ICCJ. Decizia nr. 1247/2014. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1247/2014
Dosar nr. 3753/91/2013
Şedinţa publică din 09 aprilie 2014
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul S.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 3/A din 09 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 198 din 03 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Vrancea a fost condamnat inculpatul S.M.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, în forma tentativei, prevăzută de art. 20 C. pen., rap. la art. 174, 175 lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Conform art. 65 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durata de 2 ani şi 6 luni, pedeapsă care se va executa, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 pct. 1 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S.M.A., iar in temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă, perioada reţinerii preventive, 20 mai 2013-21 mai 2013 şi arestării preventive începând cu data de 06 iunie 2013, ora 14:30, la zi
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, in vederea introducerii profilelor genetice in S.N.D.G.J.
Conform art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată S.C. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei securi-corp delict folosit de inculpat la comiterea infracţiunii.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile S.C.J. „Sf. Apostol Andrei" Galaţi suma de 2.753,17 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a sumei si părţii civile S.J.A. Vrancea suma de 508,50 lei, reprezentând contravaloarea transportului, plus dobânda legală până la achitarea in întregime a debitului.
S-a constatat că inculpatul a beneficiat de serviciile unui apărător ales.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 856/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, înregistrat la instanţă sub nr. 3753/91/2013, s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului S.M.A. pentru infracţiunea de omor calificat, în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. a) şi c) C. pen.
S-a reţinut prin actul de sesizare că, după ce a făcut actele premergătoare, în noaptea zilei de 18/19 aprilie 2013 a pătruns în locuinţa tatălui său, S.C., din Adjud şi cu o secure i-a aplicat o lovitură în zona capului, provocându-i astfel o fractură craniană multieschiloasă, care i-a pus viaţa in primejdie, iar pentru vindecare, fiindu-i acordate 45-50 zile de mgrijiri medicale.
Iniţial, în cursul urmăririi penale, inculpatul a adoptat o atitudine nesinceră, ca ulterior, în prezenţa avocatului ales, a recunoscut şi regretat fapta săvârşită, descriind cu lux de amănunte împrejurările în care a premeditat-o şi comis-o.
A susţinut că, pe fondul relaţiei tensionate cu tatăl său S.C., a luat hotărârea de a pătrunde în timpul nopţii, în locuinţa acestuia şi cu ajutorul unei secure să-i aplice o corecţie, pentru a-l determina să renunţe la acţiunea introdusă la instanţa de judecată privind rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere.
În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a solicitat şi instanţa a admis, judecarea în procedură simplificată, în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. Cu ocazia audierii la instanţă inculpatul a recunoscut fapta, corpul delict-securea fiind preluată de organul de poliţie cu ocazia cercetărilor.
În cauză, s-au constituit părţi civile S.C.J. „Sf. Apostol Andrei" Galaţi şi S.J.A. Vrancea, cu sume reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate şi contravaloarea transportului la spital.
Din examinarea coroborată a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 18/19 aprilie 2013, în jurul orei 0234, numita Z.N. a sesizat organul de poliţie, prin Serviciul Unic de Urgenţă 112, că numitul S.C., proprietarul imobilului situat in municipiul Adjud, judeţ Vrancea, a fost lovit în cap cu o secure de către o persoană, ce a intrat in camera în care acesta dormea.
La faţa locului s-a deplasat ambulanţa, care l-a transportat pe S.C. la Spitalul Municipal Adjud, unde s-a constatat că acesta prezenta „tec acut deschis, fractură temporală stânga". A fost transferat la S.J.U. „Sf. Pantelimon" Focşani, iar de aici a fost transportat în S.J.U. „Sf. Andrei" Galaţi, unde a rămas în perioada 19 aprilie-30 aprilie 2013.
Investigaţiile şi verificările efectuate în primă fază a cercetărilor au condus la stabilirea de indicii temeinice din care a rezultat presupunerea rezonabilă că autorul infracţiunii de tentativă de omor calificat este inculpatul S.M.A., fiul părţii vătămate S.C. S-a stabilit că intre cei doi exista o relaţie tensionată de mai mulţi ani.
În baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, autentificat din 12 iulie 2011 la B.N.P., „M.S.D." Adjud, S.C. şi soţia sa M.M. au vândut fiului lor S.M.A., imobilul situat în intravilanul municipiului Adjud, urmând ca acesta din urmă să suporte cheltuielile de întreţinere ale vânzătorilor. Ulterior, M.M. s-a despărţit în fapt de S.C., acesta din urmă locuind împreună cu fiul său S.M.A., în aceeaşi curte, dar în corpuri separate de casă.
Martorii audiaţi in cauză au declarat că inculpatul a neglijat să suportarea cheltuielilor aferente cu întreţinerea tatălui său şi mai mult de atât, a început să aibă un comportament violent faţă de acesta. Astfel, la 31 octombrie 2012, S.C. a reclamat organului de poliţie că în cursul zilei a fost agresat de către fiul său şi mai mult de atât, i-a distrus, prin spargere, un radiocasetofon, încuietorile de la uşă, geamurile şi a perforat cu o bormaşină vasul WC. Cercetările au alcătuit obiectul Dosarului penal cu nr. 1300/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Adjud, dispunându-se prin ordonanţa din 17 decembrie 2012, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.M.A. pentru infracţiunile prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen. şi art, 217 alin. (1) C. pen., aplicându-i-se o amendă cu caracter administrativ în sumă de 1.000 lei.
Ulterior, S.C. a introdus acţiune la Judecătoria Adjud, pentru rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, ce alcătuieşte obiectul Dosarului nr. 1645/173/2012;" aflat în prezent pe rolul instanţei de judecată.
În noaptea comiterii faptei, în jurul orei 0230, o ambulanţă de la subunitatea Adjud, se întorcea de la o intervenţie din com. Homocea.
Numita B.A., asistent pe ambulanţa respectivă, a declarat că în timp ce se deplasa pe str. R. din municipiul Adjud, pe direcţia Bacău-centru Adjud, a observat un tânăr îmbrăcat în haine de culoare închisă şi care purta pe umăr un rucsac de culoare verde deschis, ce alerga dinspre str. T. spre str. R. Menţionăm că în imediata apropiere a străzii T. se afla locuinţa părţii vătămate S.C.
Procedându-se la efectuarea de verificări, s-a constatat că inculpatul S.M.A. obişnuia să poarte frecvent pe spate un rucsac de tip militar, de culoare verde-camuflaj şi că acesta a lucrat ca militar angajat la U.M. X Focşani.
Din actele şi lucrările dosarului a reieşit că inculpatul convieţuieşte în concubinaj cu C.A.E. şi împreună locuiesc în imobilul părinţilor acesteia, respectiv C.I. şi C.M., din Mărăşeşti, sat Călimăneşti, judeţ Vrancea.
Fiind audiat la data de 29 aprilie 2013 de către procuror, inculpatul a negat săvârşirea faptei, declarând că în noaptea de 18/19 aprilie 2013 s-a aflat în permanenţă la locuinţa părinţilor concubinei sale, in localitatea Călimăneşti.
Partea vătămată S.C. a declarat că după externarea sa din spital, a fost vizitat la domiciliu de inculpat, care i-a cerut să-l ierte, fiind dispus să-i acopere cheltuielile efectuate cu întreţinerea stării sale de sănătate.
Pe parcursul desfăşurării urmăririi penale, în ziua în care era planificat a fi examinat cu tehnica poligraf, inculpatul S.M.A. s-a prezentat la data de 20 mai 2013, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, însoţit de apărătorul său ales, avocat P.M.O. din cadrul Baroului Bucureşti şi a declarat că revine asupra depoziţiei sale din 29 aprilie 2013, întrucât cele susţinute nu corespund realităţii. Astfel, inculpatul a recunoscut şi regretat fapta săvârşită, descriind cu lux de amănunte împrejurările in care a premeditat-o si a comis-o. A susţinut că pe fondul relaţiei tensionate cu tatăl său, S.C., a luat hotărârea infracţională de a pătrunde pe. timpul nopţii, in locuinţa acestuia şi cu ajutorul unei securi să-i aplice o corecţie pentru a-l determina să renunţe la acţiunea introdusă la instanţa de judecată privind rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere. A precizat că în ziua de 18 aprilie 2013, după ce a plecat de la locul de muncă (U.M. X Focşani) a trecut prin Piaţa M.-Focşani, de unde a cumpărat de la o tarabă o secure cu coadă scurtă din lemn, pentru care a achitat suma de 15 lei, preţ înscris cu marker pe coada acesteia. S-a deplasat la locuinţa concubinei sale C.A.E., situată în localitatea Călimăneşti, unde a mâncat, a efectuat treburi gospodăreşti şi în jurul orei 2230 a adormit. în timpul nopţii, în jurul orei 0100, s-a deplasat la şoseaua naţională E85, de unde a luat o maşină de ocazie şi a ajuns în centrul municipiului Adjud.
Inculpatul s-a îmbrăcat într-un trening de bumbac de culoare neagră, cu un fes pe cap, iar în picioare avea adidaşi de culoare neagră. Securea achiziţionată din municipiul Focşani a introdus-o într-un rucsac de culoare verde deschis, pe care-l purta pe spate.
S-a deplasat apoi la locuinţa tatălui său, a pătruns în curte pe poarta metalică ce era închisă, dar neasigurată. Inculpatul şi-a propus să-şi asigure ieşirea din locuinţă, după comiterea faptei. în acest sens, a desfăcut un lacăt, trăgând de el cu mâna, lacăt ce asigura intrarea într-o încăpere aflată în celălalt corp de casă. După ce a deschis lacătul, a pătruns în încăperea respectivă şi a deschis o fereastră ce dă în strada O.
După aceste operaţiuni preparatorii, inculpatul s-a reîntors la corpul de casă aparţinând tatălui său, a intrat în bucătărie pe uşa ce era închisă, dar neasigurată. Din bucătărie a intrat în partea stângă, in camera în care dormea S.C.
Înainte de a pătrunde in bucătărie, inculpatul a scos securea din rucsac, ţinând-o în mâna dreaptă. In momentul în care a intrat in camera în care se afla tatăl său, a constata ca aceasta era in pat, dormea pe partea dreaptă şi era învelit cu o plapumă până aproape de cap. Inculpatul i-a adresat tatălui său injurii, după care i-a aplicat peste corp, la nimereală, o lovitură cu securea. A declarat apoi că l-a lovit şi cu pumnii peste corp. A abandonat securea în cameră, după care a părăsit încăperea în fugă, sărind geamul direct în strada O., pe traseul pregătit în prealabil.
Inculpatul a mai declarat că a luat-o la fugă pe str. T., cu intenţia de ajunge în str. R. (E85). Când se afla aproape de intersecţie a observat o ambulanţă cu girofarurile in funcţiune, moment in care a fost observat de martora Berdei Adriana, asistent pe ambulanţa respectivă. S-a deplasat în fugă la gara Adjud, de unde a luat un tren cu care a ajuns în staţia Călimăneşti şi apoi la locuinţa lui C.A.E.
Inculpatul S.M.A. a recunoscut că după externarea tatălui său din spital, l-a vizitat pe acesta la domiciliu, cerându-i să-l ierte pentru fapta comisă. A susţinut că acesta a fost de acord, cerându-i în schimb suma de 10.000 lei.
Instanţa de fond a apreciat că probele administrate în cauză dovedesc cu certitudine că inculpatul a premeditat fapta săvârşită, luând măsuri de pregătire a acesteia, rezoluţia sa infracţională fiind materializată în noaptea de 18/19 aprilie 2013, când i-a aplicat tatălui său o lovitură cu securea într-o zonă vitală (capul) producându-i leziuni craniene deosebit de grave.
Din conţinutul raportului de constatare medico-legală din 29 mai 2013, al S.M.L.J. Vrancea, reiese că partea vătămată S.C. a prezentat leziuni de natură traumatică (plagă cranio-cerebrală cu fractură multieschiloasă denivelată temporo-parietală stg.).
S-a mai concluzionat că, prin natura, leziunilor traumatice suferite au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize biocriminalistice genetice de către I.N.C. din cadrul I.G.P.R. Astfel, prin raportul din 12 iunie 2013, s-a concluzionat că pe coada securii corp delict, a fost evidenţiat un amestec de profile genetice aparţin părţii vătămate S.C. şi inculpatului S.M.A.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului S.M.A. aşa cum a fost descrisă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. a) şi c) C. pen., text de lege in baza căruia a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea comisă, gradul de pericol social al acestuia, circumstanţele reale a comiterii infracţiunii, dar şi datele ce circumstanţiază persoana inculpatului.
În concret, s-a ţinut seamă de gradul de pericol social ridicat al infracţiunii comise, dar şi de împrejurările comiterii acesteia, pe fondul unor neînţelegeri mai vechi între inculpat şi tatăl său, dar şi de persoana inculpatului care a adoptat o atitudine sinceră, fiind apreciat la locul de muncă, dar şi de faptul că anterior nu a mai comis fapte penale.
Fiind judecat în procedură simplificată, conform art. 3201 C. proc. pen., limitele pedepsei au fost reduse cu 1/3.
Împotriva sentinţei penale nr. 198 din 03 octombrie 2013 a Tribunalului Vrancea au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul S.M.A., ambii apelanţi criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei.
În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul a susţinut că, în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârşită, caracterul premeditat al activităţii infracţionale şi scopul urmărit de inculpat, pedeapsa aplicată acestuia este prea redusă, impunându-se a fi majorată.
Inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a susţinut prin motivele de apel că, dimpotrivă, pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea aspră, prima instanţă ignorând circumstanţele reale ale faptei şi buna conduită avută anterior săvârşirii acesteia, conduită care s-ar impune a fi reţinută drept circumstanţă atenuantă judiciară, conform prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 3/A din 09 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi de inculpatul S.M.A., cu domiciliul în Adjud, judeţul Vrancea, Focşani, fără antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi, împotriva sentinţei penale nr. 198 din 03 octombrie 2013 a Tribunalului Vrancea.
În baza art. 383 alin. (1), în referire la art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii preventive de 24 ore, din 20 mai 2013-21 mai 2013, precum şi durata arestării preventive, începând cu data de 06 iunie 2013 până la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat pe inculpatul apelant la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu (av. I.R.), în sumă de 200 lei, s-a dispus să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.
Examinând cauza în raport cu motivele de apel, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului S.M.A., iar încadrarea juridică a faptei săvârşite de acesta a fost stabilită în concordanţă cu dispoziţiile legale.
Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale, (sens în care au fost avute în vedere: procesul- verbal de constatare la faţa locului, procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice, declaraţiile părţii vătămate S.C., raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză biocriminalistică şi declaraţiile martorilor Z.N., G.M. şi C.A.E.) - probe pe care inculpatul S.M.A. şi le-a însuşit în totalitate, recunoscându-şi vinovăţia şi solicitând ca judecata să se desfăşoare conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., rezultă că, în noaptea de 18/19 aprilie 2013, după efectuarea unor acte preparatorii, inculpatul S.M.A. a pătruns în locuinţa tatălui său, din Adjud, şi, cu o secure, i-a aplicat acestuia o lovitură puternică în zona capului, cauzându-i o fractură craniană gravă, care i-a pus în primejdie viaţa şi care a necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale.
Instanţa de apel a apreciat că fapta săvârşită de inculpat, în modalitatea şi în împrejurările mai sus menţionate, întruneşte, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. a) şi c) C. pen.
Totodată, s-a reţinut că prima instanţă a efectuat şi o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, fiind pe deplin respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Astfel, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gradul ridicat "de pericol social"al" faptei prin care s-a adus atingere extrapolării de valori sociale ocrotite de lege, privind dreptul la viaţă - modalitatea şi împrejurările în care fapta a fost comisă (cu premeditare - aspect ce rezultă din săvârşirea unor acte pregătitoare), scopul urmărit (inculpatul urmărind să-l împiedice pe tatăl său să rezilieze contractul de vânzare-cumpărare prin care îi transmisese proprietatea asupra unui imobil), precum şi aspectele referitoare la persoana inculpatului, care a avut anterior o bună conduită, nu are antecedente penale, a săvârşit infracţiunea pe fondul unor neînţelegeri provocate de comportamentul necorespunzător al tatălui său şi, cu excepţia fazei incipiente a urmăririi penale, a manifestat o conduită procesuală sinceră şi cooperantă.
În raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite de inculpat, în mod corect a considerat prima instanţă că nu pot fi reţinute drept circumstanţe atenuante judiciare aspectele pozitive referitoare la persoana inculpatului, aspecte pe care însă nu le-a ignorat, ci le-a avut în vedere la individualizarea pedepselor, în contextul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
Reţinând că pedeapsa aplicată inculpatului S.M.A. este just dimensionată, fiind aptă să îndeplinească scopul şi funcţiile prevăzute de art. 52 C. pen., instanţa de apel a constatat că sunt neîntemeiate criticile ambilor apelanţi, care vizează acest aspect.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârii penale apelate, sub toate aspectele, nu s-au constatat motive de nelegalitate sau de netemeinicie care să impună desfiinţarea acesteia, de apel, având în vedere dispoziţiile art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate ambele apeluri.
Împotriva Deciziei penale nr. 3/A din 09 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul S.M.A., solicitând, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, schimbarea încadrării juridice din acuzaţia de tentativă de omor în vătămare corporală, reanalizarea întregii situaţii şi redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, precum şi judecarea cauzei având în vedere legea penală mai favorabilă.
În motivarea recursului inculpatul S.M.A. a arătat că persoana vătămată nu a avut nevoie de îngrijiri mai mari de 90 de zile (ci aproximativ 45-50 de zile).
De asemena, a mai învederat faptul că a recunoscut întreg rechizitoriu fiind conştient că a greşit, dar a lovit persoana vătămată neavând intenţia să o atingă într-o zonă vitală. Totodată, a apreciat că pedeapsa aplicată este extrem de mare raportat la faptul că nu are antecedente penale, avea un loc de muncă stabil în cadrul Armatei Române, iar persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă întrucât s-au împăcat. A solicitat a se avea în vedere circumstanţele personale constând în aceea că a avut o conduită buna anterior comiterii faptei.
Examinând recursul declarat de inculpatul S.M.A., în raport de conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
În consecinţă, analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3853, art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă o nouă limitare a devoluţiei recursului,în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. anterior stabileşte, în alin. (2)5 că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen. anterior.
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 09 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpat în susţinerea recursului se constată că prin Legea nr. 2/2013 se constată că, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385 pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. In consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepselor, ci poate numai analiza dacă pedeapsa aplicată inculpatului este cuprinsă în limitele impuse de lege, raportat la încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de apel.
În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 21 mai 2014 instanţa preschimbând termenul la data de 09 aprilie 2014.
De la data pronunţării deciziei din apel, 09 ianuarie 2014 şi până la data soluţionării recursului a fost abrogat C. pen. anterior, a intrat în vigoare N.C.P. şi au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 187/2012 cu referire la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp.
În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpat Înalta Curte urmează să analizeze:
a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi. In examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;
b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. In examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezmcriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge din caracterizarea în drept a faptei cercetate. Unitatea dintre mcriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina mcriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din mcriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Dată fiind abrogarea art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1), lit. e) şi i) C. pen. anterior şi mcriminarea omorului calificat şi deosebit de grav la art. 188 şi art. 189 alin. (1) C. pen., instanţa de recurs a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche, vechiul C. pen. şi faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.). Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.
Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat inculpatul, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru inculpat conduce la dezincriminarea faptei faţă de acesta.
Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Art. 174 C. pen. Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen. Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări: a) cu premeditare;
c) asupra soţului sau unei rude apropiate; se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 188 C. pen. Omorul (1) Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 189 C. pen. Omorul calificat (1) Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde săvărşirea altei infracpum;
e)de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor;
f) asupra a două sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezmcriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 175 lit. a) şi c) C. pen., a intrat în vigoare art. 189 C. pen., care cuprinde cu excepţia agravantelor săvârşirii faptei asupra soţului sau unei rude apropiate şi profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra toate celelalte elemente din acuzaţia pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S.M.A.. însă se constată că art. 199 alin. (1) C. pen. preia dispoziţiile prevăzute la lit. c) din art. 175 C. pen. anterior prevăzând că maximul special al pedepsei prevăzut de lege se majorează cu o pătrime.
Raportat la faptul că inculpatul a beneficiat de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. anterior şi la limitele de pedeapsă prevăzute de C. pen. anterior, precum şi la faptul că în noua incriminare maximul special se majorează cu o pătrime, în speţă ajungând la 10 ani, 4 luni şi 15 zile faţă de 8 ani şi 4 luni cum prevedea legea veche, se constată că, deşi minimul special este acelaşi în ambele legi, legea penală mai favorabilă inculpatului S.M.A. este legea veche, maximul special fiind mai redus în reglementarea anterioară.
De asemenea, având în vedere durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului S.M.A., Înalta Curte, în temeiul art. 88 C. pen. anterior, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 de ore, din data de 20 mai 2013-21 mai 2013, precum şi durata arestării preventive, începând cu data de 06 iunie 2013 până la 09 aprilie 2014.
Pedepse accesorii şi complementare
Potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, la stabilirii legii vechi ca lege mai favorabilă, vor fi avute în vedere dispoziţiile potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
Se constată că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o .perioadă de câte 2 ani şi 6 luni are corespondent în art. 66 lit. a), b) C. pen. urmând a se executa în acest conţinut.
De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 3/A din 09 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 3/A din 09 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii de 24 ore, din 20 mai 2013-21 mai 2013, precum şi durata arestării preventive, începând cu data de 06 iunie 2013 până la 09 aprilie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1220/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... | ICCJ. Decizia nr. 1248/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat... → |
|---|
