ICCJ. Decizia nr. 1118/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1118/2014
Dosar nr. 3380/108/2011*
Şedinţa publică din 28 martie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 436 din 20 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3380/108/2011 , în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul F.M. la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998, 1000 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă exercitată de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL Arad, prin lichidator judiciar C.A.M.L. IPURL, să plătească suma de 6.047.504 RON, cu titlul de despăgubiri.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL Arad, prin lichidator judiciar C.A.M.L. IPURL, să plătească statului suma de 3.000 RON, cheltuieli judiciare.
S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Arad a sumei de 200 RON, reprezentând onorar avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3331/P/2009 din data de 20 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, înregistrat la Tribunalul Arad la data de 23 iunie 2011, a fost trimis în judecată inculpatul F.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Prin rechizitoriu s-a reţinut că activitatea infracţională a inculpatului a constat în aceea că, în calitate de administrator al SC R. SRL, prin intermediul acestei societăţi, în cursul anilor 2007 şi 2008 a efectuat activităţi comerciale, fără ca acestea să fie evidenţiate în contabilitate şi nici în declaraţiile privind TVA şi impozitul pe profit, care trebuiau depuse la organul fiscal teritorial - D.G.F.P. Arad , cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 3.196.309 RON.
Din probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală: declaraţiile învinuiţilor, declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, înscrisuri, precum şi cele administrate în faza de cercetare penală şi anume: sesizări penale, rezoluţie de începere/confirmare a urmăririi penale, procese-verbale, facturi fiscale, chitanţe, borderouri de achiziţie, declaraţii învinuit, declaraţii martori, citaţii, certificat de cazier judiciar, istoric Oficiul Registrului Comerţului, chitanţe, borderouri de achiziţie, raportul de inspecţie fiscală din data de 19 august 2010, anexa 1, alte înscrisuri, proces-verbal de neprezentarea a materialului de urmărire penală, precum şi probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv: procesul-verbal de neîndeplinire a mandatului de aducere emis pentru inculpat, adresa din 13 octombrie 2011 emisă de Serviciul de Evidenţă a Persoanelor Arad, cerere de constituire de parte civilă din partea D.G.F.P. Arad, adresa din 19 octombrie 2011 emisă de lichidatorul judiciar SC C.A.M.L. IPURL Arad, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În luna septembrie 2007, inculpatul F.M. a înfiinţat SC R. SRL cu sediul social în localitatea Zădăreni, judeţul Arad, cu obiect de activitate comerţ cu ridicata al cerealelor, seminţelor, furajelor şi tutunului neprelucrat, inculpatul deţinând calităţile de asociat unic şi administrator.
În urma controalelor efectuate de Garda Financiară Arad, pe baza situaţiei privind achiziţiile şi livrările din perioada 2007-2008, s-a constatat că SC R. SRL a efectuat livrări către 20 de agenţi economici de pe teritoriul naţional, în valoare de 15.610.988 RON.
A fost solicitată efectuarea unui control din partea A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad - Activitatea de Inspecţie Fiscală, concretizat prin raportul de inspecţie fiscală din data de 19 august 2010.
Conform constatărilor organelor de control fiscal, s-au stabilit următoarele:
În cursul anului 2007, inculpatul F.M. a derulat operaţiuni comerciale, respectiv a livrat cereale către un număr de 16 societăţi comerciale cu sediul în România, între care enumerăm: SC T. SRL Pecica, Societatea Agricolă C.S., SC G.C. SRL Arad, SC R.D.F. SRL, SC L.I. SRL Arad, SC D. SRL Sântana, SC F.T. SRL Sântana, SC P.C.I. SRL Şimand, Întreprinderea Individuală C.L. Şimand, SC M.C.S. SRL Sântana, SC A.C.I.E. SRL, SC A. SRL Timiş, SC P.N.C. SA, SC A.T.R. SRL Argeş, SC T.A. SA, SC E.I. SRL, fiind emise facturi fiscale neînregistrate în evidenţele contabile. Valoarea totală a mărfurilor livrate a fost stabilită la suma de 9.786.273 RON. Tot pentru anul 2007, organele de inspecţie fiscală au identificat achiziţii efectuate de SC R. SRL, reprezentând contravaloare transport marfa în valoare de 957.972 RON.
Astfel, s-a stabilit o bază impozabilă în sumă de 8.175.041 RON, la care a fost calculat impozit pe profit în valoare de 1.308.007 RON şi TVA în valoare de 1.553.260 RON.
Inculpatul F.M., în calitate de administrator al SC R. SRL, prin intermediul acestei societăţi, în anul 2008, a derulat operaţiuni comerciale, respectiv a livrat cereale către un număr de 5 societăţi comerciale, cu sediul în România, respectiv către: SC F.T. SRL, SC G.V. SRL, SC S.T. SRL, SC I.P. SRL şi SC A.T.R. SRL, fără ca acestea să fie evidenţiate în contabilitate. Valoarea sumelor încasate şi neevidenţiate a fost stabilită la suma de 1.139.137 RON cu o bază impozabilă de 957.256 RON, faţă de care s-au calculat 153.161 RON impozit pe profit, şi 181.881 RON TVA, sume neachitate la bugetul de stat (anexa 1 a raportului de inspecţie fiscală). În cursul cercetărilor s-a stabilit că inculpatul F.M. a fost singurul care a ridicat sumele încasate, acesta, în calitatea de administrator al SC R. SRL având specimen de semnătură şi autorizaţie de a ridica banii din bancă.
De asemenea, s-a stabilit că operaţiunile economice desfăşurate de inculpat nu au fost evidenţiate în contabilitatea societăţii şi nici în declaraţiile privind TVA-ul şi impozitul pe profit, care trebuiau depuse la organul fiscal teritorial D.G.F.P. Arad.
Valoarea totală a prejudiciului produs prin neînregistrarea operaţiunilor economice efectuate de inculpatul F.M., administrator la SC R. SRL, a fost stabilită la valoarea totală de 6.047.504 RON, din care suma de 1.461,168 RON reprezintă impozit pe profit, suma de 1.735.141 RON reprezintă TVA şi suma de 2.851.195 RON reprezintă majorări de întârziere aferente.
Inculpatul a fost audiat în faza actelor premergătoare, ulterior sustrăgându-se de la urmărirea penală, iar în faţa instanţei, deşi legal citat, nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat probe în apărare.
Analizând starea de fapt reţinută, Tribunalul Arad a apreciat că, în drept, fapta inculpatului F.M. care, în perioada anilor 2007-2008, în calitate de administrator al SC R. SRL, nu a declarat în deconturile de TVA şi în declaraţia privind impozitul pe profit aferentă acestei perioade veniturile realizate de către societate, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 6.047.504 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
La stabilirea pedepsei, prima instanţă a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 C. pen., privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, gradul concret de pericol social al faptei, respectiv de modul de acţiune şi perioada de timp în care s-a acţionat, întinderea prejudiciului cauzat, faptul că acesta nu a fost recuperat, precum şi de persoana şi conduita inculpatului, care are antecedente penale, dar care nu atrag starea de recidivă.
Împotriva sentinţei penale nr. 436 din 20 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3380/108/2011 din 23 iunie 2011 a declarat apel partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală sub nr. 3380/108/2011 din 20 decembrie 2011.
Prin decizia penală nr. 19/A din 06 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 3380/108/2011, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca tardiv apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad.
Examinând aspectul duratei şi al momentului de când curge termenul de apel, Curtea a constatat că apelul părţii civile este declarat tardiv. Astfel, conform art. 363 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare termenul de apel curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. În cauză, termenul de apel este cel general de 10 zile şi curge pentru partea civilă de la comunicarea copiei după dispozitiv (26 octombrie 2011), întrucât aceasta a lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare. Cum apelul a fost declarat la data de 10 noiembrie 2011, într-o zi de joi, rezultă că a fost depăşit termenul de 10 zile prevăzut de lege.
Întrucât nu s-a formulat vreo cerere de repunere în termenul de apel, instanţa de apel nu a putut analiza cauzele ce au determinat declararea apelului cu depăşirea termenului legal. Cum apelul a fost tardiv declarat, Curtea nu a examinat legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, nefiind în mod legal sesizată.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Arad, arătând că partea civilă nu a fost prezentă la dezbateri şi nici la pronunţarea sentinţei de fiind, astfel că sunt întrunite toate condiţiile prev. de art. 365 C. proc. pen., iar prin decizia penală nr. 2862 din 18 septembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursului, s-a casat decizia penală atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:
Rechizitoriul din 20 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.M., parte civilă fiind Statul Român - prin A.N.A.F., parte care a fost citată de instanţa de fond. La termenul de judecată din data de 19 iulie 2011, în încheierea de şedinţă se menţionează că partea A.N.A.F. s-a prezentat consilier juridic delegat al A.N.A.F., iar în încheierile de judecată ulterioare menţiunile şi citativul arată că partea civilă este Statul Român - prin A.N.A.F. Bucureşti. Pentru termenul de judecată din data de 20 septembrie 2011 D.G.F.P. Arad a depus la dosarul cauzei „constituire de parte civilă în nume propriu şi în reprezentarea A.N.A.F. ca reprezentant legal al Statului Român” emitenta documentului înscriind că sediul său este Arad. În actele dosarului de fond există o singură menţiune în ceea ce priveşte D.G.F.P. Arad, respectiv în practicaua sentinţei nr. 436 din 20 octombrie 2011. În dispozitivul hotărârii, soluţionând latura civilă a cauzei, judecătorul a menţionat „(…) admite acţiunea civilă exercitată de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad (…)”.
