ICCJ. Decizia nr. 1248/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1248/2014
Dosar nr. 5524/105/2013
Şedinţa publică din 09 aprilie 2014
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul B.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 222 din 14 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 425 din 26 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen. cu aplic art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.Ş., fără antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă din data de 14 aprilie 2013, la pedeapsa de 16 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei, parte vătămată B.D.A.
În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.
Pedeapsa complementară aplicată inculpatului s-a dispus să fie executată în condiţiile prevăzute de disp. art. 66 C. pen.
În temeiul disp. art. 350 alin. (1). C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a mculpatului B.Ş. în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, luată prin încheierea nr. 27 din 09 mai 2013 din Camera de Consiliu a Tribunalului Prahova pronunţată în Dosarul penal nr. 4241/105/2013, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 108/U/2013 pe numele inculpatului B.Ş., de aceeaşi instanţă.
În baza disp. art. 118 lit. b) C. pen. s-au confiscat de la inculpat obiectele folosite la comiterea infracţiunii, respectiv: a unei lame de cuţit în lungime de 14 cm, lăţime de 2 cm (ambalata în plic de hârtie nr. 1. si sigilat cu sigiliul M.I.), unui cuţit, prăsele plastic negre (ambalat în plic de hârtie nr. 2 și sigilat cu sigiliul M.I.), în lungime de 21 cm, unei lame îndoită în lungime de 11,5 cm si lăţime 2 cm, două fragmente dintr-o bâtă din lemn (ambalate în colet nr. 3 şi sigilat cu sigiliul M.I.), în lungime de 47 cm, diametrul 3,5 cm, respectiv în lungime de 45 cm, diametrul 3,5 cm, unui cuţit (ambalat în plic de hârtie nr. 5 și sigilat cu sigiliul M.I.), în lungime de 23 cm, lame în lungime de 12 cm şi lăţime 2 cm, cu prăsele albastre şi gri la capete, o aşchie provenind din bâta de lemn anterior menţionată (ambalată în plic de hârtie nr. 4 şi sigilat cu sigiliul M.I.), în lungime de 7 cm, unui mâner cuţit din plastic negru cu fragment metalic la interior (ambalat în plic de hârtie nr. 6 si sigilat cu sigiliul M.I.), obiecte vulnerante folosite de inculpat la săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
S-a luat act că partea vătămată B.A. domiciliat în Ploieşti, judeţul Prahova, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 139 C. civ. inculpatul a fost obligat să-i plătească părţii civile R.S., domiciliată în Ploieşti, reprezentant legal al minorilor B.F.C. şi B.A.E. suma de 50.000 lei, reprezentând daune morale.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească cu acelaşi titlu, părţii civile P.G., domiciliată în Ploieşti, suma de 20.000 lei.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.
În baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că:
Prin rechizitoriul nr. 5524/105/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B.Ș., domiciliat în Ploieşti, fără antecedente penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi constând în aceea că, în ziua de 14 aprilie 2013, în jurul orelor 1030, în timp ce se afla la domiciliul din Ploieşti, judeţul Prahova, cu premeditare aşteptând înarmat victima la domiciliul său- a aplicat multiple lovituri cu o bâtă şi un cuţit în zona capului, gâtului şi a toracelui soţiei sale B.D.A., provocându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia (plagă înjungriiată prin tăieturi repetate, cervical anterior, profundă, cu interesarea tuturor formaţiunilor anatomice bilateral până la planul muscular prevertebral).
Situaţia de fapt de mai sus a fost reţinută de organul de urmărire penală pe baza următoarelor probatorii: declaraţiile inculpatului B.Ş., declaraţiile martorilor C.S., I.D., B.M., R.S., P.G., rapoartele de expertiză medico-legală din 15 aprilie 2013 şi din 27 mai 2013 emise de S.M.L. Ploieşti, raportul de expertiză grafoscopică din 28 mai 2013 emis de către I.PJ. Prahova-Serviciul Criminalistic, planşe fotografice, înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2013, după consultarea cu apărătorul său, inculpatul a precizat că solicită aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. privind judecata cauzei pe baza recunoaşterii vinovăţiei, declarând personal că recunoaşte fapta reţinută în sarcina sa prin actul de inculpare şi solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Înainte de citirea actului de sesizare au fost audiate părţile civile respectiv, B.A. care a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, iar părţile civile R.S. (în calitate de reprezentant legal al minorilor B.A.E. şi B.F.C.) şi P.G. au declarat că solicită daune morale de la inculpat.
Examinând probele administrate în faza de urmărire penală aşa cum prevăd disp. art. 3201 alinul C. proc. pen., precum şi declaraţia inculpatului care a recunoscut comiterea infracţiunii de omor calificat săvârşit împotriva soţiei, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul B.Ş. şi victima B.D.A. au fost căsătoriţi timp de peste 20 ani, căsătorie din care au rezultat 3 copii, doi fiind minori, respectiv B.F.C. şi B.A.E. Familia astfel constituită a locuit numai la locuinţa inculpatului situată în Ploieşti, jud. Prahova iar relaţia dintre cei doi soţi a fost una preponderent tensionată, marcată prin nenumărate certuri, scandaluri şi agresiuni domestice, soţul agresându-şi fizic şi verbal soţia, mai ales pe fondul geloziei şi al consumului repetat şi excesiv de alcool.
Tensiunea dintre cei doi soţi era alimentată şi de faptul câ familia victimei nu a fost niciodată de acord cu această căsătorie, iar în decursul timpului, în mai multe rânduri, având în vedere şi corecţiile fizice ce erau aplicate acesteia, o sfătuia să pună capăt căsătoriei.
În luna iunie 2012 victima a părăsit domiciliul conjugal împreună cu fiica lor minoră, mutându-se la martora R.S., bunica sa maternă (minorul B.F.C. a rămas în continuare în locuinţa inculpatului, cel de-al treilea copil rezultat din căsătorie, aflându-se temporar în Spania) iar în luna iulie a formulat acţiune de divorţ pe rolul Judecătoriei Ploieşti-Dosar nr. 29293/281/2012.
Încă de la început, inculpatul nu a acceptat această situaţie, stăruind în continuarea căsătoriei şi revenirea soţiei la domiciliul său în condiţiile în care a renunţat pentru o scurtă perioadă la consumul de alcool.
În urma insistenţelor acestuia, victima a revenit asupra deciziei sale, mutându-se din nou la domiciliul inculpatului.
Această situaţie a persistat până în luna septembrie 2012 când, în urma unui nou conflict, inculpatul şi-a agresat grav soţia în faţa celor doi copii (victima a formulat plângere penală prealabilă împotriva inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi ameninţare, ulterior, pe parcursul cercetărilor, aceasta şi-a retras plângerea formulată în Dosarul nr. 12.318/P/2012 înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti şi soluţionat în data de 03 decembrie 2012 cu neînceperea urmăririi penale faţă de B.Ş.).
Acest ultim conflict a determinat victima să părăsească definitiv domiciliul conjugal, împreună cu fiica lor minoră, B.A.E.
Susţinând că nu poate accepta destrămarea căsniciei sale, inculpatul în repetate rânduri a acostat-o pe victimă atât la locul de muncă cât şi la noul domiciliu, cerându-i insistent să se întoarcă la domiciliul conjugal.
În urma refuzurilor repetate ale victimei, inculpatul a ameninţat-o explicit că o va omorî, după care se va sinucide.
Prin sentinţa civilă nr. 710 din 17 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 29293/281/2012, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între inculpat şi soţia lui la 11 iulie 1992, din culpa pârâtului, stabilind totodată locuinţa minorilor B.F.C. şi B.A.E., , la mamă în Ploieşti, judeţul Prahova.
Ca urmare a acestei sentinţe, minorul B.F.C. a locuit împreună cu mama şi sora sa, în imobilul anterior menţionat, alături de bunica maternăa victimei. întrucât obiectele vestimentare şi alte lucruri ale minorului rămăseseră în locuinţa inculpatului, victima B.D.A. a luat legătura telefomc cu acesta în seara de 13 aprilie 2013, stabilind de comun acord ca aceste obiecte să-i fie predate în dimineaţa următoare.
În acest, context, în dmineaţa când victima B.D.A. s-a deplasat singură la domiciliul inculpatului B.Ş., deşi rudele au insistat ca aceasta să apeleze la organele de poliţie, pentru a evita un eventual conflict înarmat cu mai multe obiecte vulnerante (3 cuţite şi o bâtă) îmbrăcat în uniforma de serviciu (agent de pază) cu mânuşi textile în mâini, inculpatul B.Ş. a aşteptat victima căreia i-a aplicat acesteia multiple lovituri cu obiectele precizate (lovituri puternice care au generat ruperea mânerului unuia dintre cuţite, precum şi ruperea bâtei) provocându-i multiple leziuni în zona gâtului şi membrelor superioare, care au condus la decesul acesteia.
Imediat după comiterea faptei, inculpatul a încercat să se sinucidă, aplicându-şi mai multe lovituri cu cuţitul în zona gâtului, toracelui şi antebraţului stâng.
Deşi sângera abundent, inculpatul a reuşit s-o apeleze telefonic pe sora sa, B.M., care auzindu-l horcăind la telefon, a sosit la locuinţa lui în foarte scurt timp (cele două locuinţe aflându-se la o distanţă de cea 200 m una faţă de cealaltă).
Ulterior, în urma intervenţiei echipajului ambulanţei, inculpatului i-a fost acordat primul ajutor, fiind apoi transportat la S.J.U. Ploieşti, de unde a fost transferat la S.C.U. Floreasca şi internat cu diagnosticul: "plagă înjunghiată cervicală anterioară, cu interesare faringo-laringiană, plagă înţepată hemitorace stâng anterior cu hemopneumotorax stâng, plagă tăiată antebraţ stâng".
Prin raportul medico-legal de autopsie din 15 aprilie 2013 emis de către S.M.L. Ploieşti s-a concluzionat ca "moartea numitei B.D.A. a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei externe urmare a unei plăgi tăiate cu secţionarea gâtului până la planul muscular prevertebral. Leziunile constatate la autopsie: plagă tăiată cervical-superior şi submandibular de 24 cm, cu margini relativ neregulate, interesând toate formaţiunile anatomice bilateral, până la muşchii prevertebrali, care sunt infiltraţi hematie, multiple plăgi tăiate cu margini nete, astfehde 1 cm, superficială, palpebral superior stâng de 3 cm, profundă, genian stâng, penetrantă în cavitatea bucală;de 4 cm, interesând baza lobului urechii drepte, cu dezinserţia acestuia;de 5 cm, la mastoida dreaptă; de 1 cm, supraclavicular stâng 1/3 internă prelungită anterior cu o excoriaţie de 3 cm; multiple plăgi tăiate (10) la mâna stângă, cu margini netede, între 5 cm şi 1 cm, interesând dorsul degetelor II, III şi volar toate degetele şipliul interdigital I-JI; 4 plăgi tăiate palmar drept între 2 cm şi 1 cm, interesândpolicele, degetul II şi regiunea hipotenară; 2 excoriaţii brune, pergamentate, de 5 cm laterocervical drept şi de 3 cm mastoidian stâng; Multiple echimoze violacei, pe fond uşor tumefiat, astfel: de 5/4 cm la cotul stâng; de 6/2 cm şi 3/1 cm cubital stâng 1/3 distală respectiv medie; de 7/4 cm pe dorsul articulaţiei pumnului stâng; de 5/4 cm pe dorsul degetului HI, mâna stângă, falangă medie; de 2/1 cm pe dorsul articulaţiei metacarpofalangiene II drepte; de 10/4 cm scapular stâng-extern, excoriaţie brună de 10 cm în pirul posterior" axilar stâng; s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi prin corpuri tăietoare-înţepătoare, posibil cuţitele găsite la faţa locului.
S-a concluzionat că între leziunile produse şi decesul victimei există legătură de cauzalitate directă necondiţionată.
De asemenea, prin raportul medico-legal din 27 mai 2013 emis de către S.M.L. Ploieşti s-a concluzionat ca "numitul B.Ş. prezintă leziuni (plaga înjunghiată cervicală anterioară cu interesarea faringolaringelui, sângerare si intubare, plagă înţepată torace anterior stâng cu hemopneumotorax stâng, plaga antebraţ stâng ce pot data din 14 aprilie 2013; s-au putut produce prin obiect tăietor-înţepător posibil cuţit; topografia si particularităţile leziunilor indică autoproducerea; necesita 40-45 zile de îngrijiri medicale; leziunile au pus in primejdie viata numitului; având in vedere starea actuala si examenul psihiatric se apreciază ca numitul B.Ş. poate participa la procesul penal".
Instanţa de fond a apreciat că premeditarea faptei rezultă din comportamentul inculpatului care în datele de 06 aprilie 2013 şi 14 aprilie 2013 a completat olograf două înscrisuri intitulate declaraţii testamente.
Prima instanţă a stabilit că în drept, fapta inculpatului B.Ş., care în ziua de 14 aprilie 2013, înjurai orelor 10.30 în timp ce se afla la domiciliul din Ploieşti, judeţul Prahova, cu premeditare a aplicat multiple lovituri cu o bâtă şi un cuţit soţiei sale B.D.A., provocându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, faptă prev.de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
Instanţa a apreciat că fapta a fost comisă cu intenţie directă de a suprima viaţa victimei, împrejurare ce rezultă din intensitatea loviturilor aplicate cât şi zonele, vitale vizate respectiv cap, gât şi torace; intensitatea loviturilor a fost foarte puternică, ceea ce rezultă din gravitatea leziunilor relevată prin concluziile raportului medico-legal din 5 aprilie 2013 aşa cum au fost enumerate în cele ce preced.
Totodată, instanţa de fond a reţinut că sunt întrunite şi prevederile agravantei prevăzute de art. 175 lit. c) C. pen., deoarece. între părţi există o căsătorie valabilă şi în momentul săvârşirii faptei. Desfacerea căsătoriei s-a dispus la data de 17 ianuarie 2013, însă soluţia a fost comunicată părţilor în data de 22 martie 2013, urmând a fi definitivă sau după caz supusă apelului în termen de 30 de zile de la comunicare, fapta de omor fiind săvârşită în acest interval de timp.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege mcrirninatoare rezultate din aplicarea procedurii prevăzute de art. 320 alin. (1), (4) şi (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptei comise, apreciind că o pedeapsă orientată spre maximul special legal ar putea asigura scopurile de represiune, prevenţie şi reeducare ale pedepsei.
Având în vedere că inculpatul B.Ş. a fost arestat preventiv în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. prima instanţă a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de acesta, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicata reţinerea si arestarea preventivă începând cu data de 08 mai 2013 lăzi.
Au fost confiscate de la inculpat obiectele folosite la comiterea infracţiunii, respectiv: a unei lame de cuţit în lungime de 14 cm, lăţime de 2 cm (ambalata în plic de hârtie nr. 1. si sigilat cu sigiliul M.I.), unui cuţit, prăsele plastic negre (ambalat în plic de hârtie nr. 2 și sigilat cu sigiliul M.I.), în lungime de 21 cm, unei lame îndoită în lungime de 11,5 cm şi lăţime 2 cm, două fragmente dintr-o bâtă din lemn ( ambalate în colet nr. 3 şi sigilat cu sigiliul M.I.), în lungime de 47 cm, diametrul 3,5 cm, respectiv în lungime de 45 cm, diametrul 3,5 cm, unui cuţit (ambalat în plic de hârtie nr. 5 si sigilat cu sigiliul M.I.), în lungime de 23 cm, lame în lungime de 12 cm şi lăţime 2 cm, cu prăsele albastre şi gri la capete, o aşchie provenind din bâta de lemn anterior menţionată (ambalată în plic de hârtie nr.4 şi sigilat cu sigiliul M.I.), în lungime de 7 cm, unui mâner cuţit din plastic negru cu fragment metalic la interior (ambalat în plic de hârtie nr. 6 și sigilat cu sigiliul M.I.), obiecte vulnerante folosite de inculpat la săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa a luat act că partea vătămată B.A. domiciliat în Ploieşti, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
De asemenea s-a reţinut că părţile civile, P.G., mama victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000 euro daune morale, iar bunica victimei în calitate de reprezentant legal al celor doi minori, a solicitat daune morale de 100.000 euro. Niciuna din părţi nu a înţeles să solicite de la inculpat daune materiale.
Referitor la sumele solicitate de părţile civile pentru prejudiciul moral suferit, tribunalul a apreciat că aceste sume sunt exagerate în condiţiile în care scopul pentru care legiuitorul a permis repararea prejudiciului moral este acela de atenua şi de a compensa, în măsura în care este posibil, traumele psihice suferite obligându-l pe inculpat să plătească părţii civile R.S. ca reprezentant legal al minorilor B.F.C. şi B.A.E. suma de 50.000 lei reprezentând daune morale şi cu acelaşi titlu părţii civile P.G., suma de 20.000 lei.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.
În baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a exercitat apel inculpatul B.Ş. (fila 7) pe care nu l-a motivat dar în şedinţa dezbaterilor a susţinut rezumativ că pedeapsa aplicată de instanţa fondului este prea aspră, nu ţine cont de circumstanţele sale cu caracter personal şi constând în aceea că este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră de recunoaştere a faptei comise pe care o regretă şi că datorită tentativei de a se sinucide, are o stare precară de sănătate.
Prin Decizia penală nr. 222 din 14 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.Ş., (aflat în arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni) împotriva sentinţei penale nr. 425 din 26 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova.
A fost menţinută arestarea preventivă a apelantului-inculpat.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data 8 mai 2013 la zi.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Prahova.
Instanţa de apel, examinând hotărârea apelată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, de dispoziţiile legale incidente în cauză dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept astfel cum impune art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia pentru considerentele următoare:
Probele administrate, inclusiv mărturisirea inculpatului, audiat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa primei instanţe, când a declarat că solicită ca judecata să se facă în temeiul dispoziţiilor procedurii simplificate de judecată, prev.de art. 3201 C. proc. pen., (fila 71) au dovedit că în dimineaţa de 14 aprilie 2013, în jurul orei 1030 în timp ce se afla la domiciliul din Ploieşti, judeţul Prahova, cu premeditare a aplicat multiple lovituri cu o bâtă şi un cuţit soţiei sale B.D.A., provocându-i leziuni traumatice care au condus la moartea acesteia.
Premeditându-şi fapta, inculpatul a scris personal, câteva zile mai înainte la 6 aprilie 2013 o declaraţie (fila 32 dosar urm.pen) al cărei conţinut exprimă intenţia sa clară de a-şi ucide soţia şi apoi de a se sinucide, folosind termenii "dorinţa noastră să fim îngropaţi unul lângă altul" şi"după moartea noastră, custodia copiilor noştri".
Din raportul medico-legal de autopsie din 15 aprilie 2013 al S.J.M.L. Prahova (filele 43-47) rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe urmare unei plăgi tăiate cervicale cu secţionarea gâtului (fila 54 dosar urm. pen.) până la planul muscular prevertebral.
În egală măsură, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice anexate acestuia (filele 6-35) fotografiile cadavrului victimei(filele 47-65)- şi dovedesc vinovăţia inculpatului în sarcina căruia în mod legal şi temeinic, tribunalul a reţinut comiterea infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
Apelantul-inculpat nu a negat încadrarea juridică a infracţiunii pe care a şi recunoscut-o, dar a susţinut, ca şi motiv de critică în apel, că în mod greşit prima instanţănu a reţinut în favoarea sa circumstanţe atenuante personale de natură a orienta pedeapsa sub minimul special legal, după reducerea cuantumului acesteia cu o treime, pe temeiul beneficiului dat de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Instanţa de apel a apreciat că nu este justificată critica apelantului-inculpat.
Pretinsa stare conflictuală generată de comportamentul victimei care după despărţirea în fapt, l-a sunat şi i-a comunicat telefonic amănunte ale relaţiei ei intime cu un alt bărbat, împrejurare de natură să-i producă inculpatului o puternică tulburare însoţită de dorinţă de a o ucide, potrivit propriei declaraţii (fila 127 dosar urm.pen) nu se confirmă, dimpotrivă, dovezile administrate în cauză, probând comportamentul violent adoptat de agresor care şi-a ameninţat şi lovit în mai multe rânduri soţia, inclusiv la locul de muncă al acesteia, aşa cum rezultă din copiile plângerilor penale şi sesizărilor depuse la poliţie (filele 83-89 dosar urm. pen).
În privinţa refuzului primei instanţe de a reţine în favoarea apelantului-inculpat, circumstanţele atenuante personale în conformitate cu art. 74 lit. a), b), c) C. pen., instanţa de apel a constatat că recunoaşterea împrejurărilor cu efect uşurător asupra pedepsei trebuie raportată la gradul de pericol social concret al faptei comise şi la urmările acesteia.
În cauza dedusă judecăţii, niciuna dintre împrejurările înscrise în textul art. 74 C. pen. nu este incidenţă, deoarece anterior comiterii acestei infracţiuni, inculpatul a mai fost cerctetat pentru fapte de violenţă somestică, aşa cum s-a menţionat în cele ce preced.
Stăruinţa pentru a înlătura urmările produse, cel mult doar sub aspectul despăgubirii părţilor vătămate, trebuia probată efectiv fiindcă de la data când inculpatul şi-a exprimat formal acordul în acest sens, prin declaraţia dată în faţa primei instanţe la 24 septembrie 2013 (fila 69) şi până în prezent, acesta nu a achitat nicio sumă dintre cele stabilite de prima instanţă cu titlu de daune morale deşi are doi copii minori de vârstă şcolară deveniţi orfani datorită faptei sale.
Pretinsa sa comportare sinceră pe parcursul procesului constă în realitate numai în invocarea beneficiului prevederilor art. 3201 C. proc. pen. cu scopul atenuării răspunderii penale, deoarece infracţiunea comisă, al cărei rezultat s-a produs la momentul atacului, a determinat moartea extrem de violentă dar indusă de ferocitatea deosebită a inculpatului în condiţiile în care planşele fotografice făcute victimei la necropsie evidenţiază încercarea disperată a acesteia de a se apăra, fiind tăiată în zona antebraţelor, a palmelor şi degetelor.
lnculpatul nu a evocat nici în concluziile orale formulate în instanţa de apel, vreo împrejurare concretă cu efect atenuant al răspunderii sale penale, stabilite corect de prima instanţă pe baza probelor certe de vinovăţie administrate exclusiv de organul de urmărire penală.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a ţinut seamă la stabilirea cuantumului a acesteia şi a modalităţii de executare, de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., între acestea fiind pericolul social concret al faptei precum şi urmarea produsă prin infracţiune, or suprimarea în condiţii de premeditare şi ferocitate extremă a vieţii unei persoane de numai 39 de ani, mamă a doi copii minori de 6 şi 12 ani rămaşi tară sprijin material şi moral prin fapta penală săvârşită de inculpat care a fost soţul victimei circa 20 ani, constituie argumente de natură să justifice pedeapsa de 16 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate aplicată de prima instanţă, căreia i-a fost adăugată şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
Drept consecinţă, s-a constatat că niciuna din criticile aduse hotărârii de apelantul-inculpat nu este întemeiată.
Cum la controlul de legalitate şi temeinicie al sentinţei penale nr. 425 din 26 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova exercitat de instanţa de apel, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. nu s-au constatat aspecte de natură să conducă la reformarea acesteia, în temeiul art. 379 alin. (1), pct. l, lit. b) din acelaşi cod, se va respinge ca nefondat apelul inculpatului B.Ş., cu consecinţa menţinerii stării sale de arest şi a deducerii din pedeapsa aplicată a duratei reţinerii şi arestării sale preventive de la data de la 8 mai 2013-la zi, în temeiul art. 382 alin. (1)1 şi alin. (2) C. proc. pen.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) cod pr.pen., apelantul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu şi care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Prahova.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.Ş., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., susţinând că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii întrucât nu au fost reţinute în favoarea sa circumstanţa atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. anterior şi circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. anterior.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi reducerea pedepsei aplicate.
Recursul formulat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curti de Casaţie si Justiţie la 04 decembrie 2013 sub nr. 3609/91/2013.
Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la data de -11 aprilie 2014, este în vigoare să stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac şi sub aspectul competenţei funcţionale a acestei instanţe de a judeca recursul, dat fiind că dispoziţiile de procedură penală sunt de imediată aplicare. Situaţia tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competenţa de soluţionare cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi. Astfel, în conformitate cu dispoziţia tranzitorie anterior menţionată, „recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."
Totodată, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 21 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin acest act normativ, prin care s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Din examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menţionat, rezultă că prin limitarea obiectului judecăţii în recurs legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură-penală sau a legii substanţiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
Examinând decizia penală atacată prin prisma motivului de recurs invocat de inculpat, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 dar şi a prevederilor art. 5 C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele motive:
Înalta Curte apreciază că nu se încadrează în cazul de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior critica formulată de inculpat, în ceea ce priveşte aplicarea în favoarea acestuia a circumstanţei atenuante legală a stării de provocare, prevăzută de dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. anterior.
Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior - hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii - instanţa de recurs desfăşoară judecata în limitele investirii, potrivit art. 3859 C. proc. pen. anterior - din perspectiva cazului de casare invocat şi a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, aşa încât în speţă, Înalta Curte nu este abilitată să reanalizeze situaţia de fapt, ci, pe baza situaţiei de fapt stabilită de instanţa de fond şi de apel, procedurii desfăşurată la prima instanţă şi în apel.
În concret, prin criticile formule nu se invocă chestiuni de legalitate, ci se solicită instanţei de recurs să constate că inculpatul a săvârşit fapta în stare de provocare. Înalta Curte reţine că pentru existenţa circumstanţei atenuante legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. anterior, se cer întrunite cumulativ mai multe condiţii: infracţiunea să fie săvârşită sub stăpânirea unei puternice emoţii, să existe o legătură de la cauză la efect, respectiv, între actul provocator şi tulburarea psihică sau emoţia sub stăpânirea căreia s-a săvârşit infracţiunea. De asemenea, pentru incidenţa art. 73 lit. b) C. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoţie, încât să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă prin săvârşirea de infracţiuni. Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existenţa unei puternice tulburări sau emoţii, se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificaţie.
În aprecierea situaţiilor concrete a contextului faptic în care art. 73 lit. b) C. pen. ar avea aplicabilitate, trebuie avute în vedere şi persoanele implicate, profilul socio-profesional al acestora şi alte aspecte ce pot circumstanţia şi configura mobilul acţiunii, al pretinsului act provocator.
Circumstanţa atenuantă a provocării vizează mobilul infracţiunii, latura subiectivă a acesteia, conducând la atenuarea gradului de pericol social al faptei şi de periculozitate a infracţiunii, presupunând că în alte condiţii acesta ar fi avut o conduită în limite legale.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută în cauză de ambele instanţe, Înalta Curte apreciază că, simpla bănuială a inculpatului că victima avea o relaţie cu o altă persoană şi totodată împrejurarea că aceasta a părăsit domiciliul conjugal datorită agresiunii fizice şi psihice exercitată asupra sa de inculpat, nu poate atrage concluzia că fapta de tentativă la omor calificat a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită -gravă, pentru a fi aplicabilă circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Pretinsa stare conflictuală generată de comportamentul victimei care după despărţirea în fapt, l-ar fi sunat şi i-ar fi comunicat telefonic amănunte ale relaţiei sale extraconjugale, împrejurare de natură să-i producă inculpatului o puternică tulburare emoţională însoţită de dorinţă de a o ucide, potrivit propriei declaraţii (fila 127 dosar urm.pen) nu se confirmă, dimpotrivă, dovezile administrate în cauză, probând comportamentul violent constant adoptat de agresor împotriva victimei. Astfel inculpatul şi-a ameninţat şi lovit în repetate rânduri soţia, inclusiv la locul de muncă al acesteia, aşa cum rezultă din copiile prft-rilnr penala şi sesizărilor depuse la poliţie (filele 83-88 dosar u.p.). în ceea ce priveşte solicitarea formulată de inculpat de a se reţine circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. anterior este neîntemeiată întrucât ar implica o reindividualizare a pedepsei care nu este posibilă în recurs, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 3859 pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina, criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. De altfel, abrogarea expresă ă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, arată că voinţa legiuitorului a fost aceea ca, în conformitate cu art. 3859 C. proc. pen. anterior, examinarea în recurs să se limiteze doar la chestiunile de legalitate şi nu de temeinicie.
Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, ci reduce proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.
Recursul declarat de inculpat nu se impune a fi admis nici în raport cu prevederile art. 5 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Astfel, inculpatul B.Ş. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen. anterior sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, însă, în noua reglementare, respectiv art. 189 C. pen., elementul circumstanţial al săvârşirii faptei asupra unei rude apropiate nu se mai regăseşte în conţinutul infracţiunii de omor calificat, fiind preluat de dispoziţiile art. 199 alin. (1) C. pen. care reglementează violenţa în familie şi potrivit căruia dacă fapta prevăzută de art. 189 C. pen. (sancţionată cu închisoare de la 10 la 20 de ani) este comisă asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzută de lege se majorează cu o pătrime, ajungându-se astfel la limite ale pedepsei închisorii cuprinse între 10 şi 25 de ani. Prin urmare, minimul special al pedepsei este identic pe ambele legi, dar maximul special este mai mare cu XA pe legea nouă astfel, că pentru inculpat este mai favorabilă legea veche.
În consecinţă, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 222 din 14 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 08 mai 2013 la 09 aprilie 2014.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 222 din 14 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 08 mai 2013 la 09 aprilie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1247/2014. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 1249/2014. SECŢIA PENALĂ. Violul (art.197... → |
|---|
