ICCJ. Decizia nr. 1120/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1120/2014

Dosar nr. 12728/99/2011

Şedinţa publică din 28 martie 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 385 din data de 02 octombrie 2012 Tribunalului Iaşi a dispus următoarele:

„ În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în rechizitoriu, după cum urmează:

1. pentru inculpatul U.G.D. din infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile de:

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen. - părţi vătămate: A.N.A., M.G., B.I., P.I.G., A.C., P.A., P.S., P.G., B.A.C.,

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată G.M.,

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată C.D.,

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată B.C.D.,

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată F.V.C., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.

2. pentru inculpatul N.I. din infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de:

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - părţi vătămate M.G., A.I., B.I., P.V., T.V., A.C., P.A., P.S.,

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată F.V.C., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.

3. pentru inculpatul U.G. din infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de:

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată G.M.,

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată C.D.,

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată B.C.,

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea678/2001 - parte vătămată A.N.A., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.

A condamnat pe inculpaţii:

1. U.G.D., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. - părţi vătămate: A.N.A., M.G., B.I., P.I.G., A.C., P.A., P.S., P.G., B.A.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pe durata şi în condiţiile prevăzute de textul legal sus-menţionat, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă pe o durată de 6 ani, care constituie termen de încercare potrivit disp. art. 86² C. pen.

În baza disp. art. 86³ C. pen. a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prev. de alin. (1) al textului de lege sus-menţionat, respectiv:

- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare a infractorilor, organ desemnat de instanţă cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) lit. d) şi e) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale să nu intre în legătură cu părţile vătămate A.N.A., M.G., B.I., P.I.G., A.C., P.A., P.S., P.G., B.A.C. şi să nu conducă nici un vehicul.

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a dispus suspendarea şi a executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 14 august 2007 - 12 septembrie 2007.

În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul U.G.D. pentru patru infracţiuni de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, părţi vătămate G.M., C.D., B.C.D. şi F.V.C.

2. N.I., divorţat, un copil minor, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. - părţi vătămate M.G., A.I., B.I., P.V., T.V., A.C., P.A., P.S., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 86³ C. pen. a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prev. de alin. (1) al textului de lege sus-menţionat, respectiv:

- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare a infractorilor, organ desemnat de instanţă cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) lit. d) şi e) C. pen. a obligat pe inculpatul ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale să nu intre în legătură cu părţile vătămate M.G., A.I., B.I., P.V., T.V., A.C., P.A., P.S. şi să nu conducă nici un vehicul.

A tras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 14 august 2007 - 12 septembrie 2007.

În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul N.I. pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, parte vătămată F.V.C.

3. U.G., fără antecedente penale, pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. - parte vătămată A.N.A., la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 81C. pen. raportat la art. 71 alin. (2) şi (5) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată atât a executării pedepsei principale, cât şi a celei accesorii aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani şi 10 luni, perioadă ce constituie pentru inculpat termenul de încercare, calculat în conformitate cu disp. art. 82 C. pen.

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83C. pen.

În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul U.G. pentru trei infracţiuni de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, părţi vătămate G.M., C.D. şi B.C.D.

În temeiul disp. art. 14 şi 346 C. proc. pen., rap. la art. 998 şi urm. C. civ. a obligat inculpaţii să plătească despăgubiri civile după cum urmează:

1. inculpatul U.G.D.:

- părţii civile B.I. suma de 500 euro;

- părţii civile M.G. suma de 500 euro;

- părţii civile P.G.I. suma de 500 euro;

- părţii civile A.C. suma de 500 euro;

- părţii civile B.A.C. suma de 500 euro;

- părţii civile P.I.G. suma de 500 euro;

2. inculpatul N.I.:

- părţii civile A.I. suma de 600 euro;

- părţii civile P.V. suma de 500 euro;

- părţii civile Ţ.V. suma de 500 euro;

- părţii civile M.G.C. suma de 500 euro;

- părţii civile B.I. suma de 600 euro.

3. inculpaţii U.G.D. şi U.G., în solidar:

- părţii civile A.N. suma de 400 euro;

4. inculpatul U.G.D. şi inculpatul N.I., în solidar:

- părţii civile P.A. suma de 500 euro;

- părţii civile P.S. suma de 500 euro.

În temeiul disp. art. 118 lit. d) C. pen. rap. la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a confiscat de la inculpaţi sumele dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor şi care nu sunt restituite părţilor vătămate:

- de la inculpaţii U.G.D. şi U.G. câte 1.350 euro;

- de la inculpaţii U.G.D. şi N.I. câte 250 euro.

În baza disp. art. 357 alin. (2) lit. c), rap. la art. 353 C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 15 august 2007 asupra sumei de 930 euro aparţinând inculpatului N.I. şi a sumelor de 815 euro şi 165 RON aparţinând inculpatului U.G.D.

În temeiul disp. art. 166 şi urm. C. proc. pen. a ridicat sechestrul asigurător dispus asupra imobilului situat în intravilanul municipiului Paşcani şi asupra autoturismelor marca V. şi marca A., autoturisme predate firmei de leasing.

A dispus radierea din Registrul de carte funciară Paşcani a înscrierii privind sechestrul penal şi ridicarea interdicţie de grevare şi înstrăinare a imobilului.

A admis cererea formulată de numita N.D., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat L.B., Iaşi, şi, în temeiul disp. art. 109 alin. (5), art. 169 rap. la art. 168 C. proc. pen., dispune restituire către numita N.D. a sumei de 19.500 euro ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la domiciliul inc. N.I., la data de 14 august 2007.

În temeiul disp. art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea autoturismului folosit la realizarea transportului persoanelor traficate, marca H., aparţinând inculpatului N.I.

În temeiul disp. art. 191 rap. la art. 189 C. proc. pen., a obligat inculpaţii să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează: U.G.D. suma de 7.800 RON, din care 3.800 RON reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu pentru părţile vătămate, inculpatul N.I. suma de 6.600 RON, din care 2.600 RON reprezintă onorariu avocat oficiu desemnat părţilor vătămate, iar inculpatul U.G. suma de 5.200 RON, din care 400 RON reprezintă onorariu avocat oficiu desemnat inculpatului, iar 800 RON reprezintă onorariu avocat oficiu desemnat părţii vătămate.”

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

„Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dat în Dosarul nr. 68/D/P/2009, la data de 07 octombrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor U.G.D., U.G. şi N.I. (faţă de care acţiunea penală a fost pusă în mişcare anterior, prin ordonanţele procurorului din data de 14 august 2007) sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de „trafic de persoane” prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus, totodată, scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, apreciindu-se că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, precum şi scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor U.R.V. şi U.C. pentru infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut faptul că în cursul lunii aprilie 2006, informativ, s-a stabilit faptul ca numiţii U.G. şi fiii acestuia G.D., C., R.V., precum şi numitul N.I., toţi din municipiul Paşcani, au preocupări infracţionale pe linia traficului de fiinţe umane pe relaţia Grecia.

Astfel, aceştia, prin promisiuni mincinoase, racolau persoane de pe raza municipiului Paşcani şi a localităţilor limitrofe, îi transportau în scopul exploatării prin muncă în mai multe localităţi din Grecia, în special în agricultură, cu nerespectarea condiţiilor de protecţie a muncii şi a regulilor minime de trai.

În esenţă, prin actul de sesizare a instanţei, în sarcina inculpaţilor U.G.D., U.G. şi N.I. s-au reţinut următoarele aspecte:

Prin promisiuni mincinoase, inculpaţii racolau persoane de pe raza municipiului Paşcani şi a localităţilor limitrofe, îi transportau în scopul exploatării prin muncă în mai multe localităţi din Grecia, pentru a lucra în agricultură, cu nerespectarea condiţiilor de protecţie a muncii şi a regulilor minime de trai.

Toate victimele ascultate au precizat că inculpaţii le prezentau o realitate deformată despre situaţia existentă în Grecia, arătând că pot câştiga sume cuprinse între 37 şi 50 euro pe zi, că au cazarea şi o masă gratuită. Astfel, se inducea victimelor convingerea că aceste facilităţi erau obţinute doar ca efect al relaţiei victimelor cu angajatorii, motiv pentru care trebuia achitată o sumă care varia între 450-600 euro, în funcţie de informaţiile pe care le deţineau inculpaţii despre posibilităţile financiare ale fiecărei victime în parte.

Din probele existente la dosarul cauzei reiese faptul că iniţial au efectuat acte de racolare învinuiţii U.G. şi U.C., acesta ocupându-se şi de transportul victimelor până în Grecia (în acest sens, declaraţiile victimelor D.I. şi L.C.). Ulterior, cei doi inculpaţi au acţionat mai mult pe teritoriul Greciei, existând la dosar probe din care reiese că inculpatul U.C., împreună cu fratele său, U.R.V. au lovit două părţi vătămate - A.I. şi B.I. - şi au ameninţat o a treia - F.V.C., părţi vătămate care intenţionau să plece din locul unde fuseseră aduse de inculpaţi, deşi nu făcuseră integral plata „serviciilor” către inculpaţi. Ulterior, de recrutarea şi transportarea majorităţii victimelor s-au ocupat învinuiţii U.G.D. şi N.I., contra unor sume de bani ce variau între 450 şi 600 euro de persoană, întotdeauna alegând ruta Ungaria-Austria-Italia-Grecia. Ajunse în Grecia, victimele erau lăsate să se descurce pe cont propriu, deşi racolatorii ştiau că acestea nu cunosc limba şi nu au alte sume de bani asupra lor - pentru masă şi cazare. Ulterior, în cazul în care mai aveau un rest de plată din suma iniţial pretinsă şi doreau să plece, aşa cum s-a arătat mai sus, victimelor li se luau paşapoartele şi erau ameninţate cu bătaia de membrii grupării, paşapoartele restituindu-se după ce victimele efectuau plata.

În perioada ulterioară sesizării au fost identificate şi audiate un număr de 28 de persoane (19 părţi vătămate şi 9 martori) despre care existau indicii că ar fi fost transportate, cazate şi determinate să muncească în condiţii improprii în Grecia, respectiv: D.I., din localitatea Valea Seacă, judeţul Iaşi, A.N.A, din municipiul Paşcani, judeţul Iaşi, M.G. din localitatea Hălăuceşti, judeţul Iaşi, B.I., din municipiul Paşcani, L.C.C. din localitatea Valea Seacă, judeţul Iaşi, P.I.G., din localitatea Stolniceni Prăjescu, judeţul Iaşi, G.M., din localitatea Timişeşti, judeţul Neamţ, C.D. din localitatea Timişeşti, judeţul Neamţ, M.G.C., din localitatea Valea Seacă, judeţul Iaşi, A.I., din localitatea Valea Seacă, judeţul Iaşi, B.I., din localitatea Valea Seacă, judeţul Iaşi, P.V., din localitatea Valea Seacă, judeţul Iaşi, Ţ.V., din localitatea Valea Seacă, judeţul Iaşi, A.C., localitatea Zvoroneşti, judeţul Neamţ, B.C.D., din municipiul Paşcani, judeţul Iaşi, F.V.C., din municipiul Paşcani, judeţul Iaşi, P.A., din comuna Timişeşti, judeţul Neamţ, P.S., din localitatea Timişeşti, judeţul Neamţ, P.G.I., din localitatea Hălăuceşti, judeţul Iaşi, S.C.A, din localitatea Valea Seacă, judeţul Iaşi.

Punctual, victimele au declarat aproximativ în acelaşi registru referitor la modul în care au fost racolate, transportate, cazate, determinate să lucreze de către inculpaţi.

În rechizitoriu au fost descrise apoi, la pct. 1 - 18, împrejurările în care cei trei inculpaţi au recrutat şi transportat în Grecia un număr de 16 persoane (două dintre acestea fiind racolate de către inculpatul U.C.).

Astfel, la pct. 1 şi 3 s-a arătat că la sfârşitul lunii februarie 2006 ar fi fost recrutate şi transportate în Grecia de către inculpatul U.C. părţile vătămate: D.I. şi L.C.C.

La pct. 2 s-a arătat că la data de 23 februarie 2006 inculpatul U.G. a recrutat-o pe partea vătămată A.N.A., pe care, prin intermediul inculpatului U.G.D., a trimis-o în Grecia, în localitatea Ellos.

La pct. 4 actul de sesizare se referă la recrutarea de către inculpatul U.G.D., la sfârşitul începutul lunii ianuarie 2006, a părţii vătămate M.G.

La pct. 5 sunt descrise circumstanţele în care inculpatul U.G.D., în cursul lunii martie 2005, a recrutat şi transportat la muncă în Grecia pe partea vătămată B.I.

La pct. 6, în actul de sesizare, sunt descrise împrejurările în care inculpatul U.G.D. l-a recrutat şi transportat spre Grecia pe P.I.G., la mijlocul lunii iunie 2006.

La pct. 7 rechizitoriul descrie rezumativ condiţiile în care, în jurul datei de 21 martie 2006, inculpaţii U.G. şi U.G.D. au recrutat şi transportat la muncă în Grecia pe partea vătămată G.M.

La pct. 8 actul de sesizare descrie circumstanţele în care inculpaţii U.G. şi U.G.D. au recrutat, respectiv transportat în Grecia pe partea vătămată C.D., căreia i-a solicitat, în prealabil, să mai caute şi alte persoane dornice să plece la muncă în Grecia.

La pct. 9 s-a arătat că, în luna aprilie 2006, inculpatul N.I. ar fi recrutat şi transportat în Grecia, în aceleaşi condiţii, pe partea vătămată M.G.C.

La pct. 10, rechizitoriul descrie împrejurările în care, la începutul lunii martie 2006, inculpatul N.I. l-a recrutat pe A.I., persoană pe care a transportat-o în Grecia, în localitatea Ellos.

La pct. 11 actul de sesizare se referă la recrutarea părţii vătămate B.I., în luna martie 2006, de către inc. N.I., care a efectuat şi transportul părţii vătămate în Grecia.

La pct. 12 sunt descrise împrejurările în care, la începutul lunii martie 2006, folosind aceleaşi manopere frauduloase, inculpatul N.I. a recrutat şi transportat în Grecia, în localitatea Ellos pe partea vătămată P.V.

La pct. 13 rechizitoriul descrie circumstanţele în care a fost recrutat, transportat şi exploatat, în aceleaşi împrejurări, de către inculpatul N.I., partea vătămată Ţ.V.

La pct. 14 din rechizitoriu sunt prezentate împrejurările în care partea vătămată A.C. a fost recrutată şi transportată în Grecia, în localitatea Agios Dimitrios, de către inculpatul U.G.D.

La pct. 15 sunt descrise circumstanţele în care inculpatul U.G. şi U.G.D. l-au recrutat şi transportat în localitatea Agios Dimitrios din Grecia, pe numitul B.C.D.

La pct. 16 sunt prezentate împrejurările în care partea vătămată F.V.C. a fost recrutat de către inculpatul U.G.D., a fost transportat în Grecia, unde a fost cazat de inculpatul. N.I., într-o casă pe care acesta o avea închiriată.

La pct. 17 actul de sesizare descrie circumstanţele în care părţile vătămate P.A. şi soţul ei P.S. au fost racolate şi transportate în Grecia de inculpaţii U.G.D. şi N.I.

La pct. 18 sunt descrise împrejurările în care partea vătămată P.G.I. a fost recrutată şi transportată în Grecia, localitatea Ellos, la sfârşitul lunii ianuarie 2006, de către inculpatul U.G.D.

Deşi nu a fost menţionată în expozitivul rechizitoriului, pe citativul acestuia (unde sunt enumerate 20 de părţi vătămate), D.I.I.C.O.T. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat citarea ca parte vătămată şi a numitei P.A.

La termenul de judecată din data de 31 ianuarie 2012, reprezentantul D.I.I.C.O.T. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus la dosar un înscris prin care a făcut o serie de precizări cu privire la rechizitoriu. Astfel, după ce a precizat pentru fiecare inculpat care sunt victimele traficate, a menţionat că situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu prezintă pe larg faptele inculpaţilor, completările depuse la dosar vizând secţiunea „în drept” a rechizitoriului.

S-a subliniat că sesizarea instanţei s-a făcut cu privire la un număr de 16 de părţi vătămate, deşi la pct. 1 şi 3 din rechizitoriu se face vorbire de două părţi vătămate presupus a fi traficate de numitul U.C., însă pe citativul rechizitoriului este menţionată şi numita P.C., persoană care a fost audiată în cursul urmăririi penale.

În contextul aceloraşi precizări, la data de 05 iunie 2012, instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor extindere a acţiunii penale în ceea ce-l priveşte pe inculpatul U.G.D. pentru alte acte materiale, în concret vizând situaţia părţii vătămate P.C.

Prin încheierea din 11 septembrie 2012, instanţa a admis cererea şi, în temeiul art. 335 alin. (1) C. proc. pen., a extins acţiunea penală faţă de inculpatul U.G.D. şi cu privire la acest act material, având în vedere, pentru aceasta, împrejurarea că, în cursul judecăţii, probele administrate au conturat bănuiala că această faptă ar fi fost comisă în aceleaşi împrejurări şi condiţii cu cele arătate în rechizitoriu. Astfel, datele cu privire la acest act material rezultă din: declaraţiile a două părţi vătămate A.N.A. şi B.I., cât şi din declaraţiile martorului G.M. audiat de instanţă.

Este adevărat că această parte vătămată fusese audiată şi în cursul urmăririi penale şi că existau şi atunci indicii care să contureze împrejurarea că ar putea fi victimă a aceloraşi infracţiuni pentru care era cercetat inculpatul U.G.D., însă datele relevate în cursul judecăţii au fost de natură să consolideze această bănuială şi au justificat extinderea acţiunii penale. Cu alte cuvinte, împrejurarea că încă din cursul urmăririi existau indicii cu privire la acest act material, nu exclude posibilitatea instanţei de a extinde acţiunea penală cu privire la acesta, în condiţiile în care cercetarea judecătorească a relevat noi elemente, suplimentare, de natură să creeze convingerea instanţei că există şi alte acte materiale nereţinute în rechizitoriu şi care ar putea intra în conţinutul infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

La acelaşi termen, după extinderea acţiunii penale şi reţinerea cauzei pentru judecarea întregului ansamblu infracţional, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 335 alin. (3) C. proc. pen. şi a pus în discuţia contradictorie a părţilor încadrarea juridică ce ar putea fi dată tuturor acestor fapte, în sensul următor:

1. pentru inculpatul U.G.D. din infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile de:

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - părţi vătămate: A.N.A., M.G., B.I., P.I.G., A.C., P.A., P.S., P.G., B.A.C.,

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată G.M.,

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată C.D.,

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată B.C.D.,

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată F.V.C., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.

2. pentru inculpatul N.I. din infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de:

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - părţi vătămate M.G., A.I., B.I., P.V., T.V., A.C., P.A., P.S.,

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată F.V.C. , cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.

3. pentru inculpatul U.G. din infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de:

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată G.M.,

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată C.D.,

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată B.C.,

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată A.N.A., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele probe şi mijloace de probă: declaraţiile inculpaţilor; copiile cazierelor judiciare ale inculpaţilor; declaraţiile părţilor vătămate B.I., A.N.A., M.G., P.I., A.C., B.C., C.D., F.V.C., B.A.C., A.I., P.V., Ţ.V., G.M.; a fost depusă o cerere de către numita N.D., sora inculpatului N.I., de restituire a lucrurilor, în temeiul art. 169 C. proc. pen., respectiv restituirea sumei de 19.500 euro, precum şi înscrisuri doveditoare; au fost depuse înscrisuri în circumstanţiere pentru inculpatului U.G.D., declaraţii extrajudiciare ale unor persoane care au fost în Grecia, la muncă, prin intermediul inculpatului şi şi-au manifestat recunoştinţa pentru ajutorul acordat de către acesta, precum şi o caracterizare a inculpatului făcută de muncitorii din localitatea Agios Dimitrios - Livadia; au fost depuse înscrisuri de către partea vătămată A.C., copii la actelor de stare civilă, ale unor acte medicale pentru el şi pentru fiica sa.

Părţile vătămate B.I., P.I.G., M.G.C., P.A. şi P.S. nu s-au prezentat în instanţă pentru a fi audiate, fiind plecate în străinătate de mai mult timp şi orice demers de aflare a adresei reale a acestora, inclusiv prin intermediul mandatelor de aducere, a rămas fără nici un succes, instanţa urmând a lua însă în considerare declaraţiile acestora din faza de urmărire penală.

De asemenea, au fost audiaţi martorii din lucrări A.P., B.M., P.A.C., P.C., D.I., L.C.C.; precum şi martorii propuşi în apărare de către inculpaţi, respectiv: G.I., C.V., G.M., B.C., P.S.V., R.I. şi G.M.; de asemenea, având în vedere declaraţiile părţilor vătămate G.M., C.D., B.C.D. şi F.V.C. care au precizat în faţa instanţei că nu doresc să participe în proces ca părţi vătămate sau civile, în temeiul art. 82 C. proc. pen., instanţa a pus în discuţia părţilor audierea acestor persoane în calitate de martori şi, a procedat în consecinţă; cu privire la martorii D.V. şi C.C. instanţa a constatat imposibilitatea audierii, primul fiind plecat în Germania cu familia şi nu se cunoaşte data revenirii în ţară, iar cel de-al doilea a decedat.

Părţile vătămate s-au constituit iniţial părţi civile în faza de urmărire penală şi şi-au menţinut calitatea de părţi civile şi în faţa instanţei de judecată, cu excepţia numiţilor G.M., C.D., B.C.D. şi F.V.C., iar prin nota depusă la dosar de apărătorul desemnat din oficiu, în conformitate cu disp. art. 44 din Legea nr. 678/2011, au detaliat pretenţiile civile.

Inculpatul U.G.D., audiat fiind în cursul cercetării judecătoreşti a declarat că nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa. El susţine că a plecat pentru prima dată în Grecia în anul 2000, împreună cu fratele şi tatăl său, pentru a lucra în agricultură, fără a avea certitudinea unui loc de muncă şi fără a cunoaşte limba. După ce a obţinut dreptul legal de şedere şi de muncă, începând cu anul 2001, inculpatul al revenit în ţară de mai multe ori, ocazii cu care, concetăţenii săi, care aveau o situaţie financiară foarte grea, i-au cerut detalii despre activitatea pe care o desfăşoară în Grecia, dar şi sprijinul pentru a ajunge şi ei acolo, la muncă.

Susţine inculpatul că le-a relatat onest care sunt condiţiile de lucru din Grecia, cât câştiga el, care sunt cheltuielile curente, precum şi faptul că este de acord să le ajute să ajungă în Grecia, unde, dacă va putea o sa discute cu angajatorul său ca să-i angajeze şi pe ei. Astfel, inculpatul recunoaşte că a transportat în Grecia persoanele reţinute în actul de inculpare, cărora nu le-a promis asigurarea unui loc de muncă, cazare sau alte facilităţi, ci doar le-a solicitat câte 150-200 euro fiecăreia, pentru transport, plata motorinei şi taxa de feribot. Alte sume de bani nu le-a mai pretins părţilor vătămate, iar odată ajunşi în Grecia fiecare trebuia să se descurce pe cont propriu.

Relativ la condiţiile de muncă şi de cazare a susţinut inculpatul că persoanele care doreau să muncească reuşeau să câştige atât cât era necesar pentru a se întreţine, respectiv câte 900 euro pe lună, că el locuia separat cu prietena sa într-un imobil cu două camere pentru care plătea 50 euro pe lună, iar cu privire la echipamentul de muncă, a precizat că angajatorii nu asigurau echipament de protecţie, fiecare muncitor şi-l procura singur.

Recunoaşte inculpatul că de două ori traseul până în Grecia l-a parcurs împreună cu inculpatul N.I., care avea un autoturism marca H. cu care transporta şi el persoane din aceeaşi localitate.

Inculpatul N.I. a declarat în faţa instanţei că a plecat în Grecia cu o călăuză, în anul 2000, pentru a lucra în agricultură. După ce a revenit în ţară, în anul 2005, în discuţiile purtate cu consătenii săi, le-a relatat despre activitatea pe care o desfăşoară în Grecia, cât câştigă, care sunt condiţiile de muncă, iar părţile vătămate i-au solicitat ajutorul pentru a merge şi ele la muncă. Inculpatul a fost de acord, cu precizarea că le cerea părţilor vătămate doar bani pentru transport.

În aceste împrejurări inculpatul transporta în Grecia câte 2-3 persoane la fiecare deplasare, iar acestea rămâneau la muncă câte două trei sezoane. S-a arătat surprins de acuzaţiile pe care părţile vătămate i le-au adus, întrucât susţine că în Grecia s-a întâlnit cu acestea, a observat că îşi procurau haine scumpe, bijuterii, jucau jocuri de noroc şi aveau un trai mulţumitor.

Dacă era disponibilitate de a munci, se putea lucra câte 12 ore pe zi, iar pentru orele suplimentare se plătea în plus, astfel că se putea ajunge la un câştig de 45 euro pe zi. Dacă părţile vătămate se limitau la cele 8 ore de muncă, după care se odihneau, se duceau la distracţii, atunci nu reuşeau să strângă nici un ban, iar la întoarcerea în ţară, pentru a nu da explicaţi părinţilor, au ales să invoce condiţiile grele de muncă.

Cu privire la sumele percepute părţilor vătămate şi la opţiunea acestora de a se deplasa cu autoturismul inculpatului, acesta a declarat că în acea perioadă se circula mai dificil prin Bulgaria, fiind probleme la vama de la bulgari, astfel că ei mergeau prin Ungaria, Italia şi treceau cu feribotul în Grecia, suma plătită de părţile vătămate fiind de 200 euro.

Inculpatul nu a recunoscut că ar fi promis părţilor vătămate asigurarea unui loc de muncă sau a cazării în Grecia, fiecare trebuia să se descurce pe cont propriu, şi nici faptul că ar fi ameninţat partea vătămată Ţ.V. cu exercitarea de acte de violenţă, cu ocazia unei convorbiri telefonice avute cu aceasta.

Inculpatul U.G. nu a recunoscut că ar fi recrutat părţi vătămate pentru a le trafica în Grecia în vederea exploatării prin muncă. Susţine că a lucrat cu tatăl părţii vătămate B.C., iar acesta s-a interesat despre condiţiile de lucru din Grecia, solicitându-i totodată, să-l ajute şi pe fiul său, partea vătămată B.C., să ajungă în Grecia.

Partea vătămată a efectuat transportul împreună cu inculpatul U.G.D., iar când a ajuns în Grecia, a mers într-o piaţă de unde angajatorii îşi alegeau forţa de muncă, astfel că au lucrat împreună la cules de măsline. Partea vătămată a fost cazată într-un imobil cu toate utilităţile, cu 2-3 persoane în cameră, iar pentru persoanele care lucrau la prăşit, inculpatul susţine că unii angajatori ofereau la ora 10.00 o plăcintă şi o cafea, iar la sfârşitul zilei de lucru câte o bere.

Susţine inculpatul că nu a mai ajutat pe nimeni să ajungă în Grecia, nu a afişat anunţuri de mică publicitate cu oferte de lucru în Grecia, însă a fost sunat de diferiţi cetăţeni care-i spuneau că au numărul de telefon de la alţi consăteni. Referitor la partea vătămată A.N.A., susţine că nu a primit nicio sumă de bani de la tatăl acestuia, cu care, de altfel, se află în relaţii de duşmănie.

În acest sens, prin avocat, inculpatul a depus la dosar copia unei sentinţe penale din anul 1992, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 5.000 RON amendă penală pentru comiterea unei infracţiuni de lovire, însă nu rezultă din cuprinsul hotărârii în dauna cărei părţi vătămate a fost comisă fapta.

Părţile vătămate şi-au menţinut, în linii mari, declaraţiile date în faza de urmărire penală, însă numiţii G.M., C.D., B.C.D. şi F.V.C. au declarat în faţa instanţei că nu doresc să participe în proces ca părţi vătămate şi nu-şi menţin constituirea ca părţi civile din cursul urmăririi penale.

Analizând actele şi lucrările dosarului cu privire la întreg ansamblul infracţional dedus judecăţii (toate faptele), instanţa de fond a reţinut următoarele:

Cu privire la circumstanţele în care s-a iniţiat recrutarea de cetăţeni români pentru a fi transportaţi în Grecia, pentru muncă, în condiţii nelegale şi cu privire la persoanele implicate în această activitate:

Libera circulaţie a bunurilor, serviciilor şi persoanelor, respectiv posibilitatea de a călători dintr-o parte într-alta a lumii, numărul ridicat al persoanelor cu grad scăzut de calificare care nu-şi găsesc locuri de muncă în ţara de origine, nivelul de trai scăzut care afectează echilibrul economic al familiei, ceea ce determină schimbarea locului de muncă şi căutarea altuia mai avantajos din punct de vedere financiar, nivelul scăzut de instruire al persoanelor care determină acestora o viziune limitată şi deformată privind modul de integrare în viaţa socială, având drept consecinţă deficienţe de adaptare, sunt premisele care au favorizat recrudescenţa infracţiunilor de trafic de persoane.

Metoda cea mai des întâlnită şi mai facilă este cea a recrutării sub falsa promisiune a asigurării legale a unui loc de muncă bine plătit în străinătate, deoarece persoanele recrutate au un nivel scăzut de instruire şi nu pot percepe inadvertenţele din argumentele traficanţilor şi nu sunt în măsură să ceară informaţii suplimentare.

Membri familiei U., tatăl şi cei doi fii, U.G.D. şi U.C., împreună cu inculpatul N.I., prieten cu cei doi fraţi U. au plecat în Grecia în anul 2000, pentru a lucra în agricultură. După ce au obţinut permis de lucru şi viză de şedere în Grecia, au început să revină în ţară, ocazie cu care, în discuţiile purtate cu consătenii lor, persoane din zone defavorizate, cu o situaţie materială foarte grea, le-au prezentat care sunt condiţiile de lucru în Grecia, cât câştigă ei şi cum pot să-i ajute şi pe alţii să obţină un loc de muncă.

Chiar dacă este posibil ca la început familia U. şi N.I. au plecat în Grecia pentru a munci, ulterior a apărut cu mult mai uşor să trafice persoane din România în scopul obţinerii unor sume de bani în mod facil. Cunoscând limba, cunoscând localnicii, modul în care trebuie să se lucreze, dispunând de imobile (improprii locuirii, dar în care cazau, pe mulţi bani, victimele), inculpaţii reuşeau să-şi realizeze de fiecare dată scopul infracţional.

Este de precizat că inculpaţii aveau pus la punct un plan infracţional de traficare a părţilor vătămate, concretizat în legături stabilite cu funcţionari de la Vama Borş pentru a le facilita tranzitul mai rapid prin punctul de frontieră - dovadă fiind procesele-verbale de verificare a bazelor de date a I.G.P.F. privind intrările/ieşirile din ţară, care probează un trafic destul de intens al inculpaţilor, în unele luni fiind în evidenţă cu două intrări/ieşiri din ţară; efectuarea demersurilor privind încheierea asigurărilor medicale; stabilirea traseului de deplasare în Grecia pe ruta Ungaria-Austria-Italia şi trecerea cu feribotul în Grecia; prin stabilirea unor persoane de contact în Grecia, în calitate de şefi de echipă sau gazde - de cele mai multe ori români sau persoane de etnie romă - care le puteau oferi părţilor vătămate cazare şi supraveghere la locul de muncă; dezvoltarea unei reţele de diseminare a informaţiilor de către persoanele care au fost la muncă personal, sau aveau pe cineva din familie care a ajuns în Grecia prin intermediul inculpaţilor.

Cu privire la împrejurările în care au fost recrutate şi traficate părţile vătămate, în legătură cu care instanţa a fost investită.

1. Partea vătămată A.N.A. a declarat că a fost racolată de inculpatul U.G., care se cunoştea cu tatăl său, şi i-a făcut iniţial acestuia o ofertă, însă acesta nu avea paşaport, astfel că inculpatul i-a promis părţii vătămate, în schimbul sumei de 500 euro, un loc de muncă în Grecia, în agricultură, plătit cu 40-50 euro/zi, cazare şi o masă pe zi gratuită, precum şi transportul până acolo. După ce s-a înţeles cu privire la condiţiile „contractuale”, victima a fost transportată în Grecia de inculpatul U.G.D., la începutul lunii martie 2006, în localitatea Ellas din Grecia, împreună cu partea vătămată, în aceeaşi maşină mergând şi părţile vătămate P.A.C., G.M. şi A.I., toţi din aceeaşi localitate.

Ajunşi în Grecia, partea vătămată a fost predată unui cetăţean român de etnie romă.

Această persoană avea un imobil în acea localitate în care a cazat părţile vătămate, imobil fără apă curentă, canalizare, în interior locuind într-un spaţiu de 15 m.p. aproximativ 14 oameni, pentru care erau obligaţi să plătească o chirie de 60 euro/lună de fiecare.

Conform propriei declaraţii, partea vătămată i-a plătit inculpatului U.G.D. suma de 400 euro, diferenţa de 100 euro urmând a fi achitată ulterior.

Partea vătămată a lucrat 4 săptămâni în agricultură, la cules de portocale, fără asigurarea echipamentului de protecţie necesar desfăşurării activităţii în condiţii normale, câştigând aproximativ 15 euro/zi, bani care nu-i ajungeau decât pentru a plăti chiria şi pentru a se hrăni foarte auster.

În plus, lucra la temperaturi ridicate, nu îi era asigurată apa potabilă (partea vătămată arată că lucra şi la temperaturi de peste 30 grade celsius) şi nici masa gratuită promisă în ţară de inculpatul U.G. Datorită faptului că se rănea foarte des în arborii din care culegea, în cele din urmă victima şi-a cumpărat singură echipament de protecţie.

La aproximativ două săptămâni de la ajungerea sa în localitatea Ellas, l-a contactat pe U.G.D., căruia i-a reproşat condiţiile grele de muncă, cazare şi câştigul modic, însă a primit ameninţări şi i-au fost adresate injurii de către U.G.D.

Deşi a lucrat mai mult de o lună în Grecia, pentru a putea reveni în ţară A.N.A. a solicitat sprijinul surorii sale, aflată în Italia, care i-a trimis suma de bani necesară achiziţionării biletului de transport până acasă.

A.N.A. s-a constituit parte civilă în procesul penal, în cursul urmăririi penale, cu suma de 500 euro, reprezentând daune materiale, respectiv 2.000 RON, reprezentând daune morale.

În cursul cercetării judecătoreşti şi-a majorat cuantumul daunelor morale la suma de 10.000 RON.

2. Partea vătămată M.G. a fost racolată de inculpatul U.G.D., acesta promiţându-i, în schimbul sumei de 500 euro, un loc de muncă în Grecia, în agricultură, plătit cu 30 euro/zi, cazare gratuită şi o masă de prânz zilnic, precum şi transportul până acolo. A fost transportat în Grecia, pe data de 24 ianuarie 2006, cu autoturismul inculpatul U.G.D., pe itinerariul Hălăuceşti-Paşcani-Vama Borş-Ungaria-Austria-Italia-Grecia. Au mai călătorit cu aceştia numiţii P.I., B.M.C. şi G.H.I.

La destinaţie, în oraşul grec Ellas, au ajuns după două zile, acolo unde partea vătămată M.G. i-a achitat inculpatului U.G.D. suma de 400 euro, întrucât suma de 100 euro fusese plătită în ţară. În localitatea Ellas din Grecia a fost predat de către inculpat unui cetăţean român, căruia i-a reţinut doar prenumele „C.”, care avea calitatea de şef de echipă, şi care le-a prezentat o cameră de aproximativ 9 m.p., în care se aflau 4 paturi şi unde trebuiau să doarmă 12 oameni. A refuzat cazarea în aceste condiţii, iar ulterior a fost cazat de o femeie într-un fost garaj reamenajat, fără apă curentă, canalizare, plătind pentru aceasta 50 euro pe lună.

A câştigat în doua săptămâni, lucrând la cules de portocale aproximativ 150 euro, din care a achitat şi chiria, iar în a treia săptămână a câştigat chiar mai puţin. Nu i-a fost asigurat echipamentul de protecţie necesar desfăşurării activităţii în condiţiile legii.

I-a reproşat lui „C.” că nu putea nici măcar să se întreţină din banii pe care-i obţineau din culesul portocalelor. A lucrat 3 săptămâni în agricultură, la cules de portocale în localitatea Ellas, fără asigurarea echipamentului de protecţie necesar desfăşurării activităţii în condiţii normale, câştigând aproximativ între 5-25 euro/zi, bani care nu-i ajungeau decât pentru a plăti chiria şi a se hrăni.

Pentru a putea reveni în ţară M.G. a solicitat sprijinul surorii sale, aflată în Italia, care i-a trimis suma de bani necesară achiziţionării biletului de transport până acasă.

În cursul urmăririi penale partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 euro cu titlu de daune materiale şi suma de 35.000 RON, cu titlu de morale.

3. Partea vătămat B.I. a fost racolat de inculpatul U.G.D., acesta promiţându-i, în schimbul sumei de 500 euro, un loc de muncă în Grecia, în agricultură, plătit între 40-60 euro/zi, cazare gratuită şi o masă de prânz pe zi, precum şi transportul până acolo. A plecat în Grecia, pe data de 01 aprilie 2006, cu maşina inculpatului U.G.D., pe itinerariul Paşcani-Vama Borş-Ungaria-Austria-Italia-Grecia. Au mai călătorit cu aceştia numiţii P.A.C., A.M. şi R.I., toţi din Paşcani.

După două zile au ajuns la destinaţie, în localitatea Aghios Dimitrios, situată în apropierea localităţii Livadia, unde partea vătămată a fost abandonată de inculpatul U.G.D., acesta spunându-i că va reveni a doua zi.

Partea vătămată şi-a găsit cazare intr-un imobil, locuind în condiţii improprii, aproximativ 12 persoane în două camere, pentru care plătea 50 euro pe lună.

Întrucât nu cunoştea limba, în prima lună de şedere partea vătămată a lucrat efectiv 7-8 zile, câştigând aproximativ 25 euro/zi. Banii obţinuţi în aceste condiţii i-au ajuns doar pentru a se hrăni şi pentru a plăti chiria. Ulterior, a intenţionat să revină în ţară, însă nu dispunea de suma necesară achitării transportului.

În a doua lună de şedere partea vătămată declară că l-a întâlnit pe inculpatul U.G., căruia i-a reproşat faptul că fiul său l-a înşelat cu privire la condiţiile de muncă, iar U.G. i-a răspuns că aşa cum se descurcă şi alţi 300 de români care lucrau în acea localitate se va descurca şi el.

A mai precizat partea vătămată B.I. că inculpatul U.G. cunoştea limba greacă, forma echipe de lucru, echipe care desfăşurau activităţi în agricultură, la prăşit bumbac, la irigaţii, beneficiarii fiind cetăţeni greci, acesta având trecere pe lângă beneficiarii amintiţi. Partea vătămată a mai arătat faptul că inculpatul U.G. ţinea legătura permanent cu fiul său, U.G.D., pentru a efectua noi transporturi de persoane în Grecia. În aproximativ două săptămâni, lucrând la prăşit pe plantaţiile de bumbac şi roşii, a câştigat între 25-37,5 euro pe zi, în condiţii de lucru grele (desfăşura activităţi la temperaturi de 40 de grade, fără pauză pentru servitul mesei de prânz, fără să-i fie asigurat echipamentul de protecţie, lucra 12 ore pe zi, nu îi era asigurată masa de prânz şi nici cazarea).

Se întâmpla să lucreze uneori câte 12 ore pe zi, pentru care câştiga câte 37 euro, însă erau activităţi sporadice, se întâmpla să lucreze o zi şi alte câteva zile să stea acasă, datorită condiţiile atmosferice. Partea vătămată susţine că a fost luat la muncă într-o zi de inculpatul N.I., la strâns baloţi, pentru care a câştigat 15 euro, pentru o oră de lucru.

El revenit acasă la sfârşitul lunii iulie, anul 2006 şi, auzind că membrii din familia U. promite şi altor persoane locuri de muncă în aceleaşi condiţii, încercând astfel să recruteze persoane de pe raza localităţii Paşcani, le-a prezentat situaţia, arătându-le condiţiile mizere de muncă şi trai. În urma acestei intervenţii, partea vătămată a primit ameninţări de la inculpatul U.G. şi de la învinuitul U.R.V.

B.I. s-a constituit parte civilă în procesul penal, în cursul urmăririi penale, cu suma de 700 euro, reprezentând daune materiale, respectiv 10.000 RON, reprezentând daune morale.

4. Partea vătămată P.I.G. s-a întâlnit cu numita H.V. care i-a spus că fiica sa a fost transportată în Grecia de către inculpatul U.G., lucrează în agricultură, astfel că i-a recomandat să meargă şi el, luându-i şi numărul de telefon pentru a-i facilita contactul cu inculpatul U.G.

La scurt timp, partea vătămată a fost contactată de U.G.D. care i-a spus că se află în Grecia şi că se va întoarce în România în câteva zile, moment în care se vor întâlni. Astfel, după câteva zile, P.I.G. a fost sunat de U.G.D., cu care s-a întâlnit în municipiul Paşcani; acesta era însoţit de inculpatul N.I. Cei doi l-au întrebat dacă doreşte să lucreze în Grecia, şi, la confirmarea acestuia, i-au spus că va putea câştiga 37 euro pe zi în agricultură (la prăşit bumbac). De asemenea, cei doi i-au spus părţii vătămate că va avea cazare gratuită, iar mâncarea ar costa cel mult 50 euro lunar. Cu toate acestea, partea vătămată ar trebui să aibă suma de 500 euro pentru drum şi găsirea locului de muncă în Grecia, banii urmând a fi daţi celor doi inculpaţi.

După ce s-au pus de acord, la data de 16 iunie 2006, partea vătămată P.I.G. a plecat spre Grecia cu inculpatul N.I., în autoturismul marca H. mergând şi numitul A.P. Inculpatul N. a mai luat din municipiul Cluj-Napoca două persoane de sex masculin care au rămas, însă, neidentificate. În aceeaşi zi a plecat din Paşcani şi inculpatul U.G.D., care i-a transportat pe numiţii B.C., C.C. şi H.G. Conform declaraţiei sale, partea vătămată nu a reuşit să strângă suma de 500 euro, ci doar 200 euro, dar i-a promis inculpatului N. că îşi va vinde telefonul mobil cu circa 100 euro, după care ultimele 200 euro le va plăti din sumele de bani câştigate în Grecia. Inculpatul Nistor a fost de acord, dar le-a cerut celor din maşină paşapoartele, probabil drept garanţie.

P.I.G. nu a fost de acord să-i dea paşaportul şi susţine că persoanele din maşina lui U.G.D. au fost mutate înainte de a trece frontiera, într-un alt autoturism (marca B., cu numere de Bihor), condus de o persoană care s-a recomandat C. (identificat în persoana numitului B.C.). După trecerea frontierei, inculpatul U.G.D. a preluat din nou persoanele în autoturismul său. Ruta urmată de învinuiţi a fost România-Ungaria-Austria-Italia, iar din portul Ancona au luat feribotul spre Grecia. Părţile vătămate au trebuit să plătească câte 100 euro, reprezentând biletul de transport, iar pe feribot le-au fost luaţi toţi banii pe care îi aveau la ele.

În Grecia, partea vătămată a fost transportată în localitatea Aghios Dimitrios, care se află în preajma localităţii Livadia. Aici, partea vătămată a fost cazată cu alţi 12 români în cameră, deşi proprietarul imobilului îi impusese lui N.I. să cazeze maximum 4 persoane într-o cameră, fiecare dintre cei cazaţi în acel loc plăteau suma de 50 euro lunar, diferenţa de chirie rămânând inculpatului N.I.

A doua zi partea vătămată i-a solicitat inculpatului să-i găsească loc de muncă, aşa cum îi promisese. Acesta l-a dus într-o piaţă publică, unde partea vătămată a întâlnit mai mulţi români care doreau să muncească. Aici urmau să vină cetăţeni greci care alegeau persoanele care li se păreau potrivite să reziste o zi întreagă de muncă. Printre cei care au venit în respectiva piaţă, s-a aflat şi inculpatul U.G. care i-a luat la prăşit pe numiţii B.C. şi A.P. (rudă cu el).

În acea zi, partea vătămată a reuşit doar să meargă şi să încarce o remorcă cu lucernă, pentru care a încasat 2,5 euro. În aceste condiţii, partea vătămată i-a reproşat inculpatului N.I. condiţiile în care trebuie să muncească şi să locuiască, explicând că nu poate să-i plătească datoria de 300 euro, atât timp cât o pâine costă 2 euro şi o apă 1 euro. În cele douăzeci de zile cât a stat în Grecia, partea vătămată a reuşit să acumuleze 80 euro. La un moment dat inculpatul N.I. i-a cerut părţii vătămate să-i plătească chiria în avans pe două luni, deoarece îşi deteriorase maşina într-un accident, ameninţându-l că, în caz contrar, îl va evacua. Neavând sumele de bani, partea vătămată i-a reproşat că nu are bani nici de mâncare. În acest context, partea vătămată P.I.G. a hotărât să plece din Grecia, reuşind acest lucru, fiind ajutat de o româncă la care lucrase. Aceasta i-a rezervat bilet la un microbuz, partea vătămată plecând într-o dimineaţă în jurul orelor 05.00, fără a spune nimănui. În jurul orelor 06.30, partea vătămată a fost sunat de inculpatul N.I., căruia i-a spus că se află în Atena, unde-l va denunţa autorităţilor. Deşi inculpatul N.I. l-a rugat să se întoarcă, promiţându-i că-i va găsi de lucru, partea vătămată a refuzat să facă acest lucru. Mai târziu, după ce a ajuns în România, partea vătămată a fost ameninţată de inculpatul N.I., cu acte de violenţă.

Din ampla declaraţie dată de partea vătămată, a mai rezultat că în zona în care aceasta s-a aflat pentru circa 3 săptămâni, cei mai influenţi români erau fraţii U. (G.D. şi R.V.), tatăl lor U.G. şi N.I. Dintre aceştia, U.G.D. şi N.I., se ocupau cu transportul de persoane între România şi Grecia în timp ce U.G. ţinea legătura cu proprietarii greci, românii care lucrau în zonă, nu aveau contracte directe cu cetăţenii greci, ci discutau doar prin intermediul membrilor familiei U. sau prin inculpatul N.I.

În cursul urmăririi penale partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 500 euro daune materiale şi 15.000 RON daune morale.

5. Partea vătămată M.G.C. - a fost recrutată de inculpatul N.I. care i-a propus un loc de muncă în agricultură în Grecia, remunerat cu 37 euro/zi, cazare asigurată în prima lună de şedere, precum şi transportul până în Grecia. Pentru toate acestea partea vătămată urmând a plăti inculpatului suma de 500 euro.

Partea vătămată a plecat în Grecia la data de 24 iunie 2006, cu autoturismul inculpatului N.I., pe itinerariul România-Ungaria-Austria-Italia-Grecia. Acesta fost transportat în localitatea Aghios Dimitrios şi cazat într-un imobil de către inculpatul N.I., plătind celui din urmă suma de 50 euro pentru cazare. Partea vătămată a stat în Grecia o lună de zile lucrând cu ziua (în total 4 zile), câştigând în total 70 euro, din care 50 euro i-a dat inculpatului N.I. pentru chirie. Datorită acestei situaţii limită, partea vătămată a fost nevoită să se împrumute cu bani de la alţi cetăţeni/muncitori care îşi mai găseau de lucru, iar în unele situaţii se hrănea de la tomberoanele de gunoi unde cetăţenii greci aruncau resturile de mâncare. Partea vătămată i-a reproşat toată această situaţie inculpatului N.I., cel din urmă ameninţându-l cu acte de violenţă.

Victima a arătat că a fost martorul unui episod în care, în localitatea Aghios Dimitrios, au venit inculpatului U.R.V. şi U.C., care le-au agresat fizic pe părţile vătămate B.I. şi A.I. pe motiv că doreau să plece de acolo şi nu au vrut să le predea paşapoartele.

Partea vătămată a reuşit, în cele din urmă, să plece din acea localitate pentru a-şi găsi un loc de muncă în oraşul Pala, demers rămas fără rezultat întrucât aceasta nu cunoştea limba greacă. Partea vătămată a fost depistată de organele de poliţie elene care au reţinut-o 3 săptămâni pentru şedere ilegală, iar apoi au expulzat-o în ţară.

Partea vătămată M.G.C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4.500 euro, reprezentând daune materiale şi morale.

6. Partea vătămată A.I. a fost recrutat de către inculpatul N.I. care i-a relatat faptul că-i poate facilita obţinerea unui loc de muncă în Grecia în agricultură, asigurându-i un loc de cazare, o masă pe zi gratuită, munca prestată fiind remunerată cu 37 euro/zi, toate acestea pentru un comision de 600 euro, perceput de inculpat.

Partea vătămată a achiesat la propunerea inculpatului N.I., i-a înmânat celui din urmă suma de 300 euro, diferenţa urmând să fie achitată în Grecia.

Partea vătămată A.I. a plecat în Grecia pe data de 21 martie 2006 pe itinerariul România (Paşcani)-Ungaria-Austria-Italia-Grecia, împreună cu învinuitul N.I., B.I., C.C. şi H.M. Aceştia au fost transportaţi în localitatea Ellas din Grecia, fiind „predaţi” unui cetăţean român pe nume „G.”, cu care inculpatul se cunoştea.

Partea vătămată a mai declarat că inculpatul N.I. i-a transmis lui „G.” să îl cazeze, iar de a doua zi să-l scoată la muncă.

Despre „G.”, partea vătămată a mai declarat că avea rolul unui şef de echipă, l-a condus şi i-a arătat locul de cazare pentru care urma să plătească suma de 50 euro/luna de cazare unui cetăţean grec.

Partea vătămată a descris locul de cazare ca fiind un fost abator dezafectat, fără ferestre, compartimentat în mai multe camere în care locuiau peste 100 de persoane. Din declaraţia părţii vătămate rezultă că a mai locuit aproximativ 3 săptămâni într-o cameră de aproximativ 4 m.p., fără toaletă şi apă curentă.

Partea vătămată a cules portocale circa 3 săptămâni, aproximativ 8 ore/zi în condiţii grele de muncă (temperaturi ridicate şi pe timp ploios) fără să-i fie asigurat echipament de protecţie, perioadă în care a fost plătită cu 100 euro din care 50 euro a plătit chiria. Părţii vătămate nu i-au fost asigurat o masă pe zi aşa cum i-a promis inculpatul N.I., ceea ce a determinat-o pe partea vătămată să-i reproşeze inculpatului condiţiile de cazare şi de muncă, solicitându-i să-i găsească alt loc de muncă şi cazare. În aceeaşi situaţie cu a sa se mai aflau şi numiţii Ţ.V., P.V. şi B.I.

La 3 săptămâni de la sosirea în localitatea Ellas partea vătămată a fost contactată de inculpatul N.I. care a transportat-o în altă locaţie, respectiv Agios Dimitrios împreună cu Ţ.V., P.V. şi B.I.

Ajunşi în localitatea Aghios Dimitrios, partea vătămată fost cazată de inculpatul N.I. într-un imobil, plătind pentru aceasta o chirie de 50 euro/lună inculpatului. Totodată, părţii vătămate i-a fost reţinut paşaportul de către N.I., în această situaţie fiind şi celelalte victime. Numitul A.I. a mai declarat că în imobilul în care a fost cazat se mai aflau şi alte persoane recrutate şi transportate în Grecia de inculpatul U.G.D., care se cunoştea foarte bine cu inculpatul N.I.

În acea perioadă, partea vătămată a lucrat cu ziua în agricultură aproximativ 2 luni şi jumătate, iar din banii câştigaţi plătea chiria şi se hrănea insuficient, fapt care l-a determinat să revină în ţară.

Inculpatul N.I. a aflat despre intenţia părţii vătămate de a pleca, fapt pentru care a luat legătura cu inculpaţii U.C. şi U.R.V. care se aflau la acel moment în Grecia, spunându-le să-i reţină cu orice preţ pe cei care vor să plece, până la sosirea sa în Grecia. La sfârşitul lunii iunie 2006 inculpaţii U.C. şi U.R.V. au agresat fizic, lovind partea vătămată şi deposedându-o de paşaport şi de banii pe care îi avea pentru întoarcerea în ţară.

Partea vătămată a menţionat de acelaşi tratament a avut parte şi B.I., astfel că cei doi au fost puşi în imposibilitatea de a mai reveni în ţară. Ulterior, inculpatul U.C. le-a cerut celor doi să lucreze şi să plătească datoria faţă de inculpatul N.I. După aproximativ două săptămâni de la acest episod, a revenit în Grecia şi inculpatul N.I. care a solicitat şi a primit de la partea vătămată restul de bani, după ce, în prealabil, a ameninţat-o pe partea vătămată că dacă pleacă, până la vamă tot o va găsi.

Partea vătămată A.I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu sumă de 700 euro daune materiale şi 10.000 RON daune morale.

7. Partea vătămată B.I. a fost recrutată de către inculpatul N.I. care i-a spus faptul că-i poate facilita obţinerea unui loc de muncă în Grecia în agricultură, asigurându-i un loc de cazare, o masă pe zi gratuite, munca prestată fiind remunerată cu 37 euro/zi, toate acestea pentru un comision de 600 euro, perceput de inculpat.

Partea vătămată a fost de acord cu la propunerea inculpatului N.I., i-a înmânat celui din urmă suma de 300 euro, urmând ca diferenţa până la 600 euro să fie achitată ulterior, în Grecia.

Partea vătămată B.I. a plecat în Grecia pe data de 08 martie 2006 fiind transportat, împreună cu numiţii C.C., A.I. şi H.M. de inculpatul N.I. pe itinerariul România-Ungaria-Austria-Italia-Grecia, în localitatea Ellas aici fiind încredinţaţi unui cetăţean român pe nume „G.”, cu care inculpatul se cunoştea.

Inculpatul N.I. i-a comunicat lui „G.” - care era şeful echipe de lucru, care realiza şi pontajul muncitorilor, să cazeze partea vătămată şi de a doua zi să o scoată la muncă. Partea vătămată mai arată că „G.” a condus-o şi i-a arătat locul de cazare pentru care urma să plătească suma de 50 euro/lună unui cetăţean grec.

B.I. descrie locul de cazare la fel ca şi partea vătămată A.I. (un fost abator, dezafectat, fără ferestre, compartimentat în mai multe camere în care locuiau peste 100 de persoane). Identic, a mai locuit aproximativ 3 săptămâni într-o cameră de aproximativ 4 m.p., fără toaletă şi apă curentă.

Partea vătămată a lucrat la cules de portocale circa 3 săptămâni, aproximativ 8 ore/zi în condiţii grele de muncă, specificul acestei activităţi era că se desfăşura la înălţime, copacii au spini, se lucra la temperaturi ridicate şi pe timp ploios fără să-i fie asigurat echipament de protecţie, perioadă în care a fost plătit cu 100 euro din care 50 euro a plătit chiria. Părţii vătămate nu i-a fost asigurată o masă pe zi aşa cum i-a promis inculpatul N.I.

La 3 săptămâni de la sosirea în localitatea Ellas partea vătămată a fost contactată de inculpatul N.I. care a transportat-o în alt loc - oraşul Aghios Dimitrios - împreună cu numiţii Ţ.V., P.V. şi A.I.

Ajunşi în localitatea Aghios Dimitrios, partea vătămată fost cazată de inculpatul N.I. într-un imobil, plătind acestuia o chirie de 50 euro/lună. Totodată, părţii vătămate i-a fost reţinut paşaportul de către inculpatul N.I.

B.I. mai arată că în acest imobil în care a fost cazat se mai aflau şi cetăţeni români recrutaţi şi aduşi în Grecia de inculpatul U.G.D., despre care arată că se cunoştea foarte bine cu inculpatul N.I.

Partea vătămată a lucrat cu ziua în agricultură aproximativ 2 luni şi jumătate, iar din banii câştigaţi plătea chiria şi se hrănea, fapt care a determinat-o să revină în ţară.

Inculpatul N.I. a aflat despre intenţia părţii vătămate de a pleca, fapt pentru care a luat legătura cu inculpaţii U.C. şi U.R.V. care se aflau la acel moment în Grecia, spunându-le să o reţină cu orice preţ acolo până la sosirea sa în Grecia. La sfârşitul lunii iunie 2006 inculpaţii U.C. şi U.R.V. au agresat fizic, lovind partea vătămată şi deposedându-o de paşaport şi de banii pe care îi avea pentru întoarcerea în ţară.

Partea vătămată arată că împreună cu ea se afla şi A.I., supus la acelaşi tratament de cei doi inculpaţi, punându-i în imposibilitate de a reveni în ţară. Ulterior, inculpatul U.C. le-a spus celor doi că va trebui să lucreze şi să plătească datoria faţă de inculpatul N.I. După aproximativ două săptămâni de la acest episod, a revenit în Grecia şi inculpatul N.I. care a solicitat şi a primit de la partea vătămată restul de bani, pe care-l pretinsese drept datorie.

După ce a plătit inculpatului restul de 300 euro din valoarea comisionului, partea vătămată a revenit în ţară în data de 27 noiembrie 2006.

Partea vătămată B.I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu o suma de 4.000 euro reprezentând daune materiale şi morale.

8. Partea vătămată P.V. a declarat că a fost recrutată de către inculpatul N.I., care i-a propus ca în schimbul sumei de 500 euro, să-i asigure transportul până în Grecia, cazarea, o masă pe zi gratuită, precum şi obţinerea unui loc de muncă în Grecia în agricultură, la cules de portocale, remunerat cu 30-40 euro/zi.

P.V. a acceptat propunerea inculpatului N.I., iar în jurul datei de 08 martie 2006, împreună cu G.A. şi Ţ.V. au plecat în Grecia pe acelaşi itinerariu descris şi în celelalte părţi vătămate.

Partea vătămată susţine în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti că i-a dat inculpatului suma de 500 euro la urcarea pe feribot. Deşi în declaraţia dată în faţa instanţei partea vătămată a declarat că a dat inculpatului suma de 600 euro, în aceeaşi situaţie fiind şi partea vătămată Ţ.V., instanţa va reţine suma menţionată de ambele părţi vătămate în cursul urmăririi penale, atât în declaraţiile olografe, cât şi în cele date în faţa procurorului, având în vedere faptul că aceste declaraţii sunt situate temporar mai aproape de momentul săvârşirii faptelor, dar se coroborează şi cu declaraţiile celorlalte părţi vătămate privind sumele pretinse de inculpat.

P.V., împreună cu Ţ.V. şi G.A. au fost cazaţi în localitatea Ellas, de inculpatul N.I., într-o cameră de aproximativ 15 m.p., fără paturi şi fără alte utilităţi. Aici partea vătămată P.V., precum şi celelalte persoane, au fost încredinţate unui cetăţean român, pe nume M., cu indicaţia de a le da de muncă. După aceasta, inculpatul N.I. a plecat, lăsând victimele în grija lui M., care avea rolul unui şef de echipă.

A doua zi, partea vătămată, precum şi celelalte victime au fost transportate pe o plantaţie de portocali de către M., unde au lucrat de la ora 07.00, la ora 12.00, în condiţii de ploaie. Partea vătămată l-a contactat pe N.I. şi i-a reproşat faptul că sunt cazaţi şi lucrează în condiţii vitrege, cerându-i să vină şi să-i cazeze în alt loc. În aceeaşi zi, inculpatul N.I. a transportat şi cazat părţile vătămate într-un hangar situat în aceeaşi localitate, unde erau mai multe camere de dimensiuni mici, fără apă, toaleta fiind comună şi amplasată în afara acestui imobil, iar bucătăria deservea mai mulţi muncitori cazaţi acolo (aproximativ 200 de muncitori de diferite naţionalităţi, precum români, afgani, albanezi, marocani).

Inculpatul N.I. a lăsat partea vătămată în grija unui alt şef de echipă, pe nume „G.”, care avea sarcina să transporte şi să ponteze munca victimelor.

Partea vătămată a declarat că era plătită cu suma de 28 eurocenţi pentru fiecare ladă de portocale, aceasta cântărind circa 20 kg. P.V. arată că cel mai mult a cules 30 de lăzi de portocale, însă doar atunci când lucra peste 12 ore pe zi, dar acest lucru se întâmpla foarte rar, pentru că de cele mai multe ori lucra doar 5-6 ore pe zi, iar în unele zile nu muncea de loc. Partea vătămată a lucrat în condiţii vitrege, pe ploaie sau la temperaturi mari, situaţie în care nu primea apă potabilă şi nici echipament de protecţie.

Partea vătămată P.V. a muncit şi locuit în aceste condiţii în Grecia, o lună şi două săptămâni, câştigând 250 euro pe care i-a folosit pentru achiziţionarea hranei şi pentru plata chiriei.

Acesta mai arată că victimele A.I., D.I. au fost recrutate, transportate şi cazate în vederea exploatării prin muncă de către inculpatul U.G.D., un apropiat al inculpatului N.I.

Victima a reuşit să vină în ţară cu sprijinul unei rude stabilită în Atena, pe nume B.E., care i-a împrumutat banii necesari achiziţionării biletului de transport. A revenit în ţară la data de începutul lunii mai 2006.

Partea vătămată P.V. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 700 euro reprezentând daune materiale şi 10.000 RON daune morale.

9. Partea vătămată Ţ.V. a fost recrutată de către inculpatul N.I., în cursul lunii martie 2006, care i-a propus ca în schimbul sumei de 500 euro să-i asigure transportul până în Grecia, cazare, o masă pe zi gratuite, precum şi obţinerea unui loc de muncă în Grecia, în agricultură, la cules de portocale, remunerat cu 37 euro/zi.

P.V. a acceptat propunerea inculpatului N.I., iar în jurul datei de 09 martie 2006, împreună cu G.A. şi P.V. au plecat în Grecia pe acelaşi itinerariu descris mai sus.

Partea vătămată a plătit inculpatului N.I. suma de 500 euro în acelaşi timp cu partea vătămată P.V., respectiv când au urcat în feribot. Ajunşi în Grecia, în localitatea Ellas, Ţ.V. împreună cu P.V. şi G.A. au fost cazaţi de inculpatul N.I. într-o cameră de aproximativ 15 m.p., fără paturi şi fără alte utilităţi.

Aici partea vătămată Ţ.V., precum şi celelalte persoane, au fost „predate” unui cetăţean român, pe nume „G.”, cu indicaţia de a-i pune la muncă.

Inculpatul N.I. a plecat, lăsând victimele în grija acestei persoane care avea rolul unui şef de echipă şi care le-a prezentat condiţiile de muncă, respectiv faptul că trebuiau să culeagă 100 de lăzi cu portocale pe zi, urmând a fi plătiţi cu 29 eurocenţi pe ladă.

A doua zi partea vătămată, precum şi celelalte victime au fost transportate pe o plantaţie de portocali de către „G.”, unde au lucrat de la ora 07.00 la ora 12.00, pe ploaie. Părţile vătămate i-au reproşat lui N.I. faptul că sunt cazate şi lucrează în condiţii vitrege, cerându-i să vină şi să-i cazeze în alt loc.

Ulterior, inculpatul N.I. a transportat şi cazat părţile vătămate şi victimele într-o vilă situată în localitatea Agios Dimitrios, închiriată de inculpat, în care mai locuiau 13 persoane, pentru o chirie de 50 euro pe lună.

Aici partea vătămată trebuia să meargă în piaţa publică, unde veneau angajatorii pentru a alege muncitori.

Partea vătămată Ţ.V. a muncit şi locuit în aceste condiţii în Grecia o lună şi două săptămâni, câştigând 250 euro, bani pe care i-a folosit pentru achiziţionarea hranei şi pentru plata chiriei.

Ţ.V. precizează că în aceeaşi situaţie cu a sa se aflau în Grecia şi alte persoane de pe raza judeţelor Iaşi, Neamţ şi Suceava. Printre acestea partea vătămată i-a recunoscut pe numiţii: B.I., A.I. şi C.C. După o lună în care a lucrat în aceste condiţii, partea vătămată a câştigat 100 euro. Din declaraţia părţii vătămate a mai rezultat că l-ar fi sunat în mai multe rânduri pe inculpatul N.I. şi i-a adus la cunoştinţă situaţia în care se afla, rugându-l să-i găsească un loc de muncă remunerat, potrivit promisiunilor făcute în ţară, precum şi condiţii de cazare decente. În cele din urmă inculpatul N.I. l-a transportat pe Ţ.V. în localitatea Aghios Dimitrios, unde a fost cazat într-un imobil pe care inculpatul îl închiriase muncitorilor români pentru suma de 50 euro/lună, pentru fiecare. În acest imobil, potrivit declaraţiei părţii vătămate, locuiau 13 muncitori.

Aici, inculpatul N.I. îi trimitea pe muncitorii pe care-i adusese în Grecia, dar şi pe Ţ.V., în piaţa din centrul localităţii, unde patronii greci alegeau dintre aceştia, cu ziua, pentru diferite munci agricole. Partea vătămată i-a reproşat inculpatului faptul că nu găsea de muncă în fiecare zi, aşa cum acesta îi promisese, fapt pentru care a fost ameninţat de inculpat. De asemenea, P.V. a declarat că victimele B.I. şi A.I. au fost agresate fizic şi deposedate de paşapoarte de acelaşi inculpat.

Partea vătămată a reuşit să revină în ţară în luna decembrie anul 2007, iar în data de 07 ianuarie 2007 a fost contactat telefonic de inculpaţii N.I. şi U.G.D. care i-au adresat ameninţări cu acte de violenţă, în eventualitatea unui denunţ al acestuia împotriva inculpaţilor.

Partea vătămată T.V. se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 3.700 euro reprezentând daune materiale.

10. Partea vătămată A.C. a aflat de oportunitatea obţinerii unui loc de muncă în străinătate dintr-un anunţ publicitar, după care a discutat şi cu numitul G.M., care la rândul său avea un număr de telefon al inculpatului U.G.D. Astfel, partea vătămată l-a contactat pe U.G.D. ocazie cu care a aflat că cel din urmă organizează transporturi în Grecia, acolo unde facilitează obţinerea de locuri de muncă în agricultură remunerate cu 37 euro pe zi, cazarea gratuită şi o masă pe zi, toate acestea pentru un comision de 500 euro.

Totodată, partea vătămată a convenit cu inculpatul asupra datei plecării în Grecia şi asupra detaliilor legate de locul plecării, traseu, etc.

A.C., aflându-se într-o situaţie financiară precară - tată a şase copii, unul din aceştia grav bolnav şi trecând printr-un eveniment care i-a afectat echilibrul familial şi financiar (casa i-a fost distrusă ca urmare a unui incendiu), a împrumutat de la o rudă suma de 500 euro pe care i-a dat inculpatului U.G.D., pentru a fi transportat, cazat şi în vederea obţinerii unui loc de muncă în Grecia, în condiţiile arătate mai sus.

Partea vătămată a fost transportată, împreună cu alte persoane, de către inculpatul U.G.D., la data de 05 aprilie 2006, pe itinerariul România-Ungaria-Italia-Grecia. Partea vătămată a declarat că, împreună cu U.G.D., a mers şi inculpatul N.I., dar acesta conducea o altă maşină în care se aflau alte persoane recrutate de aceştia pentru a fi transportate în Grecia.

A.C. a fost cazat în Grecia în localitatea Aghios Dimitrios, într-o casă aparţinând inculpatului N.I., căruia i-a plătit chirie suma de 50 euro/lună. Aici se mai aflau cazate 13-14 peroane, partea vătămată precizând în cursul cercetării judecătoreşti că erau condiţii „bunişoare” de locuit.

În primele trei săptămâni, partea vătămată a lucrat doar o zi, la vopsitul unui gard, pentru care a primit 50 euro, bani plătiţi inculpatului N.I. drept chirie.

În perioada în care a stat în Grecia, partea vătămată nu a avut bani să-şi procure hrana zilnică, deşi în ţară îi fusese promisă o masă de prânz gratuită, astfel că a fost nevoit să se hrănească din resturile alimentare aruncate în tomberoane.

Acesta a fost ameninţat de inculpaţii U.G.D. şi de U.C. pentru că le reproşase aspecte legate de lipsa locului de muncă, pe condiţiile de cazare, iar când partea vătămată a decis să plece acasă, inculpatul U.C. a încercat s-o deposedeze de paşaport, pentru a o împiedica să facă acest lucru. Partea vătămată a mai lucrat ocazional, reuşind să-şi achiziţioneze doar biletul de autocar, iar la data de 24 mai 2006 a revenit în ţară.

În cursul urmăririi penale partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.100 euro reprezentând daune materiale şi morale, iar în cursul cercetării judecătoreşti, prin nota depusă de avocat la dosar şi-a majorat pretenţiile solicitând în plus 10.000 RON cu titlu de daune morale.

11. Părţile vătămate P.A. şi P.S., soţ şi soţie, au identificat, la începutul lunii aprilie 2006, un afiş publicitar din care rezulta că inculpatul U.G.D. facilitează obţinerea unor locuri de muncă în Grecia.

Cei doi l-au contactat pe inculpat, ocazie cu care au aflat că acesta efectuează transporturi în Grecia, facilitează obţinerea unui loc de muncă în agricultură, asigură cazarea şi masa şi că pentru toate acestea inculpatul U.G. percepe un comision de 500 euro de persoană.

Părţile vătămate au fost de acord cu „oferta” inculpatului U.G.D., au stabilit data plecării, astfel că la data de 05 aprilie 2006, cei doi au fost transportaţi de inculpat de la domiciliul părţilor vătămate, până în localitatea Moţca, iar de aici au fost transferaţi în autoturismul condus de inculpatul N.I. care i-a transportat până în localitatea Aghios Dimitrios din Grecia.

Aici au fost cazaţi într-o casă administrată de inculpatul N.I., mai exact într-o cameră unde amândoi au dormit pe un pat, iar în acea cameră se mai aflau cazaţi alţi 3 bărbaţi. Când au ajuns în Grecia, în localitatea sus-menţionată, părţile vătămate i-au achitat inculpatului N.I. 1.000 euro. Părţile vătămate au locuit în localitatea Aghios Dimitrios aproximativ trei săptămâni şi au lucrat o zi, în agricultură, la plantat pepeni, câştigând fiecare câte 50 euro.

Părţile vătămate relatează că inculpatul N.I. şi inculpatul U.G.D. aveau strânse legături în ceea ce priveşte recrutarea, transportul şi cazarea victimelor exploatate prin muncă în Grecia. Părţile vătămate au refuzat să plătească chiria pe care le-a pretins-o inculpatului N.I., cei doi revenind în ţară la sfârşitul lunii aprilie, anul 2006.

Părţile vătămate P.A. şi P.S. se constituie părţi civile în procesul penal cu suma de 1.000 euro fiecare, reprezentând daune materiale.

12. Partea vătămată P.G.I. a fost recrutată în luna ianuarie 2006 de inculpatul U.G.D., care i-a spus că-i poate facilita obţinerea unui loc de muncă în Grecia, în agricultură, unde va avea cazarea asigurată şi o masă gratuită pe zi, iar pentru munca prestată urmând a fi remunerată cu suma de 30 euro/zi.

Partea vătămată fiind de acord cu acestea, a plătit inculpatului U.G.D. suma de 500 euro, comision pentru oferta prezentată de inculpat.

Partea vătămată a fost transportată de inculpatul U.G.D., împreună cu alte persoane, printre care şi cu partea vătămată M.G., în data de 24 ianuarie 2006, pe itinerariul România-Ungaria-Italia-Grecia, localitatea Ellas. Aici, partea vătămată a fost cazată într-un hangar dezafectat, fără acoperiş, fără apă potabilă şi fără alte utilităţi, în condiţii inumane. Cei cazaţi acolo au fost nevoiţi să acopere hangarul cu o folie de plastic pentru a se feri de intemperii. Inculpatul U.G.D. a „predat” partea vătămată unui şef de echipă pe nume C.

A lucrat timp de trei săptămâni în agricultură, la cules de portocale, fără a avea asigurat echipamentul de protecţie, urmare acestui lucru partea vătămată suferind leziuni la nivelul braţelor, din cauza spinilor de pe crengile copacilor de portocali.

Părţii vătămate nu i-a fost asigurată masa gratuită, apa potabilă iar pentru cazare - în condiţiile prezentate mai sus - a plătit o chirie de 50 euro proprietarului acelui hangar. Partea vătămată, deşi deprinsă cu munca câmpului, descrie faptul că aceste condiţii de muncă erau foarte grele. Deşi în ţară inculpatul U.G.D. îi spusese că va câştiga 30 euro pe zi, partea vătămată a declarat că era imposibil să câştigi această sumă, apreciind faptul că suma maximă/zi, pe care o putea câştiga era de 15 euro, pentru că era pontat şi plătit la ladă şi nu la kilogramul de portocale culese, în condiţiile în care pentru o ladă culeasă de portocale era remunerat cu aproximativ 28-30 eurocenţi. Partea vătămată a mai arătat că cel mai mult într-o zi a putut culege 75 lăzi de portocale, fiecare ladă cântărind 20 de kg. Nici banii câştigaţi în acest mod nu i-au ajuns părţii vătămate decât pentru a se hrăni şi pentru a plăti chiria.

În aceste condiţii, partea vătămată a hotărât să-şi caute de lucru singură, în aceeaşi localitate, unde a lucrat ocazional, reuşind astfel să strângă banii necesari achiziţionării biletului de autocar până în ţară. Acesta a revenit în ţară în data de 26 martie 2006.

Partea vătămată P.G.I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu o suma de 500 euro daune materiale şi 10.000 RON daune morale.

În cursul urmăririi penale au fost audiaţi martorii D.V., C.C., P.A.C., P.C., A.P., B.M., persoane care au confirmat susţinerile părţilor vătămate cu privire la modalitatea de organizare de către inculpaţi a recrutării, transportului, transferului şi exploatării prin muncă în Grecia, depoziţiile acestora fiind urmare a unor experienţe proprii trăite alături de unele dintre părţile vătămate, fie din relatările unor membrii de familie care au fost traficaţi de către inculpaţi. Martorii din lucrări, cu excepţia celor a căror audiere nu a fost posibilă, şi-au menţinut şi în faţa instanţei de judecată declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Astfel, martorul D.V. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul U.G.D. prin intermediul numitului U.A., şi l-a rugat să-l ajute să ajungă în Grecia, la muncă, întrucât nu avea loc de muncă în ţară. Inculpatul a fost de acord, cu condiţia ca martorul să contribuie la plata motorinei. Traseul urmat a fost prin Ungaria, Austria, Italia, Grecia, întrucât prin Bulgaria se trecea mai greu, fiind impusă o condiţie de a avea permis de lucru pentru Grecia.

Martorul declară că inculpatul l-a lăsat în localitatea Livadia, unde i-a indicat un abator, la care, ulterior, martorul a fost angajat, iar pentru munca prestată primea 25 euro pe zi. Nu plătea chirie şi nici utilităţi, acestea fiind suportate de firma unde era angajat.

Martorul C.C. relatează că în cursul lunii septembrie 2006 s-a interesat de o persoană care efectuează transport de persoane în afara ţării, şi i-a fost indicat N.I., care avea un autoturism marca H. L-a contactat pe inculpat iar acesta i-a spus că peste câteva zile pleacă în Grecia, fiind dispus să-l transporte şi pe martor, cu condiţia să plătească contravaloarea motorinei. Întrucât martorul nu avea toţi banii, au convenit să-i plătească 200 RON, urmând ca diferenţa s-o plătească la revenirea în ţară.

Martorul a locuit în localitatea Aghios Dimitrios, într-un imobil care aparţinea inculpatului N.I., în care stăteau mai mulţi români, printre care şi părţile vătămate B.C. şi Ţ.V., iar de a doua zi au ieşit în piaţa publică unde veneau cetăţeni greci care aveau nevoie de forţă de muncă şi îşi alegeau muncitori.

Martorul a lucrat în agricultură, la cules bumbac şi câştiga câte 20 euro pe zi. Chiria era de 50 euro pe lună, iar banii de chirie îi strângea inculpatul N.I., care subînchiriase casa de la proprietar.

Declară martorul că mai multe persoane îi reproşau inculpatului N.I. că i-au dat bani, dar nu au ce lucra, aşa cum le promisese în ţară.

Martorul P.A.C. este vecin cu inculpatul U.G.D., iar în anul 2005 a fost abordat de către acesta pentru o ofertă de muncă în Grecia, în agricultură, pentru care se câştiga 25 euro pe lună, cazarea fiind de 30 euro pe lună. Pentru acest serviciu, inclusiv transportul până în Grecia, în sumă de 100 euro, inculpatul i-a cerut martorului suma de 500 euro.

Martorul a locuit într-un imobil împreună cu U.G., G.N. şi alte persoane, şi plătea 30 euro pe lună. În prima lună martorul a lucrat 3-4 zile, pentru care a fost plătit cu 5-20 euro. După 2-3 săptămâni martorul i-a reproşat inculpatului că nu i-a asigurat locul de muncă, deşi el îi plătise suma solicitată, la fel ca şi alte persoane, iar inculpatul le-a spus să aştepte să crească bumbacul, după care o sa fie de lucru la prăşit.

După aprox. o lună de la sosirea în Grecia martorul a început să lucreze la prăşit bumbac şi la udat, câte 8 ore pe zi, în condiţii grele de lucru - săpau desculţi, întrucât orice tip de încălţăminte rămânea în nămol după 2-3 paşi - şi erau plătiţi 25 euro pe zi.

Alegerea pentru un loc de muncă se făcea pe criterii de limbă şi de relaţii cu proprietarii greci. Astfel, cei din familia U. şi N.I., care cunoşteau limba şi îi cunoşteau pe proprietari, reuşeau să-şi formeze echipe de lucru.

Martora P.C. confirmă susţinerile soţului său, partea vătămată P.G.I., respectiv faptul că prin intermediul numitului M.G. l-a cunoscut pe inculpatul U.G.D., care i-a propus să meargă în Grecia pentru a lucra în agricultură, la cules de portocale şi măsline, pentru care urma să primească 30 euro pe zi, cazare gratuită şi o masă gratuită pe zi, pentru care a pretins suma de 500 euro, sumă pe care partea vătămată a achitat-o.

Soţul său a revenit acasă după două luni şi i-a relatat că nu a putut strânge banii cât a lucrat în Grecia deoarece banii pe care-i câştiga i-a plătit pentru chirie şi pentru a se hrăni, iar condiţiile de muncă nu erau foarte grele, norma de lucru fiind totuşi ridicată, astfel că nu putea fi îndeplinită.

Martorul A.P., tatăl părţii vătămate A.N.A., confirmă plângerea fiului său, relatând împrejurările în care, iniţial, inculpatul U.G. i-a propus lui să meargă în Grecia, la lucru, şi, întrucât acesta nu avea paşaport, au hotărât să meargă fiul martorului.

Oferta pe care i-a făcut-o inculpatul U.G. viza asigurarea unui loc de muncă în agricultură, plătit cu 40 euro pe zi, cazare şi transportul până în Grecia, pentru care percepea un comision de 500 euro.

Susţine martorul că după 5 zile de la plecarea fiului său, a primit un telefon de la acesta, spunându-i că în localitatea Ellas a fost predat de către inculpatul U.G.D., care a efectuat transportul până în Grecia, unui cetăţean de etnie romă, pe nume B., care îi duce la cules de portocale, sunt cazaţi într-un imobil format dintr-o singură cameră în carte stau 40 de persoane, banii erau luaţi de acel cetăţean, iar de hrănit se hrănea cu pâine şi portocale.

Ulterior fiul său a revenit cu un telefon şi i-a spus martorului că a fugit de la acea persoană B. şi se ascunde de inculpatul U.G.D. care îl caută şi-l ameninţă cu moartea pentru că a fugit de la B.

Martora B.M., soţia părţii vătămate B.I., a relatat că prin intermediul numitului P.I., rudă cu inculpatul U.G.D., l-a cunoscut pe acesta din urmă, şi a hotărât să plece cu împreună în Grecia. Inculpatul i-a propus părţii vătămate să lucreze la cules de portocale, însă martorul a refuzat, ştiind că se plăteşte puţin în agricultură, urmând să-şi găsească singur de lucru, întrucât avea promisiuni la un service auto.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi în calitate de martori şi numiţii D.I. şi L.C.C., persoane care se reţine în rechizitoriu că ar fi fost traficate de inculpatul U.C., scos de sub urmărire penală pentru infracţiunea de trafic de persoane, şi care relatează împrejurările în care au fost racolate de către acesta şi transportate în Grecia, unde au fost exploatate prin muncă. Depoziţiile lor coincid sub aspecte esenţiale, cum ar fi: modul în care au fost racolate, oferta de lucru, suma pretinsă, traseul parcurs împreună cu un alt autoturism, aparţinând inculpatului U.G.D., în care se aflau alte persoane, condiţiile de cazare, persoana care le supraveghea, cu plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate din prezenta cauză.

Ajunse în Grecia, părţile vătămate nu cunoşteau limba pentru a lua legătura cu autorităţile, nu aveau încheiate contracte de muncă care să stabilească condiţiile de muncă, durata programului de muncă, clauze privind protecţia muncii şi nici asigurări medicale.

De asemenea, la solicitarea inculpaţilor au fost audiaţi martorii G.I., C.V., G.M., B.C., P.S.V., G.M. şi R.I., persoane care susţin că au fost la lucru în Grecia, cu ajutorul inculpaţilor, au locuit împreună cu aceştia în imobile decente, condiţiile fiind normale, au lucrat la diferite activităţi în agricultură, au reuşit să-şi strângă şi bani pe care i-au trimis acasă, iar în ansamblu, au fost mulţumiţi de experienţa pe care au avut-o acolo, fiind recunoscători inculpaţilor pentru ajutorul acordat.

Fără a nega starea de mulţumire şi recunoştinţă pe care au încercat-o martorii faţă de ajutorul dezinteresat oferit de inculpaţi, instanţa reţine că niciunul dintre aceştia nu vorbeşte despre perceperea de către inculpaţi a unei sume de bani pentru asigurarea unui loc de muncă sau cazare, majoritatea susţinând că au plătit doar transportul, sume care variază între 150 şi 250 euro.

De asemenea, deşi unii dintre martori susţin că inculpaţii U.G.D. şi N.I. veneau în ţară de două ori pe an - declaraţia martorului B.C. -, instanţa reţine din procesele-verbale de verificare a bazei de date a I.G.P.F. privind ieşirile/intrările din/în ţară, că traficul acestora era destul de intens, în unele luni, cum ar fi în lunile ianuarie, februarie, martie, august şi noiembrie 2006, inculpatul U.G.D. a avut câte două intrări şi două ieşiri, iar în lunile aprilie, mai, iunie, septembrie 2006 câte o intrare şi o ieşire, iar inculpatul N.I. în luna martie 2006 două intrări şi două ieşiri, iar în lunile ianuarie, februarie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie şi decembrie 2006 cu câte o intrare şi o ieşire, aspect care dovedeşte faptul că, deşi susţin că aveau locuri de muncă stabile, din care îşi câştigau decent existenţa, iar transportul persoanelor s-a făcut ocazional, doar la solicitarea acestora de ajutor, de fapt ei aveau pus la punct un program detaliat de recrutat şi transportat persoane în Grecia, cu plecări lunare sau de două ori pe lună.

În sprijinul acestui argument se situează şi convorbirile telefonice ale inculpaţilor, interceptate autorizat, din care rezultă că aceştia erau interesaţi de recrutarea persoanelor pentru a nu pleca cu maşinile goale spre Grecia, motiv pentru care, în situaţia în care unele persoane nu aveau întreaga sumă solicitată, conveneau să le plătească diferenţa după ce ajungeau în Grecia şi reuşeau să lucreze şi să strângă bani. În acest mod, inculpaţii exercitau o formă de presiune asupra părţilor vătămate, care deveneau dependente de inculpaţi, fiind nevoite să lucreze în orice codiţii pentru a reuşi să le plătească acestora datoria, în caz contrar, la orice încercare a părţilor vătămate de a riposta sau de a pleca, inculpaţii interveneau prin ameninţări şi exercitare de acte de violenţă.

În acest sens, la data de 20 septembrie 2006, inculpatul N.I. vorbeşte cu o persoană care se interesează când ajunge în Grecia, iar inculpatul îi spune că el vine cu trei persoane care au bani, iar inculpatul U.G.D. „are doi cu bani şi doi fără bani, îi aşteaptă acolo”.

La data de 12 octombrie 2006, inculpatul N.I. discută cu inculpatul U.G.D. în legătură cu faptul că acesta din urmă plătise numitului V. cazarea pentru patru persoane, dar în realitate era vorba de şase persoane, iar inculpatul U. îi spune să nu plece nimeni până nu revine el din ţară.

La data de 13 septembrie 2006 inculpatul U.G.D. este contactat de I. care-l întreabă când se întoarce, iar inculpatul îi spune că abia a ajuns în ţară „dar mâine iau legătura cu băieţii pe care-i am, să văd când stabilim, …să vad ce băieţi am, încă nu ştiu sigur toţi care merg. Aveam mai mulţi stabiliţi de data trecută, dar acum să văd, să iau mâine legătura cu ei…”.

La data de 20 septembrie 2006, inculpatul U.G.D. vorbeşte cu un bărbat care-i spune că: „băiatul a rezolvat, are aia trei sute de euro… am fost eu cu el când a împrumutat, maşina nu a dat-o, dacă o poate mai pune 50-100”.

La dara de 22 septembrie 2006, inculpatul U.G.D. vorbeşte cu un bărbat: „Stai puţin, vreo zece minute, că sunt aicea şi nu sunt şefii de tură şi cu ăştia nu pot vorbi. Bine?”.

La data de 21 septembrie 2006, inculpatul U.G.D. discută cu C. detaliile plecării, faptul că unele persoane s-au răzgândit şi nu mai merg, că mai are doi băieţi în Piatra Neamţ care nu aveau toţi banii: C.: „că îl luam pe banii mei acolo, ştii? …numai paşaport să fi avut. Şi muncea el acolo şi îmi dădea banii peste vreo două săptămâni, trei, după o lună”; U.G.D.: „eu să mai dau un telefon până în Piatra Neamţ, parcă era cineva pe acolo care spunea că nu are toţi banii.”

La data de 30 noiembrie 2006, inculpatul U.G.D. discută cu V., care-l întreabă când pleacă, iar inculpatul îi spune: „…nu ştiu sigur, să văd. Ne-ar mai trebui un om sau doi, asta-i treaba.”

La data de 04 decembrie 2006, inculpatul U.G.D. este contactat de C. şi-i spune acestuia că a discutat cu o femeie care are mai mulţi băieţi care vor să meargă în străinătate, dar nu au toţi banii, iar inculpatul le-a spus că ar trebui sa aibă măcar 350 euro, 470 cu tot cu drum, iar pentru 100 euro îi mai aşteaptă: „eu am mai pus 100 euro că-l duc până la destinaţie, îi dau şi loc de muncă, da, aşa-i mai bun…”.

La data de 07 decembrie 2006 inculpatul U.G.D. este contactat de A.: U.G.D. „Da eu ce avantaj am de pe el? Eu i-am dat aceea lui la vapor şi am scăpat de tot, îl duc degeaba încolo? A: Îi dai cuiva? U.G.D.: Da tre’ să-i dau, deci banii pe el la vapor, şi una şi alta şi la vamă? A: Băi, dar îi iei 300 de dincolo! U.G.D.: Da, dar eu ajung cu el acolo şi el trebuie să muncească, ca să mi-i dea, nu? A: …da nu aveţi de muncă pentru el acolo? U.D.G.: Avem, dar păi… când iau banii de pe el, eu?”.

Audiaţi cu privire la faptele reţinute în sarcina lor, inculpaţii au tăgăduit orice fel de participaţie la săvârşirea faptelor. Ei au susţinut că victimele erau cele care îi rugau să le găsească locuri de muncă şi să le asigure cazarea pe teritoriul Greciei. De asemenea, ei au susţinut că cele relatate de părţile vătămate sunt neadevărate, în realitate condiţiile de muncă şi de cazare fiind foarte bune şi, cine dorea să lucreze putea să câştige sume de bani mulţumitoare.

Declaraţiile inculpaţilor prin care urmăresc să obţină exonerarea de răspundere penală nu sunt credibile.

Susţinerile inculpaţilor, că nu au avut cunoştinţă de exploatarea prin muncă a părţilor vătămate şi nu au participat la această activitate, sunt contrazise de declaraţiile date de părţile vătămate şi martorii menţionaţi anterior, inculpaţii cunoscând că aceştia nu au contracte de muncă asigurate, nu lucrează în condiţii legale şi nu beneficiază de măsuri se protecţie legală şi au asistat şi participat la exercitarea actelor de autoritate şi supraveghere faţă de aceştia.

Astfel, ei încearcă să acrediteze ideea că victimele, care ar trebui să le fie recunoscătoare pentru activitatea pe care au desfăşurat-o, au cunoscut de la început ceea ce urmau să facă în Grecia. Niciunul dintre cei inculpaţi nu a putut să explice de ce, atât timp cât aveau slujbe care le aduceau venituri suficiente, au trebuit să-şi piardă propriul timp să transporte în Grecia, uneori pe bani proprii, persoane cvasi-necunoscute faţă de care nu aveau nici o datorie şi care până la urmă puteau să nu le restituie nicio sumă de bani, întrucât nu aveau asigurate locuri de muncă.

Din acest punct de vedere, se reţine şi că acceptul (consimţământul) părţilor vătămate (unul viciat: obţinut prin fraudă şi înşelăciune) nu înlătură - conform art. 16 din Legea nr. 678/2001 - în nici un caz, răspunderea penală a inculpaţilor.

În realitate inculpaţii ştiau sigur că victimele vor accepta să lucreze în orice condiţii, că le vor plăti chirie şi că, ţinând cont de faptul că nu cunosc limba şi nici locurile, vor accepta în cele din urmă să lucreze pentru 5-7 euro/zi, intrând într-un lanţ al datoriilor, dar câştigând în cele din urmă suficient cât să le satisfacă pretenţiile inculpaţilor. La un calcul sumar, din declaraţiile victimelor, care trebuie privite concertat, părţile vătămate nu puteau câştiga sume de bani care să acopere comisioanele, combustibilul şi chiria percepută de inculpaţi, iar, în plus, să le ajungă pentru a se întreţine sau, cu atât mai puţin, să aducă un surplus care să fie trimis familiilor, în România.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001 constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă traficul este săvârşit de două sau mai multe persoane împreună pedeapsa fiind de la 5 la 15 ani închisoare.

Prin această infracţiune, care sub aspectul elementului material al laturii obiective se realizează prin mai multe acţiuni prealabile alternative, trebuie să se urmărească un scop, şi anume exploatarea persoanei, victimă a traficului.

În conformitate cu art. 2 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, prin exploatarea unei persoane se executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.

Elementul subiectiv al infracţiunii este intenţia directă, calificată prin scop, în sensul că traficantul are reprezentarea caracterului ilicit al faptelor sale, în realizarea cărora se implică în mod conştient şi prevede consecinţele lor, urmărind totodată producerea acestora.

Prin urmare, ori de câte ori recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane s-a realizat prin înşelăciune, în scopul obligării acesteia la prestarea unei munci în mod forţat, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

Relativ la modalitatea de recrutare a victimelor se constată că această activitate s-a făcut profitând de gradul de vulnerabilitate a victimelor, datorită vârstei, gradului de instrucţie, stării materiale precare, prezentându-le poveştile de succes ale altor persoane care au lucrat în Grecia sau prin exemplul personal, prin promisiunea obţinerii unor locuri de muncă decente.

Uneori, de procurarea actelor şi preparativele pentru transport s-au ocupat cei doi inculpaţi U.G.D. şi N.I., care uneori creditau victimele prin suportarea cheltuielilor de transport şi de cazare.

Libertatea de mişcare a părţilor vătămate a fost îngrădită prin aceea că nu cunoşteau limba, nu aveau bani pentru a-şi cumpăra bilet de întoarcere în ţară, erau nevoite să accepte orice muncă pentru a strânge banii de drum, sau pentru a plăţi diferenţa pe care o datorau inculpaţilor.

În jurisprudenţă s-a stabilit că fapta de a recruta, transporta, caza şi primi persoane pentru a fi angajate în străinătate, în schimbul unor sume de bani, de către făptuitori care nu au calitatea de agenţi de ocupare a forţei de muncă în străinătate potrivit Legii nr. 156/2000, prin înşelăciune cu privire la condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, în scopul exploatării lor prin executarea unei munci cu încălcarea normelor privind aceste condiţii şi fără încheierea unor contracte legale de muncă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 3361 din 22 octombrie 2008.

Prin prisma acestor dispoziţii legale şi raportat la materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că a fost dovedită săvârşirea de către inculpaţii; inculpatul U.G.D., pentru părţile vătămate A.N.A., M.G., B.I., P.I.G., A.C., P.A., P.S., P.G., B.A.C., inculpatul N.I., pentru părţile vătămate M.G., A.I., B.I., P.V., Ţ.V., A.C., P.A., P.S., inculpatul U.G., pentru partea vătămată A.N.A., pe care a recrutat-o, transportul fiind efectuat de fiul acestuia, inculpatul U.G.D. a infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpaţii U.G.D. şi N.I.

De asemenea, instanţa reţine forma continuată a acestei infracţiuni, întrucât recrutarea victimelor a avut loc, evident, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în aceleaşi condiţii şi împrejurări, prin aceleaşi modalităţi, cu aportul - de regulă - aceloraşi persoane şi, întotdeauna, în acelaşi scop. Într-adevăr, în sensul acestei concluzii sunt şi disp. art. 1 din Legea nr. 678/2001, din care rezultă că infracţiunile de „trafic de persoane” au un obiect juridic special, având, de regulă, şi un subiect pasiv multiplu. Or, tocmai numărul subiecţilor pasivi este, de multe ori, de natură să releve o rezoluţie infracţională unică, când se acţionează în aceleaşi condiţii.

La inducerea în eroare a părţilor vătămate traficate împreună de inculpaţi, aceştia au avut contribuţii diferite, acţiunile lor îngemănându-se şi ducând la concluzia că din primul moment faptele au fost comise împreună astfel cum cere art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Inducerea în eroare, echivalentă în acest caz cu înşelăciunea menţionată de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a constat în descrierea extrem de optimistă a vieţii în Grecia constând în câştigarea unor sume de bani echivalente cu 30-60 euro pe zi, transportul, o masă şi cazarea asigurate, posibilitatea de a trimite bani în ţară părinţilor sau familiei, inculpaţii uitând să menţioneze care erau criteriile de selectare a muncitorilor de către angajatori, ce presupune munca în agricultură la cules de portocale, care sunt sezoanele în care este nevoie de forţă de muncă, în ce condiţii se face cazarea, cu mai multe persoane în cameră, în spaţii improprii, necesitatea de a cumpăra din banii lor mâncare şi echipament de protecţie.

Important de reţinut a fost apreciat şi faptul că părţile vătămate, la momentul la care au fost recrutate, nu mai ieşiseră în străinătate, nu aveau perspective în ţară de a câştiga banii necesari unui trai decent, aşa că au fost extrem de uşor induse în eroare cu privire la calitatea vieţii în Grecia. Cert este în orice caz că persoanele care au câştigat de pe urma muncii pe care au prestat-o în agricultură, au fost inculpaţii. Dacă, aşa cum susţin, inculpaţii ar fi intenţionat să ajute părţile vătămate le-ar fi prezentat situaţia concretă din Grecia, în ce condiţii se obţinea dreptul de muncă, de şedere, care sunt riscurile pe care şi le asumă dacă merg fără a avea încheiate contracte de muncă, dar atunci nu ar mai fi câştigat de pe urma exploatării lor pentru că nu aveau cum.

Rezultă de aici că recrutarea părţilor vătămate s-a făcut cu un scop clar determinat, acela de a le exploata şi de a obţine bani de pe urma lor. Împrejurarea că multe alte persoane - cu referire la cei 29 de cetăţeni care au semnat o petiţie de susţinere a inculpaţilor, depusă la dosar la ultimul termen de judecată - au practicat aceeaşi activitate şi au avut rezultate mulţumitoare, nu are nicio relevanţă în cauză, de vreme ce situaţia de fapt prezentată de inculpaţi părţilor vătămate din prezenta cauză este diferită.

Faţă de toate aceste aspecte, instanţa a constatat că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpaţii U.G.D. şi N.I., motiv pentru care se impune condamnarea acestora la pedeapsa închisorii.

La stabilirea cuantumului pedepsei, în temeiul art. 72 C. pen. instanţa va avea în vedere dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în textul de încriminare (de la 5 la 15 ani), numărul victimelor traficate de fiecare dintre inculpaţi, împrejurarea că unele dintre victime au fost traficate de către doi inculpaţi, o perioadă împreună, săvârşirea infracţiunii în formă continuată de către inculpaţii U.G.D. şi N.I., tratamentul la care părţile vătămate au fost supuse prin cazarea lor în condiţii improprii, restricţiile de mişcare, dar, totodată, şi lipsa de antecedente penale a inculpaţilor, comportamentul pe durata desfăşurării procesului penal şi prezentarea în instanţă la fiecare termen de judecată. Ultimele împrejurări, precum şi perioada de timp îndelungată trecută de la data săvârşirii infracţiunilor, pot fi reţinute în favoarea inculpaţilor ca şi circumstanţe atenuante judiciare motiv pentru care pedeapsa va fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.

Ca urmare, fiecare inculpat a fost condamnat la câte o pedeapsa cu închisoare, al cărei cuantum a fost stabilit sub limita specială minimă prev. de lege, consecinţă a reţinerii în favoarea inculpaţilor a disp. art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. şi, întrucât cuantumul pedepsei închisorii este mai mare de 2 ani s-a făcut şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată prevăzută de textul de lege.

Faţă de cele arătate, instanţa de fond a constatat că reeducarea, reinserţia socială a inculpaţilor U.G.D. şi N.I. nu poate avea loc decât prin stabilirea şi, ulterior, aplicarea unor pedepse cu închisoarea a căror executare a fost suspendată sub supraveghere, conform disp. art. 86¹ C. pen., pe o durată stabilită în conformitate cu disp. art. 86² C. pen., care a constituit termen de încercare, pedepse dozate în funcţie de circumstanţele reale şi personale menţionate, sub limita specială minimă.

Totodată, inculpaţilor li s-au aplicat, alături de pedeapsa principală, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A impus inculpaţilor respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. (1) C. pen., stabilind ca organ de supraveghere Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare a infractorilor de pe lângă Tribunalul Iaşi.

În temeiul disp. art. 86³ alin. (3) C. pen. au fost obligaţi inculpaţii ca pe durata termenului de încercare să nu intre în legătură cu părţile vătămate traficate şi să nu conducă nici un vehicul.

A atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

Referitor la pedeapsa accesorie, s-a precizat că, potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. „condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnarea a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei”.

Raportat la persoana inculpaţilor, la împrejurările cauzei, la gravitatea faptelor şi, mai ales, la natura infracţiunii pentru care inculpaţii au fost condamnat, având în vedere şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst contra Marii Britanii, precum şi faptul că în comiterea infracţiunilor inculpaţii nu s-au folosit de o funcţie anume, Tribunalul a constatat că se impune doar interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea şi a executării pedepsei accesorii.

Instanţa a mai constatat că inculpaţii au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv în perioada 14 august 2007 - 12 septembrie 2007.

Cu privire la inculpatul U.G., condamnat pentru traficarea unei singure părţi vătămate, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 lit. a), b) şi c) C. pen., respectiv că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, persoană în vârstă, fără antecedente penale şi cu multiple posibilităţi de reeducare, suspendând condiţionat executarea pedepsei aplicate, pe un termen de încercare stabilit conform disp. art. 82 C. pen.

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

Totodată, inculpatului i s-a aplicat alături de pedeapsa principală şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Aceleaşi considerente referitoare la condiţiile aplicării pedepsei accesorii au fost aplicate şi în cazul inculpatului U.G., căruia, i-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.

În conformitate cu disp. art. 71 alin. (2) şi (5) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

Prin actul de inculpare s-a mai reţinut ca şi acte materiale în componenţa infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată şi următoarele:

1. În jurul datei de 18 mai 2006, partea vătămată G.M. a fost contactată de un vecin (C.D.) care i-a spus că a văzut un anunţ cu locuri de muncă în Grecia, iar o persoană, pe nume U.G., facilitează în Grecia obţinerea de locuri de muncă, cu transport, cazare şi masă asigurate. Pentru toate acestea partea vătămată trebuia să plătească 500 euro. Cei doi, împreună cu alte două persoane - N.M. şi L.C. - au hotărât să plece în Grecia. După câteva zile inculpatul U.G.D. a ajuns în localitatea Timişeşti, judeţul Neamţ, de unde i-a luat pe cei patru cu autoturismul său marca V., deplasându-se spre Grecia pe itinerariul România-Ungaria-Austria-Italia-Grecia. Au trecut dintr-un port din Italia în Grecia, cu un feribot, pentru care pasagerii i-au înmânat lui U.G.D. câte 100 euro. Partea vătămată a ajuns în cele din urmă în localitatea greacă Ellas unde inculpatul U.G.D. i-a „predat” unui alt român, pe care partea vătămată îl cunoaşte după prenumele „G.”. Acesta i-a cazat pe cetăţenii români într-un imobil dezafectat, în principiu nelocuibil, format din 3 încăperi. Părţii vătămate i-a fost pretinsă o chirie de 70 euro lunar, iar timp de o lună a dormit cu alte 3 persoane, pe câteva saltele aşezate pe duşumea, într-o cameră de aprox. 10 m.p.

G.M. a lucrat sub coordonarea numitului „G.”, la cules de portocale, într-o echipă cu mai mulţi români, fiind plătit cu suma de 27 eurocenţi/lada de portocale culeasă. Partea vătămată a declarat că nu putea culege mai mult de 60 lăzi pe zi (fiecare ladă având 20 kg.), deci nu putea câştiga mai mult de 12 euro pe zi, bani ce nu puteau decât să-i ajungă eventual decât pentru plata chiriei şi a alimentelor. Echipa în care lucra partea vătămată şi care era condusă de „G.”, era plătită de către patronul grec, la tona de portocale culese, toate sumele de bani însă, erau primite de şeful de echipă, care la rândul său îi plătea pe cei din echipa sa. Muncitorii lucrau circa 7-8 ore pe zi, fără masa de prânz promisă, fără echipament de protecţie, chiar dacă ploua sau temperaturile erau ridicate (35 grade celsius). De asemenea, muncitorilor nu le era asigurată apa potabilă. Pentru a nu se răni, partea vătămată şi-a achiziţionat echipament de protecţie, întrucât portocalii au spini foarte lungi şi ascuţiţi.

Partea vătămată a recunoscut mai multe persoane care-şi desfăşurau activitatea în aceleaşi condiţii şi anume: N.M., L.C. - ambii din localitatea Timişeşti, judeţul Neamţ, H.G.I., G.M., ambii din Paşcani, judeţul Iaşi, şi pe L.C.C. din localitatea Valea Seacă, judeţul Iaşi.

La destinaţie în localitatea Ellas din Grecia, U.G.D. i-a solicitat suma de 400 euro însă partea vătămată nu i-a dat decât 350 euro, partea vătămată G.M. a câştigat, după o lună de zile cât a stat în Grecia, suma de 100 euro, bani pe care i-a folosit la întoarcerea în ţară, plătind biletul de călătorie.

Partea vătămată G.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal, în cursul urmăririi penale cu suma de 1.800 euro, reprezentând daune materiale şi 5.000 RON reprezentând daune morale.

2. Partea vătămată C.D. a fost recrutată de inculpatul U.G. care i-a promis un loc de muncă în Grecia în aceleaşi condiţii prezentate şi descrise de partea vătămată G.M.

Inculpatul U.G. i-a comunicat părţii vătămate să mai caute şi alte persoane pentru a merge la muncă în Grecia, acesta fiind de acord, sens în care partea vătămată a mai găsit trei persoane după ce în prealabil le-a prezentat condiţiile de muncă, cazare, transport, remunerare, arătate de inculpat.

Numitul C.D. a plecat în Grecia la data de 22 martie 2006, transportat de inculpatul U.G.D. pe relaţia România-Ungaria-Austria-Italia-Grecia, până în localitatea Ellas. A mai călătorit împreună cu G.M., N.M. şi L.C.C. Ajuns în localitatea Ellas, inculpatul U.G.D. i-a „predat” unui anume „G.”, care avea calitatea de şef de echipă. Tot aici partea vătămată i-a plătit inculpatului U.G.D. suma de 300 euro, după ce în ţară, la plecarea în Grecia, i-a mai achitat 100 euro, bani solicitaţi de inculpat.

Din declaraţia părţii-vătămate mai rezultă că atât aceasta, cât şi cei cu care a călătorit au fost cazaţi de „G.” (şeful echipei) într-o cameră aflată într-un imobil dezafectat pentru care plăteau o chirie de 60 euro/lună. Tot „G.” era cel care forma echipele de lucru şi realiza pontajul.

Partea vătămată a lucrat la cules de portocale o lună de zile, câştigând maxim 15 euro/zi, bani din care nu putea decât să plătească chiria şi să se hrănească deficitar.

C.D. lucra la temperaturi ridicate, fără echipament de protecţie, fără a avea asigurată apa potabilă şi nici masa gratuită promisă în ţară de inculpaţi.

Partea vătămată arată că inculpatul U.G.D. i-a solicitat în momentul plecării din ţară să găsească alte persoane care să dorească să lucreze în Grecia în condiţiile date, fapt refuzat de partea vătămată.

Partea vătămată a recunoscut următoarele victime ale exploatării prin muncă care se aflau în aceiaşi localitate din Grecia şi au ajuns în aceleaşi împrejurări: G.M., L.C., N.M., L.C.C., G.M., G.H.I.

Partea vătămată C.D. mai precizează că inculpatul U.G.D. se cunoştea foarte bine cu acest şef de echipă, cu numitul „G.”, cei doi stabileau contacte periodice chiar şi când inculpatul se afla în România.

Partea vătămată a lucrat în Grecia o perioadă 1 lună de zile, câştigând suma de 180 euro, bani care i-a folosit pentru a reveni în ţară (plata transportului).

Partea vătămată C.D. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.800 euro reprezentând daune materiale şi 5.000 RON - daune morale.

3. Partea vătămată B.C.D. a fost recrutat în luna iunie, anul 2006 de inculpatul U.G. care i-a prezentat faptul că-i poate facilita obţinerea unui loc de muncă în Grecia, în agricultură pentru suma de 1.000 euro/lună, unde va avea cazarea asigurată şi o masă gratuită pe zi.

Partea vătămată, fiind de acord cu acestea, a plătit ulterior, inculpatului U.G.D., suma de 500 euro, drept comision pentru cele prezentate de inculpatul U.G. (tatăl lui U.G.D.).

B.C.D. a fost transportat în Grecia în data de 16 iunie 2006 de către inculpatul U.G.D., în localitatea Aghios Dimitrios, unde a fost cazat într-o casă de către inculpatul N.I., unde se aflau cazaţi alţi 12-13 bărbaţi.

A doua zi a fost luat la muncă de către inculpatul U.G., lucrând la prăşit bumbac timp de 30 zile, pentru care a încasat 75 euro din care cu 50 euro a achitat chiria către inculpatul N.I., iar cu restul banilor şi-a achiziţionat de mâncare. După cele trei zile, a fost nevoit să iasă în piaţa centrală a localităţii, deoarece nu i-a mai fost asigurat locul de muncă. Partea vătămată descrie faptul că în această piaţă, se adunau românii veniţi în Grecia pentru muncă, pentru a fi selectaţi de diferiţi cetăţeni greci la munci agricole, de regulă.

Partea vătămată B.C.D., două luni cât a stat în Grecia, a lucrat ocazional, din banii câştigaţi reuşind doar să-şi plătească chiria şi să-şi cumpere de mâncare. După cele două luni partea vătămată a plecat singură în altă localitate, unde şi-a găsit singură de lucru, revenind în ţară în luna decembrie.

Partea vătămată B.C.D. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.000 euro reprezentând daune materiale şi morale.

4. Partea vătămată F.V.C. a fost recrutată de către inculpatul U.G.D., în cursul lunii februarie, anul 2006, în momentul în care se afla cu autoturismul personal la o spălătorie din municipiul Paşcani, unde era angajată partea vătămată.

Aici, inculpatul U.G.D. i-a propus părţii vătămate, în schimbul sumei de 500 euro, că-i asigură transportul până în Grecia, cazarea, o masă pe zi gratuite, precum şi obţinerea unui loc de muncă în agricultură, la cules de portocale, remunerat cu 37 euro/zi.

Partea vătămată F.V.C. a acceptat propunerea inculpatului U.G.D., însă îi spune acestuia că nu deţine suma de bani (500 euro). Inculpatul U.G.D. avansează părţii vătămate propunerea ca plata celor 500 euro să-i fie achitată în Grecia, propunere acceptată de F.V.C.

După aproximativ 3 zile de la acest episod, partea vătămată a fost contactată telefonic de inculpatul U.G.D., care i-a comunicat să se pregătească pentru plecarea în Grecia. În aceeaşi zi, partea vătămată a fost transportată în Grecia, împreună cu partea vătămată A.C. şi alte două persoane. Totodată, partea vătămată a menţionat că au fost însoţiţi şi de inculpatul N.I., care se afla la volanul autoturismului său, în care transporta mai multe persoane, tot spre Grecia.

Din declaraţia părţii vătămate F.V.C. a mai rezultat că, înainte de a ajunge în Vama Borş, inculpatul U.G.D. a fost aşteptat e numitul B.I.C., iar persoanele din autoturismul inculpatului au fost transferate în maşina celui din urmă. Inculpatul a recurs la acest lucru pentru evita nepermiterea ieşirii din ţară, măsură ce putea fi luată de organele de control vamă, pentru lipsa licenţei de transport persoane.

Partea vătămată a ajuns în Grecia, în localitatea Aghios Dimitrios, la începutul lunii aprilie, anul 2006 şi a fost cazată într-o casă închiriată de inculpatul N.I. Aici se mai aflau cazate 13-14 peroane, partea vătămată dormind pe o saltea, pusă pe duşumea, împreună cu o altă persoană, toate acestea din lipsa spaţiului, casa în care fusese acesta cazat neavând decât trei camere.

În primele două săptămâni partea vătămată nu a avut unde lucra, ajungând într-o situaţie grea, lipsa banilor obligându-o să se hrănească din resturile aruncate la pubelele de gunoi.

Ulterior, a lucrat ocazional, în agricultură, la prăşit bumbac şi roşii, reuşind să achite inculpatului U.G.D. suma de 300 euro. Datorită situaţiei limită în care se afla, partea vătămată a decis să plece în ţară, însă despre aceasta aflând inculpatul U.C. (fratele inculpatului U.G.D.), care a încercat să-l deposedeze de paşaport, pentru a-l împiedica să plece. Partea vătămată a fost nevoită să mai rămână aproximativ o lună, însă nu a găsit a găsit de muncă decât ocazional. După ce a plătit inculpatului U.G.D. diferenţa de 200 euro, partea vătămată a revenit în ţară la data de 02 iulie 2006. F.V. a stat efectiv în Grecia 3 luni, câştigând 800 euro, din care 500 i-a plătit inculpatului U.G.D., iar 150 euro lui N.I., pentru chirie.

Partea vătămată F.V.C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.000 euro reprezentând daune materiale şi morale.

Aparte în contextul faptic expus anterior se situează declaraţiile acestor părţi vătămate date în cursul cercetării judecătoreşti, în prezenţa avocatului desemnat din oficiu, când au susţinut că nu doresc să participe în proces în calitate de părţi vătămate sau ca părţi civile şi nu îşi menţin constituirea ca părţi civile, declaraţiile lor fiind consemnate în procese-verbale ataşate la dosar.

Faţă de această împrejurare, instanţa a procedat în conformitate cu disp. art. 82 C. proc. pen., şi a procedat la audierea acestora în calitate de martori.

În declaraţiile date, martorii G.M., C.D., B.C.D. şi F.V.C. au susţinut că au ajuns să dea declaraţie în calitate de părţi vătămate datorită unor împrejurări care exced liberei manifestări de voinţă, respectiv că au fost vizitaţi de lucrătorii de poliţie care i-au condus la sediul parchetului pentru a formula plângeri prealabile - declaraţiile lui C.D. şi G.M. - sau, cu totul întâmplător, întâlnindu-se în faţa sediului parchetului cu alte părţi vătămate - declaraţia lui F.V.C., precum şi faptul că nu îşi menţin declaraţiile date în faţa anchetatorilor întrucât aceştia nu au consemnat ceea ce au declarat ei - declaraţia lui B.C.D.

Relativ la condiţiile şi împrejurările în care au ajuns în Grecia, la muncă, aceste părţi vătămate au invocat relaţii de prietenie cu inculpaţii, cum ar fi situaţia lui F.V.C., sau solicitări pe care le-au făcut personal, cum e cazul numiţilor C.D. şi G.M., însă nu au susţinut că au fost exploataţi prin muncă de către inculpaţi, sau că aceştia le-ar fi făcut promisiuni care nu s-au dovedit a fi reale, relatând că aceştia le-au acordat sprijin în găsirea unor locuri de muncă şi de cazare decente.

De menţionat este că aceste persoane au fost transportate în Grecia de către inculpaţi împreună cu alte persoane care nu au calitatea de parte vătămată în prezenta cauză, astfel că nu putem corobora declaraţiile acestora, aşa cum este cazul celorlalte părţi vătămate care şi-au menţinut declaraţiile şi au relatat aspecte care coincid asupra unor aspecte esenţiale privind traficarea lor.

Astfel, numiţii G.M., C.D. au călătorit împreună cu N.M., H.I., G.M., L.C., B.C.D. a călătorit cu numitele C.C.G. şi H.G., iar F.V.C. a călătorit împreună cu persoane din judeţul Neamţ ale căror nume nu le-a putut preciza.

Depoziţiile acestor părţi vătămate din faza de urmărire penală nu au fost confirmate de nicio altă probă administrată nemijlocit de către instanţa de judecată, nu se coroborează cu alte declaraţii, astfel că nu pot fi reţinute ca expresie a adevărului. Condamnarea unei persoane nu se poate întemeia, în mod determinant şi exclusiv pe declaraţii date în faza de urmărire penală, fără ca acuzatul să poată să le conteste credibilitatea sau să poată pune la îndoială aceste declaraţii, prin formularea de întrebări.

Este de principiu că interesele victimelor sunt protejate de art. 8 din Convenţia europeană, sub condiţia ca acestea să poată fi conciliate cu exercitarea adecvată şi efectivă a dreptului la apărare.

Astfel, art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prevede ca o garanţie a unui proces echitabil, ca probele incriminatorii să fie administrate în prezenţa acuzatului, în şedinţă publică, în vederea unei dezbateri contradictorii - Hotărârea nr. 146 seria A din 06 decembrie 1988 a Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Barbera, Messegue şi Jabardo.

Trebuie precizat că în afară de declaraţiile acestor părţi vătămate date în cursul urmăririi penale, nu există alte probe directe care să confirme situaţiile de fapt reclamate la acel moment procesual. Verificarea traficului la frontieră a părţilor vătămate şi stabilirea că acestea au părăsit ţara în cursul anului 2006, nu constituie decât o împrejurare circumstanţială, care nu face dovada clară, indubitabilă a vreunei activităţi infracţionale a inculpaţilor în sensul disp. art. 12 din Legea nr. 678/2001.

Sub acest aspect întrucât nu există nicio dovadă certă, dubiul va fi interpretat în favoarea inculpaţilor. Chiar acceptând ca probă declaraţiile date de părţile vătămate în cursul urmăririi penale, instanţa nu poate face abstracţie de caracterul relativ al unor astfel de mijloace probatorii, menţionat ca atare în cuprinsul art. 75 C. proc. pen.

Potrivit art. 75 C. proc. pen., declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, ori în contextul materialului probator administrat în cauză, declaraţiile părţilor vătămate referitoare la împrejurarea că au fost exploatate de către inculpaţi, declaraţii date în cursul urmăririi penale şi nemenţinute în faza cercetării judecătoreşti, au un caracter cu totul singular şi, prin ele însele nesprijinite de vreun alt element de ordin probator sunt lipsite de forţă probantă, atâta timp cât, în conformitate cu exigenţele impuse de normele procesual penale, nu au o valoare probatorie deosebită, superioară altor probe şi nici o valoare dinainte stabilită, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru toate aceste considerente, la termenul de judecată din data de 05 iunie 2012, instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor schimbarea încadrării juridice a faptelor, în sensul expus anterior, întrucât, din perspectiva disp. art. 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta şi persoana arătate în actul de sesizare. Ca urmare, obiectul judecăţii priveşte faptele şi persoanele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, menţiunea „faptă” neimplicând şi încadrarea juridică a faptei.

Aşa fiind, instanţa a constat că a fost investită prin rechizitoriu cu judecarea presupuselor fapte de trafic de persoane privind părţile vătămate G.M., C.D., B.C.D. şi F.V.C., fapte presupus a fi comise în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen., însă, activităţii întreprinse de inculpaţii U.G.D., N.I. şi U.G. cu privire la aceste persoane îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, astfel că soluţia care se impune este cea a achitării prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Pentru a soluţiona această situaţie juridică, în care actele materiale în discuţie ce intră în conţinutul infracţiunii continuate sunt ele însele fapte penale, faţă de care instanţa trebuie să verifice îndeplinirea celor trei condiţii: dacă au fost săvârşite, dacă constituie infracţiuni şi dacă au fost săvârşite de inculpaţi, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice, în sensul extragerii din unitatea infracţională a faptelor care-i vizează pe G.M., C.D., B.C.D. şi F.V.C., fapte faţă de care urmează să se pronunţe soluţia achitării prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, după cum s-a arătat detaliat mai sus, cele 13 părţi vătămate s-au constituit părţi civile, solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumelor pe care le-au achitat acestora cu titlu de comision, cu titlu de despăgubiri civile.

Pretenţiile părţilor civile s-a apreciat ca fiind întrutotul întemeiate şi au fost dovedite cu mijloacele de probă administrate. Astfel, declaraţiile tuturor părţilor vătămate se coroborează atât între ele, cât şi cu cele ale unor martori, cu privire atât la cuantumul comisioanelor plătite inculpaţilor. Înşăşi inculpaţii au recunoscut cuantumul sumelor plătite cu titlu de comision. În plus, prejudiciile cauzate părţilor vătămate sunt urmarea directă a infracţiunii comise în dauna lor de inculpaţi şi de aceea se impune repararea lor de către aceştia, chiar dacă ei nu au profitat de întreaga sumă percepută drept comision.

Instanţa a avut în vedere împrejurarea că părţile vătămate au fost racolate de către inculpaţi în vederea exploatării prin muncă, au achitat acestora sume variind între 400 şi 600 euro, astfel că se impune restituirea integrală a acestor sume, întrucât au fost induse în eroare în legătură cu scopul deplasării în Grecia, ele fiind convinse că merg sa lucreze în condiţiile promise de către inculpaţi, însă în realitate au fost victime ale traficului de persoane.

De aceea, în baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea inculpaţilor la plata de despăgubiri civile, astfel cum ele au fost reţinute de instanţă, argumentat, în cazul fiecărei părţi civile. Inculpaţii vor fi obligaţi la despăgubiri, în solidar sau singuri, după cum au traficat părţile civile împreună sau fără contribuţia celuilalt.

Astfel, inculpatul U.G.D. a fost obligat să plătească: părţii civile B.I. suma de 500 euro; părţii civile M.G. suma de 500 euro; părţii civile P.G.I. suma de 500 euro; părţii civile A.C. suma de 500 euro; părţii civile B.A.C. suma de 500 euro; părţii civile P.I.G. suma de 500 euro.

Inculpatul N.I. a fost obligat să plătească: părţii civile A.I. suma de 600 euro; părţii civile P.V. suma de 500 euro; părţii civile Ţ.V. suma de 500 euro; părţii civile M.G.C. suma de 500 euro; părţii civile B.I. suma de 600 euro.

Ambii inculpaţi U.G.D. şi U.G. au fost obligaţi, în solidar, să plătească: părţii civile A.N. suma de 400 euro.

Iar inculpaţii U.G.D. şi N.I. au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile P.A. suma de 500 euro; părţii civile P.S. suma de 500 euro.

S-a dispus ca aceste sume să fi plătite în valutele indicate sau echivalentul acestora în RON, la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii.

Părţile civile, prin nota depusă la dosar de către avocatul desemnat din oficiu, au solicitat obligarea inculpaţilor şi la plata a unor sume cu titlu de daune morale, cereri pe care însă nu şi le-au motivat şi, mai ales, nu le-au dovedit, fapt pentru care ele au fost respinse.

Înscrisurile medicale depuse la dosar de către parte civilă A.C. vizează situaţia medicală a fiicei sale A.R.M., iar copia procesului-verbal de intervenţie a Grupului de Pompieri al Judeţului Neamţ, vizează un incident din data de 29 martie 2004 când a avut loc un incendiu la acoperişul casei părţii vătămate, astfel că nu pot avea semnificaţia unor probe relevante pentru dovedirea prejudiciului de natură morală invocat.

Aceleaşi considerente se impun şi faţă de înscrisurile depuse în cursul urmării penale de către partea civilă A.I., cu referire la un bilet de ieşire din spital care atestă că a fost internat la data de 26 august 2006 în Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Iaşi cu diagnosticul leptospiroză formă medie, cu simptomatologie apărută cu 3-4 zile înainte de internare, în condiţiile în care partea civilă a revenit în ţară la sfârşitul lunii iunie 2006, precum şi la un înscris în limba greacă, netradus, despre care susţine că reprezintă o amendă de 600 euro aplicată de către autorităţile greceşti pentru depăşirea termenului de şedere în Grecia, documente care nu fac dovada realităţii unui prejudiciu material sau moral în directă legătură de cauzalitate cu faptele reclamate.

Conform disp. art. 346 alin. (2) C. proc. pen., când achitarea s-a produs pentru că lipseşte vreunul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa poate obliga la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale, potrivit legii civile. Cum numiţii G.M., C.D., B.C.D. şi F.V.C. au declarat că nu se constituie părţi civile în cauză, dar au achitat inculpaţilor sumele pretinse de către aceştia, urmează ca instanţa să dispună confiscarea acestor sume.

Aşa fiind, în temeiul disp. art. 118 lit. d) C. pen. rap. la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumelor dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor şi care nu sunt restituite părţilor vătămate:

- de la inculpaţii U.G.D. şi U.G. câte 1.350 euro;

- de la inculpaţii U.G.D. şi N.I. câte 250 euro.

În baza disp. art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 353 C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 15 august 2007 asupra sumei de 930 euro aparţinând inculpatului N.I. şi a sumelor de 815 euro şi 165 RON aparţinând inculpatului U.G.D.

În cursul urmăririi penale s-a dispus indisponibilizarea unui imobilul situat în intravilanul municipiului Paşcani şi a două autoturisme marca V. şi marca A., autoturisme care au fost ulterior predate firmei de leasing.

Întrucât din cuprinsul ordonanţei din data de 15 august 2007 emisă în Dosarul nr. 111/D/P/2006 rezultă că imobilul situat în intravilanul municipiului Paşcani, , nu apare înscris în Registrul de carte funciară al municipiului Paşcani, este proprietatea inculpatului U.G. şi a soţiei acestuia, U.E., însă nu a fost identificat modul în care a fost dobândit imobilul de către inculpat, instanţa a constatat că nu se impune menţinerea inscripţiei ipotecare asupra acestui imobil, având în vedere şi împrejurarea că despăgubirile civile pe care trebuie să le plătească inculpatului U.G., în solidar cu inculpatul U.G.D., sunt în cuantum de 400 euro.

În temeiul disp. art. 166 şi urm. C. proc. pen. a dispus ridicarea sechestrului asigurător dispus asupra imobilului situat în intravilanul municipiului Paşcani, şi asupra autoturismelor marca V. şi marca A., autoturisme predate firmei de leasing.

S-a dispus radierea din Registrul de carte funciară Paşcani a înscrierii privind sechestrul penal şi ridicarea interdicţie de grevare şi înstrăinare a imobilului.

Cu privire la cererea numitei N.D. privind restituirea sumei de 19.500 euro ridicată la percheziţia domiciliară efectuată la data de 14 august 2007, instanţa a constatat că în cuprinsul procesului-verbal de percheziţiei au fost făcute menţiuni privind opoziţia numitei N.D., sora inculpatului N.I., care locuia împreună cu acesta în acelaşi imobil, cu precizarea că suma respectivă îi aparţine.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, cu înscrisurile traduse şi legalizate depuse la dosar, respectiv: contract de asociere participativ care atestă faptul că începând cu anul 2006 numita N.D. a avut calitatea de asociat secundar în cadrul activităţii de gestiune a unui bar din Milano; certificat de venituri lucrative, care atestă sumele încasate de petentă ca urmare a activităţii desfăşurate pe baza unui contract de muncă în Italia, aceasta a făcut dovada realităţii susţinerilor privind apartenenţa sumei confiscate în vederea efectuării cercetărilor şi, cum din cercetări nu a rezultat în sarcina inculpatului N.I. un prejudiciu mai mare de 3.450 euro, instanţa va admite cererea formulată.

Aşa fiind, a admis cererea formulată de numita N.D., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat L.B., Iaşi, şi, în temeiul disp. art. 109 alin. (5), art. 169 rap. la art. 168 C. proc. pen. a dispus restituirea către numita N.D. a sumei de 19.500 euro ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la domiciliul inculpatului N.I., la data de 14 august 2007.

Cum autoturismul proprietatea inculpatului N.I. a fost folosit la săvârşirea faptelor, în temeiul disp. art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 lit. b) C. pen., instanţa a dispus confiscarea autoturismului folosit la realizarea transportului persoanelor traficate, marca H.

În temeiul art. 189 C. proc. pen., onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu părţilor vătămate, în cuantum de 5.400 RON pentru d-na av. D.N., delegaţie din 28 decembrie 2011 şi 1.800 RON pentru d-na av. S.G., delegaţie din 25 iunie 2012, vor fi avansate din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, urmând să fie incluse în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat. Se are în vedere împrejurarea că pe parcursul cercetării judecătoreşti pentru 9 termene a acordat asistenţă juridică d-na av. D.N., care ulterior a fost suspendată la cerere din Baroul Iaşi, astfel că a fost desemnată ca avocat din oficiu pentru toate părţile vătămate d-na av. S.G. care a acordat asistenţă juridică pentru 3 termene de judecată.

În termenul prev. de art. 363 C. proc. pen., hotărârea Tribunalului Iaşi fost apelată de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi şi de către inculpații U.G.D., N.I. şi U.G., care au criticat-o sub aspectul temeiniciei şi legalităţii.

Astfel, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi a invocat, în esenţă, că soluţia de achitare a inculpaților, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. este nelegală, instanţa făcând o analiză greşită a probatoriului administrat în ambele faze procesuale (declaraţiile părţilor vătămate), considerând că solicitarea părţilor vătămate de a nu mai participa în procesul penal în această calitate este asimilată cu lipsa faptelor reţinute.

Chiar dacă, în faţa instanţei de judecată, părţile vătămate au revenit asupra declarațiilor date iniţial, trebuia să se constate că declaraţiile părților vătămate G. şi C. date de acestea în faza de urmărire penală se coroborează cu declaraţiile părţilor vătămate A.I., B.I. şi P.V., victime care au lucrat la acelaşi angajator în Grecia, fiind păziţi de un cetăţean român, pe nume G., fiind cazaţi în aceleaşi condiţii improprii de cazare şi muncă, iar declaraţiile părţilor vătămate F.V. şi B.C. se coroborează cu declaraţia părţii vătămate A.C., care a fost cazat în aceleaşi condiţii cu persoanele vătămate şi a muncit în condiţii improprii.

Inculpaţii U.G.D., N.I. şi U.G. au solicitat prin motivele de apel, depuse în scris la dosar, să se dispună achitarea lor în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ori, în subsidiar, să se dispună, doar în ceea ce-i priveşte pe primii doi inculpaţi, suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi nu suspendarea sub supraveghere, pentru următoarele motive:

- nu este adevărat că le-au promis părților vătămate un loc de muncă sigur, o remuneraţie consistentă pentru munca depusă şi condiţii de cazare, ci doar că le va transporta cu maşina până în Grecia;

- după ce-a obţinut dreptul legal de şedere şi muncă, din anul 2005, a revenit (a se vedea motivele de recurs detaliate ale inculpatului N.I.) de mai multe ori în ţară, ocazii în care mai mulţi consăteni, care aveau o situaţie financiară foarte grea, i-a cerut ajutorul pentru a ajunge şi ei în Grecia, şi, astfel, a asigurat transportul pentru 2-3 persoane la fiecare deplasare, solicitând plata a 200 euro pentru acoperirea cheltuielilor cu combustibilul şi biletul de feribot, având în vedere că deplasarea avea loc pe ruta Romania-Ungaria-Italia-Grecia;

- declaraţiile părţilor vătămate nu se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi de instanţa de fond, respectiv D.V., G.I., C.V., G.M., B.C., P.S.V., G.M. şi R.I., martori pe care i-a ajutat, la fel ca şi pe părţile vătămate, cu transportul, şi care nu sunt rude sau cunoştinţe apropiate;

- declaraţiile anumitor martori nu sunt veridice având în vedere gradul de rudenie pe care-l au cu părţile vătămate, respectiv martorul P.C. este soţia părţii vătămate P.G.I., martorul A.P. este tatăl părţii vătămate A.N.A., iar martora B.M. este sora părţii vătămate B.I.

Potrivit disp. art. 378 alin. (1¹) C. proc. pen., s-a procedat, la termenul de judecată din data de 16 mai 2013, la audierea inculpaţilor U.G.D., N.I. şi U.G., iar la solicitarea aceloraşi inculpaţi a fost admisă administrarea probei testimoniale, în cauză fiind audiaţi martorii A.M. şi B.A.

Prin decizia penală nr. 127 din 27 iunie 2013, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpaţii U.G., U.G.D. şi N.I. împotriva sentinţei penale nr. 385 din 02 octombrie 2012 a Tribunalului Iaşi.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că în cauză a fost stabilită corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de aceştia, iar pedepsele au fost corect stabilite, ca şi modalitatea de executare a acestora.

Împotriva deciziei sus-menţionate au declarat recurs inculpaţii U.G.D., N.I. şi U.G., care au solicitat, în esenţă, achitarea întrucât hotărârea e contrară legii, invocând, ca motiv de casare, dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate prin raportare la art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Înalta Curte aminteşte că decizia penală nr. 127 a fost pronunţată de Curtea de Apel Iaşi la data de 27 iunie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.

Rezultă aşadar , că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acelei încălcări ale legii ce se circumscriu unuia din motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodat ă, o altă limită a devoluţiei recursului art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alin. (2¹) că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul din aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înainte de primul termen de judecată, aşa cum se prevede la alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

În cauz ă, se observă aşa cum s-a mai arătat, că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Iaşi la data de 27 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen., anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut în pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. invocat de recurenţii inculpaţi, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013 însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formule prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Cu privire la cazul de casare invocat de inculpaţi circumscris dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., respectiv acela că decizia este nelegală sub aspectul greşitei condamnări, inculpaţii apreciind că ar fi trebuit să fie achitaţi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acest motiv de recurs a fost încadrat de inculpaţi din eroare, în cadrul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., criticile formulate fiind circumscrise de fapt cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., caz de casare ce a fost abrogat în mod expres la intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, judecata în recurs limitându-se, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare la motivele de casare expres prevăzute de lege şi în care nu se mai regăseşte eroarea gravă de fapt invocată de inculpaţi.

Totodată, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cauză, cercetarea judecătorească a constat în administrarea nemijlocită a probelor, instanţa de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, în raport de acuzaţiile aduse prin actul de inculpare.

Inculpaţii au negat săvârşirea faptelor, dar declaraţiile lor nu se coroborează cu împrejurări ce rezultă din analiza materialului probator administrat în cauză şi care confirmă situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii U.G.D., N.I. şi U.G. împotriva deciziei penale nr. 127 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1118/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 1043/2014. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... →

ICCJ. Decizia nr. 1120/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1120/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs