ICCJ. Decizia nr. 1230/2014. Penal. Pornografia infantilă (Legea 678/2001 art. 18). şantajul (art.194 C.p.), (Legea 161/2003 modificată şi completată). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1230/2014
Dosar nr. 5265/109/2013
Şedinţa publică din 8 aprilie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14/MF din 1 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, în baza art. 334 C. proc pen, s-a schimbat încadrarea juridica a faptelor reţinute in sarcina inculpatului N.I.M., domiciliat în sat Paraschiveşti, com. Priboieni, jud. Argeş, din infracţiunile prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 51 din Legea nr. 161/2003 și art. 194 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., in condiţiile art. 33 lit. a) C. pen., in infracţiunile prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 și art 194 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.I.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantila prin sisteme informatice.
În baza art. 194 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an si 8 luni ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj in forma continuata.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu executare prin privare de libertate în condiţiile disp. art. 57 C. pen.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen., în sensul că s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88. C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii si arestării preventive, de la 28 mai 2013 la zi.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat, în vederea valorificării, laptopul și un adaptor laptop, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Argeş.
În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349, 1357, 1381, 1385 C. civ., s-a admis, in parte, cererea formulata de partea civila B.M.A. şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 348 lei, reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 5.000 lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civila a sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat ales.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 740 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 37,5 lei, reprezintă 1/4 din onorariu avocat oficiu pentru partea civila.
S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 96D/P/din 3 iulie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului N.I.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen., în cond. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 51 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul a produs şi deţinut în vederea răspândirii un film cu caracter pornografic, implicând-o pe minora B.M.A. şi a constrâns-o în mod repetat pe aceasta să-i remită diferite sume de bani şi bijuterii, ameninţând-o în sens contrar că va face public filmul pornografic cu imagini compromiţătoare pentru partea vătămată.
S-a mai arătat, că partea vătămată B.M.A., elevă în clasa a IX-a la Colegiul Naţional Pedagogic Câmpulung, în perioada anului şcolar 2009 - 2010 l-a cunoscut pe inculpatul N.I.M., elev în cadrul aceluiaşi liceu în clasa a XI-a, iar începând cu luna decmbrie 2012, relaţia dintre aceasta şi inculpat a devenit mult mai serioasă, începând să întreţină relaţii sexuale normale şi orale.
Inculpatul a atenţionat-o pe partea vătămată că deţine o filmare pe telefonul mobil realizată într-o împrejurare în care întreţineau raporturi orale, cerându-i diferite sume de bani pentru a nu face publică respectiva filmare. Acesta i-a mai spus că a salvat filmarea în laptop-ul său şi că a prelucrat-o în sensul că şi-a modificat vocea pentru a nu putea fi recunoscut.
Martorele S.A.M., G.E., S.O., P.E.D. au arătat că partea vătămată se plângea de faptul că inculpatul o şantaja cu diferite sume de bani pentru a nu posta pe o reţea de socializare filmul în care aceştia întreţineau relaţii sexuale.
Partea vătămată a relatat că mai multe colege, martorele P.D., H.R. şi T.A. voiau să cumpere filmul de la inculpat, în schimbul sumei de 2.500 lei.
La data de 27 mai 2013, Tribunalul Argeş a autorizat efectuarea unei percheziţii informative asupra laptop-ului al inculpatului, ocazie cu care au fost găsite 2 fişiere video conţinând imagini ce reprezintă un raport sexual întreţinut între inculpat şi partea vătămată.
S-a mai arătat in conţinutul actului de sesizare a instanţei, ca activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul N.I.M. a avut consecinţe nefaste în ce priveşte creşterea şi educarea minorei care, a fost pusă în situaţia de a suporta rigorile legii, minora fiind cercetată într-un dosar penal pentru comiterea infracţiunii de furt, aceasta fiind determinată de inculpat să sustragă mai multe bijuterii din locuinţa numitei G.E.
La termenul de judecata din data de 24 septembrie 2013, inculpatul N.I.M., asistat de apărător, a declarat personal ca recunoaşte faptele reţinute in sarcina sa in actul de sesizare a instanţei si a solicitat ca judecarea cauzei sa aibă loc in baza probelor administrate in faza de urmărire penala, probe pe care le cunoaşte si le însuşeşte.
Având in vedere poziţia procesuala a inculpatului, constatând ca probele administrate in faza de urmărire penala sunt suficiente pentru a stabili ca faptele exista, constituie infracţiuni si au fost săvârşite de inculpat, instanţa a admis cererea de judecare a cauzei in procedura prev de disp art 3201 C. proc. pen.
În drept, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpatului care a înregistrat-o cu telefonul mobil pe partea vătămată minoră in timp ce întreţineau acte sexuale, imagini pe care le-a descărcat ulterior in laptopul sau si mai apoi in mod repetat a ameninţat-o pe minora cu distribuirea acestui filmuleţ, determinând-o astfel să-i dea diverse sume de bani, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prev de art 51 din Legea nr. 161/2003 si de şantaj in forma continuata prev de art 194 C. pen. cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen.
Instanţa de fond a apreciat, că in speţă faptele inculpatului de a înregistra cu telefonul mobil actul sexual pe care l-a avut cu partea vătămată minoră, de a-1 descărca si deţine in memoria laptopului de acasă, nu poate întruni elementele constitutive a doua infracţiuni, una de pornografie infantila, prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 si alta de pornografie infantila prin sisteme informatice, prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, aşa cum s-a reţinut prin rechizitoriu, ci doar infracţiunea de pornografie infantila prin sisteme informatice prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
Astfel, art. 51 din Legea nr. 161/2003 prevede că, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziţie, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deţinerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice.
În raport de disp.art 35 lit. a) din Legea nr. 161/2003, telefonul mobil, cu care s-a realizat înregistrarea, reprezintă un mijloc de stocare a datelor informatice iar laptopul in memoria căruia a fost descărcat și deţinut materialul respectiv reprezintă un sistem informatic in sensul dispoziţiilor mai sus citate.
Aşa fiind, instanţa de fond a constatat că dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, reprezintă norma speciala in raport de disp. art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 care prevăd ca infracţiune pornografia infantilă săvârşită prin alte mijloace, respectiv prin intermediul obiectelor, filmelor, fotografiilor, diapozitivelor, emblemelor sau alte suporturi vizuale.
Cum faptele deduse judecăţii au fost săvârşite numai prin utilizarea sistemelor informatice in înţelesul dat acestei noţiunii de art 35 lit. a) din Legea nr. 161/2003, tribunalul a apreciat ca acestea pot fi încadrate numai în disp. art 51 din Legea nr. 161/2003.
S-a constatat de instanţa de fond, faţă de cele reţinute in actul de trimitere in judecata ca procurorul a reţinut forma continuata a infracţiunii numai in ceea ce priveşte disp.art. 194 alin. (1), (2) C. proc. pen., și nu în ceea ce priveşte disp. art. 51 din Legea nr. 161/2003, cum eronat susţine inculpatul prin apărător.
Faţă de aceste considerente, in baza art 334 C. proc. pen., instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului N.I.M., din infracţiunile prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 51 din Legea nr. 161/2003 și art. 194 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., in condiţiile art. 33 lit. a) C. pen., in infracţiunile prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 și art 194 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., in condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.
Reţinând vinovăţia inculpatului, in raport de faptele deduse judecăţii, instanţa de fond a constatat că se impune condamnarea acestuia, la pedeapsa închisorii, având in vedere limitele de pedeapsa rezultate in urma aplicării disp. art 3201 C. proc. pen. și criteriile prev de art 72 C. pen.
Instanţa de fond a avut in vedere împrejurarea că inculpatul s-a orientat către o persoana uşor de manipulat şi de convins, având in vedere sentimentele pe care partea vătămată le nutrea faţă de acesta, vârsta acesteia, scopul josnic al obţinerii in acest mod a unor sume de bani.
De altfel, a apreciat instanţa de fond că periculozitatea inculpatului rezultă si din faptul că, potrivit declaraţiilor părţii vătămate, acesta i-ar fi cerut sa întreţină raporturi sexuale si cu alţi bărbaţii in schimbul obţinerii unor sume de bani, aspect ce reiese si din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate in cauza.
În sensul conturării profilului moral al inculpatului, a constatat prima instanţă, că sunt si declaraţiile martorelor P.E.D. și S.O., care conduc la concluzia ca inculpatul ar fi pretins și primit de la P. suma de 250 lei pentru a o proteja de o persoana care intenţiona să-i facă rău, ceea ce denota faptul ca inculpatul, deşi este la o vârstă fragedă este preocupat de obţinerea unor venituri prin metode care nu necesita efort, dar care intra in sfera de aplicare a legii penale.
Deşi s-a încercat a se acredita ideea ca faptele deduse judecăţii ar constitui un episod izolat in viaţa inculpatului care provine dintr-o familie unită, doreşte să se încadreze în munca, instanţa de fond a apreciat că cele mai sus expuse conduc la concluzia contrara.
Aşa fiind, instanţa de fond i-a aplicat inculpatalui pedeapsa de 3 ani de închisoare si 1 an interzicerea drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, respectiv de 1 an și 8 luni ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj in forma continuată.
În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare si un an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Instanţa de fond a apreciat, că in cauza de faţă scopul preventiv si educativ al pedepsei se poate realiza numai prin executarea efectiva a acesteia în condiţiile disp. art. 57. Prin urmare, s-a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen., în sensul că a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, apreciind faţă de cele mai sus expuse că inculpatul nu poate fi judecat in stare de libertate şi în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii si arestării preventive, de la 28 mai 2013 la zi.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat, în vederea valorificării, laptopul și un adaptor laptop, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Argeş.
Partea vătămată B.M.A. s-a constituit parte civilă in procesul penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 348 lei cu titlu de daune materiale si 10.000 euro reprezentând daune morale.
În ceea ce priveşte suma pretinsa cu titlu de daune materiale, instanţa de fond a constatat că inculpatul a fost de acord cu plata in cuantumul solicitat motiv pentru care instanţa de fond l-a obligat la plata acesteia.
În cauza de faţă, instanţa de fond a apreciat, că fapta inculpatului care a cauzat părţii vătămate suferinţe psihice, constând în lezarea demnităţii, producerea unui sentiment de frustrare, având in vedere ca inculpatul era o persoana considerată de încredere prin prisma relaţiilor de prietenie pe care le-au avut pe o perioada de aproximativ 2 ani -aspecte evidenţiate si in raportul de evaluare si intervenţie psihologică, ceea ce ar putea avea consecinţe negative asupra dezvoltării psihice armonioase a părţii vătămate.
Pentru aceste considerente, instanţa de fond a apreciat, că suma de 50.000 lei la care a fost obligat inculpatul, cu titlu de daune morale, către partea vătămată - majoră la data pronunţării sentinţei - este în măsură să acopere prejudiciul de natură morală încercat de partea civilă.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpatul N.I.M. şi partea civilă B.M.A.
Partea civilă a criticat hotărârea primei instanţe pentru greşita soluţionare a laturii civile, respectiv neacordarea despăgubirilor cu titlu moral în cuantumul solicitat, cu motivarea că ansamblul probator administrat în cauză demonstrează intensitatea suferinţei pe care a încercat-o în urma faptelor inculpatului, aspect ce justifică majorarea cuantumului daunelor morale.
Inculpatul a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, considerând că modalitatea de executare stabilită nu este adecvată situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală, în consecinţă solicitând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 139/A din 28 noiembrie 2013 Curtea de Apel Piteşti a admis apelul formulat de partea civilă B.M.A. împotriva sentinţei penale nr. 14/MF din 01 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 5265/109/2013.
A desfiinţat în parte sentinţa atacată în sensul că a majorat daunele morale la care a fost obligat inculpatul N.I.M., de la 5.000 lei la 10.000 lei.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
A respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul N.I.M., a dedus detenţia la zi şi a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a constatat că apelul părţii civile este fondat, deoarece cuantumul despăgubirilor morale acordat de către prima instanţă nu respectă criteriul proporţionalităţii, întrucât suma respectivă nu este adecvată suferinţei psihice, la care a fost expusă partea vătămată ca urmare a faptelor cu caracter penal săvârşite de către inculpat, fiind evident că partea vătămată, constituită parte civilă în această cauză, a suferit profund ca urmare a lezării imaginii sale şi constrângerii la care a fost supusă de către inculpat. Astfel, s-a apreciat că se impune majorarea despăgubirilor pentru suferinţa morală pentru care inculpatul a produs-o apelantei părţi civile.
Totodată, s-a constatat că apelul declarat de către inculpat este nefondat, cu motivarea că individualizarea judiciară a pedepsei s-a realizat de către prima instanţă cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen., aplicate în mod corespunzător situaţiei de fapt şi circumstanţelor penale ale inculpatului.
S-a avut în vedere că faptele săvârşite de inculpat prezintă un grad de pericol social concret ridicat, având în vedere consecinţele acestora, respectiv lezarea gravă a unor valori importante ocrotite de legea penală, iar pericolul social concret al acestor fapte rezultă şi din numărul acestora şi împrejurările în care au fost săvârşite.
S-a constatat că prima instanţă a dat eficienţă circumstanţelor personale favorabile inculpatului, cu deosebire atitudinea sinceră pe care a avut-o, acesta recunoscând faptele săvârşite şi solicitând soluţionarea cauzei numai în conformitate cu probele administrate în faza de urmărire penală, iar inculpatul a beneficiat de aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.
S-a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului, prin privare de libertate, respectă principiul proporţionalităţii, fiind adecvată situaţiei de fapt, circumstanţelor personale ale inculpatului, pericolului social al faptelor săvârşite de către acesta, dar şi scopului legii penale.
Împotriva acestei decizii, inculpatul N.I.M. a declarat, în termen legal, a invocat cazul de casare prev. de disp.art. 3859 pct. 6 C. proc. pen. şi a arătat că la judecata în apel i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât a lipsit apărătorul ales, a fost desemnat apărător din oficiu care a pus concluzii pe fond în aceiaşi zi, susţinând că au fost încălcate disp. art. 6 C. proc. pen. și art. 6 parag. 3 lit b) și din C.E.D.O. și art. 171 alin. (6) C. proc. pen. anterior, solicitând astfel admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât la acel moment dorea să formuleze o cerere de schimbare a încadrării juridice, însă nu mai poate preciza.
Totodată, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen. și aplicarea legii.mai
abrogat sau, în e o sancţiune mai blândă, respectiv pedeapsa de la 2-7 ani!
Examinând recursul declarat de inculpatul N.I.M., Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, constată că este întemeiat -pentru următoarele considerente:
Preliminar, Înalta Curte observă următoarele:
În cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la 28 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 24 decembrie 2013, situaţie în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalităţii restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate);
Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Referitor la solicitarea inculpatului privind admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond întemeiată pe cazul de casare prev. de disp.art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare şi dorea să formuleze o cerere de schimbare a încadrării juridice, se constată că şi acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, potrivit textului de Jege în noua redactare, hotărârile fiind supuse casării doar atunci când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, dacă prezenţa acestuia era obligatorie.
Critica inculpatului, este nefondată, întrucât se constată că judecata nu a avut loc în lipsa apărătorului, inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu şi, totodată, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu şi a beneficiat de prevederile dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., soluţionarea cauzei având loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nef ăcându-se o cercetare judecătorească în cauză.
Recursul inculpatului va fi însă admis numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, în cursul judecăţii, a noului C. pen. şi conform art. 5 se impune stabilirea şi aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracţiunile săvârşite.
Infracţiunea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu limite de pedeapsa cuprinse între 3 şi 12 ani se regăseşte în conţinutul constitutiv al infracţiunii prev de art. 374 alin. (2) C. pen. cu limite de pedeapsă cuprinse între 2 şi 7 ani.
Comparând limitele de pedeapsă dintre cele două legi, Înalta Curte constată că legea nouă este lege mai favorabilă, întrucât limitele de pedeapsă sunt evident mai scăzute.
Referitor la procedura recunoaşterii vinovăţiei, având în vedere că este instituţie autonomă, prin compararea condiţiilor de existenţă şi a efectelor instituţiilor autonome în raport de incriminare şi sancţiune, se constată, de asemenea, că dispoziţiile legii vechi sunt mai favorabile.
Având în vedere, că instanţele s-au orientat către limita minimă atunci când au individualizat pedeapsa, se va reduce proporţional pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 374 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior.
Infracţiunea de şantaj prev de art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu limite de pedeapsă cuprinse între 2 și 7 ani închisoare se regăseşte în conţinutul constitutiv al infracţiunii prev de art. 207 alin. (1) și (2) din noul C. pen. cu aceleaşi limite de pedeapsă cuprinse între 2 și 7 ani închisoare, astfel că se va menţine pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.
Având în vedere că infracţiunea continuată este o instituţie autonomă, raportat la condiţiile de existenţă şi incriminare ale acesteia, Înalta Curte constată că dispoziţiile legii vechi cu privire la această instituţie sunt mai favorabile decât ale legii noi, motiv pentru care va face aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, va contopi pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare.
Referitor la pedepsele complementare şi accesorii, se va aplica noua lege, ca fiind mai favorabilă, având în vedere dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. şi pe cale de consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul N.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 139/A din 28 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va casa, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 14/MF din 1 octombrie 2013 a Tribunalului Argeş numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite va descontopi pedeapsa aplicată inculpatului în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa la 2 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev.de art. 374 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi va menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
Va menţine pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior.
Conform art. 65 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prev.de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, va contopi pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev.de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 mai 2013 la 8 aprilie 2014.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 275 pct. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul N.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 139/A din 28 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 14/MF din 1 octombrie 2013 a Tribunalului Argeş numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:
Descontopeşte pedeapsa aplicată inculpatului în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa la 2 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea piev.de art. 374 alin. (2) C. pen. cu aplic.art. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
Menţine pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev.de art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior.
Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Conform art. 33, 35 C. pen. anterior, contopeşte pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev.de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 mai 2013 la 8 aprilie 2014.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 150 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă -publică, azi, 8 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1212/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... | ICCJ. Decizia nr. 1232/2014. Penal. Vătămarea corporală (art.... → |
|---|
