ICCJ. Decizia nr. 1043/2014. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 1043/2014
Dosar nr. 2876/1/2013
Şedinţa publică din 24 martie 2014
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1633 din 14 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 6244/2/2012, s-au hotărât următoarele:
"Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 342 din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul condamnat persoană transferabilă B.A.D.
Casează sentinţa penală recurată şi reţine cauza spre rejudecare.
Stabileşte termen în vederea rejudecării cauzei, în noul dosar ce se va forma, la data de 25 iunie 2013.
Dispune efectuarea unei adrese către Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară pentru a se comunica cuantumul total al pedepsei de executat aplicată prin Sentinţa penală nr. 000037/2008 pronunţată de Judecătoria de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 3 din Requena, respectiv dacă pedeapsa de 1 lună amendă în cotă zilnică de 6 euro a fost achitată sau dacă a fost transformată în zile de închisoare."
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut următoarele:
"Prin Sentinţa din Camera de Consiliu nr. 342 din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe condamnatul persoană transferabilă B.A.D. cu domiciliul în municipiul Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind cererea de transferare a condamnatului B.A.D., pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
A recunoscut efectele Sentinţei penale nr. 000037/2008, pronunţată de Judecătoria de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 3 din Requena, definitivă la data de 13 mai 2008 şi a dispus transferul condamnatului B.A.D., în vederea continuării executării pedepsei de 13 ani, 6 luni şi 15 zile închisoare, într-un penitenciar din România, făcând aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia de la 13 mai 2005 la zi şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 13 ani, 6 luni şi 15 zile închisoare pe numele inculpatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 55840/2010 din 12 iunie 2012, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de Ministerul Justiţiei al Regatului Spaniei, prin care se solicită transferarea persoanei condamnate B.A.D. (deţinut în Centrul Penitenciar Castellon din Spania) într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 13 ani şi 6 luni închisoare aplicată de instanţele din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile spaniole a fost însoţită de documentele cerute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, respectiv declaraţia persoanei transferate, în sensul că este de acord cu transferarea, informaţii privind durata pedepsei, sentinţa de condamnare, referat privind stadiul executării pedepsei, dispoziţiile legale aplicabile.
La data de 3 august 2012, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale nr. 000037/2008 a Judecătoriei de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 3 din Requena privind persoana condamnată B.A.D. în vederea continuării executării pedepsei de 13 ani şi 6 luni închisoare, ca urmare a cererii înaintate de autorităţile judiciare din Spania, de transferare a condamnatului într-un penitenciar din România.
Pentru o mai bună administrare a justiţiei, a fost anexat Dosarul nr. 1934/11-5/2012, întocmit în cauză de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În urma verificărilor efectuate, Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a comunicat, prin adresa nr. 3534957 din data de 12 iulie 2012, că numitul B.A.D. cu domiciliul în municipiul Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi.
De asemenea, din adresa nr. 1907485/11 din data de 17 iulie 2012 a Ministerului Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte a rezultat că B.A.D. este născut la data de 31 decembrie 1977, este cetăţean român.
S-a constatat că este - astfel - îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate - adoptate la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că numitul B.A.D. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 000037/2008 a Judecătoriei de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 3 din Requena la o pedeapsa de 13 ani şi 6 luni pentru săvârşirea unei infracţiuni de agresiune sexuală, prevăzută de art. 178, 179 şi 180 alin. (1) şi (2) din C. pen. spaniol şi la pedeapsa cu o lună amendă în cotă zilnică de 6 euro, cu antrenarea răspunderii personale individuale de 1 zi de privare de libertate pentru fiecare două cote zilnice neachitate.
Această hotărâre, fiind definitivă din data 13 mai 2008, s-a reţinut astfel că este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 304/2004 republicată.
Referitor la situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile spaniole, a rezultat că numitul B.A.D. a fost arestat la data de 13 octombrie 2005, data terminării executării fiind prevăzută pentru 22 aprilie 2019.
În consecinţă, s-a reţinut ca îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În fapt, prin hotărârea de condamnare s-a reţinut că, numiţii B.A.D., Ş.A.S., G.C.A. şi D.V.L., la data de 12 octombrie 2005, în jurul orei 2:00, prin constrângerea părţii vătămate R.V., au întreţinut relaţii sexuale cu aceasta.
Examinând materialul cauzei, Curtea a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prev. de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, fapta reţinută în sarcina persoanei condamnate B.A.D. având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol, prev. art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen. român.
Persoana condamnată B.A.D., încarcerată în Centrul Penitenciar Castellon din Spania, a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunţate de autorităţile spaniole, astfel cum rezultă din declaraţia olografă din data de 25 mai 2010, aflată la dosarul Parchetului.
Pe cale de consecinţă, a fost îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. d) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg şi art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care a criticat hotărârea atacată arătând că este nelegală, deoarece nu rezultă dacă recunoaşte în totalitate Sentinţa penală nr. 000037/2008 a Judecătoriei de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 3 din Requena privind persoana condamnată B.A.D., şi care este pedeapsa de executat în România, faţă şi de neclaritatea datelor cu privire la perioada de arest de dedus din perioada efectiv executată, în condiţiile în care nu se lămureşte situaţia pedepsei cu o lună amendă în cotă zilnică de 6 euro, cu antrenarea răspunderii personale individuale de 1 zi de privare de libertate pentru fiecare două cote zilnice neachitate, aplicată de instanţa spaniolă, respectiv, dacă zilele amendă au fost transformate în zile de închisoare, sau amenda a fost achitată. în acest sens, între relaţiile existente la dosar există neconcordanţe. Mai mult, între "conţinutul dispozitivului hotărârii şi minutei sunt contradicţii, prin menţionarea art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. român, iar în dispozitivul hotărârii apare doar art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a.
Examinând cauza prin prisma motivelor de casare invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că recursul promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este fondat, urmează a-l admite, pentru cele ce succed:
Astfel, deşi instanţa a reţinut în mod corect că a fost sesizată în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a Sentinţei penale nr. 000037/2008 a Judecătoriei de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 3 din Requena privind persoana condamnată B.A.D. în vederea continuării executării pedepsei definitive aplicate acestuia, ca urmare a cererii înaintate de autorităţile judiciare din Spania, de transferare a condamnatului într-un penitenciar din România, se constată inadvertenţe, în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei de executat în România, cu referire şi influenţă şi asupra perioadei executate, necesar a fi dedusă, dar şi asupra datei de sfârşit a executării pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, pe de o parte, că, din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că numitul B.A.D. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 000037/2008 a Judecătoriei de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 3 din Requena, Spania, la o pedeapsa de 13 ani şi 6 luni pentru săvârşirea unei infracţiuni de agresiune sexuală, prevăzută de art. 178, 179 şi 180 alin. (1) şi (2) din C. pen. spaniol şi la pedeapsa cu o lună amendă în cotă zilnică de 6 euro, cu antrenarea răspunderii personale individuale de 1 zi de privare de libertate pentru fiecare două cote zilnice neachitate.
Pe de altă parte, în dispozitivul hotărârii a dispus transferul condamnatului B.A.D., în vederea continuării executării pedepsei de 13 ani, 6 luni şi 15 zile închisoare, într-un penitenciar din România, fără a rezulta şi fără a se motiva ce reprezintă cele 15 zile de închisoare, respectiv dacă zilele amendă au fost transformate în zile de închisoare, sau amenda a fost achitată.
Luând în considerare caracterul integral devolutiv al recursului în speţa de faţă, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs ale parchetului nu justifică pronunţarea unei soluţii de casare cu trimitere spre rejudecare, probele putând fi administrate în faţa instanţei de recurs."
Cauza fiind înregistrată în rejudecare sub numărul de mai sus, Înalta Curte reţine că la termenul din 18 martie 2014, la dosar au fost depuse relaţii de la Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară Internaţională, cu privire la pedeapsa amenzii, din care rezultă că autorităţile spaniole au constatat că aceasta nu s-a transformat în zile închisoare, întrucât condamnatul era insolvabil.
Astfel, se constată că este corectă sesizarea, astfel cum a fost formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale nr. 000037/2008 a Judecătoriei de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 3 din Requena privind persoana condamnată B.A.D. în vederea continuării executării pedepsei de 13 ani şi 6 luni închisoare, ca urmare a cererii înaintate de autorităţile judiciare din Spania, de transferare a condamnatului într-un penitenciar din România, sesizare care va fi admisă ca atare.
În raport cu înscrisurile înaintate de autorităţile competente, sunt îndeplinite condiţiile legale, în sensul că la data primirii cererii de transfer, condamnantul mai avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, există consimţământul acestuia la transfer şi este îndeplinită condiţia dublei incriminări în sensul că fapta care a atras condamnarea constituie infracţiune, potrivit legii penale române fiind încadrabile la infracţiunea de viol, prev. art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen. român.
În condiţiile noii legi penale române, în baza art. 65 C. pen. se va aplica persoanei transferabile pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
De asemenea, întrucât din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile spaniole, a rezultat că numitul B.A.D. a fost arestat la data de 13 octombrie 2005, data terminării executării fiind prevăzută pentru 22 aprilie 2019, deducerea corectă a perioadei executate nu este de la data de 13 mai 2005, ci de la data de 13 octombrie 2005, la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În rejudecare:
Admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind transferarea condamnatului B.A.D., în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România.
Recunoaşte efectele Sentinţei penale nr. 000037/2008 pronunţată de Judecătoria de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 3 din Requena, Regatul Spaniei, definitivă la data de 13 mai 2008.
Dispune transferarea condamnatului B.A.D. cu domiciliul în municipiul Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, în vederea continuării executării pedepsei de 13 ani şi 6 luni închisoare, într-un penitenciar din România.
În baza art. 65 C. pen. aplică persoanei transferabile pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada deja executată de la 13 octombrie 2005 la 24 martie 2014.
Dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 13 ani şi 6 luni închisoare, pe numele persoanei transferabile B.A.D.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1120/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1044/2014. Penal → |
|---|