Dispozitivul acestei hotărâri a fost comunicat A.N.A.F. însă nu şi D.G.F.P. Arad, autoritate reţinută în sentinţă, autoritate care nu a fost prezentă la nici un termen de judecată nefiind citată, dar inclusă în practicaua şi dispozitivul hotărârii.
Verificând declaraţia de apel formulată de A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad, s-a constatat că în aceasta se menţionează că respectivă direcţie, în nume propriu şi ca reprezentant legal în baza mandatului din 28 octombrie 2011, formulează apel, plicul de corespondenţă având aplicată ştampila direcţiei şi a poştei. În aceste condiţii, văzând şi H.G. nr. 109/2009, instanţa de apel, în considerarea dispoziţiilor art. 364 C. proc. pen. analizând data când partea civilă a dat mandat direcţiei, avea posibilitatea de a constata dacă întârzierea declarării căii de atac a fost determinată sau nu de o cauză temeinică de împiedicare.
Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 23 octombrie 2012 sub nr. dosar 3380/108/2011*.
Prin decizia penală nr. 31/A din 07 februarie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a admis apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad împotriva sentinţei penale nr. 436 din 20 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad.
A desfiinţat sentinţa penală apelată şi rejudecând:
A obligat inculpatul F.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL prin lichidator judiciar C.A.M.L. IPURL Arad la plata accesoriilor aferente - majorări, dobânzi şi penalităţi - sumei acordate de 6.047.504 RON şi dispune instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor şi conturilor aparţinând inculpatului şi părţii responsabile civilmente.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale atacate.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. pproc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
A dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 200 RON către Baroul Timiş, onorariu avocat din oficiu.
Împotriva deciziei sus-menţionate a declarat recurs inculpatul F.M., fără a-l motiva în scris.
Examinând decizia penală atacată, cât şi recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată următoarele:
Inculpatul F.M. a formulat recurs la data de 04 noiembrie 2013, iar decizia penală atacată a fost pronunţată la 07 februarie 2013.
Înalta Curte apreciază, însă, că recursul este formulat în termen deoarece inculpatul recurent a luat cunoştinţă de conţinutul deciziei sus-menţionate la data de 30 octombrie 2013, când a fost încarcerat, iar la judecata în apel nu a fost prezent niciodată.
Continuând analiza cauzei, Înalta Curte constată că prin decizia pronunţată de instanţa de apel a fost reformată sentinţa dată de instanţa de fond numai sub aspectul laturii civile. Or, în condiţiile în care inculpatul nu a formulat apel, iar instanţa de apel, în calea de atac a părţii civile, a modificat doar soluţionarea laturii civile a cauzei, inculpatul F.M. putea ataca decizia pronunţată de instanţa de apel numai sub acest aspect.
Înalta Curte apreciază, însă, că soluţionarea laturii civile a prezentei cauze este corectă.
Astfel, potrivit cererii de constituire de parte civilă, partea civilă D.G.F.P. Arad, în nume propriu şi în reprezentarea A.N.A.F., a solicitat obligarea inculpatului F.M., alături de partea responsabilă civilmente SC R. SRL, prin lichidator judiciar C.A.M.L. IPURL Arad la plata atât a sumei datorate cu titlu de prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului şi nerecuperat, dar şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente până la data plăţii efective a debitului.
Or, în cauză este aplicabil principiul reparării integrale a prejudiciului, adică atât a prejudiciului efectiv, cât şi a beneficiului nerealizat, consideraţii în raport de care este corectă decizia instanţei de apel în sensul obligării inculpatului F.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL, prin lichidator judiciar C.A.M.L. IPURL Arad, la plata accesoriilor aferente (respectiv majorări, dobânzi şi penalităţi) sumei acordate de 6.047.504 RON.
De asemenea, soluţia de impunere a măsurilor asiguratorii în sensul instituirii sechestrului asigurător şi a popririi asiguratorii asupra bunurilor şi conturilor inculpatului F.M. până la concurenţa sumei de 6.047.504 RON este corectă, având în vedere valoarea mare a prejudiciului.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva deciziei penale nr. 31/A din 07 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva deciziei penale nr. 31/A din 07 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1060/2014. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1120/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea... → |
|---|
