ICCJ. Decizia nr. 1103/2014. Penal. Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1103/2014
Dosar nr. 187/45/2014
Şedinţa publică din 27 martie 2014
Asupra contestaţiei penale de faţă, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, autoritate judiciară competentă de primire a mandatului european de arestare, a transmis Curţii de Apel Iaşi, după efectuarea procedurii prev. de art. 99 şi 100 din Legea nr. 302/2004, modificată, Semnalarea SIS, mandatul european de arestare emis de Judecătoria Raională Berettyoujfalu, Republica Ungară, domnul magistrat K.L., nr. 1. B.412/2013/2 din 07 noiembrie 2013, emis pe numele persoanei solicitate B.C., deţinut în altă cauză în Penitenciarul Iaşi, care a fost emis în vederea urmăririi penale a persoanei solicitate pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de acte oficiale şi uz de fals prev. de art. 274 lit. v) C. pen. ungar.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. 187/2014.
Primind cauza spre soluţionare, Curtea de Apel, verificând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarele:
Prin mandatul european de arestare emis la data de 07 noiembrie 2013 de Judecătoria Raională Berettyoujfalu cu nr. 1. B.412/2013/2, autoritatea judiciară emitentă solicită arestarea şi predarea persoanei solicitate B.C. în vederea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de acte oficiale şi uz de fals prev. de art. 274 lit. v) C. pen. ungar.
În cuprinsul mandatului european de arestare se descrie fapta astfel:
„La data de 14 aprilie 2013, la orele 20.00, inculpatul B.C. s-a prezentat pentru ieşire la Punctul de trecere rutier al frontierei de la Artand, ca pasager al autoturismului de marca A.R. Pe parcursul controlului efectuat asupra lui, acesta a predat cartea de identitate românească; pe parcursul acesteia s-a stabilit că, deşi cartea de identitate conţine fotografia lui B.C., actul în sine este un fals în totalitate, datele ce figurează în acesta aparţinând unei alte persoane reale.”
Mandatul european de arestare emis se întemeiază pe mandatul european de arestare emis de Judecătoria Raională Berettyoujfalu cu nr. 1. B.412/2013/2 al cărui domeniu de aplicare include şi teritoriul Ungariei, calificându-se astfel, totodată, şi drept mandat de arestare intern [menţiunea de la lit. b)].
Pedeapsa maximă prevăzută de legea penală ungară este de 3 ani închisoare.
Încadrarea juridică a faptei este în infracţiunea prevăzută de art. 274 lit. v) C. pen. ungar.
Autoritatea judiciară emitentă nu a marcat niciuna dintre cele 32 categorii de infracţiuni prevăzute de lit. e) din mandat, astfel încât să nu fie necesară condiţia verificării dublei încriminări.
Totodată, în cuprinsul mandatului european de arestare se menţionează că răspunderea penală pentru fapta care fundamentează mandatul se prescrie la 07 noiembrie 2016 [lit. f) din mandat].
În cursul procedurii în faţa instanţei, i s-a citit persoanei solicitate conţinutul mandatului european de arestare, o copie a acestuia fiindu-i înmânată în cursul procedurii în faţa procurorului, i s-au adus la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, modificată, i s-au adus la cunoştinţă efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predare şi efectele consimţământului la predare, respectiv caracterul irevocabil al acestuia şi caracterul definitiv al hotărârii pronunţate pe baza consimţământului dat.
Persoana solicitată a fost audiată cu privire la consimţământ, regula specialităţii şi cu privire la motivele obligatorii şi facultative de refuz, declaraţiile fiind consemnate în scris şi ataşate la dosar.
Persoana solicitată a declarat că nu consimte la predarea sa către autoritatea emitentă, nu renunţă la beneficiile regulii specialităţii, se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare şi a formulat contestaţie la executare şi apel peste termen la Tribunalul Cluj, nu are alte afaceri judiciare pe teritoriul României, nu are alte condamnări în state membre sau state terţe pentru aceleaşi fapte care motivează mandatul european de arestare, nu este de acord să fie arestat în vederea predării.
Din adresa din 21 decembrie 2013 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Penitenciarul Iaşi, rezultă că B.C. este condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracţiuni de trafic şi consum de droguri, prin sentinţa penală nr. 414 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj în baza căreia s-a emis mandat de executare a pedepsei nr. 510 din 26 noiembrie 2013 (aflat în copii la dosar Parchet).
Executarea pedepsei a început la 05 decembrie 2013 urmând a expira în termen la data de 04 decembrie 2017.
Infracţiunea care motivează mandatul european de arestare emis este încriminată în legea penală română în infracţiunea prev. de art. 320, fals material în înscrisuri oficiale, şi respectiv uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., sancţionate cu pedeapsa maximă de 3 ani închisoare şi alternativ cu amendă pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 3/MEA din 13 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de Judecătoria Raională Berettyoujfalu, Republica Ungară, domnul magistrat K.L., pentru executarea mandatului european nr. 1. B.412/2013/2 din 7 noiembrie 2013 emis pe numele persoanei solicitate, B.C., în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, în altă cauză, în vederea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de „falsificare de acte oficiale şi uz de fals”, prevăzută de art. 274 lit. v) C. pen. ungar.
S-a respins cererea privind arestarea, predarea şi predarea amânată a persoanei solicitate B.C. către autoritatea judiciară emitentă Judecătoria Raională Berettyoujfalu, Republica Ungară.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, inclusiv onorariul pentru apărător oficiu, în sumă de 200 RON, suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că mandatul european de arestare emis, nu întruneşte condiţiile de validitate ale mandatului din perspectiva dispoziţiilor de lege internă, precum şi ale deciziei cadru transpusă.
S-a arătat că în cazul emiterii unui mandat european, atunci când arestarea şi predarea se solicită în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecăţii, decizia pe care se întemeiază mandatul european este mandatul de arestare naţional sau decizia judiciară având acelaşi efect.
În speţă, decizia pe care se întemeiază mandatul european de arestare este însuşi mandatul european de arestare, care, prin modul de reglementare, este o decizie judiciară prin care autoritatea judiciară emitentă solicită autorităţii judiciare de executare ca acesta din urmă să aresteze şi să predea persoana solicitată autorităţii emitente, astfel că mandatul european de arestare nu este un mandat naţional de arestare şi nici echivalentul acestuia, pe de o parte, iar pe de altă parte, rezultă că autoritatea judiciară emitentă nu a emis împotriva persoanei solicitate un mandat de arestare intern.
Efectele executării mandatului european de arestare constau în luarea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării şi predarea acesteia de către autoritatea judiciară română. Pentru ca autoritatea judiciară română, Curtea de Apel Iaşi, să poată dispune privarea de libertate a persoanei solicitate, şi emiterea unui mandat de arestare român în vederea predării acesteia, la baza mandatului european de arestare trebuie să se afle mandatul naţional ungar de arestare emis anterior sau concomitent cu emiterea mandatului european de arestare, fiind necesar ca acesta să existe în materialitatea lui la data emiterii mandatului european de arestare.
Faţă de această situaţie, Curtea a reţinut că mandatul european de arestare emis, a cărui executare se solicită, nu se întemeiază pe mandatul de arestare naţional împotriva persoanei solicitate, condiţia fiind de validitate a mandatului european de arestare care nu este întrunită în cauză.
Pe de altă parte, persoana solicitată aflându-se în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare în România, această situaţie juridică constituie un motiv de predare amânată obligatorie, conform art. 112 cu referire la art. 58 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 modificată, evident, în situaţia în care mandatul european de arestare este valid.
În acest caz predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
S-a mai arătat că pedeapsa în executarea căreia persoana solicitată se află, se execută integral la data de 04 decembrie 2017, după împlinirea prescripţiei răspunderii penale a persoanei solicitate pentru infracţiunea care fundamentează mandatul european de arestare de faţă, astfel încât predarea amânată ce s-ar impune în prezenta cauză nu-şi va putea produce efecte juridice. Liberarea condiţionată a persoanei solicitate, condamnată în ţară, este o eventualitate la care are vocaţie după luna august 2016, condiţionată de toate elementele care o reglementează în C. pen. român.
Pentru lipsa condiţiilor de validitate ale mandatului european de arestare, în temeiul art. 87 alin. (1) lit. c) şi art. 107 din Legea nr. 302/2004 şi lit. b) pct. 1 din formularul standard al mandatului european de arestare, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de Judecătoria Raională Berettyoujfalu, Republica Ungară, domnul magistrat K.L., pentru executarea mandatului european nr. 1. B.412/2013/2 din 07 noiembrie 2013 emis pe numele persoanei solicitate B.C., în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, în altă cauză, în vederea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de „falsificare de acte oficiale şi uz de fals”, prevăzută de art. 274 lit. v) C. pen. ungar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, susţinând că în mod greşit a fost respinsă cererea formulată de Judecătoria Raională Berettyoujfalu, Republica Ungară, pentru executarea mandatului european nr. 1. B.412/2013/2 din 07 noiembrie 2013 emis pe numele persoanei solicitate B.C., întrucât pentru validitatea mandatului european de arestare nu este necesară şi emiterea mandatului naţional de arestare.
Examinând hotărârea atacată în raport de contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că prin mandatul european de arestare emis la data de 07 noiembrie 2013 de Judecătoria Raională Berettyoujfalu cu nr. 1. B.412/2013/2, autoritatea judiciară emitentă solicită arestarea şi predarea persoanei solicitate B.C. în vederea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de acte oficiale şi uz de fals prev. de art. 274 lit. v) C. pen. ungar.
