ICCJ. Decizia nr. 1122/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1122/2014

Dosar nr. 38107/3/2012

Şedinţa publică din 28 martie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 355 din 25 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului I.G.I. din infracţiunea de evaziune fiscală prevăzuta de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005, în infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen.

A fost condamnat inculpatul I.G.I. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen.

A fost condamnat inculpatul I.G.I. la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 1 an şi 6 luni, respectiv 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul I.G.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I.G.I. pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov, conform programului stabilit de acesta;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi consultate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor art. 86⁴ alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza dispoziţiilor art. 14, 15 C. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de A.N.A.F. şi a fost obligat inculpatul I.G.I. la plata sumei de 3.909,97 RON, precum şi la obligaţiile fiscale accesorii către stat, calculate de la data scadentei până la achitarea lor integrală.

În baza dispoziţiilor art. 14-15 C. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a fost obligat inculpatul I.G.I. la plata sumei de 112.504,19 RON către partea civilă SC C.C. SRL.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul I.G.I. la plata sumei de 700 RON, cheltuielile judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 09 octombrie 2009, martorul A.I.V. a formulat plângere penală împotriva inculpatului I.G.I., deoarece între firma sa SC D.P. SRL şi firma inculpatului SC C.C. SRL au avut loc mai multe livrări de materiale de construcţii tip termopan,pentru plata cărora inculpatul emitea bilete la ordin.

Biletele la ordin introduse la plată, au fost refuzate de bancă deoarece era lipsa totală de disponibil în cont, prejudiciul cauzat SC D.P. SRL, fiind de 88.629,14 RON, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul I.G.I. a înfiinţat în luna iunie 2008 SC C.C. SRL, având ca obiect de activitate prestarea de servicii-montaj tâmplărie PVC şi aluminiu,conform actului constitutiv.

Cu ocazia înregistrării societăţii la Oficiul Registrului Comerţului inculpatul a declarat că societatea va avea sediul în Bucureşti, sector 6, deşi nu a efectuat nicio activitate la sediul declarat, cu scopul de a se sustrage de la verificările financiare fiscale. În declaraţia sa dată în cursul urmăririi penale inculpatul arată că nu a ţinut evidenţa contabilă de la înfiinţare 01 ianuarie 2009 la data declaraţiei 04 noiembrie 2009.

Printre furnizorii săi de tâmplărie PVC se afla şi firma SC D.P. SRL, administrator fiind martorul A.I.V. Între cele două societăţi a existat o convenţie verbală, în baza căreia firma SC D.P. SRL furniza către SC C.C. SRL diverse cantităţi de PVC, relaţiile dintre cele două societăţi decurgând normal până în perioada mai-octombrie 2008.

Inculpatul I.G.I. a înmânat martorului A.I.V. patru bilete la ordin, dintre care unul către SC S.I. SRL (în favoarea SC C.C. SRL), iar celelalte trei emise de SC C.C. SRL,pentru a garanta plata facturilor restante, toate cele patru bilete la ordin ,introduse la plata de către A.I.V., în perioada octombrie-decembrie 2008 fiind refuzate la plata pentru lipsă totală disponibil în cont.

Din adresa Băncii Naţionale a României rezultă că au fost 22 de incidente de plata cu privire la firma SC C.C. SRL.

Potrivit extrasului de cont şi concluziilor raportului de expertiză contabilă dispus şi efectuat în cursul urmăririi penale, inculpatul a efectuat ridicări de numerar din conturile societăţii, în perioada 20 mai - 28 octombrie 2009 în suma totală de 79.350 RON, prezentând documente justificative doar pentru suma de 9.834,82 RON restul sumei de 69.512,18 RON folosind-o în interes personal.

Inculpatul a declarat că va face dovada sumelor retrase din conturile SC C.C. SRL, dar nu a făcut acest lucru în cursul urmăririi penale şi al judecăţii.

În perioada 20 noiembrie 2008 - 21 mai 2009 inculpatul a efectuat cinci plăţi din contul SC C.C. SRL către O.L. IFN SA în sumă de 35.269,22 RON fără să existe o relaţie comercială între cele două societăţi, conform declaraţiei sale.

De asemenea, în perioada aprilie - mai 2009 inculpatul a dispus efectuarea a două plaţi din contul SC C.C. SRL către R.L. IFN SA în sumă de 7.722,79 RON fără a exista între cele două societăţi relaţii comerciale. Toate aceste plăţi, în sumă totală de 42.992,01 RON au fost efectuate în folosul SC I.K.C. SRL, societate care aparţine soţiei inculpatului şi care nu era în relaţii comerciale cu societatea inculpatului.

La data de 16 aprilie 2009 inculpatul a încheiat un contract cu SC B.P. SRL având ca obiect execuţia lucrărilor de montare-demontare tâmplărie tip perete cortină din aluminiu în valoare de 28.000 euro, a realizat lucrări şi a încasat contravaloarea acestora de la beneficiar fără a emite facturi fiscale şi fără a evidenţia în contabilitate operaţiunile efectuate, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 3.909,97 RON, compus din 1.470,76 RON TVA de plată şi 2.439,21 RON impozit pe venit datorat.

Cu privire la raportul de expertiză, inculpatul a luat cunoştinţă de acesta, nu a dorit un expert parte şi deşi a arătat că va achita prejudiciul, în cel mai scurt timp, inculpatul nu a făcut acest lucru în timpul urmăririi penale şi nici în timpul judecăţii, în faţa instanţei de fond.

Audiat în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul I.G.I. a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, arătând că au existat relaţii comerciale între firma sa, SC C.C. SRL, şi firma martorului A.I.V., pentru ca aceasta să-i furnizeze tâmplărie PVC, iar livrările erau plătite cu bilete la ordin, înregistrate în contabilitate. A recunoscut că are datorii la firma SC D.P. SRL, dar nu în cuantumul menţionat în expertiza contabilă, precum şi obligaţiile fiscale către stat în sumă de 3.909 RON.

În drept, a constatat prima instanţă, că fapta inculpatului I.G.I. - care în perioada noiembrie 2008 - mai 2009 a ridicat suma de 69.512,18 RON din conturile SC C.C. SRL pe care a folosit-o în interes personal şi a dispus mai multe plăţi în sumă de 42.992,01 RON din acelaşi cont în folosul firmei SC I.K.C. SRL - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Fapta inculpatului I.G.I. - care în cursul lunii aprilie 2009 a desfăşurat activităţi comerciale şi a realizat venituri care nu au fost evidenţiate în contabilitate, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 3.909,97 RON şi de a declara la Oficiul Registrului Comerţului un sediu fictiv - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005.

Astfel, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., având în vedere legea penală mai favorabilă, instanţa de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul I.G.I. din infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, valorile sociale apărate prin dispoziţiile legale în baza cărora acesta a fost condamnat - buna-credinţă pe care se întemeiază încrederea între participanţii la viaţa economică, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, reţinând gradul ridicat de pericol social concret al faptei, faţă de perioada relativ îndelungată de timp în care a comis faptele, precum şi prejudiciul însemnat cauzat părţilor civile, dar şi conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii ce rezultă din lipsa antecedentelor penale.

În aceste împrejurări, reţinând însă şi faptul că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, precum şi împrejurările concrete şi modul de comitere a faptelor, precum şi personalitatea sa, acesta fiind o persoană integrată social, instanţa fondului a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, aplicând circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanţa de fond a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 86¹ alin. (1) C. pen.

Având în vedere faptul că inculpatul I.G.I. nu are în proprietate bunuri urmăribile, nu au fost identificate aceste bunuri în vederea luării măsurilor asigurătorii prevăzute de art. 163 C. proc. pen., obligatorii conform art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală.

Procedând la soluţionarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reţinut că, potrivit art. 14, art. 15, art. 24 alin. (2) şi art. 76 C. proc. pen., prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale, din conţinutul raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale şi din declaraţiile constante ale inculpatului I.G.I., a rezultat un prejudiciu în sumă de 3.909.97 RON cauzat bugetului de stat consolidat prin neplata obligaţiilor fiscale, în plus a obligaţilor fiscale accesorii către stat.

De asemenea, prin folosirea cu rea credinţă a creditului unei societăţi comerciale, respectiv SC C.C. SRL; inculpatul a creat acesteia un prejudiciu în suma de 112.504,19 RON, prejudiciu calculat conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, raport însușit de inculpat şi care chiar dacă acesta nu este în totalitate de acord cu conținutul său nu a putut dovedi niciun aspect contrar deși a cerut acordarea unor termene atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii pentru a face dovada unor plăți pentru salarii, chirii, dar nu a făcut nici o dovadă în acest sens.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi partea civilă A.N.A.F.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate sub aspectul schimbării încadrării juridice din art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005 în art. 9 lit. b) şi f) cu aplicarea art. 13 C. pen., omisiunea introducerii în cauză a SC C.C. SRL şi citarea acesteia şi în calitate de parte responsabilă civilmente, omisiunea obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. SRL la plata despăgubirilor civile către A.N.A.F., omisiunea instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului şi părţii responsabile civilmente SC C.C. SRL, nelegala obligare a inculpatului la plata către SC C.C. SRL a despăgubirilor civile, omisiunea obligării părţii responsabile civilmente SC C.C. SRL la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat şi omisiunea menţionării comunicării unei copii de pe dispozitivul hotărârii judecătoreşti de condamnare Oficiului Naţional al Registrului Comerţului la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

S-a arătat că pentru a dispune schimbarea de încadrare juridică, instanţa de fond a arătat că se aplică inculpatului legea penală mai favorabilă dat fiind faptul că până la judecarea cauzei a intervenit o nouă lege, însă, analizând dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 241/2005 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 50/2013 publicată în M. Of. nr. 146/19.03.2013 se observă că modificări la art. 9 din Legea nr. 241/2005 au suferit numai alin. (2) şi (3) şi nu alin. (1) pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în prezenta cauză.

S-a menţionat că, deşi la data de 24 octombrie 2012 instanţa de fond a introdus în cauză şi SC C.C. SRL, aceasta a fost conceptată prin încheiere numai în calitate de parte vătămată şi nu şi de parte responsabilă civilmente, în condiţiile în care inculpatul a fost trimis în judecată atât pentru infracţiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cât şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005.

S-a mai arătat că potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, prin derogare de la dispoziţiile art. 163 C. proc. pen. legiuitorul instituind în materia infracţiunilor de evaziune fiscală obligativitatea măsurilor asigurătorii.

S-a precizat că inculpatul, în calitate de reprezentant legal al firmei, nu s-a constituit parte civilă, astfel că suma de 112.504,19 RON nu trebuia restituită părţii vătămate SC C.C. SRL, ci trebuia confiscată potrivit dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen.

Partea civilă A.N.A.F. a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul omisiunii instituirii sechestrului asigurător, în baza art. 163 C. proc. pen., asupra bunurilor inculpatului, până la concurenţa valorii pagubei, constând în debitul principal şi accesoriile aferente.

Prin decizia penală nr. 220 din 17 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi A.N.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 355 din 25 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 38107/3/2012.

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005.

A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. SRL la plata către partea civilă A.N.A.F. a sumei de 3.909,97 RON, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestei sume, calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi ale părţii responsabile civilmente SC C.C. SRL, până la concurenţa sumei de 3.909,97 RON, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestei sume, calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.

A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. SRL la plata sumei de 700 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 RON urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Criticile formulate de recurent vizează greşita obligare a inculpatului la plata de despăgubiri către persoana vătămată SC C.C. SRL şi omisiunea confiscării sumei rezultate prin folosirea cu rea credinţă a creditului societăţii de către instanţele de fond şi apel.

În susţinerea acestor critici, Parchetul a invocat dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchet este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti nr. 16190/P/2009, din data de 27 septembrie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului I.G.I., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005; folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii, prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului I.G.I., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că, inculpatul I.G.I. a înfiinţat în luna iunie 2008 firma SC C.C. SRL, având ca obiect de activitate prestarea de servicii-montaj tâmplărie PVC şi aluminiu. Cu ocazia înregistrării societăţii la Oficiul Registrului Comerţului a declarat că societatea va avea sediul în Bucureşti, sector 6, deşi nu a efectuat nicio activitate la sediul declarat, cu scopul de a se sustrage de la verificările financiare fiscale.

Între societatea inculpatului - SC C.C. SRL - şi una din societăţile furnizoare SC D.P. SRL - administrator A.I.V., a intervenit o convenţie verbală, în baza căreia cea din urmă societate furniza către societatea inculpatului diverse cantităţi de PVC.

În perioada octombrie-decembrie 2008, inculpatul a înmânat martorului A.I.V. patru bilete la ordin, dintre care unul către SC S.I. SRL (în favoarea SC C.C. SRL), iar celelalte trei emise de SC C.C. SRL, pentru a garanta plata facturilor restante. Toate cele 4 bilete la ordin introduse la plată de către A.I.V. au fost refuzate la plată, pentru lipsa totală de disponibil în cont.

Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 355 din 25 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 38107/3/2012, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului I.G.I., din infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 2412/2005, în infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 74 lit. a) în referire la art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.G.I. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 74 lit. a) în referire la art. 76 lit. d) din acelaşi cod, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 9 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 1 an şi 6 luni şi 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul I.G.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului I.G.I. pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza dispoziţiilor art. 86³ alin. (1) C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov, conform programului stabilit de acesta;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A atras atenţia inculpatului I.G.I. asupra consecinţelor art. 86⁴ alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului I.G.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza dispoziţiilor art. 14-15 C. proc. pen. raportat la art. 346 din acelaşi cod, cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de A.N.A.F. Bucureşti şi a obligat pe inculpatul I.G.I. la plata sumei de 3.909,97 RON, precum şi la obligaţiile fiscale accesorii către stat, calculate de la data scadenţei până la achitarea lor integrală.

În baza art. 14-15 raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a obligat pe inculpatul I.G.I. la plata sumei de 112.504,19 RON către partea civilă SC C.C. SRL.

Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi A.N.A.F.

Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia penală nr. 220 din 17 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 30107/3/2012 (2072/2013), a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi A.N.A.F., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând în fond:

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005.

A obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. SRL la plata către partea civilă A.N.A.F. a sumei de 3.909,97 RON, precum şi a obligaţiilor accesorii aferente acestei sume, calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi ale părţii responsabile civilmente SC C.C. SRL până la concurenţa sumei de 3.909,97 RON, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestei sume, calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Potrivit art. 15 C. proc. pen. persoana vătămată poate exercita acţiunea civilă în procesul penal prin constituirea ca parte civilă sau acţiunea civilă se poate exercita din oficiu, dar numai în situaţiile prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 17 alin. (1) C. proc. pen.

Raportând acest text de lege la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că persoana vătămată SC C.C. SRL nu este nici persoană lipsită de capacitate de exerciţiu şi nici cu capacitate de exerciţiu restrânsă, astfel că instanţa nu putea exercita acţiunea civilă din oficiu.

În consecinţă, inculpatul I.G.I. a fost obligat la plata prejudiciului către persoana vătămată în mod nelegal.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. sunt supuse confiscării bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Ori, cum din suma totală de bani ridicată din conturile societăţii folosită de inculpat în interes personal nu serveşte la despăgubirea persoanei vătămate, Înalta Curte constată că instanţele trebuiau să procedeze la aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 112.504,19 RON.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchet, va casa în parte decizia penală atacată, cât şi sentinţa penală nr. 355 din 25 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi, rejudecând în fond, va înlătura obligarea inculpatului la plata sumei de 112.504,19 RON către partea civilă SC C.C. SRL, iar în baza art. 112 lit. e) C. pen. va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 112.504,19 RON şi îl va obliga la plata acesteia către stat.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 220 din 17 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează în parte decizia penală şi în parte sentința penală nr. 355 din 25 aprilie 2013 a Tribunalului București, secţia a II-a penală și, rejudecând în fond:

Înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 112.504,19 RON către partea civilă SC C.C. SRL.

În baza art. 112 lit. e) C. pen. dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 112.504,19 RON și îl obligă la plata acesteia către stat.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat I.G.I., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1121/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 1059/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1060/2014. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 1118/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1120/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1121/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1123/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1132/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1218/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs