ICCJ. Decizia nr. 1194/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1194/2014
Dosar nr. 338/1372/2012
Şedinţa publică din 03 aprilie 2014
Asupra recursurilor penale de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 35 din 7 mai 2013 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, pronunţată în dosarul nr. 338/1372/2012, instanţa a respins cererile de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunea de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. în infracţiunea de act sexual cu un minor, prevăzută şi pedepsită de art. 198 alin. (1) C. pen., formulate de inculpaţii M.A.N., H.G.C., Z.N., Ş.Ş.A. şi C.C.C., prin avocaţi şi cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu prin reţinerea în favoarea inculpatului Ş.Ş.A. a dispoziţiilor art. 99 şi urm. C. pen., formulată de acesta din urmă prin avocat. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul M.A.N. din infracţiunea de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută şi pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută şi pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpatul Z.N. din infracţiunea de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută şi pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută şi pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpatul C.C.C. din infracţiunea de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută şi pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută şi pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi pentru inculpatul Ş.Ş.A. din infracţiunea de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. şi infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută şi pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută şi pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A.N., zis "S." la pedeapsa de 13 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 6 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol. În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus şi i-a fost aplicată în final inculpatului M.A.N. pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare şi în baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 6 ani. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului M.A.N. drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul reţinerii din data de 17 noiembrie 2011 şi al arestării preventive a inculpatului M.A.N., începând cu data de 18 noiembrie 2011 şi până în data de 30 decembrie 2011 inclusiv.
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Z.N., zis "Z." la pedeapsa de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol. În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus şi i-a fost aplicată în final inculpatului Z.N. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi în baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 4 ani. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului Z.N. drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul arestării preventive a inculpatului Z.N., începând cu data de 14 septembrie 2012 şi până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului Z.N., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 70 din 25 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Sibiu.
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.C., zis "Ş.", la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 6 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol. În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus şi i-a fost aplicată în final inculpatului C.C.C. pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi în baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 6 ani. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului C.C.C. drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul arestării preventive a inculpatului C.C.C., începând cu data de 09 noiembrie 2012 şi până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului C.C.C., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 71 din 25 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Sibiu.
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 99 şi urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul H.G.C., zis "G.H." la pedeapsa de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol. În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus şi i-a fost aplicată în final inculpatului H.G.C. pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi în baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului H.G.C. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul reţinerii din data de 17 noiembrie 2011 şi al arestării preventive a inculpatului H.G.C., începând cu data de 18 noiembrie 2011 şi până în data de 30 decembrie 2011 inclusiv.
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ş.Ş.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol. În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus şi i-a fost aplicată în final inculpatului Ş.Ş.A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi în baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului Ş.Ş.A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul reţinerii din data de 17 noiembrie 2011 şi al arestării preventive a inculpatului Ş.Ş.A., începând cu data de 18 noiembrie 2011 şi până în data de 30 decembrie 2011 inclusiv.
În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, raportat la art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.O. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului B.I.O. pe durata termenului de încercare, compus din durata pedepsei închisorii: 2 ani, la care adaugă un interval de timp de 2 ani, în total 4 ani. În baza art. 71 alin. ultim C. pen., s-a dispus suspendarea, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale, a executării pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C.p. pentru inculpatul B.I.O.. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpaţii M.A.N., H.G.C., Z.N., Ş.Ş.A. şi C.C.C. a probelor biologice de referinţă ADN pentru determinarea profilului genetic al acestora în vederea introducerii în baza de date a Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic al inculpaţilor M.A.N., H.G.C., Z.N., Ş.Ş.A. şi C.C.C. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul Ş.Ş.A. a unui DVD, ridicat cu ocazia percheziţiei informatice efectuate la acesta şi a unui hard disck S., cu capacitate de 80 GB. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul B.I.O. a unui telefon mobil marca S.E. şi a unui card de memorie aferent S.M., cu capacitate de 1GB.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă exercitată în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Braşov pentru partea vătămată minoră T.A.I. şi în consecinţă: au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.A.N., Z.N., Ş.Ş.A., C.C.C. şi H.G.C., iar acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente, H.G. şi H.L.I., să plătească acesteia echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. (2) şi 3 C. proc. pen., au fost obligaţi fiecare din inculpaţii M.A.N., Ş.Ş.A. şi H.G.C., iar acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente, H.G. şi H.L.I., să plătească câte 1.526 RON către stat, fiecare din inculpaţii Z.N. şi C.C.C. să plătească câte 2000 RON către stat, iar inculpatul B.I.O. suma de 1450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 950 RON, reprezentând onorarii avocaţi din oficiu, se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut ca stare de fapt următoarele:
Partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, locuia împreună cu bunica sa, S.E., într-un apartament la parter, dintr-un cartier din apropierea gării din municipiul Făgăraş, fiind instituită în favoarea sa măsura de protecţie specială a plasamentului, deoarece este crescută de la vârsta de câteva luni de către bunica sa, mama fiind plecată din ţară, iar tatăl nu se implica în creşterea ei (Sentinţa civilă nr. 611/S din 15 decembrie 2005 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov). În anul 2009, aceasta era în clasa a VIII-a, fiind colegă de clasă şi prietenă cu martorele N.K., zisă "I." şi Ş.C.D. şi frecventau acelaşi anturaj, în care erau şi inculpaţii M.A.N., H.G.C., Z.N., C.C.C. şi Ş.Ş.A.
În luna august 2009, probabil în jurul datei de 7 - 8 august, seara, aflându-se pe o bancă în zona gării din Făgăraş împreună cu prietenele ei, "I.", C. şi alte persoane, printre care şi inculpaţii M., H. şi Z, partea vătămată a fost invitată să se plimbe în parc de către "S." (M.), unde, sub presiunea ameninţărilor, violenţelor verbale şi fizice, fiind lovită şi trasă de păr de inculpat, a fost obligată să-i facă sex oral acestuia şi celorlalţi doi inculpaţi, H. şi Z. Această scenă a fost filmată de către Z.N. cu telefonul mobil.
După o zi sau două, întâlnind-o pe partea vătămată, inculpatul M. i-a cerut acesteia să-i dea bani şi întrucât A. a intrat în casă, inculpatul a trimis nişte copii s-o cheme afară, spunându-i martorei Ş.C.D. că o să-i arate cine este A., apoi cu ameninţări, a dus-o la o casă părăsită din zona gării Făgăraş şi în prezenţa celorlalţi inculpaţi, a martorelor N.K. şi Ş.C.D. şi a altor persoane a obligat-o să-i facă sex oral lui şi inculpaţilor H.G.C., Z.N., C.C.C. şi Ş.Ş.A., întregul spectacol grotesc fiind filmat cu telefoanele mobile de către inculpaţii B.I.O., C.C.C., H.G.C. şi Ş.Ş.A.. Partea vătămată a fost bruscată şi lovită de inculpatul Z.N. Fişierul video, găsit în telefonul mobil al inculpatului B.I.O. cu ocazia percheziţiei informatice, a fost trimis în aceeaşi seară inculpatului Z.N., de la care s-a răspândit la ceilalţi inculpaţi şi la alte persoane.
La un interval scurt de timp, de câteva zile, partea vătămată a fost obligată de către inculpaţii M.A.N., H.G.C. şi C.C.C., sub ameninţarea că vor răspândi materialele filmate anterior, să meargă din nou în parcul din Făgăraş şi să întreţină relaţii sexuale orale cu aceşti inculpaţi şi cu alte persoane, care urmează a fi identificate.
Instanţa de fond a reţinut că starea de fapt reţinută rezultă din analiza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, constând în declaraţii ale inculpaţilor Z.N., Ş.Ş.A. şi B.I.O., care au recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea descrisă, inculpaţii Z.N. şi B.I.O. folosindu-se în faţa instanţei de judecată de procedura recunoaşterii, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., iar inculpatul Ş.Ş.A., deşi şi-a exprimat această opţiune nu s-a încadrat în termenul procedural, care se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor M.A.N. şi H.G.C., chiar dacă aceştia prezintă faptele într-o altă variantă, cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a părţii vătămate T.A.I., procesul-verbal de redare a discuţiilor ambientale, înregistrarea video şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Astfel, s-a reţinut că deşi inculpatul C.C.C. a declarat că a fost prezent la săvârşirea faptelor, dar nu a participat la actele sexuale, iar partea vătămată şi-a schimbat declaraţia în faţa instanţei de judecată sub acest aspect (probabil motivată de faptul că "Şacalul" a ajutat-o foarte mult), aceste afirmaţii sunt contrazise de declaraţiile celorlalţi inculpaţi şi a martorelor N.K. şi Ş.C.D.. Totodată, din probele administrate în cauză reiese că inculpaţii cunoşteau că partea vătămată are vârsta de 14 ani, fiind în acelaşi anturaj cu ea, prietenele ei, N.K. şi Ş.C.D., fiind colege de clasă cu partea vătămată şi iubitele inculpaţilor M.A.N. şi H.G.C.
Referitor la perioada în care au avut loc faptele, deşi iniţial organele de cercetare penală au stabilit că ar fi februarie 2010, ulterior, din probele administrate în cauză, respectiv declaraţia părţii vătămate, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor, care şi-au amintit că era perioada verii, coroborate cu fişierele telefonului mobil, s-a stabilit luna august 2009, motiv pentru care, instanţa a respins solicitarea inculpatului Ş.Ş.A. de a se reţine în favoarea lui dispoziţiile art. 99 şi urm. C. pen. privind minoritatea, deoarece acesta a devenit major la data de 18 iulie 2009.
Referitor la solicitarea inculpaţilor M.A.N., H.G.C., Z.N., Ş.Ş.A. şi C.C.C. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunea de viol în infracţiunea de act sexual cu un minor, instanţa a constatat că din probatoriul administrat în cauză reiese că partea vătămată nu a întreţinut raporturi sexuale orale de bunăvoie, ci a fost constrânsă de către inculpatul M., care a ameninţat-o şi a lovit-o şi i-a inspirat o stare de teamă, această stare fiind întreţinută prin şantajarea părţii vătămate, victima fiind lovită şi de inculpatul Z. De altfel, chiar dacă partea vătămată a fost prezentată ca o fată "uşoară", trebuie să se ţină seama atât de vârsta acesteia, cât şi de starea de vulnerabilitate în care se afla, fiind un copil lipsit de ocrotirea părintească, cu o situaţie materială precară. Or, inculpaţii s-au purtat cu victima ca şi cu un obiect, înjosind-o şi umilind-o dincolo de orice limită a demnităţii umane. Totodată, s-a constatat că săvârşirea actelor sexuale s-a făcut de inculpaţii majori împreună cu inculpatul minor H.G.C., astfel încât, instanţa a admis cererea de schimbare a încadrării juridice în ceea ce priveşte infracţiunea de viol prin reţinerea pentru inculpaţii majori a circumstanţei agravante, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului M.A.N., care, în luna august 2009, în trei ocazii diferite (de două ori în parcul din Făgăraş şi o dată într-o casă părăsită din aceeaşi localitate), la intervale scurte de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a determinat-o pe partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, prin ameninţare şi violenţă, să întreţină atât cu el, cât şi cu alte persoane, raporturi sexuale orale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu închisoare de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. La stabilirea pedepselor instanţa a ţinut seama de scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. şi de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Gradul de pericol social concret este foarte ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptelor, respectiv de mai multe persoane împreună, în loc public, asupra unei minore cu vârsta de 14 ani, profitând de starea de vulnerabilitate în care se afla, fiind un copil lipsit de ocrotirea părintească, cu o situaţie materială precară. Inculpatul M.A.N. avea vârsta de 21 de ani la data comiterii faptelor şi provine dintr-o familie care s-a destrămat prin divorţ, când inculpatul avea vârsta de 5 ani. Mama sa este plecată în Germania, de unde îl sprijină financiar pe fiul său. Acesta a avut mai multe locuri de muncă şi este în implicat într-o relaţie de concubinaj cu B.D.N., aceasta fiind însărcinată. Din referatul de evaluare reiese că suportul material şi moral venit din partea mamei inculpatului, dar şi din partea actualei sale partenere de viaţă, pot constitui factori benefici în procesul de reintegrare socială. Instanţa a ţinut seama însă de faptul că inculpatul a fost iniţiatorul acestor fapte penale. În ceea ce priveşte împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanţa nu a reţinut în favoarea sa vreo circumstanţă atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu se poate susţine că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei şi nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului, însă a reţinut circumstanţa agravantă, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece săvârşirea actelor sexuale s-a făcut de inculpaţii majori împreună cu inculpatul minor H.G.C. În drept, s-a apreciat că fapta aceluiaşi inculpat, care, în luna august 2009, a deţinut pe telefonul său mobil şi a răspândit pe alte medii informatice înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I., postându-le şi pe "Y.", întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută şi pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. Gradul de pericol social concret este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, respectiv deţinerea în telefonul mobil şi răspândirea pe alte medii.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului Z.N., care, în luna august 2009, în două ocazii diferite (o dată în parcul din Făgăraş şi o dată într-o casă părăsită din aceeaşi localitate), la intervale scurte de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a determinat-o pe partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, prin violenţă, să întreţină atât cu el, cât şi cu alte persoane, raporturi sexuale orale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu închisoare de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Inculpatul Z.N. avea vârsta de 21 de ani la data comiterii faptelor şi provine dintr-o familie care s-a destrămat prin decesul mamei, în urmă cu 3 ani. Încă de la vârsta de 7 ani inculpatul a fost diagnosticat cu probleme de sănătate, în urma unui accident în care s-a lovit la cap. Întrucât nu a făcut faţă cerinţelor şcolare, inculpatul a absolvit doar 4 clase, astfel că a lucrat sporadic. Din referatul de evaluare reiese că inculpatul poate avea o evoluţie comportamentală dezirabilă social în condiţiile în care va urma un program care să urmărească creşterea responsabilităţii şi a abilităţilor de autocontrol şi empatice. Instanţa a ţinut seama însă de faptul că inculpatul Z.N. a fost unul din cei care au exercitat violenţe asupra părţii vătămate. În ceea ce priveşte împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanţa nu a reţinut în favoarea sa vreo circumstanţă atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu s-a putut susţine că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei, însă s-a folosit de procedura recunoaşterii, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. şi a reţinut circumstanţa agravantă, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece săvârşirea actelor sexuale s-a făcut de inculpaţii majori împreună cu inculpatul minor H.G.C. S-a apreciat că faptele aceluiaşi inculpat, care, în luna august 2009, a înregistrat pe telefonul său mobil şi a răspândit pe alte medii informatice înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I., în ambele ocazii în care a participat la viol, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută şi pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. Gradul de pericol social concret este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, respectiv deţinerea în telefonul mobil şi răspândirea pe alte medii informatice a înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I. pentru propria plăcere. În baza art. 88 C. pen. a fost scăzută din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul arestării preventive a inculpatului Z.N., începând cu data de 14 septembrie 2012 (când l-au dus în arestul din Roma în vederea extrădării) şi până la zi şi instanţa a apreciat că pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal în raport cu dispoziţiile art. 136 C. proc. pen. se impune, în baza art. 350 C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului Z.N., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 70 din 25 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Sibiu, având în vedere că pe parcursul procesului penal a fost plecat din ţară, impunându-se extrădarea lui.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C.C.C., care, în luna august 2009, în două ocazii diferite (o dată în parcul din Făgăraş şi o dată într-o casă părăsită din aceeaşi localitate), la intervale scurte de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întreţinut raporturi sexuale orale cu partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, împreună şi cu alte persoane, după ce aceasta a fost constrânsă prin ameninţare şi violenţă de către inculpaţii M. şi Z., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu închisoare de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Inculpatul C.C.C. avea vârsta de 25 de ani la data comiterii faptelor şi provine dintr-o familie care s-a destrămat prin divorţ, când inculpatul avea vârsta de 10 ani. La vârsta de 23 de ani s-a căsătorit cu R.S., însă la scurt timp au apărut neînţelegeri între ei, astfel că s-au despărţit în fapt în 2006. Inculpatul a absolvit dor 9 clase, iar în anul 2007 a plecat în Germania cu persoane de etnie rromă, unde s-a ocupat cu colectarea fierului vechi. Din referatul de evaluare reiese că perspectivele de reintegrare socială a inculpatului sunt determinate de includerea sa într-un program care să urmărească creşterea responsabilităţii şi a abilităţilor de autocontrol şi empatice. În ceea ce priveşte împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanţa nu a reţinut în favoarea sa vreo circumstanţă atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu s-a putut susţine că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei şi nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului, însă a reţinut circumstanţa agravantă, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece săvârşirea actelor sexuale s-a făcut de inculpaţii majori împreună cu inculpatul minor H.G.C. În drept, s-a apreciat că fapta aceluiaşi inculpat, care, în luna august 2009, a filmat cu telefonul mobil, a deţinut şi a pus la dispoziţia altor persoane înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I. în timp ce făcea sex oral cu inculpaţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută şi pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul arestării preventive a inculpatului C.C.C., începând cu data de 09 noiembrie 2012 (când l-au arestat în Germania în vederea extrădării) şi până la zi. Instanţa a apreciat că pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal în raport cu dispoziţiile art. 136 C. proc. pen. se impune, în baza art. 350 C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului C.C.C., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 71 din 25 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Sibiu, având în vedere că pe parcursul procesului penal a fost plecat din ţară, impunându-se extrădarea lui.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului H.G.C., care, în luna august 2009, minor fiind, în vârstă de 16 ani, în trei ocazii diferite (de două ori în parcul din Făgăraş şi o dată într-o casă părăsită din aceeaşi localitate), la intervale scurte de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întreţinut el şi ceilalţi inculpaţi majori raporturi sexuale orale cu partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, după ce aceasta a fost constrânsă prin ameninţare şi violenţă de către inculpaţii M. şi Z., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., cu închisoare de la 5 ani la 12 ani şi 6 luni şi interzicerea unor drepturi. Potrivit art. 100 C. pen. la alegerea sancţiunii pentru minor instanţa a ţinut seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală a minorului, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana acestuia. Inculpatul minor H.G.C. avea vârsta de 16 ani la data comiterii faptelor şi provine dintr-o familie care s-a destrămat prin divorţ în luna decembrie 2012. Familia a fost stabilită în Spania o perioadă de timp, după ce inculpatul absolvise 6 clase în România, însă după un an se reîntoarce în ţară, unde C. finalizează gimnaziul, dar renunţă la studii în clasa a IX-a. Acesta se afiliază la un grup de prieteni, fiind apropiat de inculpatul M., cu care îşi petrece timpul prin parcuri sau localuri consumând băuturi alcoolice. Inculpatul nu are un loc de muncă stabil, fiind întreţinut încă financiar de către părinţii săi. Din referatul de evaluare reiese că perspectivele de reintegrare socială a inculpatului se pot îmbunătăţi prin dezvoltarea resurselor sale personale (continuarea studiilor, obţinerea unei calificări profesionale, identificarea unui loc de muncă stabil) şi evitarea altor situaţii care l-ar putea expune unor conduite infracţionale. Prin urmare, instanţa a apreciat că alegerea unei măsuri educative este insuficientă pentru reeducarea inculpatului, motiv pentru care se impune aplicarea unei pedepse, potrivit art. 109 C. pen., care, în raport cu gravitatea faptei săvârşite, va fi închisoarea, a cărei limite se reduc la jumătate. În ceea ce priveşte împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanţa nu a reţinut în favoarea sa vreo circumstanţă atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu s-a putut susţine că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei şi nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului şi nici nu va reţine vreo circumstanţa agravantă. În drept, s-a apreciat că fapta aceluiaşi inculpat, care, în luna august 2009, a filmat cu telefonul mobil, a deţinut şi a pus la dispoziţia altor persoane înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I. în timp ce făcea sex oral cu inculpaţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută şi pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. cu închisoare de la 1 an şi 6 luni la 6 ani şi interzicerea unor drepturi. Instanţa a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenţie.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului Ş.Ş.A., care, în luna august 2009, într-o casă părăsită din Făgăraş, a întreţinut raporturi sexuale orale cu partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, împreună şi cu alte persoane, după ce aceasta a fost constrânsă prin ameninţare şi violenţă de către inculpaţii M. şi Z., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu închisoare de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Inculpatul Ş.Ş.A. avea vârsta de 18 ani la data comiterii faptei (în 18 iulie 2009 a devenit major) şi provine dintr-o familie organizată, având şi un frate mai mic. Climatul familial este armonios, bazat pe înţelegere, afectivitate, respect reciproc şi sprijin material şi financiar. Inculpatul a absolvit liceul, fiind un elev şi un copil care nu a creat probleme. A intrat în grupul inculpaţilor cu puţin timp înainte de comiterea faptelor, cei mai mulţi fiind vecini de cartier cu el. Potrivit relatărilor martorilor inculpatului, P.V. şi T.L. şi înscrisurilor depuse la dosar, A. a fost întotdeauna un copil ascultător, muncitor, săritor, care îşi ajuta părinţii în gospodăria de la Beclean şi vecinii pe scară. Frecventează biserica împreună cu familia sa. Toată lumea a rămas surprinsă când a aflat de cele întâmplate. A. este foarte afectat şi se simte ruşinat, a urmat terapie psihologică şi a făcut şi tratament medicamentos. Din referatul de evaluare reiese că această experienţă sexuală a fost traumatizantă pentru inculpat, care nu a mai întreţinut relaţii sexuale anterior, perspectivele de reintegrare socială a inculpatului fiind determinate de construirea încrederii în propria persoană şi depăşirea temerilor cu privire la relaţiile sexuale. În ceea ce priveşte împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanţa a reţinut în favoarea sa circumstanţele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., deoarece inculpatul a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei şi s-a comportat sincer în timpul procesului şi circumstanţa agravantă, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. C) C. pen., deoarece săvârşirea actelor sexuale s-a făcut de inculpaţii majori împreună cu inculpatul minor H.G.C. În drept, s-a apreciat că fapta aceluiaşi inculpat, care, în luna august 2009, a filmat cu telefonul mobil, a deţinut şi a pus la dispoziţia altor persoane înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I. în timp ce făcea sex oral cu inculpaţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută şi pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. În ceea ce priveşte împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanţa a reţinut în favoarea sa circumstanţele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., deoarece inculpatul a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei şi s-a comportat sincer în timpul procesului şi nici nu a reţinut vreo circumstanţa agravantă. Instanţa a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenţie.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B.I.O., care, în luna august 2009, a filmat cu telefonul mobil, a deţinut şi a pus la dispoziţia altor persoane înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I. în timp ce făcea sex oral cu ceilalţi inculpaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută şi pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. Inculpatul avea vârsta de 20 de ani la data comiterii faptei, fiind absolvent de liceu. Acesta este căsătorit şi are un copil minor, fiind stabilit în Franţa, după cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, însă nu s-a putut întocmi pentru acesta referat de evaluare, inculpatul nefiind prezent în ţară. În ceea ce priveşte împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanţa a reţinut în favoarea sa vreo circumstanţă atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu se poate susţine că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei şi nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului şi nici nu va reţine vreo circumstanţa agravantă, însă s-a folosit de procedura recunoaşterii, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. Instanţa a apreciat, în raport cu dispoziţiile art. 52 C. pen. că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, motiv pentru care, în baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului B.I.O. pe durata termenului de încercare, compus din durata pedepsei închisorii: 2 ani, la care adaugă un interval de timp de 2 ani, în total 4 ani.
Cu privire la latura civilă a cauzei, acţiunea civilă a fost exercitată în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Braşov pentru partea vătămată minoră T.A.I., solicitând echivalentul în RON a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale pentru săvârşirea infracţiunii de viol. Din raportul de expertiză medico-legală nr. 619/IV/a/210 din 22 decembrie 2011, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Judeţeană Sibiu privind-o pe partea vătămată T.A.I. reiese că aceasta prezenta anxietate situaţională, nesiguranţă, tristeţe, labilitate emoţională, hipobulie, stimă de sine scăzută, fiind diagnosticată cu "tulburare de stress posttraumatic". Concluziile acestui raport se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, care au relatat că partea vătămată era speriată şi plânsă, iar după apariţia înregistrării video în care partea vătămată întreţinea relaţii sexuale orale, aceasta a fost batjocorită şi marginalizată de elevii din şcoală, folosindu-se la adresa ei apelativul de "sugativă", ceea ce i-a provocat părţii vătămată o adâncă suferinţă psihică. Astfel, având în vedere că s-a dovedit vinovăţia inculpaţilor M.A.N., Z.N., Ş.Ş.A., C.C.C. şi H.G.C., prejudiciul suferit de partea vătămată şi legătura de cauzalitate între prejudiciul moral suferit de către victimă şi fapta inculpaţilor, ţinând seama şi de principiul reparării integrale a prejudiciului, care guvernează răspunderea civilă delictuală, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., instanţa a admis acţiunea civilă şi i-a obligat în solidar pe inculpaţii M.A.N., Z.N., Ş.Ş.A., C.C.C. şi H.G.C., iar acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente, H.G. şi H.L.I., să plătească acesteia echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea vătămată T.A.I. şi inculpaţii M.A.N., Z.N., C.C.C., H.G.C., Ş.Ş.A.
Apelul părţii vătămate T.A.I. a vizat doar latura civilă a cauzei sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate de către prima instanţă, partea civilă solicitând majorarea acestora la suma de 50.000 euro cu titlu de daune morale.
Inculpaţii M.A.N. şi C.C.C. au învederat că s-a făcut o greşită şi incompletă apreciere a probelor administrate în cauză, în baza cărora se impunea achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. pentru ambele infracţiuni pentru care au fost trimişi în judecată, prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată în această cauză, nu există probe certe din care să rezulte că cei doi inculpaţi au săvârşit infracţiunile respective, şi anume că ar fi întreţinut cu partea vătămată minoră în cauză acte sexuale orale, prin ameninţare sau prin violenţă, împotriva voinţei acesteia, iar în privinţa celei de-a doua infracţiuni nu există probe certe că cei doi inculpaţi ar fi deţinut pe telefonul lor mobil personal înregistrări video în care minora era supusă la acte sexuale orale. De asemenea, aceştia nu au răspândit pe alte sisteme şi medii informatice aceste înregistrări. S-a arătat că, chiar partea vătămată este cea care precizează că acest inculpat, C.C.C., nu a întreţinut niciun raport sexual cu ea, o singură martoră susţinând că i se pare că şi acest inculpat a întreţinut raport sexual cu partea vătămată. Nu este dovedită existenţa vreunui act de ameninţare sau act de violenţă, atâta timp cât din imagini rezultă în mod evident că partea vătămată nu a pus niciun fel de opoziţie, deplasându-se în zona în care a avut loc acest incident de bunăvoie, eveniment la care asistau prietenele ei şi alte persoane la care putea să apeleze sau putea să plece oricând de acolo, partea vătămată fiind o profesionistă a sexului şi în prezent este plecată în străinătate. În subsidiar, cei doi inculpaţi au criticat hotărârea atacată, în sensul că instanţa de fond a făcut o greşită individualizare a pedepselor ce le-au fost aplicate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., în sensul că li s-au aplicat pedepse mult prea aspre în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor pentru care au fost cercetaţi, dar şi faptul că partea vătămată a plecat de bunăvoie în zona gării unde au avut acele raporturi sexuale, nu a pus opoziţie, solicitându-se schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol, prevăzută 197 alin. (1) şi 2 lit. a), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de act sexual cu minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., pentru că nu a existat nicio opoziţie a părţii vătămate în această situaţie.
Avocat din oficiu B.B. pentru apelantul inculpat C.C.C., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţate, în sensul achitării în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., respectiv inculpatul nu a săvârşit această infracţiune, inculpatul C., pe tot parcursul procesului penal negând că ar fi săvârşit această infracţiunea şi această declaraţie se coroborează şi cu declaraţia părţii vătămate care a arătat că nu a întreţinut relaţii sexuale cu C. Martora M.M. a arătat că a văzut această înregistrare şi din conţinutul declaraţiei rezultă că nu l-a identificat pe inculpatul C. Martorul M.A. a arătat faptul că nu l-a recunoscut din acel grup pe inculpatul C. În ceea ce priveşte expertizele informatice care s-au desfăşurat asupra telefonului inculpatului nu s-au descoperit înregistrări care privesc pe această parte vătămată.
Inculpatul H.G.C. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicată arătându-se că inculpatul H.G.C. a participat la comiterea faptei fiind influenţat de un anturaj nepotrivit, acesta era minor la data comiterii faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale aflându-se la prima confruntare cu legea penală, în dosar există probe în sensul că actele sexuale ar fi fost consimţite, pe de o parte, iar inculpatului i-ar fi fost creată această impresie de către ceilalţi coinculpaţi. La momentul actual inculpatul H.G.C. lucrează fără forme legale, a reînceput şcolarizarea astfel cum reiese din adeverinţa depusă la dosar, beneficiază de sprijinul bunicii sale care a fost prezentă la mai multe termene, însă bunica sa fiind în vârstă are la rândul său nevoie de sprijinul acestui inculpat. S-a mai arătat că inculpatul a conştientizat urmările posibile ale comiterii faptei antisociale. În acest sens, al perspectivelor de reintegrate în societate sunt şi concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză. În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, s-a considerat că suspendarea executării sub supraveghere ar fi aptă de a atinge scopul vizat de aplicarea pedepsei.
Inculpatul Ş.Ş.A. a arătat că primul motiv de apel pe care l-a invocat este cel al încălcării dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal şi care atrag nulitatea actului, întrucât s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată într-un alt mod prevăzut de art. 197 C. proc. pen., solicitându-se desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ş.Ş.A., urmând să se constate nulitatea tuturor actelor îndeplinite după şedinţa din 30 ianuarie 2013. Astfel, deşi la termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2013 de la Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, înaintea citirii actului de sesizare al instanţei, inculpatul Ş.Ş.A. nu a fost prezent din motive medicale dovedit ulterior. A fost singurul termen la care acest inculpat nu a fost prezent în cursul cercetării judecătoreşti până la momentul de faţă. Instanţa a întrebat toţi inculpaţii dacă doresc să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sau nu, mai puţin inculpatul Ş.Ş. şi nici măcar avocatul care se afla în substituirea avocatului titular de la acel moment, respectiv domnul avocat G. nu a fost întrebat dacă inculpatul Ş.Ş. doreşte să beneficieze de această prevedere sau nu. Apoi, s-a trecut la citarea actului de sesizare al instanţei. La următorul termen de judecată din data de 21 februarie 2013 fiind prezent inculpatul Ş.Ş.A. şi apărătorul său de la acel moment, instanţa i-a pus în vedere inculpatului dacă înţelege sau nu, să beneficieze de dispoziţiile acestui articol. Inculpatul Ş.Ş. luând legătura cu apărătorul de la acel moment, a înţeles să uzeze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi i s-a luat o declaraţie în acest sens. În consecinţă, inclusiv reprezentantul parchetului a fost de acord cu această poziţie, după care s-au administrat pentru inculpatul Ş.Ş.A. probe doar în circumstanţiere, respectiv proba testimonială cu doi martori. Pe întreaga desfăşurare a cercetării penale de la fondul cauzei, inculpatul Ş.Ş.A. a avut o atitudine corespunzătoare a celei de recunoaştere a infracţiunii.
Al doilea motiv de apel invocat de inculpatul Ş.Ş.A. vizează stabilirea datei săvârşirii infracţiunii de viol de care a fost acuzat, solicitându-se, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice şi reţinerea faţă de inculpatul Ş.Ş.A. a dispoziţiilor art. 99 C. pen., în sensul că săvârşirea faptei s-a petrecut în minoratul acestuia, instanţa de fond stabilind în mod cu totul aleatoriu data menţionată în rechizitoriul întocmit conform datelor obţinute în urma ultimei percheziţii informatice efectuate în cauză, când s-a reuşit recuperarea fişierului video original de pe telefonul inculpatului B.I.A. Din lecturarea tuturor declaraţiilor din faza de urmărire penală nu se confirmă acest aspect, făcându-se trimitere la declaraţiile contradictorii ale părţii vătămate, la declaraţiile martorilor date atât în faza de urmărire penală cât şi la fondul cauzei, care se mărginesc a scoate în evidenţă persoanele care au participat la săvârşirea faptei şi nu a datei la care a fost săvârşită această faptă. Se face trimitere la declaraţiile martorei N.K. care în declaraţia dată în data de 9 decembrie 2011 a arătat "faptele s-au petrecut în luna iunie 2009", declaraţiile martorului L.I. care spune "eram coleg de clasă cu A. şi faptele s-au petrecut când era elevă în clasa a VIII-a", declaraţia martorei M.M. rezultă "în primăvara anului 2009 eram colegă de clasă cu A. şi în Şcoala Generală nr. 5, în special în clasa mea, se vorbea despre existenţa unei filmări în care A. făcea sex oral cu băieţii. Era motivul pentru care colegii o numeau sugativă". De asemenea, există declaraţia martorei Ş.C. care spune că "faptele s-au petrecut înainte de terminarea clasei a VIII-a şi înainte de intrarea la liceu". Martorele Ş.C. şi N.K. au confirmat că faptele s-au petrecut fără a stabili exact ziua, dar în mod cert înainte de terminarea clasei a VIII-a, înainte de intrare la liceu a părţii vătămate. Fişierul care arată că faptele s-au petrecut în data de 9 august 2009, nu se coroborează cu niciuna din probele menţionate mai sus, fişierul arătând data ultimei scrieri care nu este data scrierii iniţiale, fiind exclus ca data la care s-a creat acest fişier să fie 9 august 2009 data săvârşirii faptei. Se poate observa faptul că toate fişierele existente pe telefonul asupra căruia s-a făcut acel raport au ca dată de ultimă scriere 9 august 2009, toate au fost create la aceeaşi dată şi la câteva minute distanţă. Dacă toate ar fi fost create la câteva minute distanţă, probabil toate ar fi avut acelaşi subiect, dar nu există aşa ceva. Ceea ce întăreşte această afirmaţie este persoana care a întocmit acel proces-verbal în care se spune că nu este fişierul original ci este un fişier copiat, indicând şi denumirea care nu mai este MOV00356, ci _OV00356, ceea ce indică foarte clar că fişierul a fost copiat de undeva. În acest sens, data stabilită de în rechizitoriu apare în mod cu totul şi cu totul arbitral şi nu poate fi 9 august 2009.
De asemenea, inculpatul Ş.Ş.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. în infracţiunea de act sexual cu o minoră, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., deoarece din probatoriul care s-a administrat în cauză, în opinia apărării nu există niciun act de constrângere, niciun moment partea vătămată nu a fost pusă în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau a-şi exprima opoziţia de a participa la acest act sexual, fapta având loc cu consimţământul victimei datorită lipsei de maturitate, teribilismul vârstei, poate lipsei de educaţie, dar a existat un consimţământ din partea victimei. S-a mai solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului Ş.Ş.A., având în vedere că acesta atât în cursul urmăririi penale cât şi în timpul judecăţii a avut o atitudine ireproşabilă, a fost prezent la fiecare termen de judecată, regretă fapta, în momentul de faţă are probleme psihice faţă de urmările acestui fapt, în subsidiar solicitându-se aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere pentru cele două infracţiuni.
Apelantul inculpat Z.N. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. în infracţiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., având în vedere că din tot materialul probator administrat în cauză reiese faptul că toţi inculpaţii cunoşteau că partea vătămată urma cursurile de zi ale învăţământului gimnazial. S-a mai criticat că nu au fost avute în vedere circumstanţele persoanele ale inculpatului, respectiv nu are antecedente penale, are o locuinţă stabilită aspect pe care l-a dovedit la instanţa de fond, inculpatul avea un loc de muncă stabil înaintea săvârşirii faptei. De asemenea, nu au fost luate în considerare nici concluziile referatului de evaluare, solicitându-se aplicarea unei pedepse orientată către minimul special şi pentru fiecare infracţiune să se facă aplicarea art. 72 şi 74 C. pen.
În apel au fost administrate probe, fiind dispusă ascultarea inculpatului Ş.Ş.A., reascultarea martorelor Ş.C.D., N.K., au fost depuse o adeverinţă de şcolarizare de către inculpatul H., înscrisuri în circumstanţiere de către inculpatul C.C.C., precum şi copii ale unui act medical al inculpatului Ş., şi la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2013 a fost vizionat în şedinţă publică, în mod nemijlocit de către instanţa de apel şi părţile prezente filmul găsit pe telefonul mobil al învinuitului T.R.N.
Prin Decizia penală nr. 149/Ap din 24 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii M.A.N., H.G.C., Ş.Ş.A. şi C.C.C., împotriva Sentinţei penale nr. 35 din 17 mai 2013 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, pronunţată în dosarul nr. 338/1372/2012, pe care a desfiinţat-o în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor M.A.N. pentru infracţiunea de viol, Ş.Ş.A. pentru infracţiunea de viol, C.C.C. pentru infracţiunile de viol şi pornografie infantilă prin sisteme informatice şi H.G.C. pentru infracţiunile de viol şi pornografie infantilă prin sisteme informatice, aplicarea pedepselor complementare inculpatului H.G.C., cuantumul pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor M.A.N., H.G.C., Ş.Ş.A. şi C.C.C., şi modalitatea de executare a executării pedepsei închisorii aplicate inculpaţilor Ş.Ş.A. şi H.G.C., şi rejudecând:
S-a redus pedeapsa închisorii şi durata pedepsei complementare aplicată în baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatului M.A.N., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.A.N. şi s-au aplicat în final inculpatului M.A.N. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi în baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani.
S-a redus pedeapsa închisorii şi durata pedepsei complementare aplicată în baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. a) C. pen., inculpatului C.C.C., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
S-a redus pedeapsa închisorii aplicată în baza art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen., inculpatului C.C.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.C.C. şi s-a aplicat în final inculpatului C.C.C. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi în baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani.
S-a redus pedeapsa închisorii aplicată în baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 99 şi urm. C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen., inculpatului H.G.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
S-a redus pedeapsa închisorii aplicată inculpatului H.G.C., în baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice.
S-au înlăturat pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi b) C. pen. aplicate inculpatului H.G.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi pornografie infantilă prin sisteme informatice.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului H.G.C., şi s-a aplicat în final inculpatului H.G.C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului H.G.C., sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani, potrivit art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul H.G.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului H.G.C. asupra prevederilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
S-a redus pedeapsa închisorii aplicată inculpatului Ş.Ş.A. în baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului Ş.Ş.A. şi s-a aplicat în final inculpatului Ş.Ş.A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi în baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 2 ani.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului Ş.Ş.A. sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani, potrivit art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului Ş.Ş.A. asupra prevederilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.
S-au respins apelurile declarate de inculpatul Z.N. şi partea vătămată T.A.I., împotriva Sentinţei penale nr. 35 din 17 mai 2013 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
În baza art. 381 C. proc. pen., s-a adăugat la durata prevenţiei inculpaţilor Z.N. şi C.C.C. timpul de arestare scurs începând cu data de 17 mai 2013 şi până la zi.
În baza art. 383 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor Z.N. şi C.C.C.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Z.N. la plata sumei de 800 RON şi partea vătămată T.A.I. la plata sumei de suma de 250 RON, către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia. Suma de 1350, reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii Z.N., H.G.C. şi C.C.C., şi pentru partea vătămată T.A.I., s-au suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, s-au reţinut în esenţă următoarele:
Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăţia inculpaţilor sub forma intenţiei directe la săvârşirea faptelor pentru care sunt cercetaţi şi încadrarea juridică a acestor fapte şi indicând probele care au condus la reţinerea vinovăţiei inculpaţilor şi a circumstanţei agravante, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea de viol reţinută în sarcina inculpaţilor apelanţi.
Cei care au negat săvârşirea faptelor pentru care sunt cercetaţi au fost inculpaţii M.A.N., C.C.C., iar inculpatul H.G.C. nu a recunoscut săvârşirea tuturor actelor de viol şi nici infracţiunea de pornografie infantilă, însă s-a reţinut că din mijloacele de probă administrate rezultă şi este dovedită starea de fapt stabilită de către instanţa de fond.
În apel, s-au avut în vedere, în principal, mijloacele de probă prezentate şi analizate pe larg în considerentele hotărârii care au dovedit vinovăţia inculpaţilor M.A.N., C.C.C. şi H.G.C. în ceea ce priveşte faptele contestate, cât şi împrejurările săvârşirii faptelor, aşa cum au fost reţinute de către instanţa de fond.
Partea vătămată a indicat în cursul urmăririi penale modul în care s-au desfăşurat faptele şi a susţinut faptul că a fost ameninţată de inculpatul H. pentru a ieşi din casă, s-a întâlnit cu inculpaţii H., M., Z. şi alţi doi băieţi, a fost obligată de aceştia să meargă cu ei până într-un parc, unde inculpatul M. a obligat-o să îi facă sex oral, i-a dat o palmă şi a luat-o de păr, după care a fost obligată să le facă pe rând sex oral lui H., Z. şi altor doi băieţi, după două zile inculpatul H. spunându-i că a fost filmată, că ulterior inculpatul M. a şantajat-o, ameninţând-o că va arăta familiei ei filmul, fiind sunată de inculpatul M., care împreună cu inculpatul C. i-a cerut să îi însoţească, plecând la casa părăsită, unde H.G., H.M., Z., M., Ş.C. (Ş.) au obligat-o să le facă sex oral acestora, iar după alte 3 - 4 zile a fost sunată de inculpatul C., a trebui să meargă în parc unde a fost obligată să îi facă sex oral lui M., H., C. (Ş.) şi altor trei persoane. Şi în cursul judecăţii, partea vătămată a relatat ceea ce s-a întâmplat, şi instanţa de apel apreciază că din cauza trecerii timpului şi a repetabilităţii actelor, partea vătămată nu i-a mai putut indica pe toţi cei cu care a întreţinut raporturi sexuale orale, menţionând însă în mod expres faptul că nu a avut raport sexual cu inculpatul C., acest ultim aspect fiind însă contrar mijloacelor de probă care au dovedit şi participarea acestui inculpat în modalitatea reţinută de către instanţa de fond, probe care vor fi prezentate în continuare.
În cursul urmăririi penale, martora Ş. a declarat că în clădirea părăsită au întreţinut relaţii sexuale orale cu partea vătămată inclusiv M.A. zis S. şi C. zis Ş. aspecte confirmate şi în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, ocazie cu care martora l-a văzut pe C. făcând sex oral cu partea vătămată, fiind sigură de acest lucru.
Iar martora N.K. a declarat că inculpatul Z. i-a arătat o filmare în care partea vătămată întreţinea relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi, Z. povestindu-i că A. a întreţinut relaţii sexuale orale cu M., H., C. zis Ş. şi Ş., martora fiind de faţă la un incident din parc când mai multe persoane au întreţinut relaţii sexuale cu A. împotriva voinţei ei, printre care M., Z., Ş., H.G.C., C. zis Şacalul şi alţi băieţi, timp în care A. era speriată şi a plâns, aspect confirmat de martoră şi în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, martora indicând faptul că are cunoştinţă că partea vătămată a mai fost dusă de două ori în parc să întreţină relaţii sexuale împotriva voinţei sale.
Martora Ş.C.D. a adăugat în faţa instanţei de apel că iniţial partea vătămată a spus că nu vrea, că la început aceasta a plâns, cu menţiunea că înainte de acest incident a văzut un filmuleţ pe telefonul lui M.A., în care partea vătămată făcea sex oral cu un băiat şi acesta o întreba cine este, unde stă, iar partea vătămată răspundea. Deşi această martoră a declarat că N.K. era împreună cu ea la câţiva metri, martora N.K. a arătat şi în faţa instanţei de apel că a asistat doar la un incident care a avut loc în parc şi nu în casa părăsită, instanţa apreciind declaraţia acesteia ca nesinceră, existând dovezi că a asistat şi la acest incident. Legat de un act material din parc întâmplat în luna august, martora N.K. a confirmat că a asistat la un incident, văzând cum partea vătămată a făcut sex oral cu M., Z., fratele cel mic al lui H., cu H.G. şi Ş., iar cu acea ocazie partea vătămată a plâns iar inculpatul M. a luat-o de cap şi i-a zis să facă ce zice el. De asemenea martora N.K. a confirmat că a văzut un filmuleţ pe un telefon mobil, cu A. făcând sex oral cu nişte băieţi în spatele blocului, filmuleţ care i-a fost arătat de către inculpatul Z.N., toţi copiii din spatele blocului având acea filmare.
Săvârşirea faptelor de către inculpaţii M.A.N. şi C.C.C. sunt dovedite în plus şi de depoziţiile martorului L.I. care a declarat că a văzut grupuri în parc care o duceau pe A. în locuri mai întunecoase unde întreţineau relaţii sexuale cu aceasta, că aceasta a fost filmată de mai multe ori, că a văzut că Z. a bătut-o atât cu palmele cât şi cu picioarele şi a tras-o de păr pe A., seară în care au întreţinut relaţii sexuale orale cu aceasta: Ş., Z., C., M., H.G., dar şi alţii, că au filmat Z., Ş., M. şi C., că în aceeaşi seară a văzut pe telefonul lui Ş. o filmare în care A. întreţinea relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi, ştiind de la Ş. că inculpatul M. a fost cel care ar fi încărcat filmarea cu A. pe internet. Martorul T.R.N. a indicat de asemenea faptul că întrebându-l pe H.G. de filmare, acesta i-a spus că atât el, cât şi Z., M., C., şi alte 16 persoane au făcut sex oral cu fata ce apărea în filmare şi că mulţi dintre ei au filmat-o.
Instanţa de apel a avut în vedere şi declaraţiile date de inculpatul M.A.N. cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă la data de 18 noiembrie 2011 în faţa Judecătoriei Sibiu. Astfel cu acea ocazie, inculpatul M.A.N. a recunoscut că a întreţinut în parc odată raporturi sexuale orale cu partea vătămată, la propunerea inculpatului C., care i-a cerut suma de 50 de RON şi ţigări, că, după câteva zile, la casa părăsită, inculpatul Z. a ameninţat-o pe partea vătămată că o bate, că o omoară, că nu îi pasă de ce se întâmplă şi că vrea să întreţină relaţii sexuale cu ea, că doar inculpaţii Z. şi Ş. ar fi întreţinut relaţii sexuale orale cu partea vătămată. Cu aceeaşi ocazie a soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul H.G.C. a declarat că M. i-a spus scopul pentru care se aflau acolo, şi anume să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată, şi a arătat că în cameră Z., care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată, moment în care a şi agresat-o fizic, a tras-o de păr, a trântit-o la pământ şi a lovit-o cu palma peste faţă, moment în care partea vătămată era speriată şi îi era frică de ceea ce se întâmpla, în încăpere fiind mai multe persoane care au filmat ce se întâmpla şi au trimis filmul altor persoane, că şi inculpatul H. a întreţinut relaţii sexuale orale, gândindu-se că aceasta nu le-a întreţinut de bunăvoie. În cursul declaraţiei date la data de 18 noiembrie 2011 şi inculpatul Ş.Ş. a arătat că Z., care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi dorea să întreţină relaţii sexuale, şi inculpatul C. au mers după partea vătămată, că Z. a luat-o pe partea vătămată de mână şi a tras-o cu putere spre a o duce la clădirea părăsită, că în clădire Z. ţipa la partea vătămată, spunându-i să se dezbrace, iar aceasta de frică s-a dezbrăcat de tot, că Z. a întreţinut relaţii sexuale cu ea circa 30 de minute, după care atât el, inculpatul Ş.Ş., cât şi inculpaţii M., H. şi C.C. au întreţinut relaţii sexuale orale cu partea vătămată, timp în care a fost filmată cu telefonul mobil de către inculpaţii Z.N. şi C.C.C. şi ulterior au transmis acel film altor persoane, inculpatul Ş. recunoscând că a filmat şi el cu telefonul lui Z., film care a fost transmis mai departe de către Z., inclusiv inculpatului Ş., care l-a transmis la rândul său la două persoane, după care l-a şters.
Şi în declaraţia din 17 noiembrie 2011, inculpatul Ş.Ş. i-a indicat pe inculpaţii Z., C., H., că ar fi întreţinut şi aceştia raporturi sexuale orale cu partea vătămată, acesteia fiindu-i frică de Z., acţiunile fiind filmate de inculpatul Ş. (cu telefonul lui Z.), Z. şi C., inculpatul M. fiind cel care a postat după câteva zile înregistrarea pe internet, iar a doua zi inculpatul Ş. a copiat filmările de pe telefonul lui Z. pe telefonul său, filmările fiind arătate şi transferate mai multor persoane.
Şi inculpatul H.G.C. a relatat că mulţi filmau ce s-a întâmplat, că acesta, urmat de fratele său a întreţinut relaţii sexuale orale cu partea vătămată, relaţii care au mai fost întreţinute de inculpaţii M., care a şi lovit-o pe aceasta cu palma peste cap, Z. care i-a dat şi el o palmă, a tras-o de păr şi a trântit-o pe jos, Ş. şi crede că şi C.
Inculpatul B.I.O. a declarat de asemenea că M. i-a spus că o va face pe partea vătămată să plătească pentru datoria pe care o avea, că Z. a bruscat-o pe drumul spre casa părăsită şi a tras-o de haine, partea vătămată i-a zis în casă că nu vrea şi Z. i-a dat două palme, a înjurat-o şi a agrest-o, moment în care partea vătămată a început să plângă, scenele de sex oral fiind filmate de inculpatul B. şi de către inculpaţii C., Ş. şi inculpatul H. care a preluat telefonul de la Ş. când acesta a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată. Faptul că inculpatul H.G.C. a filmat şi a fost în posesia filmului este relatat şi de martorul M.A.P. care a arătat în faţa instanţei de fond că a văzut o filmare pe telefonul mobil al lui G.H. Din declaraţia inculpatului B. rezultă în mod clar că şi inculpatul H. a filmat în casa părăsită, acţiunile sale întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă, încadrându-se efectiv în elementul material al procurării pentru altul de materiale pornografice într-un sistem informatic.
Inculpatul Ş.Ş.A., fiind ascultat în faţa instanţei de apel a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor de care este acuzat, indicând faptul că inculpatul Z.N., care era beat, i-a spus părţii vătămate să îi facă sex oral şi fiind beat Z.N. a tras de A., aceasta făcându-le sex oral lui Z.N., M.A.N., H.G.C., altor persoane, inculpatul M.A.N. fiind cel care i-a zis A. să îi facă şi lui sex oral, menţionând că incidentul a fost filmat câteva minute de el şi de inculpatul Z.N.. Inculpatul Ş.Ş.A. a recunoscut că a arătat şi a trimis înregistrarea de pe telefon câtorva prieteni. Ascultat în apel, inculpatul Ş.Ş.A. deşi a arătat că inculpatul C.C.C. nu s-a atins de partea vătămată, a confirmat că acesta a filmat ceea ce s-a întâmplat, acţiunea de întreţinerea a raporturilor sexuale orale de către inculpatul C.C.C., fiind dovedită cu alte mijloace de probă care au fost prezentate mai sus.
Urmare vizionării la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2013 în şedinţă publică, în mod nemijlocit de către instanţa de apel a filmului găsit pe telefonul mobil al inculpatului T. care cuprinde scene din ceea ce s-a întâmplat în actul material care a avut loc la casa părăsită, se constată că replicile care sunt redate în procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală, corespund celor care se pot auzi din înregistrarea vizionată, auzindu-se unele persoane ameninţând partea vătămată să întreţină raport sexual oral "că o ia dracu" şi spunând că: "a mers bine în parc - patru inşi", "ia-i capul la golit, hai mai cu talent, trebuie învăţată, du-te dracu suge-o". Partea vătămată, în cursul declaraţiilor date a confirmat faptul că în casa părăsită a fost filmată de către inculpatul Ş.Ş. şi I., şi că cel care se vede în filmare şi căruia i-a făcut sex oral este inculpatul Z.N.
Din probele administrate în tot cursul procesului penal rezultă că inculpaţii au profitat de starea de vulnerabilitate a părţii vătămate T.A.I., în vârstă de numai 14 ani şi 7 luni, la data săvârşirii faptelor, şi că inculpaţii M.A.N. şi Z.N. au exercitat acţiuni de violenţă părţii vătămate, după care a fost supusă la practicarea sexului oral faţă de mai multe persoane, a fost filmată cu telefoanele mobile, obligată să îşi spună numele, filmele fiind difuzate ulterior altor persoane şi pe internet. Din mijloacele de probă prezentate şi analizate mai sus rezultă faptul că partea vătămată nu a vrut să întreţină respectivele raporturi, fiind speriată şi intimidată de numărul persoanelor care dorea să întreţină raport sexual oral cu aceasta, neputându-se afirma că actele sexuale au fost liber consimţite de partea vătămată, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol în infracţiunea de act sexual cu un minor nefiind deci justificată. Moralitatea părţii vătămate T.A.I., în vârstă de 14 ani şi 7 luni la data săvârşirii faptei, şi acţiunile acesteia care ţin de viaţa sa privată nu pot justifica săvârşirea infracţiunilor de viol şi de pornografie infantilă de către inculpaţii cercetaţi în cauză.
Inculpatul Ş.Ş.A. a afirmat că fapta pentru care este cercetat a avut loc înainte de examenul de capacitate, la o altă dată decât cea reţinută de către instanţă. În ceea ce priveşte data săvârşirii faptelor, dată contestată de către inculpatul Ş.Ş., s-a constatat într-adevăr faptul că declaraţiile persoanelor ascultate în cauză şi date de-a lungul procesului penal au relevat momente diferite ale săvârşirii faptei, atât partea vătămată cât şi cele mai multe dintre persoane neamintindu-şi datele în mod evident datorită trecerii timpului. Martora Ş. deşi în declaraţiile date anterior a indicat că incidentul s-a întâmplat la sfârşitul verii, ulterior în faţa instanţei de apel, în mod nejustificat, şi-a schimbat opinia, arătând că îşi aduce aminte că incidentul s-a întâmplat când anul şcolar era pe sfârşite. Instanţa de apel a avut în vedere însă declaraţiile iniţiale ale acesteia, date mai aproape de momentul săvârşirii faptei. Şi martora N.K. a confirmat în faţa instanţei de apel că incidentul din parc la care a asistat aceasta a avut loc în luna august, amintindu-şi că era vacanţă. Potrivit procesului-verbal din data de 26 martie 2012, analizându-se datele furnizate în raportul E., s-a observat că apare data ultimei scrieri 09 august 2009, ora 17.41, precizându-se că în mod normal, fără ca data telefonului să fi fost modificată, telefonul având setată corect data şi ora, data la care a fost efectuată filmarea este data de 09 august 2009. Coroborând aceste date cu declaraţiile martorelor menţionate în acest paragraf, s-a constatat că în mod corect a fost reţinută ca şi dată a săvârşirii actului material care a avut loc la casa părăsită, data de 09 august 2009, în lipsa unor alte date care să conducă la stabilirea unei alte date în mod cert. În faţa instanţei fond şi inculpatul M. a făcut referire la faptul că în luna august a mers cu băieţii la casa părăsită de sub pasarela din Fărăraş. Tot la fond şi inculpatul H.G.C. a făcut declaraţii privind faptele săvârşite în luna august 2009.
În ceea ce priveşte critica adusă de inculpatul Ş.Ş. legată de neaplicarea faţă de acesta a dispoziţiilor prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., instanţa de apel a constatat următoarele:
În faţa instanţei de fond, la primul termen de judecată, cel din data de 20 iunie 2012, inculpatul Ş.Ş. a formulat în scris cerere de acordare a unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării şi angajării unui apărător care să îi susţină cauza, cerere care i-a fost admisă. La al doilea termen de judecată, inculpatul Ş.Ş. a fost asistat de către avocatul ales P.M.V., care a depus şi împuternicire avocaţială de asistare şi reprezentare şi fiind prezent la termenul respectiv, inculpatul Ş. a primit termen în cunoştinţă. La termenele de judecată din 12 septembrie, 10 octombrie 2012, 2 noiembrie, 5 decembrie 2012, inculpatul Ş. a fost prezent şi asistat de avocatul ales P.M.V., cauza suferind amânare din motive obiective.
La termenul de judecată următor din data 30 ianuarie 2013, termen la care a lipsit inculpatul Ş., avocatul G.D.I. a răspuns că îl substituie pe avocatul ales P.M.V. care întârzia, până la momentul la care acesta urma să sosească. Instanţa după ce a întrebat dacă se apelează la procedura recunoaşterii, inculpatul Z. a procedat la recunoaşterea săvârşirii faptelor în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., după care s-a dispus începerea cercetării judecătoreşti, citindu-se actul de sesizare al instanţei. Imediat după citirea actului de sesizare, avocatul ales P.M.V. a sosit în sală învederând instanţei că inculpatul Ş.Ş.A. nu se poate prezenta la acel termen deoarece era bolnav, avocatul menţionând că i-a explicat anterior inculpatului care sunt dispoziţiile art. 3201 şi este posibil ca acesta să solicite instanţei să facă aplicarea dispoziţiilor art. 3201, însă inculpatul se poate prezenta oricând în faţa instanţei să solicite acest lucru. S-a constatat deci că la momentul începerii cercetării judecătoreşti, avocatul ales al inculpatului nu s-a opus efectuării cercetării judecătoreşti şi nu a cerut acordarea unui nou termen datorită motivelor medicale ale inculpatului. Acest avocat l-a reprezentat pe inculpat, fără ca la momentul respectiv inculpatul să fi luat o hotărâre în ceea ce priveşte dacă apelează sau nu la procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., fiind depăşit acest moment, situaţie în care instanţa de fond nu a mai putut face ulterior aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., deoarece momentul recunoaşterii vinovăţiei a intervenit după începerea cercetării judecătoreşti, contrar dispoziţiilor de la art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul având asigurată apărarea prin avocat ales la momentul respectiv. În plus, cu ocazia dezbaterilor în faţa instanţei de apel, avocatul ales G.R.M. a precizat că, într-adevăr, l-a substituit pe colegul substituent P. care i-a spus cât se poate de clar că inculpatul Ş.Ş. nu înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., l-a întrebat pe inculpat acelaşi lucru şi aşa i-a spus.
La termenul din 21 februarie 2013, inculpatul Ş.Ş.A. a dat o declaraţie de recunoaştere a faptelor care i se reţin în rechizitoriu. Ulterior, pe tot parcursul procesului penal, inculpatul Ş.Ş.A. a fost asistat de avocat ales care a avut posibilitatea de a pune întrebări, ridica excepţii şi de a face cereri pentru acest inculpat.
Analizând solicitarea părţii vătămate T.A.I. de majorare a daunelor morale acordate de către instanţa de fond, s-a constatat următoarele:
În faţa instanţei de fond, părţii vătămate T.A.I. care era minoră şi încă elevă, i s-a desemnat avocat din oficiu de către instanţa de fond pentru a i se asigura o apărare efectivă. Potrivit Sentinţei civile nr. 611 din 15 decembrie 2005 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, pentru minora T.A.I. s-a instituit măsura de protecţie - plasament la pârâta S.E., bunica paternă, dispunându-se şi delegarea exercitării drepturilor şi obligaţiilor părinteşti privitoare la persoana copilului către pârâta S.E., iar cele privitoare la bunurile copilului către preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, până la încetarea măsurii de plasament. La termenul de judecată din data de 5 decembrie 2012, s-a dispus emiterea unei adrese către partea vătămată cu menţiunea de a prezenta în instanţă la termenul de judecată acordat pentru a menţiona dacă se constituie parte civilă în cauză. La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2013, în lipsa părţii vătămate, parte a cărei prezenţă nu era obligatorie la judecată, dar în prezenţa avocatului desemnat din oficiu, procurorul a exercitat din oficiu acţiunea civilă pentru partea vătămată minoră T.A.I. cu suma de 10.000 euro cu titlu de daune morale. Majorarea cuantumului daunelor morale nu a fost făcută în faţa instanţei de fond, fiind cerută doar odată cu motivele de apel ale părţii vătămate. Instanţa de fond a acordat daunele materiale în cuantumul indicat de procuror, apreciindu-le ca justificate. Curtea a apreciat că nu se impune majorarea daunelor morale acordate, cuantumul stabilit de instanţa de fond fiind unul care poate conduce la repararea prejudiciului moral cauzat prin faptele săvârşite de către inculpaţi.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, s-a constatat că prima instanţă a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., individualizând cuantumul pedepselor aplicate în funcţie de gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor săvârşite şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea a constatat că pedepsele aplicate inculpatului Z.N. sunt just individualizate, în condiţiile în care au fost reţinute dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi raportat la contribuţia sa la săvârşirea faptelor, acest inculpat fiind unul dintre cei care au săvârşit acte de violenţă asupra părţii vătămate.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul H., instanţa a avut în vedere faptul că acesta este în prezent elev în clasa a IX-a, la învăţământ cu frecvenţă redusă, la Colegiul Tehnologic Dr. I.Ş.F. Potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune Braşov, s-a constatat că ulterior comiterii infracţiunii acest inculpat nu a mai fost implicat în alte fapte cu caracter penal, având o situaţie locativă relativ stabilă şi beneficiind de suport acordat de membrii familiei sale. Raportat la dispoziţiile articolului 100 C. pen., starea de minoritate a acestui inculpat, în vârstă de 16 ani şi 4 luni la momentul săvârşirii faptelor, limitele de pedeapsă care sunt reduse cu jumătate, instanţa de apel a apreciat că lipsa antecedentelor penale şi conduita acestuia pot conduce la reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. şi în consecinţă la aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. b) şi d) C. pen., urmând a se coborî pedepsele aplicate acestuia sub minimul special, cât şi faptul că, raportat la comportamentul acestui inculpat după săvârşirea faptelor, urmare aplicării unei pedepse rezultante, scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia şi că pronunţarea condamnării va constitui un avertisment pentru acesta şi, chiar şi fără executarea pedepsei, condamnatul H.G.C. nu va mai săvârşi alte infracţiuni, conform art. 861 C. pen.
Apelul inculpatului H.G.C., care a fost minor la data săvârşirii faptelor, este întemeiat şi raportat la aplicarea de către instanţa de fond a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a) şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă.
Potrivit art. 109 alin. (3) C. pen., pedepsele complementare nu se aplică minorilor. În aceste condiţii, instanţa de apel a înlăturat pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi b) C. pen. aplicate inculpatului H.G.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi pornografie infantilă prin sisteme informatice.
Raportat la persoana inculpatului Ş.Ş.A., instanţa de apel a reţinut mai multe aspecte de natură să îl caracterizeze pe acest inculpat. Astfel, din caracterizarea inculpatului Ş., făcută de dirigintele acestuia în perioada 2006 - 2011, rezultă că în perioada respectivă elevul s-a manifestat responsabil, având media 9.8 la purtare în toţi aceşti ani, mediul familial al acestuia fiind propice dezvoltării unei persoane. Potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune Braşov, inculpatul Ş.Ş.A. beneficiază de stabilitate locativă, suport acordat de membrii familiei sale din punct de vedere moral, afectiv şi material, deţine o calificare profesională, aspecte de natură să inhibe dezvoltarea unui comportament infracţional, nivelul său de integrare sociale putându-se îmbunătăţi în viitor. S-a avut în vedere de asemenea caracterizarea pozitivă făcută comportamentului acestui inculpat de către martorul P.V., în faţa instanţei de fond. De asemenea, pe lângă atitudinea inculpatului Ş.Ş. din cursul procesului penal, de prezentare a sa la termenele de judecată acordate şi atitudinea sa de regret, s-a avut în vedere şi starea medicală a inculpatului Ş.Ş., care, potrivit biletului de ieşire din spital, a fost internat şi operat la Spitalul Clinic Judeţean Braşov în perioada 6 - 19 noiembrie 2013, necesitând tratament şi control medical urmare operaţiei respective. În aceste condiţii şi raportat la împrejurarea că inculpatul Ş.Ş.A. împlinise la momentul săvârşirii faptelor doar de scurt timp vârsta de 18 ani (mai precis de 3 săptămâni), acesta fiind acuzat de săvârşirea doar a unui act material de viol în comparaţie cu ceilalţi inculpaţi, curtea va aplica mai larg dispoziţiile articolului 76 lit. a) C. pen., urmând a reduce pedeapsa la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol. Urmare realizării unui nou procedeu de contopire, s-a apreciat că şi în cazul acestui inculpat, scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia şi că pronunţarea condamnării va constitui un avertisment pentru acesta şi, chiar şi fără executarea pedepsei, condamnatul Ş.Ş.A. nu va mai săvârşi alte infracţiuni.
Instanţa de apel a apreciat că faţă de timpul scurs de la momentul săvârşirii faptelor, peste patru ani, poziţia părţii vătămate urmare săvârşirii faptelor, de a nu formula plângere în faţa autorităţilor, faptele fiind descoperite întâmplător în urma unei percheziţii informatice a unui telefon mobil pe care se afla filmul realizat la casa părăsită, doar pentru infracţiunea de viol aplicată inculpatului M.A.N., un cuantum al pedepsei redus la 10 ani închisoare şi aplicarea pedepselor complementare pe o durată de 5 ani ar fi suficient pentru a se atinge scopul pedepsei reglementat la art. 52 C. pen., ca măsură de constrângere şi mijloc de reeducare al inculpatului M.A.N.
Raportat la considerentele reţinute mai sus pentru inculpatul M.A.N. şi la contribuţia efectivă a inculpatului C.C.C. la săvârşirea faptelor, raportat şi la lipsa antecedentelor penale, Curtea a constatat că poate fi reţinută circumstanţa atenuantă a bunei conduite a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., ceea ce a atras respectarea dispoziţiilor art. 76 lit. a) şi c) C. pen. şi în consecinţă reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege. Totodată instanţa a redus şi durata pedepsei complementare aplicată acestuia pentru infracţiunea de viol la 5 ani.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpaţii C.C.C., Z.N., M.A.N., Ş.Ş.A. precum şi partea vătămată prin reprezentant legal.
Inculpaţii C.C.C. şi Z.N. au formulat motive de recurs în termenul legal prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., primul invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. în sensul că faptele săvârşite nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, iar cel de-al doilea a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. în art. 198 alin. (1) C. pen. respectiv din art. 218 alin. (3) C. pen. în art. 220 alin. (1) noul C. pen.
Recurentul inculpat M.A.N. nu a formulat motivele de recurs în termenul legal astfel că, în raport cu acesta va fi examinată doar incidenţa dispoziţiilor art. 3859 alin. (2), (3) C. proc. pen. privind cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu.
Recurentul inculpat Ş. Ş. A. a solicitat a se lua act de manifestarea sa de voinţă privind retragerea recursului declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 149/Ap/din 24 decembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov.
Recurenta parte vătămată a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. solicitând majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 50.000 euro, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză.
În concluzie, inculpatul C.C.C., a solicitat admiterea recursului formulat în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., casarea hotărârii atacate în baza dispoziţiilor art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. şi achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de viol şi pornografie.
În susţinerea recursului, a arătat că nu există probe la dosar sau date certe din care să reiasă vinovăţia sa, acesta beneficiind de prezumţia de nevinovăţie în sensul art. 23 din Constituţia România, art. 5 din CEDO. De asemenea, a solicitat să se observe că din declaraţia părţii vătămate reiese că niciodată nu a declarat că inculpatul ar fi ameninţat-o să întreţină relaţii sexuale cu ea, iar declaraţia martorei oculare confirmă faptul că inculpatul C. nu se face vinovat de săvârşirea faptelor.
Cu privire la legea mai favorabilă, a susţinut că limitele pedepsei pentru art. 197 C. pen. sunt aceleaşi ca şi în noul C. pen., astfel că nu i-ar fi mai favorabile pedepsele, iar dacă se reţine că inculpatul a întreţinut relaţii sexuale cu o minoră, este mai favorabilă legea nouă.
A mai solicitat să fie avut în vedere faptul că este la primul conflict cu legea penală şi că nu a săvârşit niciodată fapte de natură penală.
Inculpatul Z.N., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate în temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi reducerea pedepsei aplicate, ca urmare a acordării unei mai mari eficienţe dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen.
A mai solicitat să fie avut în vedere faptul că nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală.
A mai precizat că nu susţine concluzii cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.
Inculpatul M.A.N. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate în temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi reducerea pedepsei aplicate.
Recursurile declarate de inculpaţii M.A.N. şi Z.N. sunt fondate doar pentru considerentele ce se vor arăta.
Recursul declarat de inculpatul C.C.C. este nefondat.
Recursul declarat de partea vătămată este nefondat.
În ceea ce priveşte critica formulată de recurentul inculpat C.C.C., circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de viol şi respectiv pornografie infantilă prin sisteme informatice prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi respectiv art. 51 din Legea nr. 161/2003, instanţa de recurs constată că aceasta este neîntemeiată.
Susţinerile recurentului inculpat vor fi analizate în contextul desfăşurării activităţii infracţionale desfăşurate de toţi inculpaţii cauzei întrucât nu se poate disocia implicarea acestuia de contribuţia infracţională a celorlalţi inculpaţi.
În contextul arătat, pornind de la declaraţia părţii vătămate, s-a reţinut că aceasta a indicat în cursul urmăririi penale modul în care s-au desfăşurat faptele şi a susţinut că a fost ameninţată de inculpatul H.G. pentru a ieşi din casă şi pentru a se întâlni cu inculpaţii H.G., M. A., Z.N. şi alţi doi băieţi fiind obligată de aceştia să-i însoţească într-un parc, unde inculpatul M.A.N. a obligat-o să îi facă sex oral. În această împrejurare acesta i-a dat o palmă şi a luat-o de păr, după care a fost obligată să le facă pe rând sex oral inculpatului H.G., Z.N. şi altor doi băieţi. Acesta a mai declarat că după două zile de la săvârşirea faptelor, inculpatul H.G. i-a spus că a fost filmată şi că ulterior inculpatul M.A.N. a şantajat-o şi a ameninţat-o că va arăta filmul familiei ei. În aceste condiţii a arătat partea vătămată că a fost sunată de inculpatul M.A.N., care împreună cu inculpatul C.C.C. i-au cerut să îi însoţească, plecând la casa părăsită, unde H.G., H.M., Z.N., M. A., Ş. Ş. A., C.C.C. (Ş.) au obligat-o să le facă sex oral acestora. A mai declarat partea vătămată că după alte 3 - 4 zile a fost sunată de inculpatul C.C.C. care i-a spus că trebuie să meargă în parc unde a fost obligată să îi facă sex oral inculpaţilor M.A.N., H.G., C.C.C. (Ş.) şi altor trei persoane.
În cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată a relatat întocmai cele petrecute, susţinerile fiind identice cu cele relatate în faza de urmărire penală.
Instanţa de apel a apreciat că în această fază procesuală, din cauza trecerii timpului şi a repetabilităţii actelor, partea vătămată nu a mai putut indica pe toţi cei cu care a întreţinut raporturi sexuale orale, dar a precizat în mod expres faptul că nu a avut raport sexual cu inculpatul C.C.C. Acest din urmă aspect a fost apreciat de instanţă ca fiind contrar mijloacelor de probă administrate care au dovedit şi participarea acestui inculpat în modalitatea reţinută de către instanţa de fond.
Făcând o analiză detaliată a probatoriului administrat, instanţa de prim control judiciar, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac exercitată de inculpaţi, a relevat în mod corect aspectele reţinute.
Astfel, în cursul urmăririi penale, martora Ş. a declarat că în clădirea părăsită au întreţinut relaţii sexuale orale cu partea vătămată inclusiv M.A. zis S. şi C.C.C. zis Ş., aspecte confirmate şi în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, ocazie cu care martora l-a văzut pe C.C.C. făcând sex oral cu partea vătămată, fiind sigură de acest lucru.
În acelaşi sens, martora N.K. a declarat că inculpatul Z.N. i-a arătat o filmare în care partea vătămată întreţinea relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi, inculpatul Z.N. povestindu-i că A. a întreţinut relaţii sexuale orale cu M.A., H.G.C., C.C.C. zis Ş. şi Ş.Ş.A., martora fiind de faţă la un incident din parc când mai multe persoane au întreţinut relaţii sexuale cu aceasta împotriva voinţei sale (printre care M. A., Z.N., Ş.Ş.A., H.G.C., C.C.C. zis Ş. şi alţi băieţi, timp în care A. era speriată şi plângea), aspect confirmat de martoră şi în cursul cercetării judecătoreşti, martora indicând şi faptul că are cunoştinţă că partea vătămată a mai fost dusă de aceştia de două ori în parc să întreţină relaţii sexuale împotriva voinţei sale.
De asemenea, martora Ş.C.D. a precizat în faţa instanţei de apel că, iniţial, partea vătămată a spus că nu vrea, că la început aceasta a plâns, cu menţiunea că înainte de acest incident a văzut un filmuleţ pe telefonul lui M.A., în care partea vătămată făcea sex oral cu un băiat şi acesta o întreba cine este, unde stă, iar partea vătămată răspundea. Deşi această martoră a declarat că N.K. era împreună cu ea la câţiva metri, martora N.K. a arătat şi în faţa instanţei de apel că a asistat doar la un incident care a avut loc în parc şi nu în casa părăsită. Instanţa a apreciat declaraţia acesteia ca nesinceră, întrucât există dovezi că a asistat şi la acest incident. Legat de un act material, petrecut în parc în luna august, martora N.K. a confirmat că a asistat la un incident, văzând cum partea vătămată a făcut sex oral cu M.A., Z.N., fratele cel mic al lui H.G.C., cu H.G. şi Ş.Ş.A., iar cu acea ocazie partea vătămată a plâns iar inculpatul M.A. a luat-o de cap şi i-a zis să facă ce zice el. Acelaşi martor a confirmat că a văzut un filmuleţ pe un telefon mobil cu A. făcând sex oral cu nişte băieţi în spatele blocului, filmuleţ care i-a fost arătat de către inculpatul Z.N., toţi copiii din spatele blocului având acea filmare.
Săvârşirea faptelor de către inculpaţii C.C.C. şi M.A.N. sunt dovedite şi de depoziţiile martorului L.I. care a declarat că a văzut grupuri în parc care o duceau pe A. în locuri mai întunecoase unde întreţineau relaţii sexuale cu aceasta, că aceasta a fost filmată de mai multe ori, că a văzut că inculpatul Z.N. a bătut-o atât cu palmele cât şi cu picioarele şi a tras-o de păr pe A., seară în care au întreţinut relaţii sexuale orale cu aceasta: inculpaţii Ş. Ş. A., Z.N., C.C.C., M. A., H.G., dar şi alţii, că au filmat Z.N., Ş. Ş. A., M. A. şi C.C.C., că în aceeaşi seară a văzut pe telefonul lui Ş.Ş.A. o filmare în care A. întreţinea relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi, ştiind de la Ş. Ş. A. că inculpatul M. A. a fost cel care ar fi încărcat filmarea cu A. pe internet.
Mai mult, martorul T.R.N. a indicat şi faptul că întrebându-l pe H.G. de filmare, acesta i-a spus că atât el, cât şi Z.N., M. A., C.C.C., şi alte 16 persoane au făcut sex oral cu fata ce apărea în filmare şi că mulţi dintre ei au filmat-o.
Relevanţa declaraţiilor date de inculpatul M.A.N. cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă la data de 18 noiembrie 2011 în faţa Judecătoriei Sibiu a fost evidenţiată în contextul probatoriului administrat în cauză.
Astfel, cu acea ocazie, inculpatul M.A.N. a recunoscut că a întreţinut în parc o dată raporturi sexuale orale cu partea vătămată, la propunerea inculpatului C.C.C., care i-a cerut suma de 50 de RON şi ţigări, că, după câteva zile, la casa părăsită, inculpatul Z.N. a ameninţat-o pe partea vătămată că o bate, că o omoară, că nu îi pasă de ce se întâmplă şi că vrea să întreţină relaţii sexuale cu ea, că doar inculpaţii Z.N. şi Ş. Ş. A. ar fi întreţinut relaţii sexuale orale cu partea vătămată.
Cu aceeaşi ocazie, a soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul H.G.C. a declarat că M. A. i-a spus scopul pentru care se aflau acolo, şi anume să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată, şi a arătat că în cameră se afla inculpatul Z.N. sub influenţa băuturilor alcoolice, care a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată, moment în care a şi agresat-o fizic, a tras-o de păr, a trântit-o la pământ şi a lovit-o cu palma peste faţă, partea vătămată fiind speriată şi înfricoşată de ceea ce se întâmpla. A mai arătat că în încăpere se aflau mai multe persoane care au filmat ceea ce se întâmpla şi au trimis filmul altor persoane, că în împrejurările arătate şi inculpatul H.G.C. a întreţinut relaţii sexuale orale fără voia părţii vătămate.
În cursul declaraţiei sale dată la data de 18 noiembrie 2011 inculpatul Ş.Ş. a arătat că inculpatul Z.N., care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi dorea să întreţină relaţii sexuale şi inculpatul C.C.C. au mers după partea vătămată, că acesta a luat-o pe partea vătămată de mână şi a tras-o cu putere spre a o duce la clădirea părăsită, că ţipa la partea vătămată, spunându-i să se dezbrace, iar aceasta de frică s-a dezbrăcat de tot. A mai declarat coinculpatul Ş.Ş. că inculpatul Z.N. a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată circa 30 de minute, după care atât el, inculpatul Ş.Ş., cât şi inculpaţii M. A., H.G.C. şi C.C.C. au întreţinut relaţii sexuale orale cu partea vătămată, timp în care a fost filmată cu telefonul mobil de către inculpaţii Z.N. şi C.C.C. şi că ulterior au transmis acel film altor persoane.
Inculpatul Ş.Ş.A. a recunoscut că a filmat şi el cu telefonul inculpatului Z.N., film care a fost transmis mai departe de către Z.N., inclusiv inculpatului Ş. Ş. A., care la rândul său, l-a transmis la două persoane, după care l-a şters.
În declaraţia sa din 17 noiembrie 2011, inculpatul Ş.Ş. i-a indicat pe inculpaţii Z.N., C.C.C., H.G.C., că a întreţinut şi aceştia raporturi sexuale orale cu partea vătămată, acesteia fiindu-i frică de inculpatul Z.N., acţiunile fiind filmate de inculpatul Ş. Ş. A. (cu telefonul inculpatului Z.N.), Z.N. şi C.C.C., inculpatul M. A. fiind cel care a postat după câteva zile înregistrarea pe internet, iar a doua zi inculpatul Ş. Ş. A. a copiat filmările de pe telefonul lui Z.N. pe telefonul său, filmările fiind arătate şi transferate mai multor persoane.
Inculpatul H.G.C. a relatat că mulţi filmau ce s-a întâmplat, că acesta, urmat de fratele său a întreţinut relaţii sexuale orale cu partea vătămată, relaţii care au fost întreţinute şi de inculpaţii M. A., care a şi lovit-o pe aceasta cu palma peste cap, Z.N. care i-a dat şi el o palmă, a tras-o de păr şi a trântit-o pe jos, Ş.Ş.A. şi C.C.C.
Inculpatul B.I.O. a declarat că inculpatul M. A. i-a spus că "o va face pe partea vătămată" să plătească pentru datoria pe care aceasta o avea, că inculpatul Z.N. a bruscat-o pe drumul spre casa părăsită şi că a tras-o de haine, că partea vătămată i-a zis în casă că nu vrea iar inculpatul Z.N. i-a dat două palme, a înjurat-o şi a agrest-o, moment în care partea vătămată a început să plângă, scenele de sex oral fiind filmate de inculpatul B.I.O. şi de către inculpaţii C.C.C., Ş. Ş. A. şi inculpatul H.G.C. care a preluat telefonul de la Ş.Ş.A. când acesta a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată.
Faptul că inculpatul H.G.C. a filmat şi a fost în posesia filmului a fost relatat şi de martorul M.A.P. care a arătat în faţa instanţei de fond că a văzut o filmare pe telefonul mobil al lui G.H.
Din declaraţia inculpatului B.I.O. rezultă în mod cert că şi inculpatul H.G.C. a filmat în casa părăsită, acţiunile sale întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă, în forma procurării pentru altul de materiale pornografice într-un sistem informatic.
Inculpatul Ş.Ş.A., fiind ascultat în faţa instanţei de apel, a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor de care este acuzat, indicând faptul că inculpatul Z.N., care era beat, i-a spus părţii vătămate să îi facă sex oral şi fiind beat Z.N. a tras de A., aceasta făcându-le sex oral inculpaţilor Z.N., M.A.N., H.G.C., altor persoane. Inculpatul M.A.N. a fost cel care i-a zis A. să îi facă şi lui sex oral şi care a menţionat că incidentul a fost filmat câteva minute de el şi de inculpatul Z.N.
De asemenea, inculpatul Ş.Ş.A. a recunoscut că a arătat şi a trimis înregistrarea de pe telefon unor prieteni. În faţa instanţei de apel ascultat fiind, inculpatul Ş.Ş.A. a arătat că inculpatul C.C.C. nu s-a atins de partea vătămată, însă a confirmat că acesta a filmat ceea ce s-a întâmplat.
Acţiunea de întreţinere a raporturilor sexuale orale de către inculpatul C.C.C. este dovedită însă cu alte mijloace de probă care au fost deja menţionate în precedent.
La termenul de judecată din data de 10 decembrie 2013 în şedinţă publică, urmare a vizionării în mod nemijlocit de către instanţa de apel a filmului găsit pe telefonul mobil al inculpatului T.R.N. care cuprinde scene din ceea ce s-a întâmplat în actul material care a avut loc la casa părăsită, s-a constatat că replicile redate în procesul-verbal din dosarul de urmărire penală, corespund celor din înregistrarea vizionată.
Partea vătămată, în cursul declaraţiilor date, a confirmat faptul că în casa părăsită a fost filmată de către inculpatul Ş.Ş. şi B.I.O. şi că cel care se vede în filmare şi căruia i-a făcut sex oral este inculpatul Z.N.
Din probele administrate în tot cursul procesului penal rezultă că inculpaţii au profitat de starea de vulnerabilitate a părţii vătămate T.A.I., în vârstă de 14 ani şi 7 luni, la data săvârşirii faptelor, şi că inculpaţii M.A.N. şi Z.N. au exercitat acţiuni de violenţă părţii vătămate, după care a fost supusă la practicarea sexului oral faţă de mai multe persoane, a fost filmată cu telefoanele mobile, obligată să îşi spună numele, filmele fiind difuzate ulterior altor persoane şi pe Internet.
Din analiza mijloacelor de probă rezultă faptul că partea vătămată nu a consimţit să întreţină respectivele raporturi sexuale, fiind speriată şi intimidată de numărul persoanelor care doreau să întreţină raport sexual oral cu aceasta.
Mai mult, probatoriul administrat nu relevă că actele sexuale au fost liber consimţite de partea vătămată, astfel că nu se justifică schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol în infracţiunea de act sexual cu un minor. Acţiunile părţii vătămate T.A.I., minoră la data săvârşirii faptei care ţin de viaţa sa privată nu pot justifica săvârşirea infracţiunilor de viol şi de pornografie infantilă de către inculpaţii cercetaţi în cauză.
În ceea ce priveşte data săvârşirii faptelor, s-a constatat că declaraţiile persoanelor ascultate în cauză au relevat momente diferite ale săvârşirii faptei (atât partea vătămată cât şi cele mai multe dintre persoane nu şi-au amintit datele datorită trecerii timpului).
Legat de acest aspect, martora Ş. deşi în declaraţiile date anterior a indicat că incidentul s-a întâmplat la sfârşitul verii, ulterior în faţa instanţei de apel, în mod nejustificat, a arătat că incidentul s-a întâmplat când anul şcolar era pe sfârşite.
În clarificarea acestui aspect, instanţa de apel a avut în vedere însă declaraţiile iniţiale ale acesteia, date mai aproape de momentul săvârşirii faptei. Martora N.K. a confirmat în faţa instanţei de apel că incidentul din parc, la care a asistat aceasta, a avut loc în luna august.
Potrivit procesului-verbal din data de 26 martie 2012, având în vedere datele furnizate în raportul E., s-a reţinut că data ultimei scrieri este 09 august 2009, ora 17:41, că data telefonului nu a fost modificată, telefonul având setată corect data şi ora, astfel că data la care a fost efectuată filmarea este data de 09 august 2009.
Din coroborarea acestor date cu declaraţiile martorilor susmenţionaţi, în mod corect, a fost reţinută ca dată a săvârşirii actului material care a avut loc la casa părăsită, data de 09 august 2009, în lipsa unor alte date care să conducă la stabilirea unei alte date în mod cert.
În faţa instanţei fond şi inculpatul M. A. a făcut referire la faptul că în luna august a mers cu băieţii la casa părăsită de sub pasarela din Fărăraş. Tot astfel şi inculpatul H.G.C. a făcut declaraţii privind faptele săvârşite în luna august 2009.
Pentru toate considerentele arătate, instanţa de recurs apreciază că solicitarea recurentului inculpat C.C.C. de achitare a sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, este neîntemeiată urmând a o respinge ca atare.
Criticile formulate de inculpatul Z.N., vizând încadrarea juridică dată faptelor comise de acesta, vor fi analizate în contextul identificării şi evaluării legii penale mai favorabile.
În acelaşi context, va fi analizată incidenţa legii penale mai favorabile şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.A.N. care nu a formulat, în termenul legal, motivele de recurs.
În examinarea legii penale mai favorabile incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpaţi, instanţa de recurs urmează să analizeze, influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care este acuzat, (situaţie în care instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică), consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului (situaţie în care instanţa are în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei) precum şi instituţiile autonome în raport de incriminarea şi de sancţiunea decurgând din incriminare, respectiv dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, în cauza dedusă judecăţii.
1) În ceea ce priveşte influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpatul M.A.N. este acuzat instanţa de recurs relevă următoarele:
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Este neîndoielnic faptul că pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta iar unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege.
Tot astfel, aceeaşi unitate împiedică combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală.
Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Astfel, potrivit art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. anterior "Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Alin. (2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă: a) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună;
(...)
Alin. (3) Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi".
Conform dispoziţiilor art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) şi f) din noul C. pen. "Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Alin. (3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
(...)
c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
(...)
f) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună".
În cauza pendinte, inculpatul M.A.N. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. anterior, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune fiind de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.
În cazul infracţiunii prev. de 218 alin. (1) şi (3) lit. c) şi f) din noul C. pen., în situaţia în care victima nu a împlinit vârsta de 16 ani şi fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună, limitele de pedeapsă - minimă şi maximă - sunt între 5 şi 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Comparând conţinutul reglementărilor menţionate, instanţa de recurs observă că modificarea textelor de lege cu privire la conţinutul constitutiv al infracţiunilor a operat doar sub aspectul elementului material al laturii obiective, de aceea stabilirea legii penale mai favorabile se va face în raport de conţinutul noii reglementări şi de sancţiunea prevăzută de această reglementare, care are limite de pedeapsă mai favorabile de la 5 la 12 ani.
În ceea ce priveşte cea de a doua infracţiune săvârşită de inculpatul M.A.N. cea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 este de observat că textul legal menţionat prevede că "Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziţie, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deţinerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice".
Comparând conţinutul reglementărilor menţionate înainte şi după intrarea în vigoare a noului C. pen. cu referire şi la modificările intervenite în legi speciale, instanţa de recurs constată că nu au intervenit modificări nici cu privire la conţinutul constitutiv al infracţiunii şi nici cu privire la limitele minimă şi maximă ale sancţiunii.
În aceste condiţii, referitor la această infracţiune aplicarea legii penale mai favorabile se va face în raport de conţinutul vechii reglementări şi de sancţiunea prevăzută de această reglementare, cu limite de pedeapsă de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Este de menţionat că în aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată doar să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel către minim, mediu, sau maximul special, în raport de limitele prevăzute de legea nouă.
Tot astfel, este de menţionat că instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa după cum nici situaţia inversă nu este posibilă.
În concret, în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului M.A.N. pentru infracţiunea de viol, instanţa de recurs, constatând diferenţa dintre minimul şi maximul special din legea nouă care prevede pedepse între 5 şi 12 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi şi respectiv de la 15 la 25 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi în cazul legii vechi, urmează a stabili un cuantum de pedeapsă pentru această infracţiune just proporţionalizat.
Din actele dosarului rezultă că, potrivit legii vechi inculpatului i s-a stabilit pentru infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. anterior o pedeapsă principală de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale sau după considerarea ca executată a acesteia.
Făcând aplicarea dispoziţiilor legale de proporţionalizare instanţa de recurs va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani la 8 ani închisoare.
În contextul celor mai sus menţionate, instanţa de recurs va stabili o pedeapsă în cuantum de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) şi f) C. pen. proporţionalizată în raport de criteriile indicate.
Pentru considerentele arătate, urmează a menţine cuantumul pedepselor principale şi complementare stabilite pentru săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunii prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.
Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
În ceea ce priveşte pedeapsa complementară sau accesorie aplicată în baza C. pen. anterior, aceasta trebuie să aibă corespondent în legea nouă, urmând a se executa, potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă.
Potrivit hotărârii de condamnare recurate, inculpatului M.A.N. i s-a interzis ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. în art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. anterior.
Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. anterior are corespondent în art. 65 alin. (1) lit. a) şi b) din noul C. pen.
Ca urmare, pedeapsa accesorie se va executa în acest conţinut în condiţiile şi pe durata prev. de art. 65 C. pen., însoţind pedeapsa principală aplicată, prin proporţionalizare, inculpatului M.A.N.
În ceea ce priveşte instituţiile autonome în raport de incriminare şi de sancţiunea decurgând din incriminare (în speţă art. 33 lit. a), art. 41 alin. (2) C. pen.), instanţa de recurs relevă următoarele aspecte:
Principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile autonome.
Doctrina a statuat că aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituţii autonome nu contravine principiului legalităţii şi nu este creată o lex tertia.
Tot în doctrina de specialitate s-a statuat că "Lex tertia" apare atunci când sunt preluate condiţiile de existenţă ale unei instituţii dintr-o lege, iar efectele aceleiaşi instituţii sunt preluate dintr-o altă lege. "Lex tertia" presupune combinarea dispoziţiilor de favoare în cadrul aceleiaşi instituţii juridice din legi diferite. Prin "lex tertia" se au în vedere acele situaţii prin care condiţiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiaşi fapt juridic, nu şi aplicarea unor legi diferite cu privire la instituţii juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condiţiile de existenţă ale unei instituţii (faptul juridic) şi efectele acelei instituţii (faptul juridic).
În aplicarea principiului constituţional că legea penală mai favorabilă retroactivează, nu trebuie ca legea nouă să devină sub niciun aspect una defavorabilă, întrucât legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situaţia persoanei acuzată într-o cauză penală.
În cazul concursului de infracţiuni se consideră că principiul legii penale mai favorabile trebuie aplicat atât cu ocazia stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune în parte cât şi cu prilejul aplicării pedepsei rezultante pentru concurs.
Astfel, mai întâi se va stabili pedeapsa pentru fiecare infracţiune concurentă în baza principiului legii penale mai favorabile iar apoi se va aplica pedeapsa pentru concurs pe temeiul aceluiaşi principiu, respectându-se în acest mod mecanismul de determinare a pedepsei rezultante pentru concursul de infracţiuni.
În cazul succesiunii de legi penale în timp, cu privire la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni se va aplica legea penală mai favorabilă independent de legea determinată ca fiind mai favorabilă în raport de fiecare dintre infracţiunile concurente fără a se putea spune că astfel s-ar crea o ex-terţia.
Determinarea legii penale mai favorabile cu privire la tratamentul sancţionator al concursului se va face în concret, contopind pedepsele stabilite mai întâi - potrivit legii vechi şi apoi potrivit legii noi.
Teoretic este posibil ca noul C. pen. să fie unei legea penală mai favorabile, dat fiind că algoritmul prevăzut de C. pen. anterior permite ca pedeapsa rezultantă să ajungă până la totalul aritmetic al pedepselor stabilite, în vreme ce noul C. pen. limitează sporul aplicabil la 1/3 din suma celorlalte pedepse (în afara celei de bază).
Procedând astfel, fără a se aplica un spor de pedeapsă, instanţa de recurs constată că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul M.A.N. este cea conţinută în reglementarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, sens în care, urmând regulile concursului de infracţiuni urmează a contopi pedepsele principale şi pedepsele complementare stabilite prin prezenta decizie şi a dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 68 C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea continuată aplicarea legii penale mai favorabile se va face în mod distinct, mai întâi cu privire la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea comisă şi apoi în privinţa condiţiilor de existenţă şi tratamentului sancţionator. Condiţiile de existenţă şi tratamentul sancţionator prevăzute pentru infracţiunea continuată formează o singură instituţie, nefiind posibilă disocierea lor în vederea aplicării separate a legii penale mai favorabile.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile aplicabile ansamblului infracţional se compară tratamentul prevăzut de C. pen. în vigoare pentru infracţiunea continuată, cu tratamentul prevăzut de noul C. pen. pentru concursul de infracţiuni, constatându-se astfel că sunt mai favorabile dispoziţiile vechiului C. pen.
Referitor la dispoziţiile art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior este de observat că acestea se regăsesc în dispoziţiile art. 77 lit. d) C. pen., cu acelaşi conţinut normativ.
În ceea ce priveşte influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpatul Z.N. este acuzat instanţa de recurs relevă următoarele:
Practic, examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Este neîndoielnic faptul că pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta iar unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege.
Tot astfel, aceeaşi unitate împiedică combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală.
Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Astfel, potrivit art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. anterior "Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Alin. (2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă: a) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună;
(...)
Alin. (3) Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi".
Conform dispoziţiilor art. 218 alin. (1) şi 3 lit. c) şi f) din Noul C. pen. "Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Alin. (3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
(...)
c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
(...)
f) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună".
În cauza de faţă, inculpatul Z.N. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. anterior, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune fiind de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.
În cazul infracţiunii prev. de 218 alin. (1) şi (3) lit. c) şi f) din noul C. pen., în situaţia în care victima nu a împlinit vârsta de 16 ani şi fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună, limitele de pedeapsă - minimă şi maximă - sunt între 5 şi 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Comparând conţinutul reglementărilor menţionate, instanţa de recurs observă că modificarea textelor de lege cu privire la conţinutul constitutiv al infracţiunilor a operat doar sub aspectul elementului material al laturii obiective, de aceea stabilirea legii penale mai favorabile se va face în raport de conţinutul noii reglementări şi de sancţiunea prevăzută de această reglementare, care are limite de pedeapsă mai favorabile de la 5 la 12 ani.
În ceea ce priveşte cea de a doua infracţiune săvârşită de inculpatul M.A.N. cea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 este de observat că textul legal menţionat prevede că "Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziţie, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deţinerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice".
Comparând conţinutul reglementărilor menţionate înainte şi după intrarea în vigoare a noului C. pen. cu referire şi la modificările intervenite în legi speciale, instanţa de recurs constată că nu au intervenit modificări nici cu privire la conţinutul constitutiv al infracţiunii şi nici cu privire la limitele minimă şi maximă ale sancţiunii.
În aceste condiţii, referitor la această infracţiune aplicarea legii penale mai favorabile se va face în raport de conţinutul vechii reglementări şi de sancţiunea prevăzută de această reglementare, cu limite de pedeapsă de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Este de menţionat că în aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată doar să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel către minim, mediu, sau maximul special, în raport de limitele prevăzute de legea nouă.
Tot astfel, este de menţionat că instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa după cum nici situaţia inversă nu este posibilă.
În concret, în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului Z.N. pentru infracţiunea de viol, instanţa de recurs, constatând diferenţa dintre minimul şi maximul special din legea nouă care prevede pedepse între 5 şi 12 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi şi respectiv de la 15 la 25 de ani închisoare şi interzicerea unor drepturi în cazul legii vechi, urmează a stabili un cuantum de pedeapsă pentru această infracţiune just proporţionalizat în raport şi de dispoziţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. privind reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de legea penală apreciază ca fiind mai favorabilă inculpatului.
Din actele dosarului rezultă că potrivit legii vechi, inculpatului Z.N. i s-a stabilit pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. anterior o pedeapsă principală de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale sau după considerarea ca executată a acesteia.
Făcând aplicarea dispoziţiilor legale menţionate şi proporţionalizând pedeapsa aplicată inculpatului, va reduce cuantumul acesteia de la 8 ani la 6 ani închisoare. Pentru identitate de motive, va menţine cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 374 alin. (4) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte pedeapsa complementară, este de observat că potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pedepsele complementare şi accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracţiunea comisă.
Aşa fiind, cum pedepsele complementare şi accesorii trebuie să aibă corespondent în legea nouă, acestea se vor executa în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă.
În ceea ce priveşte instituţiile autonome analizate în raport de incriminare şi de sancţiunea decurgând din incriminare cu referire la inculpatul M.A.N., aspectele relevate în decizie sunt incidente şi situaţiei inculpatului Z.N.
În ceea ce priveşte critica formulată de recurenta parte vătămată T.A.I. vizând cuantumul daunelor morale acordate de instanţa de fond şi menţinut ca atare de instanţa de prim control judiciar, instanţa de recurs, constatând că acestea sunt neîntemeiate, reţine următoarele:
În faţa instanţei de fond, părţii vătămate T.A.I. care era minoră şi încă elevă la data săvârşirii faptelor, i s-a desemnat avocat din oficiu de către instanţa de fond pentru a i se asigura o apărare efectivă.
Potrivit Sentinţei civile nr. 611 din 15 decembrie 2005 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, pentru minora T.A.I. s-a instituit măsura de protecţie - plasament la pârâta S.E., bunica paternă, dispunându-se şi delegarea exercitării drepturilor şi obligaţiilor părinteşti privitoare la persoana copilului către pârâta S.E., iar cele privitoare la bunurile copilului către preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, până la încetarea măsurii de plasament.
La termenul de judecată din data de 5 decembrie 2012, s-a dispus emiterea unei adrese către partea vătămată cu menţiunea de a prezenta în instanţă la termenul de judecată acordat pentru a menţiona dacă se constituie parte civilă în cauză.
La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2013, în lipsa părţii vătămate, parte a cărei prezenţă nu era obligatorie la judecată, dar în prezenţa avocatului desemnat din oficiu, procurorul a exercitat din oficiu acţiunea civilă pentru partea vătămată minoră T.A.I. cu suma de 10.000 euro cu titlu de daune morale.
Majorarea cuantumului daunelor morale nu a fost făcută în faţa instanţei de fond, fiind cerută doar odată cu motivele de apel ale părţii vătămate.
Este de observat că instanţa de fond a acordat daune materiale în cuantumul indicat de procuror, apreciindu-le ca justificate.
Curtea a apreciat că nu se impune majorarea daunelor morale acordate, cuantumul stabilit de instanţa de fond fiind apreciat ca unul care poate conduce la repararea prejudiciului moral cauzat prin faptele săvârşite de către inculpaţi.
În raport de cazul de casare invocat de recurenta parte civilă (art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.) şi de criticile formulate instanţa de recurs constată că solicitarea formulată nu se circumscrie motivului de recurs formulat, cuantumul daunelor morale neputând fi cenzurat î, contextul cadrului procesual menţionat.
Pentru considerentele arătate, văzând disp. art. 38515 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursul formulat de inculpaţii M.A.N. şi Z.N. împotriva Deciziei penale nr. 149/AP din data de 24 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a casa în parte decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 35 din data de 17 mai 2013 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov şi rejudecând în aceste limite va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului M.A.N. prin decizia penală atacată, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:
- 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.;
- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.
Va reduce de la 10 ani la 8 ani închisoare pedeapsa principală aplicată şi de la 5 ani la 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 68 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) şi 3 lit. c) şi f) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. d) C. pen.
Va menţine pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. anterior va contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul M.A.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 68 C. pen.
Va face aplicarea art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia penală recurată.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului Z.N. prin Sentinţa penală nr. 35 din data de 17 mai 2013 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:
- 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 3201 C. pen.;
- 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen.
Va reduce de la 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) lit. c) şi f) cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 77 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) C. pen. raportat la art. 68 C. pen.
Va menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. rap. la art. 68 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prev.de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului Z.N. şi va dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii obligaţiilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 68 C. pen.
Va face aplicarea art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilite prin decizia recurată.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 14 septembrie 2012 la 3 aprilie 2014.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru considerentele expuse urmează a respinge recursurile declarate de inculpatul C.C.C. şi de partea vătămată şi a lua act de retragerea recursului formulat de inculpatul S.S.A. împotriva aceleiaşi decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii M.A.N. şi Z.N. împotriva Deciziei penale nr. 149/AP din data de 24 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 35 din data de 17 mai 2013 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului M.A.N. prin decizia penală atacată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.;
- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.
Reduce de la 10 ani la 8 ani închisoare pedeapsa principală aplicată şi de la 5 ani la 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 68 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) şi f) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. d) C. pen.
Menţine pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. anterior contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul M.A.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 68 C. pen.
Face aplicarea art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia penală recurată.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului Z.N. prin Sentinţa penală nr. 35 din data de 17 mai 2013 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 3201 C. pen.;
- 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen.
Reduce de la 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) lit. c) şi f) cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 77 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) C. pen. raportat la art. 68 C. pen.
Menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. rap. la art. 68 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prev.de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului Z.N. şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii obligaţiilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 68 C. pen.
Face aplicarea art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilite prin decizia recurată.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 14 septembrie 2012 la 3 aprilie 2014.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul C.C.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.C. durata arestului preventiv de la 9 noiembrie 2012 la 3 aprilie 2014.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul Ş.Ş.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reprezentant legal al părţii vătămate S.E. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat C.C.C. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat Ş.Ş.A. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta S.E. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi M.A.N. şi Z.N., în sumă de câte 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 119/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1212/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... → |
|---|