Din cuprinsul mandatului european de arestare reiese că la data de 14 aprilie 2013, la orele 20.00, inculpatul B.C. s-a prezentat pentru ieşire la Punctul de trecere rutier al frontierei de la Artand, ca pasager al autoturismului marca A.R. Pe parcursul controlului efectuat asupra lui, acesta a predat cartea de identitate românească; pe parcursul acesteia s-a stabilit că, deşi cartea de identitate conţine fotografia lui B.C., actul în sine este un fals în totalitate, datele ce figurează în acesta aparţinând unei alte persoane reale.
Mandatul european de arestare emis se întemeiază pe mandatul european de arestare emis de Judecătoria Raională Berettyoujfalu cu nr. 1. B.412/2013/2 al cărui domeniu de aplicare include şi teritoriul Ungariei, calificându-se astfel, totodată, şi drept mandat de arestare intern [menţiunea de la lit. b)].
S-a menţionat în mandatul european de arestare că pedeapsa maximă prevăzută de legea penală ungară este de 3 ani închisoare, că răspunderea penală pentru fapta care fundamentează mandatul se prescrie la 07 noiembrie 2016 [lit. f) din mandat] şi nu s-a marcat niciuna dintre cele 32 categorii de infracţiuni prevăzute de lit. e) din mandat, astfel încât să nu fie necesară condiţia verificării dublei încriminări.
Totodată, din adresa din 21 decembrie 2013 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Penitenciarul Iaşi, rezultă că B.C. este condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracţiuni de trafic şi consum de droguri, prin sentinţa penală nr. 414 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj în baza căreia s-a emis mandat de executare a pedepsei nr. 510 din 26 noiembrie 2013 (aflat în copii la dosar Parchet).
Executarea pedepsei a început la 05 decembrie 2013, urmând a expira în termen la data de 04 decembrie 2017.
Potrivit dispoziţiilor art. 86 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare trebuie să cuprindă indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 88 şi 96 din prezenta lege.
În cauza de faţă, mandatul european de arestare emis de autorităţile ungare nu are la bază existenta unui mandat de arestare naţional şi nici o hotărâre judecătorescă în acest sens, astfel cum prevăd dispoziţiile legale menţionate, mandatul european de arestare nu suplineşte lipsa mandatului de arestare intern sau a hotărârii judecătoreşti executorii.
Astfel cum prevăd şi dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul emiterii unui mandat european de arestare, atunci când arestarea şi predarea se solicită în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecăţii, decizia pe care se întemeiază mandatul european este mandatul de arestare naţional sau decizia judiciară având acelaşi efect. În lipsa acestora, mandatul european de arestare nu poate fi pus în executare, astfel că în mod corect, instanţa de fond a respins cererea autorităţilor ungare privind executarea mandatului european de arestare.
În opinia Înaltei Curţi, această hotărâre nu încalcă prevederile Tratatului de cooperare poliţienească şi judiciară în materie penală privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre.
Acţiunile comune în domeniul cooperării judiciare în materie penală privind măsuri de facilitare şi accelerare a cooperării între statele membre, la care face referite Tratatul, nu exclud condiţiile de valabilitate a actelor procedurale, validitatea mandatului european de arestare fiind o condiţie a extrădării şi nu o procedură formală care poate fi înlocuită.
Dincolo de principiile care fundamentează decizia cadru - ale încrederii reciproce între autorităţile judiciare, ale executării şi recunoaşterii reciproce şi imeditate a deciziilor judiciare - şi reglementările naţionale privind mandatul european de arestare, în cauza de faţă, mandatul european de arestare nu poate fi pus în executare.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut în mod corect că mandatul european de arestare, a cărui executare se solicită, neîntemeindu-se pe mandatul de arestare naţional împotriva persoanei solicitate, condiţia de validitate a acestuia nu este întrunită şi nu poate fi pus în executare.
Fără a avea legătură cu motivele care au stat la baza soluţiei de respingere a solicitării de arestare şi predare a persoanei solicitate B.C. către autorităţile ungare, trebuie avut în vedere şi faptul că acesta se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea unor infracţiuni de trafic şi consum de droguri, în baza sentinţei penale nr. 414 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, referitor la amânarea predării persoanei solicitate. Faţă de faptul că executarea pedepsei a început la 05 decembrie 2013 urmând a expira în termen la data de 04 decembrie 2017, după împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru fapta care fundamentează mandatul european de arestare, la 07 noiembrie 2016, predarea amânată ce s-ar impune în cauză nu va putea produce efecte juridice.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar contestaţia formulată de Parchet este nefondată, urmând a fi respinsă în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 3 din 13 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimata persoană solicitată B.C.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1104/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... | ICCJ. Decizia nr. 1099/2014. Penal → |
|---|
