a depozitat la locuinţa inculpatei P.L., din Braşov, str. R., într-un ursuleţ de pluş.
Ulterior, inculpatul B.F.R. a distribuit zilnic, în mod repetat, contra cost, drogurile celor interesaţi, a căror identitate a refuzat să o dezvăluie, la preţul de 30-40 RON comprimatul, pe timp de zi şi de noapte, pe raza judeţului Braşov, fie singur, fie împreună cu inculpatul C.V.V.
În acest scop, inculpatul B.F.R. a ţinut legătura telefonic cu inculpata P.L., căreia i-a transmis codat de câte comprimate are nevoie.
Inculpata a porţionat şi a ambalat drogurile în ţiple, pachete de ţigări sau cutii de chibrituri, conform solicitării inculpatului B.F.R. şi le-a predat inculpatului sau persoanelor trimise de acesta, respectiv inculpatului C.V.V. ori inculpatului V.A., fie direct, fie prin intermediul copiilor săi P.L.E., P.L.O. şi P.A.C., ultimii doi minori în vârstă de 15 ani şi respectiv 14 ani neîmpliniţi.
Predarea drogurilor, astfel ambalate s-a făcut de către persoanele arătate mai sus, fie la poarta locuinţei de pe str. R., fie în locurile indicate de către inculpaţii B.F.R. şi C.V.V.
Inculpata P.L. a recunoscut în faza urmăririi penale că a avut cunoştinţă că pastilele depozitate la domiciliul ei erau droguri, aspect despre care a arătat că a luat cunoştinţă la un moment ulterior, nu în momentul în care a acceptat să le păstreze, pentru că la început, inculpatul B.F.R. i-a comunicat că comprimatele sunt medicamente.
În faţa instanţei de fond, inculpata a revenit şi a susţinut că nu cunoştea că pastilele erau droguri, ci doar că erau folosite la sală, pentru că aşa îi comunicase inculpatul B.F.R. (referindu-se la faptul că erau pastile folosite de cei ce practicau sport).
Instanţa de fond a reţinut însă că inculpata P.L. avea cunoştinţă despre natura comprimatelor depozitate în locuinţa sa, având în vedere atât declaraţia sa de la urmărire penală, cât şi conţinutul interceptărilor, de unde s-a putut concluziona din folosirea mesajelor codificate, pastilele fiind numite „milioane”, că inculpata cunoştea că pastilele erau de fapt droguri.
S-a reţinut că în drept fapta inculpatei P.L., care, în perioada februarie - 22 mai 2008, a deţinut MDMA - droguri de mare risc la domiciliul său din Braşov, str. R., şi le-a porţionat şi ambalat în vederea distribuirii lor contra cost pe raza municipiului Braşov de către inculpaţii B.F.R. şi C.V.V., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care instanţa de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b), d), e) C. pen.
În fapt nu s-a putut stabili de câte ori inculpata P.L. a manipulat respectivele substanţe, însă din probele administrate a rezultat fără dubiu că pot fi reţinute mai multe acte materiale, motiv pentru care s-a considerat că în sarcina inculpatei se justifică reţinerea formei continuate a infracţiunii.
S-a stabilit că în sarcina inculpatei P.L. trebuie reţinută şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, întrucât acesta i-a implicat şi pe minorii P.L.O. (15 ani) şi P.A.C. (13 ani), copiii săi, în activitatea de manipulare a drogurilor, sens în care în baza art. 334 C. proc. pen. instanţa de fond a apreciat că se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 reţinute în sarcina inculpatei P.L. în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
VIII. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.N. s-a reţinut de către prima instanţă în fapt că acesta a fost implicat în noaptea de 24 februarie 2008 într-o tranzacţie de droguri de mare risc, respectiv comprimate de MDMA, pe care a acceptat la solicitarea inculpatului R.F. să le preia de la inculpatul B.F.R.
Astfel, la data de 24 februarie 2008, inculpatul R.F., aflându-se în municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, într-un bar, unde, potrivit propriilor susţineri, îşi sărbătorea ziua de naştere, l-a contactat telefonic pe inculpatul B.F.R. pentru a cumpăra comprimate de MDMA, droguri de mare risc.
Potrivit interceptării, al cărei proces-verbal a fost depus la dosar, care a fost coroborată cu declaraţia inculpaţilor B.F.R. şi R.F., tranzacţia a avut ca obiect 12 astfel de comprimate, inculpatul R.F. apelând la inculpatul B.N. pentru a merge la Restaurantul A. în Braşov pentru a le lua, lucru care s-a şi întâmplat.
Inculpatul B.N. a negat constant pe parcursul procesului penal că a fost implicat într-o astfel de tranzacţie, deşi probele demonstrau contrariul, inclusiv declaraţia inculpatului B.F.R. care l-a recunoscut dintr-o fotografie în timpul cercetărilor, pe inculpatul B.N., ca fiind persoana căreia îi vânduse drogurile.
Starea de fapt reţinută mai sus a fost probată din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor B.F.R., parţial declaraţia inculpatului R.F. şi procesele-verbale de transcriere a interceptărilor la care s-a făcut referire mai sus, inclusiv procesul-verbal din data de 24 februarie 2008, din care a rezultat că inculpatul era pe drum, întorcându-se la Sfântu Gheorghe, după achiziţionarea comprimatelor şi a fost apelat de inculpatul R.F.
S-a reţinut că în drept fapta inculpatului B.N., care, în noaptea de 23/24 februarie 2008, a cumpărat 12 bucăţi comprimate MDMA - drog de mare risc, la preţul de 40 RON bucata, de la inculpatul B.F.R. pentru R.F., în scop de revânzare de către acesta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
IX. Relativ la inculpatul S.S., prima instanţă a reţinut în fapt că acesta s-a aflat în relaţii de amiciţie cu inculpatul R.F.
Din cuprinsul convorbirilor telefonice purtate între cei doi, interceptate în baza autorizaţiei de interceptare emisă pe nume inculpatului R.F., a rezultat că inculpatul S.S. a achiziţionat de la inculpatul R.F. droguri în vederea consumului. Convorbirile erau codificate, iar cu ocazia ascultării sale inculpatul S.S. a negat implicarea sa în achiziţionarea de droguri de orice fel şi a oferit explicaţii neverosimile privind cantitatea de droguri găsită în locuinţa sa din Braşov, str. M.B., judeţul Braşov, de unde au fost ridicate 0,75 grame rezină de cannabis (haşiş - o bucată de substanţă de formă cubică, cu latura de aproximativ 8 mm, împachetată în folie de celofan transparent, găsită în buzunarul pantalonilor inculpatului) şi respectiv 0,03 grame rezină de cannabis (haşiş - două ţiple transparente, conţinând fragmente vegetale de culoare maro), drog de risc, inclus în Tabelul-anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.
Natura şi cantitatea drogurilor au fost stabilite prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 mai 2008.
S-a reţinut că în drept, fapta inculpatului S.S., care, în data de 22 mai 2008 a deţinut la locuinţa sa din Braşov, str. M.B., droguri de risc pentru consum propriu (0,75 grame rezină de cannabis - haşiş, 0,03 grame tutun în amestec cu rezină de cannabis - haşiş, în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu” prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, faptă pentru care instanţa de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
X. În ceea ce o priveşte pe inculpata B.I.K. (fostă O.), instanţa de fond a reţinut în esenţă în fapt că aceasta era, la data debutului cercetărilor, prietena inculpatului B.R., iar pe parcursul procesului a devenit soţia sa, cei doi căsătorindu-se în cursul anului 2010, iar prin căsătorie inculpata a luat numele de „B.”.
Prin actul de inculpare s-a reţinut în sarcina sa săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., respectiv faptul că în perioada februarie-mai 2008, a înlesnit practicarea prostituţiei de către inculpatele R.M.R. şi minora D.A.E.M., în diferite locaţii pe raza municipiului Braşov.
În cauză, după cum se va arăta mai jos, inculpata R.M.R. nu a dat niciun fel de declaraţii, astfel că nu i s-a putut vedea poziţia în legătură cu implicarea inculpatei O.I.K. - actualmente B., în activitatea de prostituţie pe care inculpata R.M.R. o desfăşura.
În ceea ce o priveşte pe inculpata D.A.E.M., în faza de urmărire penală, aceasta a arătat că cel care a recrutat-o a fost inculpatul B.R.
În ceea ce o priveşte pe inculpata B. (fostă) O.I.K., aceasta venea în locuinţa unde locuiau inculpatele D.A.E.M. şi R.M.R., numai însoţită de inculpatul B.R. şi câteodată mai suna şi vorbea cu inculpata R.M.R. despre câţi bani s-au obţinut şi pe unde erau fiecare.
Pe de altă parte, martora M.A.M. a declarat că inculpata B.I.K. se înţelegea bine cu inculpata R.M.R. şi vorbeau la telefon, dar aceasta nu a venit niciodată în locuinţa de pe str. S., cât martora a locuit acolo, împreună cu inculpata R.M.R.
Cert este şi faptul că inculpata B.I.K. îl însoţea pe inculpatul B.R. în diferite locuri unde acesta mergea, de exemplu din procesul-verbal de supraveghere operativă, întocmit de către B.C.C.O. Braşov privind activităţile desfăşurate în mediul ambiental de inculpatul B.R. în perioada 10, 15, 16, 17 aprilie 2008, a rezultat că, în perioada de referinţă, inculpatul B.R. şi inculpata B.I.K. au condus-o la Motelul D. din Braşov pe inculpata R.M.R., au aşteptat-o timp de o oră, şi apoi au condus-o înapoi la locuinţa de pe str. S.
În toate aceste elemente, s-a considerat că există un dubiu care îi profită inculpatei B.I.K. privind implicarea sa în activitatea de prostituţie a inculpatelor R.M.R. şi D.A.E.M., întrucât nu a rezultat că inculpata B.I.K. să le fi recrutat pe cele două în vederea practicării prostituţiei, să le fi supravegheat sau să fi tras foloase materiale din această activitate a inculpatelor.
Faptul că aceasta îl însoţea uneori pe inculpatul B.R., că vorbea la telefon cu inculpata R.M.R. şi în mod cert avea cunoştinţă despre practicarea prostituţiei de către inculpatele R.M.R. şi D.A.E.M. sunt elemente care prin ele însele nu conduc la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de proxenetism în sarcina inculpatei B.I.K., atâta vreme cât nu s-a dovedit implicarea sa concretă în activitatea de prostituţie a celor două inculpate, prin înlesnirea, tragerea de foloase, îndemnul, recrutarea acestora.
Acelaşi dubiu s-a considerat că există şi cu referire la anunţurile date pe numele inculpatei B.I.K. în ziarul T.E., neexistând suficiente elemente pentru a stabili în mod cert în ce circumstanţe au fost completate aceste anunţuri şi de către cine.
Astfel fiind, instanţa de fond a apreciat că dubiul profită inculpatei şi considerând că în baza elementelor probatorii existente la dosarul cauzei, astfel cum au fost reţinute mai sus, nu este întrunită latura obiectivă a infracţiunii de proxenetism, a apreciat că se impune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a inculpatei B.I.K. (fostă O.) pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
XI. În ceea ce le priveşte pe inculpatele R.M.R. şi D.A.E.M., instanţa de fond a reţinut că prima dintre inculpate a fost contactată de inculpatul B.R., imediat ce acesta a fost pus în libertate din starea de arest preventiv în care s-a aflat în cursul anului 2007 şi a fost determinată să practice prostituţia în folosul său, aspect cu care inculpata a fost de acord.
În scopul practicării prostituţiei, inculpata a locuit la diferite adrese din municipiul Braşov.
La începutul lunii februarie 2008, inculpata a locuit într-o garsonieră închiriată, situată în Braşov pe str. I., aparţinând numitei A.M., împreună cu M.A.M. şi E.C.
Inculpata R.M.R. şi-a racolat clienţii prin anunţuri conţinând oferte de servicii erotice, publicate în ziarul local T.E. în care au fost indicate celor interesaţi numerele de telefon de contact.
Inculpata a întreţinut raporturi sexuale normale şi orale cu 7-10 clienţi pe zi, în locuinţele închiriate sau în locurile alese de clienţi (hoteluri, alte locuinţe).
Toţi banii obţinuţi de inculpată au fost predaţi inculpatului B.R., cu excepţia unei sume din care inculpata R.M.R. a achitat partea sa de chirie şi şi-a achiziţionat mâncare şi îmbrăcăminte.
La sfârşitul lunii februarie 2008, inculpata R.M.R. s-a mutat împreună cu M.A.M. într-o altă locuinţă închiriată, situată în Braşov, str. S., aparţinând lui S.S., administrată de martorul S.R. (contract de închiriere din 28 februarie 2008, încheiat de R.M.R. şi S.R.).
Inculpata R.M.R. a continuat să se prostitueze în folosul inculpatului B.R.
În luna aprilie 2008, întrucât avea probleme cu alţi tineri, inculpata D.A.E.M. (17 ani) a convenit cu inculpatul B.R. să se prostitueze sub controlul şi protecţia acestuia, urmând să împartă banii obţinuţi în mod egal, inculpatul conducând-o la locuinţa de pe str. S., unde ea a rămas să locuiască împreună cu inculpata R.M.R. timp de o lună şi jumătate şi s-a prostituat în aceleaşi condiţii ca şi aceasta, având între 3 şi 6 clienţi pe zi.
Cele două inculpate au întreţinut raporturi sexuale normale şi orale cu clienţii în locuinţa închiriată de pe str. S. sau în alte locuri alese de clienţi (hoteluri, alte locuinţe) la tariful de 100 RON/oră pe timp de zi şi 150 RON/oră pe timp de noapte.
Inculpatul B.R. a ţinut permanent legătura cu acestea telefonic, inculpatele raportându-i locul unde se află, situaţia clienţilor şi a încasărilor şi a colectat zilnic banii obţinuţi (în medie aproximativ 1.000 RON pe zi). În acest scop, inculpatul le-a vizitat periodic pe inculpate la locuinţa închiriată de pe str. S.
În plus, inculpatul B.R. le-a condus pe inculpate la locurile unde s-au întâlnit cu clienţii sau le-a luat de acolo şi le-a dus înapoi acasă, conducând în mod repetat, fără a poseda permis de conducere, autoturismele P. (ianuarie - aprilie 2008) şi A. (aprilie - mai 2008).
În această modalitate, inculpatul a obţinut în perioada de referinţă cel puţin suma de 76.000 RON, de pe urma practicării prostituţiei de către inculpata R.M.R. (56.000 RON) şi inculpata D.A.E.M. (20.000 RON).
Starea de fapt reţinută a rezultat din coroborarea declaraţiilor inculpatei D.A.E.M. date în faza de urmărire penală, cu declaraţiile martorilor V.S.A., S.L.R., M.A.M., D.M.B., V.F.D.
Aceste declaraţii au fost coroborate cu procesele-verbale de interceptare cu referire la activitatea de prostituţie a celor două inculpate, instanţa de fond apreciind ca fiind relevante cu titlu exemplificativ cele din 09 aprilie 2008, orele 18.26, 18.29, 18.30, 18.48; 10 aprilie 2008, orele 22.11 şi 23.16; 16 aprilie 2008, ora 09.25; 19 aprilie 2008; 21 aprilie 2008.
În raport de starea de fapt reţinută, prima instanţă a constatat că în drept, fapta inculpatei R.M.R., care, în perioada februarie - 22 mai 2008, şi-a procurat mijloacele de existenţă întreţinând raporturi sexuale contra cost cu diferiţi bărbaţi, racolaţi prin intermediul unor anunţuri publicate în ziar, în locuinţele închiriate din Braşov, str. I. şi str. S. ori la hoteluri sau locuinţele clienţilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „prostituţie” prevăzută de art. 328 C. pen., faptă pentru care instanţa de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii.
În ceea ce o priveşte pe inculpata minoră D.A.E.M., instanţa de fond a reţinut împrejurarea în care aceasta a ajuns să se prostitueze în favoarea inculpatului B.R.
Astfel, pe fondul unor probleme familiale pe care minora le avea, cumulate cu alte probleme „cu nişte băieţi din Braşov”, potrivit, propriei declaraţii, aceasta a apelat la ajutorul inculpatului B.R. pentru a o „proteja”, pe care a afirmat că îl cunoştea de dinainte întrucât inculpatul făcuse afaceri imobiliare cu unchiul ei. Inculpatul i-a oferit protecţia solicitându-i în schimb să se prostitueze în favoarea lui şi pentru că minora a fost de acord a condus-o în locaţia, situată în Braşov, str. S., unde aceasta a locuit cu inculpata R.M.R.; ambele s-au prostituat în favoarea inculpatului, iar banii rezultaţi din prostituţie îi reveneau acestuia din urmă după ce inculpatele îşi plăteau chiria, îmbrăcămintea şi hrana.
Referatul de evaluare întocmit în cauză pentru inculpata minoră a relevat că din discuţiile purtate cu aceasta de ofiţerul de probaţiune a rezultat că minora cunoştea faptul că prostituţia nu este legală, dar la momentul respectiv a fost singura soluţie identificată pentru rezolvarea problemelor pe care le avea.
Referatul a surprins faptul că factorii favorizanţi ai comportamentului inculpatei sunt reprezentaţi de gândirea impulsivă a acesteia, dar şi de factorii familiali care au permis apariţia unei conduite deviante infracţionale, minora fiind lipsită de grija şi afecţiunea mamei sale, iar prezenţa fizică a acesteia a fost „compensată” financiar, apoi schimbările de domiciliu ale familiei au antrenat schimbarea şcolilor, dar şi o inconsistenţă a relaţiilor sociale ale inculpatei, cu referire la grupul de copii de aceeaşi vârstă.
S-a susţinut în concluziile raportului întocmit că în demersul intervenţiei psiho-comportamentale, unul din obiectivele identificate a fost întărirea motivaţiei pentru schimbare şi evitarea situaţiilor de risc comportamental. În perioada imediat ulterioară săvârşirii faptei minora a fost instituţionalizată în regim de urgenţă, iar ulterior reintegrată în familie, atitudinea familiei fiind de dezaprobare a faptei săvârşită de minoră, însă totodată de susţinere şi de preocupare pentru ca minora să nu mai intre în situaţii de risc.
În raport de situaţia minorei şi de factorii care au determinat-o să se prostitueze, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatei prin conţinutul ei concret raportat la scopul urmărit, modul şi mijloacele de săvârşire, împrejurările în care a fost comisă, precum şi persoana şi conduita inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei D.A.E.M., pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen.
În baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. instanţa de fond a apreciat că se impune aplicarea faţă de inculpata D.A.E.M. a unei amenzi administrative în cuantum de 400 RON.
Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor R.F., B.F.R., C.V.V., V.A., B.R., P.V., P.L., B.N., S.S. şi R.M.R. prima instanţă a arătat că a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de limitele speciale ale pedepselor, gravitatea faptelor, împrejurările comiterii faptelor, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prima instanţă a mai arătat că a avut în vedere la aplicarea sancţiunilor inculpaţilor împrejurarea că faptele de trafic de droguri sunt de o gravitate deosebită, aspect care a rezultat în primul rând din faptul că legiuitorul a prevăzut limite minime şi maxime foarte ridicate pentru infracţiunile de droguri de risc şi de mare risc. În al doilea rând, infracţiunile de trafic de droguri reţinute în sarcina inculpaţilor R.F., B.F.R., C.V.V., V.A. şi P.L. au fost comise în formă continuată, în mod repetat inculpaţii procedând fie la vânzarea, fie la achiziţionarea unor astfel de droguri.
În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului R.F. s-a reţinut de către prima instanţă că acesta este recidivist postexecutoriu şi a avut o poziţie de nerecunoaştere a faptelor de trafic de droguri pe parcursul procesului penal, iar referitor la inculpatul B.F.R. s-a reţinut cantitatea mare de comprimate cumpărate de inculpat în vederea distribuirii, peste 1.000 de pastile, potrivit propriei declaraţii, precum şi faptul că în activitatea infracţională, inculpatul a implicat şi alte persoane, printre care se regăsesc şi minori; totodată, instanţa de fond a avut în vedere că acest din urmă inculpat a recunoscut faptele şi a avut o atitudine corectă pe parcursul procesului penal, dar şi împrejurarea că acesta este recidivist, săvârşind ambele infracţiuni în stare de recidivă postcondamnatorie. Raportat la gravitatea faptelor comise s-a apreciat că se impune a se revoca, conform art. 61 C. pen., liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 10 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia nr. 3210 din 21 iunie 2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Referitor la inculpatul C.V.V. prima instanţă a reţinut sub aspectul circumstanţelor personale că nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, nu a recunoscut fapta comisă, dimpotrivă s-a sustras atât de la actele de cercetare penală, cât şi de la judecată până când a fost prins şi a fost pus în executare mandatul de arestare preventivă care a fost emis în lipsă; văzând totuşi faptul că inculpatul nu a mai fost angrenat în săvârşirea altor fapte antisociale pedepsite de legea penală în trecut, instanţa de fond a apreciat că se impune reducerea pedepsei sub minimul special prin aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen.
La individualizarea şi stabilirea cuantumului pedepselor pentru faptele reţinute în sarcina inculpatului V.A., instanţa de fond a ţinut seama, sub aspectul conduitei procesuale şi a circumstanţelor personale, că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârşirea faptei, a desfăşurat activităţi lucrative din care a obţinut venituri atât înainte, cât şi pe parcursul procesului penal, astfel că este justificată aplicarea faţă de acest inculpat a dispoziţiilor art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. cu referire la reţinerea circumstanţelor atenuante cu consecinţa condamnării acestuia la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Întrucât pe parcursul procesului penal inculpatul V.A. a avut o conduită procesuală corectă, s-a prezentat în faţa instanţei şi a dovedit că are un loc de muncă şi regretă fapta comisă, instanţa de fond a considerat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, astfel că a apreciat că se pot aplica prevederile art. 861 C. pen. în sensul suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate.
La individualizarea şi stabilirea cuantumului pedepselor pentru faptele reţinute în sarcina inculpatului B.R., instanţa de fond a avut în vedere poziţia de recunoaştere parţială a faptelor pentru care a fost inculpat, dar totodată şi starea de recidivă postexecutorie a inculpatului şi aspectele reţinute în referatul de evaluarea al acestuia întocmit de Serviciul de Probaţiune.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul a abandonat de timpuriu şcoala, nu este calificat profesional şi nu a fost angajat niciodată cu forme legale. Potrivit propriilor susţineri s-a întreţinut atât din activităţi legale, dar şi din activităţi ilegale. Debutul infracţional s-a situat în jurul vârstei de 11 ani, iar în prezent are în derulare mai multe dosare penale, pentru săvârşirea mai multor genuri de infracţiuni. Raportul a arătat că în ceea ce-l priveşte pe inculpat conduita generală a acestuia se poate îndrepta dacă acesta va participa la programe de destructoare a comportamentului infracţional şi remodelare comportamentală, schimbare atitudinală şi de asemenea dacă inculpatul va obţine o calificare.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.V., instanţa de fond a arătat că sub aspectul circumstanţelor personale a avut în vedere poziţia procesuală a inculpatului care deşi iniţial a negat fapta reţinută în sarcina sa, a revenit asupra declaraţiei şi a recunoscut săvârşirea infracţiunii. Pe de altă parte, potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul avea la data săvârşirii faptei antecedente penale, fără a fi recidivist.
La individualizarea şi stabilirea cuantumului pedepselor pentru faptele reţinute în sarcina inculpatei P.L., instanţa de fond a arătat că a ţinut seama de împrejurarea că inculpata a avut o conduită bună înainte de săvârşirea faptei şi are în întreţinere mai mulţi copii minori, astfel că instanţa de fond a apreciat că se impune aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. cu referire la reţinerea circumstanţelor atenuante cu consecinţa aplicării inculpatei a unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Întrucât pe parcursul procesului penal, inculpata P.L. a avut în parte o conduită procesuală corectă, s-a prezentat în faţa instanţei şi a recunoscut în parte fapta pentru care a fost cercetată, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatei, astfel că a considerat că în speţă sunt incidente dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prevăzute de art. 861 C. pen.
În ceea ce-l priveşte pe B.N., instanţa de fond a arătat, în ceea ce priveşte circumstanţele personale, că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârşirea faptei, astfel că a apreciat că se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. cu referire la reţinerea circumstanţelor atenuante, cu consecinţa aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Instanţa de fond a mai arătat că a avut în vedere poziţia de negare a faptei, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului. Referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov a relevat faptul că persistenţa în consumul de droguri şi în activităţile de trafic au continuat chiar dacă inculpatul a ajuns să fie cercetat de organele abilitate pentru activitatea sa infracţională, în prezent fiind judecat pentru fapte similare într-un dosar al Tribunalului Braşov nr. 2144/62/2011 pentru fapte comise în perioada 2010-2011, deci după comiterea faptei pentru care este cercetat în acest dosar. Chiar dacă este fără putinţă de tăgadă că inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, până la o condamnare definitivă, instanţa de fond a apreciat că aceste elemente reprezintă indicii în defavoarea inculpatului. Raportul a mai arătat că procesul de schimbare comportamentală al inculpatului şi reintegrarea în societate sunt în strânsă legătură cu intervenţia la care va fi supus. Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a apreciat că se impune executarea pedepsei în regim de detenţie.
Referitor la inculpatul S.S. instanţa de fond a arătat că a ţinut seama, în ceea ce priveşte circumstanţele sale personale de împrejurarea că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârşirea faptei, a desfăşurat activităţi lucrative din care a obţinut venituri atât înainte, cât şi pe parcursul procesului penal şi a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, astfel că a considerat că se poate dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.
La individualizarea şi stabilirea cuantumului pedepsei pentru faptele reţinute în sarcina inculpatei R.M.R., instanţa de fond a arătat că a ţinut seama în ceea ce priveşte conduita procesuală adoptată că inculpata nu s-a prezentat în instanţă pe parcursul procesului penal, manifestând o atitudine de dezinteres faţă de cursul procesului, aspecte care au fost reţinute în defavoarea acesteia.
Întrucât, potrivit fişei de cazier judiciar, inculpata R.M.R. nu are antecedente penale, s-a apreciat că se impune însă orientarea pedepsei aplicate spre minimul special, iar ca modalitate de executare s-a considerat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatei, motiv pentru care în baza art. 861 C. pen. instanţa de fond a făcut aplicare dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatei R.M.R.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a avut în vedere că SC P.F.R. IFN SA s-a constituit parte civilă cu suma de 1.677 RON despăgubiri civile reprezentând prejudiciul cauzat de inculpatul R.F., motiv pentru care instanţa de fond în baza art. 14 şi urm. C. proc. pen. şi art. 1357 şi urm. C. civ. a apreciat că se impune obligarea acestui inculpat la plata despăgubirilor solicitate.
Totodată, instanţa de fond a constatat că M. Bank SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Ţinând seama de prevederile art. 17 din Legea nr. 143/2000, potrivit cărora „Drogurile şi alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 (din lege) se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani”, precum şi de dispoziţiile alin. (2) care arată că „se confiscă de asemenea banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor şi a altor bunuri prevăzute la alin. (1)”, instanţa de fond a apreciat că se impune confiscarea specială de le inculpaţi a sumelor de bani obţinute în urma vânzării drogurilor, cât şi a drogurilor ridicate de la inculpaţi şi care au format obiectul material al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor.
Tribunalul pentru Minori şi Familie a mai apreciat că, în baza art. 329 alin. (4) C. pen., se impune confiscarea specială de la inculpatul B.R. a sumei de 76.000 RON, obţinută de pe urma practicării prostituţiei de către inculpatele R.M.R. şi D.A.E.M. şi a menţinut măsura sechestrului asupra bunurilor sechestrate prin ordonanţa procurorului din data de 21 noiembrie 2008, ridicate, în data de 22 mai 2008, din locuinţa inculpatului B.R. din Braşov, str. L.: un TV LCD marca S. şi un DVD Home Theatre marca S., rămase spre păstrare la sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov la dispoziţia instanţei.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel în termen Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov - şi inculpaţii C.V.V., B.F.R., R.F., B.R., P.V., V.A., B.N.
În motivarea apelului formulat, Parchetul a arătat în esenţă că hotărârea pronunţată de către Tribunalul pentru Minori şi Famile Braşov este nelegală sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice privind pe inculpatul R.F. din infracţiunea de înşelăciune în convenţii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune în convenţii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; a greşitei achitări a inculpatului R.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen.; a greşitei achitări a inculpatei B.I.K. relativ la săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi netemeinică privind aprecierea instanţei de fond că fapta săvârşită de inculpata D.A.E.M. nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii de prostituţie pentru care a fost trimisă în judecată.
Astfel, în cauză inculpatul R.F. a fost trimis în judecată printre altele şi pentru infracţiunea de înşelăciune în convenţii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., constând în aceea că acesta a indus în eroare o societate financiară respectiv SC P.F.R. IFN SA prin prezentarea unei adeverinţe de venit din care rezulta că era angajat al SC R.C. SRL Braşov în scopul obţinerii unui credit, credit pe care ulterior nu l-a mai restituit. Instanţa de fond a motivat această soluţie de schimbare de încadrare juridică, în sensul înlăturării alin. (2) al art. 215 C. pen., pe considerentul că acel înscris, acea adeverinţă de venit nu a existat, astfel că în opinia sa simpla minciună nu poate să reprezinte un mijloc fraudulos astfel cum cer dispoziţiile alin. (2) al art. 215 C. pen., sens în care a dispus înlăturarea acestui articol. Această soluţie a instanţei de fond este una greşită întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că acest înscris prezentat de inculpatul R.F. a existat cu adevărat; din declaraţia martorului C.I., reprezentantul SC P.F.R. IFN SA, rezultă că la momentul încheierii contractului de împrumut cu inculpatul R.F., acesta din urmă i-a prezentat respectiva adeverinţă de venit din care rezulta că era angajat la acea dată în calitate de şofer la SC R.C. SRL Braşov; această declaraţie se coroborează cu conţinutul convorbirii telefonice interceptate purtate de inculpatul R.F. cu martorul C.I., din care rezultă că cei doi stabilesc un loc de întâlnire, iar inculpatul R.F. îi precizează martorului că are în posesie adeverinţa de venit despre care se face vorbire în cauză; de asemenea, în contractul de credit încheiat între cele două părţi se menţionează acest aspect legat de existenţa adeverinţei de venit. Din declaraţia martorului C.I. a rezultat că SC P.F.R. IFN SA nu a putut prezenta în faţa procurorului acea adeverinţă de venit a inculpatului R.F., întrucât conform metodologiei acestei societăţi financiare nu era obligatoriu să se păstreze la dosarul de creditare toate înscrisurile care erau prezentate de persoanele cărora li s-au dat împrumuturile respective; atâta vreme cât s-a dovedit existenţa înscrisului în cauză, doar împrejurarea că acest înscris nu se află la dosarul cauzei nu reprezintă un motiv care să conducă la soluţia care a fost adoptată de către instanţa de fond. De asemenea, s-a dovedit în cauză împrejurarea că înscrisul respectiv era falsificat, precum şi faptul că acesta a fost utilizat de inculpatul R.F. Raportat la toate aceste aspecte, rezultă că în cauză sunt îndeplinite şi elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
În ceea ce o priveşte pe inculpata B.I.K. (fostă O.), Parchetul a arătat că această inculpată a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., constând în aceea că a înlesnit practicarea prostituţiei de către inculpata R.M.R. şi inculpata minoră D.A.E.M., în diferite locaţii pe raza municipiului Braşov. Instanţa de fond a dispus achitarea inculpatei B.I.K. (fostă O.) pe considerentul că probatoriul administrat în cauză nu a fost apt să demonstreze dincolo de orice bănuială rezonabilă participaţia acestei inculpate la săvârşirea infracţiunii de proxenetism. Din probatoriul administrat în cauză rezultă însă că această inculpată împreună cu coinculparul B.R. a săvârşit această infracţiune de proxenetism; inculpata R.M.R. a fost condamnată în cauză pentru infracţiunea de prostituţie, iar pentru inculpata D.A.E.M. s-a constatat că a săvârşit această infracţiune, fiind însă adoptată o altă soluţie de către instanţa de fond. Inculpata R.M.R. a fost racolată de inculpatul B.R. şi a practicat prostituţia şi în favoarea acestuia, racolându-şi clienţii prin intermediul unor anunţuri care au fost date la ziarele locale; pe acele anunţuri figura printre altele şi numărul de telefon care a fost folosit de către inculpata B.I.K. în acea perioadă, acesta fiind un aspect de natură să ducă la concluzia implicării inculpatei B.I.K. în activitatea de prostituţie desfăşurată de către inculpata R.M.R. De asemenea, ulterior racolării inculpatei D.A.E.M. de către inculpatul B.R. în această activitate de prostituţie, cei doi soţi, respectiv B.R. împreună cu B.I.K., au fost cei care au condus-o pe această din urmă inculpată în locuinţa în care fusese cazată şi inculpata R.M.R., iar acest aspect rezultă din declaraţia inculpatei D.A.E.M. Tot din aceeaşi declaraţie rezultă şi faptul că inculpata B.I.K. era cea care a ţinut legătura cu inculpata R.M.R., care îi comunica inculpatei B.I.K. locurile în care se află, numărul clienţilor, precum şi diverse aspecte legate de profitul obţinut urmare a practicării prostituţiei de către cele două inculpate. Totodată, există la dosarul cauzei interceptările convorbirilor telefonice care confirmă acest aspect despre care s-a făcut vorbire în starea de fapt expusă în actul de sesizare al instanţei. Faţă de toate aceste probe în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpata B.I.K. a fost trimisă în judecată, sens în care se impune condamnarea inculpatei B.I.K. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.
În ceea ce o priveşte pe inculpata D.A.E.M., Parchetul a arătat că instanţa de fond a dispus achitarea acestei inculpate pe considerentul că fapta săvârşită de aceasta nu prezintă gradul de pericol social caracteristic unei infracţiuni; deşi era minoră la 17 ani, inculpata D.A.E.M. a avut reprezentarea activităţii infracţionale pe care a acceptat să o presteze la solicitarea coinculpatului B.R., iar pe de altă parte activitatea infracţională s-a întins pe o perioadă relativ lungă de timp. Dovadă în acest sens este intervenţia organelor de anchetă, din procesul-verbal de percheziţie rezultând că inculpata D.A.E.M. a fost găsită la una dintre locuinţele inculpatului B.R. la care s-a efectuat percheziţia domiciliară. Nu există în cauză elemente în prezenţa cărora să se concluzioneze că fapta de prostituţie nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, astfel că se impune condamnarea inculpatei D.A.E.M. pentru infracţiunea de prostituţie.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul V.A., prin avocat, a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că se impunea în cauză achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. întrucât probele de la dosar nu relevă că fapta comisă de inculpat ar avea gradul de pericol social al unei infracţiuni. Astfel, în momentul în care a transportat acea pungă pe care i-a înmânat-o P.L. către inculpaţii B.F.R. şi C.V.V., inculpatul V.A. nu a avut cunoştinţă despre conţinutul acesteia şi nici despre preocupările pe care le aveau persoanele din grupul în care a fost implicat, situaţia sa fiind similară cu cea a coinculpatului B.N. Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, în momentul în care a analizat fondul cauzei, a făcut o greşită interpretare a probelor existente la dosarul cauzei atunci când a considerat că inculpatul V.A. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, nereţinând în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, circumstanţele şi modalitatea în care acesta a participat la această activitate; activitatea pe care acest inculpat a desfăşurat-o este o activitate care ar putea fi catalogată de către instanţă ca o faptă care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Inculpatul B.N., a criticat de asemenea sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând instanţei să dispună achitarea sa temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., dat fiind că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv lipseşte latura subiectivă, în speţă intenţia. Astfel, inculpatul a recunoscut că a transportat un plic lui R.F. în care a dedus că se aflau nişte pastile, însă nu a cunoscut ce fel de pastile transportă, nu a ştiut că este vorba despre droguri. În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate de către instanţa de fond, în sensul micşorării acesteia şi schimbării modalităţii de executare.
Inculpatul C.V.V. a criticat de asemenea sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicia acesteia. În ceea ce priveşte nelegalitatea sentinţei penale apelate, inculpatul a arătat prin avocat că instanţa de fond a procedat greşit ţinând seama de înregistrările convorbirilor telefonice interceptate în loc să constate nulitatea acestora, care au fost făcute fără respectarea dispoziţiilor legale; singura sancţiune în aceste condiţii fiind aceea prevăzută de art. 64 alin. (2) C. proc. pen. în sprijinul cererii de constatare a nulităţii înregistrărilor convorbirilor telefonice, inculpatul a invocat Deciziile nr. 962/2009 şi nr. 694/2010 ale Curţii Constituţionale. Pe de altă parte, deşi instanţa de fond a analizat situaţia fiecăruia dintre inculpaţii din prezenta cauză, în momentul în care a pronunţat hotărârea de condamnare, aceasta nu a făcut niciun fel de referire la conţinutul concret al convorbirilor telefonice. Arată că şi dacă s-ar realiza o analiză în fond a acestor convorbiri telefonice nu ar rezulta vreo implicare pe linia traficului de droguri în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.V.V., concluzionând în momentul în care a pronunţat hotărârea de condamnare că în fapt nu s-a putut stabili de câte ori inculpatul C.V.V. s-a implicat în distribuirea comprimatelor de MDMA; în realitate acest lucru nu s-a putut stabilit întrucât niciuna dintre aşa-zisele probe încriminatorii nu pot fi calificate ca apte pentru a determina condamnarea inculpatului C.V.V. Din declaraţia inculpatei P.L. care este sora inculpatului B.F.R., rezultă că inculpatul C.V.V. a fost la ea acasă dar pentru a purta discuţii de cu totul altă natură decât cele de natură infracţională; inculpatul V.A., pe declaraţia căruia prima instanţă şi-a întemeiat soluţia, a arătat că a tras concluzia că inculpatul C.V.V. ar fi implicat în această activitate doar datorită relaţiei de prietenie pe care acesta ar avea-o cu inculpatul B.F.R.; or, faptul că inculpatul C.V.V. este prieten cu inculpatul B.F.R., nu este suficient pentru încriminarea inculpatului C.V.V.; de altfel, în cauză nu s-a putut reţine în niciun fel forma în care efectiv inculpatul C.V.V. ar fi realizat traficul de droguri. În aceste condiţii, singura soluţie care se poate pronunţa în cauză este aceea de achitare a inculpatului C.V.V. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Inculpatul B.F.R. a solicitat admiterea apelului şi aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen. cu consecinţa reducerii cu o treime a minimului pedepsei şi implicit a reducerii pedepsei care i-a fost aplicată. Inculpatul B.F.R. a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, recunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de către Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, astfel că este posibilă reţinerea în favoarea acestui inculpat a circumstanţelor atenuante şi coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege pentru infracţiunile pentru care inculpatul B.F.R. a fost trimis în judecată.
Inculpatul B.R. a solicitat prin intermediul avocatului desemnat din oficiu, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului declarat, desfiinţarea în parte a sentinţei penale apelate şi pronunţarea în cauză a unei noi hotărâri judecătoreşti legale şi temeinice. În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că prima instanţă a individualizat greşit pedepsele care i-au fost aplicate şi a stabilit în mod nejustificat aplicarea la pedeapsa rezultantă a unui spor de 1 an. Raportat la circumstanţele reale ale faptelor şi la persoana inculpatului, la atitudinea sa procesuală se impune în cauză o redozare a pedepselor aplicate de către instanţa de fond, în sensul diminuării acestora şi nu se impune aplicarea în cauză a unui spor de pedeapsă.
Inculpatul R.F., a solicitat, prin intermediul avocatului, admiterea apelului declarat şi, pe cale de consecinţă, reindividualizarea pedepselor aplicate de către instanţa de fond şi aplicarea unor pedepse orientate către un cuantum mai redus. În urma redozării pedepselor s-a solicitat a se dispune contopirea acestora, însă fără a se aplica un spor de pedeapsă, spor pe care îl apreciază ca nefiind necesar în cauză.
Inculpatul P.V. a declarat în faţa instanţei la termenul de judecată din data de 10 aprilie 2012 că îşi retrage apelul declarat împotriva sentinţei penale nr. 78/S pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov la data de 10 noiembrie 2011, în dosarul penal nr. 823/1372/2008.
Prin decizia penală nr. 52/A din 24 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au dmis apelurile formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov, inculpaţii R.F., B.F.R., B.R. şi B.N. împotriva sentinţei penale nr. 78/S din 10 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov pe care o desfiinţează în ceea ce priveşte greşita schimbare a încadrării juridice dată faptei de înşelăciune comise de inculpatul R.F. din art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; individualizarea judiciară a pedepselor principale aplicate inculpaţilor R.F., B.F.R., B.R. şi B.N.; soluţia de achitare a inculpatei D.A.E.M. pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi omisiunea obligării acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Rejudecând cauza în aceste limite:
1. S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului R.F. şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 37 lit. b) C. pen., 11 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., înlăturând sporul de 1 an închisoare.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.F. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
S-a reţinut în favoarea inculpatului R.F. circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. şi prin aplicarea efectelor prevăzute de art. 76 lit. c) C. pen. s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 37 lit. b) C. pen. de la 5 ani închisoare la 2 ani şi 10 luni închisoare.
S-a reţinut în favoarea inculpatului R.F. circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. şi prin aplicarea efectelor prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen. s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 37 lit. b) C. pen. de la 11 ani închisoare la 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite anterior şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare.
S-a menţinut pedeapsa complementară rezultantă aplicată acestui inculpat de către prima instanţă şi s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa principală aplicată inculpatului prin prezenta, astfel că în final inculpatul R.F. are de executat o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
2. S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 11 ani închisoare aplicată inculpatului B.F.R. şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, restul de 960 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 10 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Braşov, înlăturând sporul de 1 an închisoare.
S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului B.F.R. şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 şi 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art:. 37 lit. a) C. pen.
S-a redus, prin aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa principală la care a fost condamnat inculpatul B.F.R. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen. de la 10 ani închisoare la 9 ani închisoare.
S-a redus, prin aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul B.F.R. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
S-a menţinut dispoziţia primei instanţe de revocare a liberării condiţionate sub beneficiul căreia se afla inculpatul B.F.R. şi s-a contopit restul de 960 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 10 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Braşov cu fiecare dintre pedepsele stabilite anterior, astfel cum au fost reduse anterior, dispunând executarea pedepselor rezultante de 9 ani închisoare şi respectiv 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele rezultante stabilite anterior şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 9 ani închisoare.
În baza art. 35 C. pen. s-a adăugat la pedeapsa principală de 9 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., astfel încât în final inculpatul B.F.R. să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
3. S-a descontopit pedeapsa rezultantă principală de 11 ani închisoare aplicată inculpatului B.R. şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 10 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., 1 an închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., înlăturând sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.
S-a redus de la 7 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului B.R. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a redus de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului B.R. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.
S-a menţine restul pedepselor aplicate inculpatului şi s-au contopit aceste pedepse cu pedepsele stabilite anterior, astfel cum au fost reduse şi dispune executarea pedepsei celei mai grele de 6 ani închisoare.
S-a menţinut pedeapsa complementară rezultantă aplicată acestui inculpat de către prima instanţă şi s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului prin prezenta, astfel că în final inculpatul B.R. are de executat o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
4. S-a redus de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului B.N. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a menţinut pedeapsa complementară aplicată inculpatului de către prima instanţă şi s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa principală stabilită mai sus astfel că în final inculpatul are de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de 3 ani închisoare, iar în baza art. 862 C. pen. s-a stabilit termen de încercare 6 ani.
În baza art. 863 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială de pe lângă Tribunalul Braşov, însărcinat cu supravegherea sa;
- să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a menţinut pedeapsa accesorie aplicată inculpatului de către prima instanţă, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea acesteia pe durata termenului de încercare stabilit.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 şi art. 83 C. pen.
5. În baza art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen. a fost condamnată inculpata D.A.E.M. la pedeapsa de 1.000 RON amendă pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata D.A.E.M. la plata către stat a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei în fond.
S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.
S-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul P.V. împotriva aceleiaşi sentinţe.
S-au respins apelurile formulate împotriva sentinţei de inculpaţii C.V.V. şi V.A.
În baza art. 189 C. proc. pen. se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie şi se plăteşte Baroului Braşov suma de 2.000 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii R.F., B.R., P.V., B.N., B.I.K., sumă ce se include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii C.V.V. şi V.A. să plătească statului câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare iar pe inculpatul P.V. îl obligă să plătească statului cu acelaşi titlu suma de 700 RON.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă a reţinut, pe baza materialului probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi a cercetării judecătoreşti o corectă stare de fapt, structurată pe mai multe planuri în funcţie de persoanele implicate în traficul de droguri, de tipul acestora şi de legătura dintre inculpaţi şi forma de participare a fiecăruia la activitatea infracţională.
1. S-a reţinut astfel, în esenţă, în fapt, într-un prim plan infracţional, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B.F.R., V.A., C.V.V., B.N., P.L. şi R.F. că inculpatul B.F.R. a achiziţionat la începutul anului 2008 aproximativ 2.000 de comprimate de droguri de mare risc (MDMA) pe care le-a depozitat la locuinţa surorii sale P.L. cu acordul acesteia. În perioada următoare, respectiv în intervalul februarie 2008 - mai 2008 inculpatul singur sau împreună cu alte persoane a consumat din aceste droguri şi a vândut din acestea la diverse intervale de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale persoanelor interesate fie în mod direct, fie prin intermediul inculpaţilor V.A. şi C.V.V. manipulând în aceste modalităţi un număr de aproximativ 1.200 de comprimate. În activitatea infracţională desfăşurată, inculpatul B.F.R. a implicat-o şi pe sora sa P.L. la locuinţa căreia a depozitat comprimatele şi de unde le-a luat pe rând - pe măsură ce identifica persoane interesate de procurarea unor astfel de droguri - precum şi pe copiii acesteia minori prin intermediul cărora transporta uneori drogurile.
În legătură cu activitatea inculpatului B.F.R. pe linia traficului de droguri s-a reţinut în fapt de către prima instanţă şi împrejurarea că la data de 24 februarie 2008 inculpatul a vândut inculpatului R.F., prin intermediul inculpatului B.N., iar apoi direct cantitatea de 22 de comprimate de MDMA, pe care inculpatul R.F. le-a achiziţionat în vederea revânzării.
Inculpatul R.F., persoană cu preocupări pe linia traficului de droguri, a vândut în două rânduri (la datele de 25 ianuarie 2008 şi respectiv 08 februarie 2008) investigatorului sub acoperire „R.” cantităţile de 1,47 grame rezină de cannabis contra sumei de 200 RON şi respectiv 2,96 grame rezină de cannabis contra sumei de 300 RON.
În afara activităţii infracţionale legate de traficul de droguri, în sarcina inculpatului B.F.R. s-a mai reţinut că la data de 22 mai 2008, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa acestuia au fost identificate 3 cartuşe, unul de calibrul 9,3 mm şi 2 de calibrul 7,62 mm, muniţie în stare de funcţionare, destinată armelor de vânătoare, arme ce intră în categoria armelor letale, iar în sarcina inculpatului R.F. s-a mai reţinut că la data de 03 aprilie 2008 a indus în eroare SC P.F.R. IFN SA cu ocazia încheierii contractului de credit prin prezentarea ca adevărată a unei fapte şi afirmând în mod nereal că este angajat la SC R.C. SRL Braşov, cu un salariu de 1.000 RON, obţinând în acest fel un credit în cuantum de 1.000 RON pe care nu l-a mai restituit, păgubind astfel societatea menţionată.
2. Într-un alt plan al activităţii infracţionale, pe linia traficului de droguri, s-a reţinut în fapt în esenţă că la data de 14 aprilie 2008 în benzinăria de lângă Gara Braşov inculpatul B.R. a vândut inculpatului P.V. cantitatea de 4,82 grame rezină de cannabis contra sumei de 700 RON, acesta din urmă revânzând-o la aceeaşi dată şi în aceeaşi locaţie investigatorului sub acoperire „M.” contra aceleiaşi sume de bani cu care procurase drogurile.
În sarcina inculpatului B.R. s-a mai reţinut în fapt de către prima instanţă, în afara activităţii infracţionale axată pe traficul de droguri, că în perioada februarie - mai 2008 a înlesnit practicarea prostituţiei de către inculpatele R.M.R. şi minora D.A.E.M., recrutată de el în acest scop, în diferite locaţii de pe raza municipiului Braşov şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către acestea, fiind însoţit uneori în vizitele pe care le făcea celor două prostituate de soţia sa O.I.K.
În perioada ianuarie - 22 mai 2008 inculpatul B.R. a condus în mod repetat pe drumurile publice din municipiul Braşov, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, autoturismele marca P. şi A., iar pentru a crea aparenţa legalităţii desfăşurării acestei activităţi a comandat unei persoane rămase neidentificate şi i-a pus la dispoziţie propria fotografie, un permis de conducere auto fals, emis aparent la data de 19 martie 2008 pe numele său de autorităţile din Moldova, identificat asupra sa la data de 22 mai 2008.
La data de 10 aprilie 2008 inculpatul B.R. a solicitat la M. Bank Braşov acordarea unui credit pentru nevoi personale, în valoare de 8.200 CHF, menţionând în mod nereal în cererea de credit că este angajat în calitate de şofer la SC C.F. SRL Braşov, prezentând în susţinerea afirmaţiilor sale o adeverinţă de salariu şi copia unui carnet de muncă false, emise pe numele său aparent de SC C.F. SRL, cerere respinsă de bancă pe motiv de suspiciune de fraudă.
3. Tot în legătură cu activitatea infracţională desfăşurată pe linia drogurilor, în sarcina inculpatului S.S. s-a reţinut în fapt că la data de 22 mai 2008 a deţinut la locuinţa sa situată în Braşov str. M.B., droguri de risc pentru consum propriu (0,75 grame rezină de cannabis şi 0,03 grame tutun în amestec cu rezină de cannabis).
S-a arătast că în raport de starea de fapt stabilită, prima instanţă a reţinut o încadrare în drept corespunzătoare şi a apreciat corect că în speţă sunt întrunite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului R.F. pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.
În legătură cu faptele reţinute în sarcina aceluiaşi inculpat referitoare la activitatea de inducere în eroare a SC P.F.R. IFN SA din data de 03 aprilie 2008 când a pretins că este şofer la SC R.C. SRL Braşov cu un salariu de 1.000 RON şi a determinat SC P.F.R. IFN SA să încheie contractul de credit şi să-i remită suma de 1.000 RON, pe care nu a mai restituit-o, păgubind societatea cu această sumă, s-a constatat că în mod greşit a dispus prima instanţă schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea de „înşelăciune în convenţii” prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., reţinând că în cauză nu se poate reţine varianta agravantă a infracţiunii, respectiv alin. (2) al acestei infracţiuni întrucât inculpatul a indus în eroare societatea de creditare prin simpla susţinere inserată în cererea de credit că este salariat, fiind şofer la SC R.C. SRL Braşov, dar în lipsa dovezii calităţii de salariat, inducerea în eroare a societăţii de credit s-a realizat prin prezentarea ca adevărat a unui fapt mincinos, lipsind dovada calităţii mincinoase, respectiv adeverinţa sau alt act care să probeze acest lucru, aspect care ar fi condus la reţinerea formei calificate a infracţiunii.
Criticile aduse de Parchet sentinţei penale atacate sub aspectul încadrării juridice date acestei fapte sunt întemeiate. Curtea a reţinut că pentru incidenţa în cauză a alin. (2) al art. 215 C. pen., respectiv a variantei agravante a infracţiunii de înşelăciune prin inducerea în eroare săvârşită prin folosirea de calităţi mincinoase, nu este necesar să existe o adeverinţă sau un înscris pe care inculpatul să-l fi folosit pentru dovedirea calităţii mincinoase pe care a pretins că o are la momentul încheierii contractului, ci este suficient ca acesta să-şi fi atribuit calităţi mincinoase cu scopul inducerii în eroare în vederea încheierii contractului şi obţinerii împrumutului; împrejurarea că o persoană s-a folosit sau şi-a atribuit calităţi mincinoase pentru a induce în eroare o altă persoană fizică sau juridică se poate dovedi cu orice mijloc de probă. Or, în speţă, aşa cum rezultă din declaraţia martorului C.I. inculpatul a afirmat la momentul încheierii contractului că are calitate de şofer la SC R.C. SRL Braşov (chiar dacă martorul nu-şi mai aminteşte dacă i s-a prezentat sau nu o adeverinţă în acest sens), calitate care apare menţionată şi în cererea de credit pe care inculpatul R.F. a completat-o şi semnat-o şi a cărui conţinut a condus la încheierea contractului de credit.
S-a arătat că aceste probe se coroborează cu declaraţia inculpatului R.F. - în care acesta nu neagă că şi-ar fi atribuit calităţi mincinoase, ci doar contestă că ar fi prezentat o adeverinţă pentru dovedirea calităţii de şofer - şi sunt suficiente pentru a conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în forma agravantă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. reţinută în actul de sesizare al instanţei.
Totodată, acţiunea inculpatului de a-şi atribui o calitate mincinoasă este distinctă de acţiunea cerută de lege pentru a fi îndeplinit elementul material din cadrul laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune înscris în alin. (1) al art. 215 C. pen., respectiv activitatea de „inducere în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate”, întrucât împrejurarea nereală pe care inculpatul a adus-o la cunoştinţa reprezentantului băncii şi care a fost de natură a induce în eroare partea vătămată cu prilejul încheierii contractului de împrumut (independent de calitatea pe care şi-a atribuit-o) era existenţa unei surse de venit stabile a inculpatului care să-i permită să restituie împrumutul contractat şi care este determinantă pentru obţinerea oricărui împrumut bancar. Atribuirea unei calităţi mincinoase s-a realizat pentru întărirea convingerii reprezentanţilor băncii cu privire la existenţa resurselor necesare rambursării creditului, iar această activitate vine să completeze acţiunea care constituie elementul material din cadrul laturii obiective de la alin. (1) şi (3) al art. 215 C. pen. şi trebuie sancţionată ca atare.
Cu toate acestea, s-a arătat că nu pot fi primite criticile aduse de către Parchet, aceleiaşi hotărâri în sensul că prima instanţă ar fi trebuit să procedeze la condamnarea inculpatului R.F. şi pentru comiterea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., întrucât, sub acest aspect, prima instanţă a reţinut corect că nu s-a dovedit fără putinţă de tăgadă că a existat o adeverinţă care să ateste că inculpatul R.F. este angajat în calitate de şofer la SC R.C. SRL Braşov şi nici că actul ar fi avut un conţinut fals. Împrejurarea că inculpatul nu a fost angajat niciodată la această societate dovedită prin declaraţia martorei B.S. nu dovedeşte existenţa unui înscris fals pe care să-l fi folosit inculpatul pentru inducerea în eroare a reprezentanţilor băncii. Nicio altă probă de la dosar, nici măcar declaraţia martorului C.I., care a stat de vorbă cu inculpatul în vederea acordării creditului, a preluat cererea şi restul actelor de la acesta ducându-le la sediul băncii nu este relevantă sub acest aspect.
Or, în lipsa înscrisului apreciat de către Parchet fals şi a oricăror alte probe care să dovedească existenţa lui şi caracterul neadevărat al conţinutului acestuia nu se poate dispune condamnarea inculpatului R.F., prima instanţă pronunţând, pentru argumentele expuse, o hotărâre corectă de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea intracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
Şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.F.R. s-a constatat că prima instanţă a reţinut în mod judicios că, în raport de starea de fapt stabilită în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 şi de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
De asemenea, referitor la inculpaţii V.A. şi C.V.V. prima instanţă a reţinut în mod judicios, în funcţie de faptele comise, că în cauză sunt întrunite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală a acestora pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a arătat, totodată, că nu pot fi admise argumentele aduse de inculpatul V.A. în apel potrivit cărora prima instanţă ar fi trebuit să dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen. întrucât fapta comisă nu ar avea gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Inculpatul V.A. a recunoscut în cursul urmăririi penale că a transportat în două rânduri droguri pentru inculpaţii B.F.R. şi C.V.V., respectiv pastile de ecstasy. Această declaraţie a sa se coroborează cu declaraţia inculpatului B.F.R., cu declaraţia inculpatei P.L. şi cu convorbirile telefonice interceptate a căror transcriere se găseşte la dosar.
Cu toate că inculpatul V.A. a revenit în cursul cercetării judecătoreşti asupra declaraţiilor date la urmărire penală, această revenire este nejustificată, iar motivul invocat de inculpat pentru a argumenta această revenire asupra declaraţiilor date, respectiv acela că în faţa procurorului a indicat „din greşeală” că ştia că pastilele transportate de el erau droguri, apare cu totul neserios şi nu poate fi primit. Pe altă parte, deşi inculpatul recunoaşte că de două ori a efectuat transporturi de droguri pentru inculpatul B.F.R., martora P.L. a arătat că inculpatul V.A. a fost cel puţin de două ori singur la locuinţa sa pentru preluarea drogurilor, însă au existat şi alte situaţii în care l-a însoţit pe inculpatul B.F.R. la locuinţa inculpatei P.L. pentru ca B.F.R. să ia droguri, iar inculpatul B.F.R. a arătat în declaraţia sa că „au fost situaţii în care l-am trimis după pastile pe V.A.” ori în aceste condiţii nu se poate reţine că activitatea infracţională a inculpatului V.A. a fost „incidentală” şi că acesta nu cunoştea ce transportă, pentru a se aprecia că fapta sa nu întruneşte gradul de pericol social al unei infracţiuni. De altfel, inculpatul V.A. a arătat personal în cadrul declaraţiei date la urmărire penală că era prieten cu inculpaţii B.F.R. şi C.V.V. şi că deşi îl cunoştea pe B.F.R. încă din vara anului 2007, din aprilie 2008 a început să umble cu aceştia; relaţiile apropiate dintre cei trei şi preocupările lor pe linia traficului de droguri sunt relevate şi de convorbirile telefonice purtate de aceştia, în care stabiliseră un cod pentru a desemna numărul pastilelor pe care le manipulau, denumindu-le „milioane”.
Or, în acest context, în mod corect a apreciat Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, că probele existente la dosarul cauzei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.A. conduc la concluzia că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată; nu se poate susţine, dată fiind activitatea infracţională desfăşurată de acest inculpat, prelungită în timp, că fapta nu ar avea gradul de pericol social concret al unei infracţiuni, iar împrejurarea că din materialul probator administrat nu se poate stabili exact numărul actelor materiale, nu conduce la nelegalitatea încadrării juridice dată faptei, respectiv la reţinerea formei continuate a infracţiunii, câtă vreme chiar inculpatul recunoaşte în cursul urmăririi penale că cel puţin de două ori s-a deplasat singur la locuinţa martorei P.L. pentru a transporta droguri pentru inculpaţii B.F.R. şi C.V.V.
În ceea ce priveşte critica adusă de inculpatul C.V.V. sentinţei penale apelate, în sensul că materialul probator de la dosar nu este suficient şi concludent pentru a contura vinovăţia acestui inculpat, Curtea a reţinut că instanţa de fond a apreciat corect că în cauză este dovedită vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi cu privire la aceasta, prima instanţă a stabilit o corectă încadrare juridică, reţinând de asemenea în mod temeinic că sunt întrunite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală a acestui inpulpat pentru infracţiunea comisă.
Inculpatul C.V.V. a negat că s-ar face vinovat de comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa, însă vinovăţia sa rezultă din materialul probator de la dosar.
Inculpatul B.F.R. a recunoscut în esenţă comiterea faptelor în etapa urmăririi penale, iar în apel a solicitat aplicarea procedurii de judecare a cauzei prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., arătând că recunoaşte integral faptele astfel cum sunt descrise în actul de sesizare al instanţei.
În declaraţia dată de acest inculpat în cursul urmăririi penale acesta a arătat că una dintre persoanele care l-au ajutat la vânzarea drogurilor a fost C.V.V., menţionând că „o parte dintre cei care au cumpărat droguri au vorbit întâi cu C.V.V. fiindcă eu eram foarte bun prieten cu acesta şi el cunoştea absolut tot legat de comprimatele de ecstasy”.
S-a arătat că această declaraţie se coroborează cu declaraţia coinculpatului V.A. care în cursul urmăririi penale a arătat că inculpaţii B.F.R. şi C.V.V. erau foarte buni prieteni şi că a avut impresia că drogurile pe care le-a transportat aparţin ambilor inculpaţi, precum şi cu cele declarate în cursul urmăririi penale de inculpata P.L.; aceasta din urmă a arătat în declaraţia consemnată dosar urmărire penală că B.F.R. mergea să ia pastile de la locuinţa sa fie singur, fie însoţit de C.V.V. sau de V.A. Atât C.V.V., cât şi V.A. s-au deplasat şi singuri la locuinţa inculpatei P.L. pentru a lua droguri, dar de fiecare dată era sunată în prealabil de inculpatul B.F.R.
Declaraţiile inculpaţilor se coroborează şi cu conţinutul convorbirilor telefonice interceptate care în mod corect au fost apreciate de către prima instanţă ca legal efectuate.
Deşi inculpatul C.V.V. a susţinut că procesele-verbale de redare a interceptărilor nu pot fi folosite ca probe întrucât la data efectuării lor nu fusese începută urmărirea penală împotriva sa, Curtea a reţinut, similar primei instanţe, că interceptările au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor art. 911 şi urm. C. proc. pen.
Toate interceptările convorbirilor telefonice s-au realizat în dosarul penal nr. 7D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. după începerea urmăririi penale la data de 05 februarie 2008 împotriva inculpatului R.F. pentru infracţiuni de trafic de droguri. Prima autorizaţie a interceptărilor convorbirilor telefonice, a comunicaţiilor, precum şi interceptarea şi înregistrarea video a activităţilor şi convorbirilor purtate în mediul ambiental pe teritoriul României a fost emisă de către Tribunalul Braşov la data de 06 februarie 2008 în temeiul încheierii nr. 4 din 06 februarie 2008 şi l-a vizat pe inculpatul R.F.; autorizarea a fost dată de către judecător, tocmai pentru că existau indicii privind săvârşirea unor infracţiuni de trafic de droguri pentru identificarea furnizorilor, precum şi pentru stabilirea anturajului, legăturilor infracţionale ale inculpatului (la acel moment învinuit), pieţei de desfacere a drogurilor şi a descoperirii, identificării şi tragerii la răspundere penală a tuturor persoanelor implicate în comiterea infracţiunii. Aceasta a fost reînnoită ulterior pentru acelaşi inculpat prin încheierile nr. 10 din 07 martie 2008, 15 din 08 aprilie 2008 şi 22 din 07 mai 2008 emise de Tribunalul Braşov; întrucât convorbirile interceptate au scos la iveală identitatea altor persoane implicate în traficul de droguri, prin următoarele încheieri s-a dispus autorizarea interceptării convorbirilor telefonice, a comunicaţiilor, precum şi interceptarea şi înregistrarea video a activităţilor şi convorbirilor purtate în mediul ambiental pe teritoriul României şi pentru alte persoane, iar printre acestea şi inculpatul B.F.R. (încheierile nr. 15 din 08 aprilie 2008 şi 22 din 07 mai 2008 emise de Tribunalul Braşov).
În aceste condiţii, interceptarea convorbirilor telefonice, a comunicaţiilor, precum şi interceptarea şi înregistrarea video a activităţilor şi convorbirilor purtate în mediul ambiental pe teritoriul României pentru inculpatul B.F.R. este legală, ea fiind dispusă în cursul procesului penal - după începerea urmăririi penale împotriva inculpatului R.F. - chiar dacă în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.F.R. urmărirea penală a fost începută la data de 09 mai 2008. Convorbirile telefonice purtate de inculpatul B.F.R. şi interceptate în baza autorizaţiilor menţionate emise de judecător (inclusiv cele purtate cu inculpatul C.V.V.) reprezintă probe legal obţinute, pe care în mod corect prima instanţă le-a luat în considerare, le-a dat relevanţă juridică şi le-a coroborat cu restul materialului probator administrat în cauză.
Din procesele-verbale de redare a convorbirilor dintre inculpatul B.F.R. şi inculpatul C.V.V. rezultă fără îndoială că inculpatul C.V.V. era implicat pe linia distribuirii drogurilor, iar convorbirile interceptate se coroborează cu restul materialului probator de la dosar şi vin să confirme învinuirea care a fost adusă acestui inculpat. Aceleaşi probe indică prelungirea în timp a activităţii infracţionale a inculpatului C.V.V., astfel că, în mod judicios a procedat prima instanţă reţinând forma continuată a infracţiunii chiar dacă nu s-a putut stabili cu exactitate numărul actelor materiale comise de acest inculpat.
S-a constatat, în ceea ce o priveşte pe inculpata P.L. că prima instanţă a reţinut în mod temeinic că fapta acesteia de a deţine în perioada februarie - 22 mai 2008, MDMA - droguri de mare risc la domiciliul său din Braşov, str. R., de a le porţiona şi ambala în vederea distribuirii lor contra cost pe raza municipiului Braşov de către inculpaţii B.F.R. şi C.V.V., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care sunt întrunite condiţiile tragerii sale la răspundere penală.
Cu toate că nu s-a putut stabili de câte ori inculpata P.L. a manipulat respectivele substanţe, în mod corect a reţinut prima instanţă că activitatea infracţională desfăşurată a fost prelungită în timp şi a cuprins acte materiale multiple efectuate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, astfel că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare la forma continuată a infracţiunii.
În sarcina inculpatei P.L., precum şi a inculpatului B.F.R. se impune a fi reţinută şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, întrucât aceştia i-au implicat şi pe minorii P.L.O. (15 ani) şi P.A.C. (13 ani), copiii inculpatei P.L. în activitatea de manipulare a drogurilor.
În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B.N. şi S.S. s-a reţinut corect de către prima instanţă că sunt întrunite condiţiile pentru tragerea lor la răspundere penală întrucât fapta inculpatului B.N. care, în noaptea de 23/24 februarie 2008, a cumpărat 12 bucăţi comprimate MDMA - drog de mare risc, la preţul de 40 RON bucata, de la inculpatul B.F.R. pentru R.F., în scop de revânzare de către acesta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar fapta inculpatului S.S., care, în data de 22 mai 2008 a deţinut la locuinţa sa din Braşov, str. M.B., droguri de risc pentru consum propriu (0,75 grame rezină de cannabis - haşiş, 0,03 grame tutun în amestec cu rezină de cannabis - haşiş, în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu” prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul B.N. a avut în cursul procesului penal o poziţie procesuală oscilantă, nesinceră; iniţial a negat orice legătură cu inculpatul R.F., arătând că îl cunoaşte doar pentru că a efectuat lucrări la autoturismul acestuia în calitate de electrician, după care, pe măsură ce lua cunoştinţă de probele care relevau implicarea sa în activitatea infracţională a recunoscut că este amic cu inculpatul R.F., şi-a amintit că a participat în noaptea de 23/24 februarie 2008 la petrecerea organizată de inculpatul R.F., iar în faţa Curţii de Apel Braşov a dat o declaraţie prin care a recunoscut chiar că s-a deplasat din localitatea Braşov în localitatea Sfântu Gheorghe, unde s-a desfăşurat petrecerea dată de R.F., pentru a-i duce lui R.F. nişte pastile, însă a arătat că nu cunoştea despre ce pastile este vorba.
Cu toate că inculpatul B.N. a negat că ar fi cunoscut natura „pastilelor” procurate de la inculpatul B.F.R. pentru inculpatul R.F., Curtea a reţinut că din materialul probator de la dosar rezultă cu evidenţă că inculpatul B.N. era consumator de droguri - aspect recunoscut de acesta chiar şi în declaraţia dată de acesta în faţa Curţii de Apel Braşov - iar inculpatul R.F. era unul din furnizorii săi de droguri, deci avea cunoştinţă de activitatea desfăşurată de acesta pe linia traficului de droguri. Din declaraţia dată de inculpatul B.R. în apel rezultă că inculpatul B.N. era în fapt distribuitor pentru drogurile traficate de inculpatul R.F., iar acelaşi aspect rezultă şi din declaraţia dată în cursul urmăririi penale de către inculpatul B.F.R., care a arătat că în acea noapte vânzarea comprimatelor ecstasy s-a realizat către R.F. printr-un intermediar, pe care l-a trimis R.F. Declaraţia inculpatului B.R. este cu atât mai credibilă cu cât din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate rezultă cu evidenţă că între acesta şi R.F. era o relaţie foarte strânsă de amiciţie (aceştia se sunau foarte des şi aveau preocupări comune, făcând parte din acelaşi anturaj). Aceleaşi aspecte, dovadă a unui anturaj comun, rezultă din convorbirile telefonice şi în ceea ce-i priveşte pe inculpatul R.F. şi B.N., iar împrejurarea că B.N. ştia despre „marfa pe care o transportă” rezultă din faptul că inculpatul R.F., atunci când l-a trimis pe B.N. să preia pastilele de la inculpatul B.F.R. nu a fost nevoit să-i spună acestuia despre ce anume trebuie să ia, cei doi înţelegându-se într-un limbaj cunoscut doar de ei, specific persoanelor care desfăşoară împreună o anumită activitate (procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice).
Faţă de aceste considerente, Curtea a reţinut că în mod corect a apreciat prima instanţă că în speţă este dovedită atât latura obiectivă a infracţiunii comisă de inculpatul B.N., cât şi cea subiectivă, fiind îndeplinite condiţiile pentru tragerea acestuia la răspundere penală.
Referitor la activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul B.R., s-a constatat că prima instanţă a stabilit în mod corect că în cauză, în raport de starea de fapt stabilită sunt întrunite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală a acestui inculpat pentru săvârşirea în concurs a infiracţiunilor de „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., „proxenetism” prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., „conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere” prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., „complicitate la fals în înscrisuri oficiale”, prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., „uz de fals”, prevăzută de art. 291 C. pen. şi „tentativă la înşelăciune în convenţii” prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
De asemenea, prima instanţă a stabilit corect, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.V., că fapta acestuia care, la data de 16 aprilie 2008, i-a vândut investigatorului sub acoperire introdus în cauză „M.” cantitatea de 4,82 grame rezină de cannabis (haşiş), la preţul de 700 RON, procurată de la inculpatul B.R., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru această infracţiune.
Curtea a reţinut că sunt nefondate criticile aduse sentinţei apelate de către Parchet în ceea ce o priveşte pe inculpata B.I.K. şi soluţia de achitare a acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., ci aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei dacă fapta este săvârşită faţă de un minor.
Este adevărat că în cauză s-a dovedit că atât inculpata R.M.R., cât şi inculpata D.A.E.M. (aceasta din urmă fiind minoră) s-au prostituat - R.M.R. în perioada februarie - 22 mai 2008, iar D.A.E.M. în perioada aprilie - mai 2008 - în folosul inculpatului B.R., însă din materialul probator administrat în cauză nu rezultă ca inculpata B.I.K. să fi efectuat acte specifice infracţiunii de proxenetism; nu rezultă astfel să fi adresat îndemnuri celor două inculpate în vederea practicării prostituţiei, să înlesnească în vreun fel practicarea de către cele două inculpate a prostituţiei sau să tragă în mod direct foloase de pe urma practicării prostituţiei.
Împrejurarea că uneori, datorită faptului că inculpatul B.R. era soţul ei, îl însoţea pe acesta în vizite pe care le făcea în locaţiile unde stăteau cele două inculpate care se prostituau, sau că la îndemnul aceluiaşi inculpat le suna pe cele două inculpate interesându-se de sumele de bani obţinute în urma practicării prostituţiei, nu pot fi interpretate drept acte de înlesnire a prostituţiei, după cum nici faptul că uneori folosea în interesul familiei din banii pe care îi înmâna inculpatul B.R. nu conduce de plano la concluzia că a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei. Nu rezultă din niciun act de la dosar că inculpatul B.R. îi specifica soţiei sale provenienţa banilor (cu atât mai mult cu cât rezultă din ansamblul materialului probator de la dosar că nu era singura activitate desfăşurată de acesta aducătoare de venituri).
Nu rezultă din materialul probator că inculpata B.I.K. ar fi avut vreo iniţiativă proprie în efectuarea vreunei acţiuni în legătură cu exploatarea sexuală a inculpatelor R.M.R. şi D.A.E.M., ba dimpotrivă din conţinutul unor convorbiri telefonice interceptate şi din declaraţia martorei M.A.M. rezultă că inculpata B.I.K. şi R.M.R. se înţelegeau bine. Prima instanţă a reţinut corect că nu pot fi interpretate acte specifice acestei infracţiuni anunţurile date pe numele inculpatei B.I.K. în ziarul T.E. în cuprinsul cărora este indicat şi numărul de telefon al inculpatei B.I.K. întrucât nu rezultă în ce modalitate şi nici de către cine au fost date aceste anunţuri.
Inculpatul B.R. neagă orice implicare a soţiei sale în activitatea pe care o desfăşura, arătând că el era cel care le supraveghea pe cele două inculpate în activitatea de prostituţie desfăşurată, soţia sa suna la cele două doar din dispoziţia sa, aspect care de altfel rezultă şi din convorbirile telefonice interceptate în cauză.
Faţă de aceste împrejurări s-a constatat că în mod corect a apreciat prima instanţă că în cauză există un dubiu puternic relativ la comiterea de către inculpata B.I.K. a vreunei acţiuni sau inacţiuni care să se circumscrie elementului material din cadrul laturii obiective a infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., lipsind totodată şi dovezile care să confirme latura subiectivă a acestei infracţiuni, astfel că apare corectă soluţia de achitare a inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Nu la fel de întemeiată este însă hotărârea de achitare a inculpatei D.A.E.M. pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen. în temeiul art. 11 pct 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen.
Prima instanţă a apreciat greşit în ceea ce o priveşte pe această inculpată gradul de pericol social al faptei reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei. Deşi minoră, inculpata a desfăşurat de bună-voie activităţi de prostituţie o durată semnificativă de timp, găsind în această activitate desfăşurată o modalitate de rezolvare a problemelor pe care le avea datorate în mare parte anturajului avut anterior abordării sale de către inculpatul B.R.
Referatul de evaluare întocmit în cauză pentru inculpata minoră relevă că din discuţiile purtate cu aceasta de ofiţerul de probaţiune a rezultat că minora cunoştea faptul că prostituţia nu este legală, însă cu toate acestea a perseverat în activitatea desfăşurată.
Chiar dacă factorii favorizanţi ai comportamentului inculpatei sunt reprezentaţi de gândirea impulsivă a acesteia, dar şi de factorii familiali care au permis apariţia unei conduite deviante infracţionale, minora fiind lipsită de grija şi afecţiunea mamei sale, care a înţeles să compenseze financiar lipsa fizică a acesteia, precum şi de schimbările de domiciliu ale familiei care au antrenat schimbarea şcolilor, dar şi o inconsistenţă a relaţiilor sociale ale inculpatei, cu referire la grupul de copii de aceeaşi vârstă, inculpata nu a adoptat nici ulterior descoperirii faptei o atitudine prin care să demonstreze că intenţionează să-şi schimbe comportamentul.
În perioada imediat ulterioară săvârşirii faptei minora a fost instituţionalizată în regim de urgenţă, iar ulterior reintegrată în familie. Cu toate acestea, minora, devenită majoră în cursul procesului penal, a părăsit locuinţa părinţilor, nu a mai participat la procesul penal şi nu a putut fi identificat locul în care aceasta se află; nici părinţii săi nu au manifestat mai mult interes pentru procesul de faţă.
Este adevărat că la aprecierea gradului de pericol social concret al unei infracţiuni trebuie avută în vedere şi persoana inculpatei, situaţia acesteia şi factorii care au determinat-o să comită fapta, însă trebuie ţinut seama în egală măsură şi de circumstanţele reale ale faptei comise, modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă, precum şi atitudinea inculpatei.
Or în cauză, analizând gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpata D.A.E.M. prin prisma criteriilor prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen., Curtea a constatată că în cauză atingerea adusă valorilor protejate de legea penală prin fapta inculpatei nu este una minimă, iar fapta, prin conţinutul ei concret nu este lipsită de importanţă, sens în care se impune reformarea hotărârii apelate în sensul pronunţării unei hotărâri de condamnare a inculpatei pentru infracţiunea pentru care a fost trimisă în judecată.
Curtea a reţinut că în raport de vârsta minorei, dezvoltarea sa fizică şi psihică de la momentul comiterii faptei, circumstanţele personale, conjunctura în care a acceptat să comită fapta şi lipsa antecedentelor penale este justificată reţinerea în favoarea acestei inculpate a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. cu efectele prevăzute de art. 76 lit. e) C. pen.
De asemenea, analizând gravitatea faptei prin prisma tuturor criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. şi ţinând seama de conţinutul concret al infracţiunii comise, intervalul de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, vârsta inculpatei şi posibilităţile sale reale de reeducare, Curtea a apreciat că o pedeapsă cu amenda penală, în cuantum de 1.000 RON este suficientă pentru a contribui la reeducarea inculpatei în scopul respectării pe viitor a valorilor apărate de legea penală.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor C.V.V. şi V.A., Curtea a reţinut că prima instanţă a avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., iar pedepsele aplicate sunt în măsură atât prin cuantumul lor, cât şi prin modalitatea de executare stabilită să conducă la atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen. Este adevărat că ambii inculpaţi sunt infractori primari însă atitudinea lor procesuală nu este în măsură să conducă la concluzia că au realizat gravitatea faptelor comise, iar circumstanţele reale în care au fost comise faptele reţinute în sarcina lor, natura drogurilor traficate, cantitatea şi intervalul de timp relativ mare în care au acţionat în mod repetat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale justifică pe deplin pedepsele care le-au fost aplicate.
Pentru aceste considerente, precum şi pentru argumentele prezentate cu ocazia analizării faptelor reţinute în sarcina acestor inculpaţi şi a încadrării juridice dată infracţiunilor comise de aceştia, Curtea a apreciat că se impune în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respingerea ca nefondate a apelurilor formulate de inculpaţii C.V.V. şi V.A.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.F., Curtea a reţinut că în raport de activitatea concretă desfăşurată în speţă pe linia traficului de droguri, de numărul actelor materiale şi de cantitatea redusă de droguri traficată se impune reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecinţa coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege pentru cele două infracţiuni de trafic de droguri reţinute în sarcina sa conform art. 76 lit. c) C. pen. [în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.] şi respectiv art. 76 lit. a) C. pen. [în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.].
De asemenea, văzând circumstanţele concrete în care a fost comisă infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. reţinută în sarcina acestui inculpat, valoarea redusă a creditului contractat şi împrejurarea că partea vătămată nu a depus niciun fel de diligenţe pentru a se asigura de veridicitatea celor afirmate de inculpat şi de posibilităţile concrete de a-i fi rambursat creditul acordat, Curtea a reţinut că se impune, de asemenea, reţinerea în favoarea inculpatului şi cu privire la această faptă a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecinţa coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege conform art. 76 lit. c) C. pen.
Cu referire la inculpatul B.F.R., Curtea a reţinut că acesta a solicitat în apel aplicarea dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen., dând în faţa instanţei o declaraţie prin care a arătat că recunoaşte integral săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa în actul de sesizare al instanţei şi pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea a reţinut că prin prisma dispoziţiilor art. XI din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 cererea inculpatului este admisibilă întrucât a fost formulată în condiţiile prevăzute de textul de lege menţionat, situaţie în care se impune reformarea hotărârii atacate şi sub acest aspect şi pronunţarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului B.F.R. cu reţinerea în favoarea sa a beneficiului prevăzut art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise.
Procedând la reindividualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a apreciat că fără a minimiza gravitatea faptei şi nici perseverenţa infracţională de care a dat dovadă inculpatul, în raport de atitudinea sinceră manifestată de inculpat pe întreg procesul penal şi de ponderea contribuţiei sale în lămurirea prezentei cauze sub toate aspectele şi cu privire la toţi participanţii, văzând de asemenea şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, astfel cum au fost reduse prin aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., se impune reducerea de la 10 ani închisoare la 9 ani închisoare a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare a pedepsei aplicate aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.
Tot sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului B.R. pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. sunt excesive şi disproporţionate în raport cu circumstanţele reale în care au fost comise aceste fapte, astfel că sunt fondate criticile aduse de acest inculpat sentinţei penale atacate.
În ceea ce priveşte prima dintre infracţiuni, s-a constatat că inculpatul este trimis în judecată pentru aceea că a traficat o singură dată o cantitate relativ mică de cannabis, drog de risc (4,82 grame), contra sumei de 700 RON; deşi iniţial a negat că ar fi traficat acest tip de drog, ulterior inculpatul a recunoscut fapta, ori în această situaţie, văzând circumstanţele reale ale faptei comise şi atitudinea inculpatului, Curtea a reţinut că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de către prima instanţă este stabilită într-un cuantum mult prea ridicat, impunându-se reducerea ei la 3 ani închisoare, cuantum apreciat drept îndestulător pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
De asemenea, văzând conţinutul concret al infracţiunii de proxenetism săvârşită de inculpat, circumstanţele reale în care a fost comisă fapta, numărul persoanelor traficate, precum şi perioada de timp în care s-a derulat activitatea infracţională, circumstanţele personale ale inculpatului şi atitudinea sa procesuală de recunoaştere a comiterii faptei, Curtea a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 6 ani este îndestulătoare şi reprezintă o sancţiune justă şi proporţională cu gravitatea faptei comise, menită să conducă la îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., cu atât mai mult cu cât aceasta va fi executată în regim privativ de libertate.
Se impune deci reformarea hotărârii atacate, în sensul menţionat şi în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat.
Referitor la inculpatul B.N. şi la pedeapsa aplicată acestuia pentru infracţiunea comisă, Curtea a constatat că nu au fost respectate toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., iar pedeapsa aplicată prin cuantum şi prin modalitatea de executare stabilită apare disproporţionată şi excesivă faţă de fapta comisă.
Inculpatul este acuzat că a transportat o singură dată, la cererea inculpatului R.F. un număr de 12 pastile de ecstasy pe care le-a preluat de la inculpatul B.F.R.
Fără a minimiza gradul de pericol social concret al faptei comise, ridicat mai ales datorită tipului de drogurilor traficate, Curtea a reţinut că în raport de cantitatea de droguri manipulată de acest inculpat, de împrejurarea că nu rezultă în concret din materialul probator de la dosar modalitatea în care a fost recompensat pentru transportul efectuat şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, are un loc de muncă şi o calificare care îi asigură cele necesare traiului se impune reducerea pedepsei principale aplicate de către prima instanţă inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.
De asemenea, în raport de vârsta inculpatului, atitudinea acestuia în comunitatea din care provine şi la locul de muncă atât anterioară, cât şi ulterioară comiterii faptei, posibilităţile concrete de reeducare, Curtea a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins şi fără privare de libertate, însă sub o atentă supraveghere a organelor abilitate ale statului pentru evitarea riscului de recidivă a comportamentului infracţional, sens în care suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei reprezintă o modalitate eficientă şi adecvată de executare a pedepsei ce se va aplica acestui inculpat.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.V., Curtea a reţinut că la data de 10 aprilie 2012 acesta a declarat personal în faţa instanţei de apel, asistat fiind de avocatul desemnat din oficiu că îşi retrage apelul declarat împotriva sentinţei penale nr. 78/S/2011 pronunţată de către Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov. În raport de această situaţie, în baza art. 369 C. proc. pen., Curtea a luat act de manifestarea de voinţă a inculpatului în sensul retragerii apelului promovat în cauză.
În raport de toate considerentele expuse, Curtea a apreciat că sunt întemeiate, pentru considerentele ce preced şi în limitele arătate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpaţii R.F., B.F.R., B.R. şi B.N. sens în care se vor admite în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. apelurile promovate de aceşti apelanţi, iar hotărârea va fi reformată în ceea ce priveşte: greşita schimbare a încadrării juridice dată faptei de înşelăciune comise de inculpatul R.F. din art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; individualizarea judiciară a pedepselor principale aplicate inculpaţilor R.F., B.F.R., B.R. şi B.N.; soluţia de achitare a inculpatei D.A.E.M. pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi omisiunea obligării acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Curtea a apreciat că nu se impune extinderea efectelor apelurilor inculpaţilor menţionaţi şi în ceea ce o priveşte pe inculpata R.M.R. întrucât pedeapsa care a fost aplicată acesteia de către prima instanţă este corect individualizată, fiind avute în vedere la stabilirea ei toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., precum şi dispoziţiile art. 52 C. pen.
Rejudecând cauza în aceste limite, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.F. s-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 37 lit. b) C. pen., 11 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., înlăturând sporul de 1 an închisoare.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.F. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
S-a reţinut în favoarea inculpatului R.F. circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. şi prin aplicarea efectelor prevăzute de art. 76 lit. c) C. pen. s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 37 lit. b) C. pen. de la 5 ani închisoare la 2 ani şi 10 luni închisoare.
S-a reţinut în favoarea inculpatului R.F. circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. şi prin aplicarea efectelor prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen. s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 37 lit. b) C. pen. de la 11 ani închisoare la 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite anterior şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare.
Curtea a apreciat că pedeapsa rezultantă pe care o are de executat acest inculpat este îndestulătoare prin raportare la numărul şi natura infracţiunilor comise astfel că mi se impune sporirea ei.
S-a menţinut pedeapsa complementară rezultantă aplicată acestui inculpat de către prima instanţă şi s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa principală aplicată inculpatului prin prezenta, astfel că în final inculpatul R.F. va executa o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.F.R., s-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 11 ani închisoare aplicată de către prima instanţă şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, restul de 960 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 10 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Braşov, înlăturând sporul de 1 an închisoare.
S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului B.F.R. şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 şi 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-au redus, prin aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa principală la care a fost condamnat inculpatul B.F.R. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen. de la 10 ani închisoare la 9 ani închisoare.
S-a redus, prin aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul B.F.R. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
S-a menţinut dispoziţia primei instanţe de revocare a liberării condiţionate sub beneficiul căruia se afla inculpatul B.F.R. şi s-a contopit restul de 960 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 10 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Braşov cu fiecare dintre pedepsele stabilite anterior, astfel cum au fost reduse anterior, dispunând executarea pedepselor rezultante de 9 ani închisoare şi respectiv 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele rezultante stabilite anterior şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 9 ani închisoare, care nu a fost sporită, întrucât cuantumul acestei pedepse apare îndestulător prin raportare la numărul infracţiunilor şi la natura acestora şi este în măsură să conducă la reeducarea inculpatului.
În baza art. 35 C. pen. s-a adăugat la pedeapsa principală de 9 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., astfel încât în final inculpatul B.F.R. va executa o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
Referitor la inculpatul B.R., s-a descontopit pedeapsa rezultantă principală de 11 ani închisoare aplicată acestuia şi s-a repus în individualitatea lor pedepsele componente de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 10 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., 1 an închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., înlăturând sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.
S-a redus de la 7 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului B.R. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a redus de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului B.R. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.
S-au menţinut restul pedepselor aplicate inculpatului şi s-au contopit aceste pedepse cu pedepsele stabilite anterior, astfel cum au fost reduse urmând a se dispune executarea pedepsei celei mai grele de 6 ani închisoare.
În raport de numărul şi natura infracţiunilor comise, Curtea a apreciat că pedeapsa rezultantă este îndestulătoare astfel că nu se impune aplicarea vreunui spor.
S-a menţinut pedeapsa complementară rezultantă aplicată acestui inculpat de către prima instanţă şi se va adăuga această pedeapsă la pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului prin prezenta, astfel că în final inculpatul B.R. va executa o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.N., Curtea a redus de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului de către prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a menţinut pedeapsa complementară aplicată inculpatului de către prima instanţă şi s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa principală stabilită mai sus astfel că în final inculpatul va executa o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de 3 ani închisoare, iar în baza art. 862 C. pen. se va stabili un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială de pe lângă Tribunalul Braşov, însărcinat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a menţinut pedeapsa accesorie aplicată inculpatului de către prima instanţă, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea acesteia pe durata termenului de încercare stabilit.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 şi art. 83 C. pen.
În ceea ce o priveşte pe inculpata D.A.E.M., în baza art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen. a fost condamnată la pedeapsa de 1.000 RON amendă pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie.
I s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
S-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 189, 191 şi 192 C. proc. pen.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul R.F., criticând-o cu privire la reţinerea vinovăţiei sale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, cu privire la cuantumul pedepselor aplicate şi cu privire la împlinirea termenului de prescripţie pentru infracţiunea de înşelăciune.
A arătat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, cele 12 pastile de ecstasy au fost cumpărate pentru consumul propriu, faptă pentru care pedeapsa aplicată este exagerată, iar pentru infracţiunea de înşelăciune, conform Noului C. pen., s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. A solicitat aplicarea legii penale mai favorabile şi redozarea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, dar şi în raport de prevederile art. 5 alin. (1) din Noul C. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Inculpatul R.F. a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de apel la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.; 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. (2 acte materiale) şi la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite anterior şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
S-a reţinut în sarcina inculpatului R.F. că a vândut în două rânduri (la datele de 25 ianuarie 2008 şi respectiv 08 februarie 2008) investigatorului sub acoperire „R.” cantităţile de 1,47 grame rezină de cannabis contra sumei de 200 RON şi respectiv 2,96 grame rezină de cannabis contra sumei de 300 RON, iar la data de 03 aprilie 2008 a indus în eroare SC P.F.R. IFN SA cu ocazia încheierii contractului de credit prin prezentarea ca adevărată a unei fapte şi afirmând în mod nereal că este angajat la SC R.C. SRL Braşov, cu un salariu de 1.000 RON, obţinând în acest fel un credit în cuantum de 1.000 RON pe care nu l-a mai restituit, păgubind astfel societatea menţionată.
S-a mai reţinut în sarcina inculpatului R.F. că aflându-se în municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, într-un bar, unde, potrivit propriilor susţineri, îşi sărbătorea ziua de naştere, l-a contactat telefonic pe inculpatul B.F.R. pentru a cumpăra comprimate de MDMA, droguri de mare risc. Potrivit procesului-verbal privind interceptarea convorbirii telefonice coroborat cu declaraţia inculpaţilor B.F.R. şi R.F., tranzacţia a avut ca obiect 12 astfel de comprimate, inculpatul R.F. apelând la inculpatul B.N. pentru a merge la Restaurantul A. în Braşov pentru a le lua.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului pentru faptele reţinute în sarcina sa au fost stabilite cu materialul probator existent la dosar, respectiv procesele-verbale privind redarea convorbirilor telefonice, declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpaţilor, iar pedepsele aplicate sunt just individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
În ce priveşte dispoziţiile art. 5 din Noul C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1968 îşi are corespondent în dispoziţiile art. 244 alin. (1), (2) din Noul C. pen., limitele de pedeapsă pentru această infracţiune fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.
Aşa cum s-a arătat anterior, prin hotărârea instanţei de apel s-a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) şi, ca efect al acesteia, art. 76 lit. c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special de 3 ani prevăzut de lege.
În acelaşi timp, inculpatul a comis faptele în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen.
Potrivit dispoziţiilor Noului C. pen., art. 41 alin. (1) prevede că există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, iar. art. 43 alin. (5) din acelaşi cod prevede că dacă după ce pedapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.
Având în vedere că inculpatul R.F. se află în situaţia prevăzută de cele două texte de lege menţionate, prin aplicarea dispoziţiilor Noului C. pen. în ce priveşte infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) ar rezulta o pedeapsă între 1 an şi 6 luni şi 7 ani şi 6 luni închisoare.
Totodată, inculpatul nu va mai beneficia de circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. din 1968 întrucât aceasta nu îşi are corespondent în pevederile art. 75 din Noul C. pen.
În ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, deşi limitele de pedeapsă sunt prevăzute între 3 şi 15 ani închisoare, ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. din 1968, inculpatul a primit o pedeapsă de 2 ani şi 10 luni închisoare, sub limita minimă de 3 ani închisoare.
Conform dispoziţiilor Noului C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt între 2 şi 7 ani închisoare, însă ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. privind infracţiunea continuată şi art. 43 alin. (5) din acelaşi C. pen. privind starea de recidivă, limitele de pedeapsă se majorează de la 7 ani la 10 ani şi 6 luni închisoare.
Aceeaşi situaţie este şi în cazul infracţiuni de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, sub minimul special de 10 ani prevăzut de lege.
Şi în acest caz, potrivit dispoziţiilor Noului C. pen., limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prev de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 sunt între 5 şi 12 ani închisoare, însă ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 35 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din Noul C. pen., limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate, respectiv între 7 ani şi 6 luni şi 18 ani închisoare.
Întrucât nici în ce priveşte infracţiunile de trafic de droguri, inculpatul nu va beneficia de circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. din 1968, nefiind circumscrisă prevederilor art. 75 din Noul C. pen., Înalta Curte apreciază că, în speţă, legea penală mai favorabilă este cea prevăzută de C. pen. din 1968.
În ce priveşte solicitarea recurentului inculpat de a se constata împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de înşelăciune, potrivit dispoziţiilor noii legi, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
Săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) din Noul C. pen. se pedepseşte cu închisoare între 1 şi 5 ani.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din Noul C. pen., urmare a stării de recidivă în care se află inculpatul, limitele de pedeapsă se majorează de la 1 an şi 6 luni închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. c) din Noul C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită, pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.
Întrucât inculpatul R.F. a comis infracţiunea de înşelăciune în luna aprilie 2008, se constată că termenul de prescripţie a răspunderii penale se împlineşte în anul 2016.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 3855 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.F. împotriva deciziei penale nr. 52/A din 24 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 823/1372/2008.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1103/2014. Penal. Verificare măsuri... | ICCJ. Decizia nr. 1096/2014. Penal → |
|---|
