ICCJ. Decizia nr. 131/2014. Penal. Favorizarea infractorului (art. 264 C.p.). Furtul (art.208 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 131/A/2014

Dosar nr. 709/2/2012

Şedinţa publică din 21 mai 2014

Asupra apelului de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului,constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 563/F, pronunţată în Dosar nr. 709/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus:

l. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în. sarcina inculpatului V.C. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul V.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat (faptă din data de 29 mai 2011).

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86⁵ C. pen. rap. la art. 85 alin. (1) C. pen. a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 261 din 02 august 2011 pronunţată de Judecătoria Urziceni, definitivă-prin nerecurare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală 261 din 02 august 2011 pronunţată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin nerecurare şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente astfel:

- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa 261 din 02 august 2011 pronunţată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin nerecurare;

- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 274/04 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia penală nr. 66 din 21 mai 2010 a Tribunalului Ialomiţa.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 39 alin. (1) C. pen., ambele rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedepsele aplicate prin sentinţa 261 din 02 august 2011 pronunţată de Judecătoria Urziceni şi prin sentinţa penală nr. 274 din 04 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Urziceni şi a aplicat inculpatului V.C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată, durata prevenţiei inculpatului atât în cauza de faţă, cât şi în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1606/330/2009 al Judecătoriei Urziceni, astfel: de la data de 29 ianuarie 2009 la data de 17 iunie 2009 şi de la data de 15 decembrie 2011 la data de-10 mai 2012;

2. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.C. din infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (faptă din data de 29 mai 2011).

În baza art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.C. prin sentinţa penală nr. 274 din 04 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia penală nr. 66 din 21 mai 2010 a Tribunalului Ialomiţa, dispunând executarea acesteia cumulat cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul M.C. având de executat pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată, durata prevenţiei în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1606/330/2009 al Judecătoriei Urziceni de la data de 23 ianuarie 2009 la data de 17 iunie 2009.

În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii V.C. şi M.C. la plata sumei de 700 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 300 lei reprezintă onorariul apărătorilor din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotăra astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 2095 pronunţată la data de 14 iunie 2013 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii V.G., V.C. şi M.C. împotriva sentinţei penale nr. 484/F din data de 29 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, dispunându-se rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Bucureşti, exclusiv sub aspectul aplicării dispoziţiilor legale care rezultă din situaţiile antecedentelor penale ale inculpaţilor V.C. şi M.C.

Pentru a decide astfel, în privinţa celor doi inculpaţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat ca fiind întemeiată critica parchetului în sensul că instanţa de fond nu a examinat efectiv şi integral cererile procurorului cu privire la consecinţele juridice ale datelor rezultate din fişele de cazier, iar în raport de principiul relevat de Decizia nr. 70/2007 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii privind necesitatea respectării dublului grad de jurisdicţie şi exercitării controlului judiciar a apreciat că se impune admiterea recursului parchetului şi în aceste limite şi ale inculpaţilor V.C. şi M.C. şi rejudecarea cauzei cu referire la aplicarea dispoziţiilor legale care rezultă din situaţiile antecedentelor penale ale celor doi inculpaţi, instanţa de recurs menţionând expres că parchetul nu a criticat şi individualizarea pedepselor.

Având în vedere dispoziţiile art 385 indice 18 C. proc. pen., conform cărora instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de recurs, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea recursului, dar şi obligaţia de a-se pronunţam limitele in care hotărârea a fost casată, Curtea-de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a reţinut următoarele:

Inculpaţii V.C. şi M.C. au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 585/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din data de 26 ianuarie 2011, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, faptă prev. art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., sub forma complicităţii -în ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.C., reţinându-se că inculpaţii V.G. şi M.C. au sustras dintr-un autoturism aparţinând părţii vătămate P.M.V. o geantă, iar inculpaţii V.C. şi R.B. au asigurat paza locului prin supravegherea zonei.

S-a reţinut că existând informaţii în sensul că inculpatul G.C. şi numitul O.C., ambii lucrători de poliţie în cadrul Poliţiei Municipiului Urziceni, manifestau toleranţă cu privire la comiterea de infracţiuni de către anumite persoane, s-ă procedat la interceptarea mai multor posturi telefonice, inclusiv al inculpatului G.C.

Astfel, s-a constatat că la data de 29 mai 2011 inculpatul M.C. l-a sunat pe inculpatul V.G., acesta fiind împreună cu inculpaţii R.B. şi V.C. şi a comunicat că într-un autoturism parcat pe strada unde locuieşte, a observat o geantă plină cu bani şi i-a solicitat sprijinul pentru sustragerea genţii.

Inculpatul M.C. a făcut această solicitare, având în vedere că numitul V.G. era minor şi ar fi scăpat mai uşor de rigorile legii în cazul în care ar fi fost prinşi.

Inculpatul V.C. a declarat: „la un moment dat G. a fost sunat de V. care i-a comunicat că a observat o geantă într-un autoturism parcat pe o stradă, în oraşul Urziceni şi ne-a chemat pe toţi să îl ajutăm să sustragă acea geantă. Am stabilit ca eu cu R.B. să asigurăm paza prin supravegherea locului, la o distanţă de 100 metri, în timp ce V.G. împreună cu M.C. au sustras geanta din autoturism. Arăt că V.G. este cel care a spart geamul autoturismului cu o piatră. După comiterea furtului V. şi M. s-au refugiat în curtea lui M.C."

Inculpaţii au arătat că în interiorul genţii au găsit mai multe acte şi un portofel cu suma de 300 lei, sumă pe care au împărţit-o în mod egal, iar documentele şi portofelul au rămas în posesia inculpatului V.C.

Cu ocazia primei judecăţi în fond, inculpaţii V.C. şi M.C. au arătat că recunosc faptele comise, că îşi însuşesc materialul probator administrat în faza de urmărire penală şi doresc să fie judecaţi potrivit procedurii simplificate stabilite de art. 320¹ C. proc. pen., astfel că având în vedere caracterul irevocabil al declaraţiei date potrivit art. 320¹ alin. (3) C. proc. pen. şi limitele rejudecării, Curtea constată că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpaţi.

Astfel, declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor V.C. şi M.C. se coroborează pe deplin cu declaraţiile coinculpaţilor, declaraţiile învinuitului C.C. şi ale martorului B.S. şi procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică, Curtea a reţinut că inculpatul M.C. a sustras prin efracţie din autoturismul părţii vătămate - P.M.V. şi o sumă de bani, împreună cu inculpatul V.G., minor la data faptei, respectiv 29 mai 2011, în timp ce inculpatul V.C. împreună cu R.B. au asigurat paza şi supravegherea locului, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., respectiv complicitate la această infracţiune.

Din fişa de cazier a inculpatului V.C. a reieşit că anterior săvârşirii infracţiunii ce face obiectul cauzei (29 mai 2011), acesta a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 274 din 04 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia penală nr. 66 din 21 mai 2010 a Tribunalului Ialomiţa, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, astfel încât în raport de această condamnare sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., infracţiunea dedusă judecăţii fiind săvârşită în termenul de încercare, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice în acest sens.

În ceea ce priveşte antecedenţa penală a inculpatului M.C., Curtea a constatat că în raport de condamnarea la 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 85 din 07 aprilie 2009 de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia penală 163 din 02 decembrie 2009 a Tribunalului Ialomiţa, pedeapsă executată la data de 23 mai 2011, anterior datei la care a fost comisă fapta dedusă judecăţii, respectiv 29 mai 2011, fiind incidente dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen.

Totodată, prin sentinţa penală nr. 274 din 04 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia penală nr. 66 din 21 mai 2010 a Tribunalului Ialomiţa, s-a dispus condamnarea inculpatului M.C. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, astfel încât în raport de această condamnare sunt incidente şi dispoziţiile art 37 lit. a) C. pen., infracţiunea dedusă judecăţii fiind săvârşită în termenul de încercare, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice în acest sens.

La stabilirea pedepselor fi aplicate inculpaţilor, Curtea a avut în vedere limitele rejudecării, precum şi faptul că înscrisurile în circumstanţiere depuse de inculpatul V.C. nu au fost de natură a modifica datele referitoare la persoana acestuia, şi având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei ce rezultă din modalitatea de comitere şi împrejurările agravante, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, Curtea a aplicat inculpatului V.C. pedeapsa de 3 ani închisoare şi inculpatului M.C. pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În ceea ce priveşte tratamentul sancţionator aplicat inculpatului V.C., Curtea a constatat că prin sentinţa penală nr. 261 din 02 august 2011 pronunţată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin nerecurare s-a dispus condamnarea inculpatului V.C. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni şi constatându-se că infracţiunea este concurentă cu infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea anterioară, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 274 din 04 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Urziceni şi contopirea cu pedeapsa aplicată, executarea pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare fiind suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani. În consecinţă, constatând şi că fapta dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunea în considerarea căreia a survenit această din urmă condamnare a inculpatului, Curtea a apreciat că în cauză nu sunt incidente, iar dispoziţiile speciale privind sancţionarea recidivei postcondarnnatorintenţionate în termenul de încercare, dată fiind identitatea de raţionament cu situaţia la care s-a raportat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 42/2008 dată în recurs în interesul legii prin care a statuat în sensul că „în cazul în care instanţa este învestită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare ce suspendarea condiţionată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 85 C. pen." Astfel, nu au fost identificate argumente obiective care să susţină aplicarea dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării în situaţia în care cele două infracţiuni ar fi judecate separat, iar nu concomitent.

II. Împotriva sentinţei penale nr. 563/F din 21 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au declarat recurs inculpaţii V.C. şi M.C.

În motivarea recursului inculpaţii au solicitat aplicarea prevederilor art. 5 C. pen. şi au depus acordul de mediere încheiat la data de 11 aprilie 2014 cu partea civila P.V.M.

Calea de atac formulată de inculpaţi a fost recalificată drept apel.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând sentinţa apelată apreciază calea de atac declarată declarată de inculpaţii V.C. şi M.C. ca fiind fondată, sub aspectul aplicării art. 5 C. pen. pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 21 mai 2014. De la data pronunţării sentinţei penale, 21 noiembrie 2013 şi până la data soluţionării apelului a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare noul C. pen., au intrat în vigoare Legea nr. 87/2012 cu referire la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost pronunţată Decizia nr. 2/2014 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (M. Of. nr. 319 din 30 aprilie 2014) şi Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 de către Curtea Constituţională (M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014) şi, în plus, s-a evidenţiat o jurisprudenţă constantă şi cunoscută prin publicare cu privire la aplicarea instituţiilor autonome de drept penal, de la 01 februarie 2014 (data intrării în vigoare a noului C. pen.), până la 20 mai 2014 (data publicării Deciziei nr. 265 a Curţii Constituţionale a României), dar şi pentru perioada anterioară 1969-2014, în contextul evoluţiei legislaţiei în prezent abrogate.

Caracterul, de izvor de drept penal este recunoscut deciziilor C.C.R. şi celor pronunţate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în unificarea practicii judiciare, dar şi jurisprudenţei naţionale constante şi cunoscute, astfel încât oridecâte ori generează reguli de drept substanţial vor fi analizate în succesiunea legilor penale, pentru determinarea celei mai favorabile.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpaţi instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi. In examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. In examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilorreferitoure la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi.

Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din caracterizarea în drept a faptei cercetate. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina încriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din " incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi inculpaţii, având în vedere că, deşi un text de .lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru inculpată conduce la dezincriminarea faptei faţă de aceasta.

Art. 208 C. pen. Furtul". Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, far a consimţământul acestida, în scopul de a si-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 12 ani.

Se considera bunuri mobile si orice energie care are o valoare economica, precum si înscrisurile.

Fapta constituie furt chiar daca bunul aparţine în întregime sau în parte faptuitoruhd, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau deţinerea legitima a altei persoane.

De asemenea, constituie furt luarea în condiţiile alin. (1) a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept."

Articolul. 209 C. pen. Furtul calificat. (1) Furtul săvârşit în următoarele împrejurări:

a) de doua sau mai multe persoane împreuna;

b) de o persoana având asupra sa o arma sau o substanţa narcotica;

c) de către o persoana mascata, deghizata sau travestită;

d) asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-si exprima voinţa sau de a se apară;

e) într-un loc public;

f) într-un mijloc de transport în comun;

g) în timpul nopţii;

h) în timpul unei calamităţi;

i) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fora drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează si furtul privind:

a) un bun care face parte din patrimoniul cultural;

b) un act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.

(3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri:

a) Tiței, gazolina, condensat, etan lichid, benzina, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;

b) Componente ale sistemelor de irigaţii;

c) Componente ale reţelelor electrice;

d) Un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenta publica;

e) Un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferata, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru; instalaţii de siguranţa și dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian și componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de transport aferente;

g) Bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului si a persoanelor pe drumurile publice;

h) Cabluri, linii, echipamente si instalaţii de telecomunicaţii, radio comunicaţii, precum si componente de comunicaţii se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 18 ani.

(3) Furtul care a produs consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

(4) În cazul prevăzut la alin. 3 lit. a), sunt considerate tentativa si efectuarea de săpaturi pe terenul aflat în zona de protecţie a conductei de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum si deţinerea, în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisterna, a stuturîlor, instalatiilor sau oricăror altor dispozitive deprindere ori perforare.

"Art. 228 C. pen. Furtul "(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţămăntid acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

( 5) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane.

( 2) Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice altfel de energie care are valoare economică."

Art. 229 C. pen. Furtid calificat (1). Furtul săvârşit în următoarele împrejurări:

a) într-un mijloc de transport în comun;

b) în timpul nopţii;

c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

d) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase;

e) prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Dacă furtul a fost săvârşit în următoarele împrejurări:

a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;

b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;

d) de o persoană având asupra sa o armă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

(3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri:

a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;

b) componente ale sistemelor de irigaţii;

c) componente ale reţelelor electrice;

d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă publică;

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;

f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;

g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Art. 231 Plângerea prealabilă şi împăcarea.

(1) Faptele prevăzute în prezentul capitol, săvârşite între membrii de familie, de către un minor în paguba tutorelui ori de către cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta, se pedepsesc numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(2) în cazul faptelor prevăzute de art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 230, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. În ceea ce priveşte aplicarea legii de dezincriminare pentru infracţiunea de furt califcat se constată că agravanta de la lit. a) din art. 208-209 C. pen. anterior, se circumscrie agravantei prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen., având în vedere modalitatea de săvârşirea a infracţiunilor de furt calitficat, astfel că aceste dispoziţii legale vor.fi reţinute pe lângă infracţiunea de furt calificat prevăzută de noua reglementare.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de vechea lege penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. anterior, a intrat în vigoare art. 228 - 229 C. pen. care cuprinde toate celelalte elemente din acuzaţia pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, însă dispoziţiile art. 229 C. pen., nu mai cuprind agravantele săvârşirii faptei de două sau mai multe persoane împreună sau într-un loc public. Elementul material al laturii obiective în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii V.C. şi M.C., furt nu prezintă diferenţe între art. 208 din C. pen. anterior şi art. 228 C. pen. Renunţarea la elementele circumstanţiale ale săvârşirii faptei de două sau mai multe personae împreună şi într-un loc public (prevăzut în art. 208 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen. anterior), care dădeau faptei comise de inculpat un caracter calificat, nu afectează existenţa infracţiunii în forma, incriminată în art. 229 C. pen. întrucât art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. prevede în contiunare a variant agravantă săvârşirea furtului prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase

Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche (art. 208-209 alin. (1) lit. a), e) şi i), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. anterior) şi efectele acuzaţiei în legea nouă (art. 228-229 lit. d) cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen.

- Legea veche prevedea sancţiunea închisorii de la 3 la 15 de ani pentru furtul calificat prevăzut de art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi i), limitele fiind reduse la 2-10 ani ca urmare a reţinerii cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

- Legea nouă prevede sancţiunea cu închisoarea de la 1 la 5 de ani pentru furtul calificat prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. e) respectiv de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni închisoare pedeapsă redusă ca urmare a reţinerii cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. Legea nouă, fiind mai favorabilă faţă de legea veche va retroactiva.

În cee ace priveşte circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, se constată că aceasta a fost preluată în mod identic de dispoziţiile art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen.

Referitor la existenţa recidivei şi a tratamentului sancţionator, Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă întrucât regimul sancţionator al recidivei prevăzute de noul C. pen. este mai sever, pedepsele stabilite pentru fiecare faptă concurentă fiind contopite potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni, cu aplicarea sporului obligatoriu.

Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează. în aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub nici un aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situaţia persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravenţională,, după caz.

Astfel, prin proces verbal de închidere a medierii, încheiat la data 11 aprilie 2014 în baza Contractului de Mediere din data 11 aprilie 2014, s-au stabilit următoarele:

- "în urma procedurii de mediere care a făcut obiectul contractului cu numărul de mai sus al Biroului de Mediator -L.F., în care d-na. L.F., a avut calitatea de mediator,la care au participat:

1. V.C., domiciliat in Municipiul Urziceni, Judeţul Ialomiţa și,

2. P.V.M. , domiciliat în Constanta, Judeţul Constanta, având calitatea de părţi, s-a ajuns la următorul rezultat:

Înţelegere totală, părţile au ajuns la o înţelegere scrisa materializata prin Acordul de mediere din 11 aprilie 2014, înregistrat de „Birou de Mediator - L.F." din 11 aprilie 2014, acord ce include toate clauzele consimţite de către acestea, liber exprimate si neafectate de niciun viciu de consimţământ.

Acordul de mediere si prezentul proces verbal de închidere a medierii au fost redactate de către mediator, având acordul unanim al pârtilor.

Părţile au citit acordul de mediere, i-au ințeles conţinutul în integralitate, drept pentru care au semnat în prezența mediatorului, în 4 (patru) exemplare, fiecare exemplar având 2 (doua) pagini, din care, câte un exemplar revine părților, unul pentru mediator și unul pentru instanţă.

Prezentul proces verbal de închidere a medierii a fost emis in 4 (patru) exemplare, fiecare exemplar având 2 (doua) pagini, din care, câte un exemplar revine pâăților, unul pentru mediator și unul pentru instanţă şi au decis încheierea prezentului acord de mediere după cum urmează:

Subsemnatul V.C. :

1. Recunosc pretenţiile constând în suma de 1.500 lei, formulate de partea vătămată P.V.M., reprezentând despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a săvârşirii infracţiunii de furt calificat şi mă oblig să le plătesc după cum urmează: astăzi 11 aprilie 2014, data încheierii acordului de mediere, suma de 1.000 lei pe data de 21 mai 2014, suma de 500 lei.

2. Sunt de acord cu încetarea procesului penal ce face obiectul Dosarului penal nr. 709/2/2012 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, ca urmare a împăcării mele cu partea vătămată P.V.M. Subsemnatul P.V.M.:

1. Sunt de acord cu primirea sumei de 1.500 lei, reprezentând despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare săvârşirii infracţiunii de furt calificat si declar că prin primirea sumei de 1.500 lei, în următoarea modalitate:

- astăzi 11 aprilie 2014, data încheierii acordului de mediere, suma de 1.000 lei

- pe data de 21 mai 2014, suma de 500 lei, consider pretenţiile mele pe deplin si irevocabil satisfăcute si declar ca nu mai am nici o pretenţie, de nici un fel, împotriva numitului V.C., in legătura cu săvârşirii infracţiunii de furt calificat

2. Sunt de acord cu înlăturarea răspunderii penale si încetarea procesului penal ce face obiectul Dosarului penal nr. 709/2/2012 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti ca urmare a împăcării mele cu inculpatul V.C.

Noi părţile:

Declarăm că ne-am împăcat şi cunoscând prevederile C. pen. prin care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, înţelegem să încheiem prezentul acord de mediere şi să-l depunem la instanţa de judecată în vederea încetării procesului penal pornit faţă de inculpatul V.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, prev. de C. pen.

Prezentul acord are valoarea unui înscris sub semnătură privată şi nu conţine clauze care să aducă atingere legii şi ordinii publice şi poate fi supus verificării notarului public în vederea autentificării ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată.

Încheiat azi, 11 aprilie 2014 la Biroul de Mediator L.F. din Constanţa, în 4 (patru) exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte, mediator și instanţa acest înscris fiind urmat de semnăturile părţilor şi cea a mediatorului.

De asemenea, prin procesele verbale încheiate la data 11 aprilie 2014 în baza Contractului de Mediere din data 11 aprilie 2014, s-au stabilit următoarele:

- "în urma procedurii de mediere care a făcut obiectul contractului cu numărul de mai sus al Biroului de Mediator - L.F., în care d-na. L.F., a avut calitatea de mediator,la care au participat:

1. M.C., domiciliat în mun. Urziceni, Judeţul Ialomiţa, reprezentat de Avocat E.L.M., prin împuternicire avocaţială și,

2. P.V.M. , domiciliat în Constanta, Judeţul Constanta, având calitatea de părţi, s-a ajuns la următorul rezultat:

Înţelegere totală

Părţile au ajuns la o înţelegere scrisa materializata prin Acordul de Mediere din 11 aprilie 2014, înregistrat de „Birou de Mediator – L.F." cu numărul de ieşire din 11 aprilie 2014, acord ce include toate, clauzele consimţite de către acestea, liber exprimate si neafectate de niciun viciu de consimţământ.

Acordul de mediere si prezentul proces verbal de închidere a medierii au fost redactate de către mediator, având acordul unanim al pârtilor.

Părţile au citit acordul de mediere, i-au inteles conţinutul in integralitate, drept pentru care l-au semnat in prezenta mediatorului, la data de 11 aprilie 2014, data redactării, in 4 (patru) exemplare, fiecare exemplar având 2 (doua) pagini, din care, cate un exemplar revine pârtilor, unul pentru mediator si unul pentru instanţa şi au decis încheierea prezentului,

Acord de mediere după cum urmează:

Subsemnatul M.C. :

- astăzi 11 aprilie 2014, data încheierii acordului de mediere, suma de 1.000 lei

- pe data de 21 mai 2014, suma de 500 lei.

1. Sunt de acord cu primirea sumei de 1.500 lei, reprezentând despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare săvârşirii infracţiunii de furt calificat declar că prin primirea sumei de 1.500 lei, în următoarea modalitate:

- astăzi 11 aprilie 2014, data incheierii acordului de mediere, suma de 1.000 lei

- pe data de 21 mai 2014, suma de 500 lei, consider pretenţiile mele pe deplin si irevocabil satisfăcute si declar ca nu mai am nici o pretenţie, de nici un fel, impotriva numitului M.C., in legătura cu săvârşirii infracţiunii de furt calificat.

2. Sunt de acord cu înlăturarea răspunderii penale și încetarea procesului penal ce face obiectul Dosarului penal nr. 709/2/2012 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti ca urmare a împăcării mele cu inculpatul M.C.

Noi părţile:

Menţionăm faptul că la încheierea prezentului acord de mediere, au fost aplicate dispoziţiile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, în sensul că mediatorul a vegheat ca pe parcursul medierii dreptul fiecărei părţi la asistenţă juridică să fie garantat. Prezentul acord are valoarea unui înscris sub semnătură privată şi nu conţine clauze care să aducă atingere legii şi ordinii publice şi poate fi supus verificării notarului public în vederea autentificării ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată.

Încheiat azi, 11 aprilie 2014 la Biroul de Mediator L.F. din Constanţa, în 4 (patru) exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte, mediator si instanţa."

Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., există caz care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, atunci când:

g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;

Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (2) C. proc. pen. în cursul judecăţii acţiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal."

Potrivit art. 159 C. pen. -,, (1) împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres. (2) împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă. (3) împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei."

- (...) Art. 60¹ din Legea nr. 192/2006, privind medierea si organizarea profesiei de mediator, prevede că:

- (1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluţionare a conflictelor, părţile și/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:

- (...) g) în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea pârtilor Matura răspunderea penala, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima își exprimă consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreuna cu făptuitorul; dacă victima refuză să participe împreună cu făptuitorul, şedinţa de informare se desfăşoară separat.

Or, potrivit noilor reglementări cu referire la infracţiunea de furt şi furt calificat prevăzute de art. 228, 229, alin. (1) C. pen., art. 23 alin. (2), C.pen., prevede că împăcarea înlătură răspunderea penală.

Aşadar, din economia acestor dispoziţii legale evocate anterior, rezultă că împăcarea este posibilă numai în măsura în care este prevăzută expres, conform art. 159 alin. (1) C. pen., în speţa de faţă se constată că în art. 231 alin. (2) C. pen., împăcarea este prevăzută în mod expres.

De asemenea se constată că potrivit art. 159 alin. (2) C. pen., împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.

În speţa de faţă, se constată că părţile au încheiat acordul de mediere în prezentul dosar, respectiv Dosar nr. 709/2/2012, aflat pe rolul Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie, înscris prin care s-a arătat că părţile sunt de acord cu împăcarea, despăgubirea domnului P.V.M. în calitate de parte vătămată în dosarul mai sus menţionat, precum şi cu stingerea în totalitate a litigiului.

De asemenea s-a menţionat că părţile înţeleg faptul că prin împăcarea lor sunt aplicabile prevederile art. 16, alin. (1), lit g) şi art. 17,. alin. (2), din Noul C. proc. pen., coroborat cu art. 132, alin. (2) din Vechiul C. pen. şi este înlăturată răspunderea penală.

Totodată s-a menţionat că domnul P.V.M. nu mai are pretenţii civile prezente şi viitoare în dosarul mai sus menţionat şi înţelege să se împace cu părţile şi consimte să stingă acţiunea penală prin încetarea procesului penal ca urmare a împăcării cu inculpaţii din dosarul mai sus menţionat.

Înalta Curte, constatată nemijlocit acordul de voinţă al inculpaţilor şi al părţii civile M.C. de a se împăca, exprimat în şedinţa de judecată de către aceste părţi, personal.

Aşadar, dând eficienţă dispoziţiilor art. 159 alin. (2) teza finală C. pen., potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă, Înalta Curte, va dispune, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor V.C. şi M.C., luând act de împăcarea părţilor, manifestare de voinţă ce a fost consfinţită prin acordul de mediere încheiat între părţi şi redat în integralitate anterior.

Faţă de cele ce preced, se vor admite apelurile declarate de inculpaţii V.C. şi M.C., împotriva sentinţei penale nr. 563/F din 21 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Se va desfiinţa în parte sentinţa penală recurată şi rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică a faptelor, cu privire la inculpatul V.C., din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. anterior cu aplic.art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 320 alin. (7) C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică a faptelor cu privire la inculpatul M.C., din infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. anterior cu aplic.art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior, art. 320¹C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., va dispune încetarea-procesului.

V.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii împăcării.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal împotriva inculpatului M.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior, art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării.

În baza art. 159 alin. (2) teza finală C. pen. şi art. 60¹ şi urm. din Legea nr. 192/2006, modificată şi republicată, va stinge acţiunea civilă, luând act de acordul de mediere intervenit între părţi.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţi, vor rămâne în sarcina statului, iar sumele de câte 100 lei reprezentând onorariul parţial al apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate, de inculpaţii V.C. şi M.C., împotriva sentinţei penale nr. 563/F din 21 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Desfiinţează în parte sentinţa penală recurată şi rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptelor, cu privire la inculpatul V.C., din infracţiunea prevăzută de art. . 26 C. pen. anterior raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. anterior cu aplic.art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptelor cu privire la inculpatul M.C., din infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. anterior cu aplic.art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior, art. 320¹C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului V.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 171 lit. a), ca urmare a intervenirii împăcării.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. dispune încetarea procesului penal împotriva inculpatului. M.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior, art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării.

În baza art. 159 alin. (2) teza finală C. pen. şi art. 60¹ şi urm. din Legea nr. 192/2006, modificată şi republicată, stinge acţiunea civilă, luând act de acordul de mediere intervenit între părţi.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţi, rămân în sarcina statului, iar sumele de câte 100 lei reprezentând onorariul parţial al apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 984/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2068/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 131/2014. Penal. Favorizarea infractorului (art. 264 C.p.). Furtul (art.208 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs