ICCJ. Decizia nr. 1392/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1392/2014

Dosar nr. 5864/110/2011

Şedinţa publică din 18 aprilie 2014

Asupra recursului penal de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 48/D/2013 din data de 19 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Bacău, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din trei infracţiuni de trafic de droguri, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, într-o singură în formă continuată de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv din art. 290 C. pen., în art. 290 alin. (1) C. pen. şi s-a dispus condamnarea inculpatului M.A., ocupaţia administrator de firme, fără antecedente penale, domiciliat în Bacău jud. Bacău, pentru săvârşirea infracţiunilor:

a) trafic de droguri, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., respectiv, dreptul de a alege şi de a fi ales, dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, cât şi dreptul de a fi administrator de drept şi de fapt al unor societăţi comerciale, pe timp de 5 ani şi;

b) fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., la pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale de mai sus în pedeapsa cea mai grea, la care adaugă pedeapsa complementară.

Pedepse de executat - 10 (zece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea facturilor fiscale din 22 iunie 2010 şi din 28 iunie 2010 emise de L.T.D.W. (fila 28-29 vol. I dosar urmărire penală).

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, coroborat cu art. 118 alin. (5) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat echivalentul în lei a 16599,5 euro (16219 + 380,5) dobândită prin valorificarea drogurilor către SC P. SRL Bacău şi SC S. SRL Cluj.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, coroborat cu art. 118 lit. f) C. pen.ă, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 39,25 g. mefedronă în amestec cu etcatinomă, care a mai rămas după efectuarea analizelor de laborator din totalul de 4 1,75 g identificate în cele 157 plicuri autosigilante prevăzute cu inscripţia “P.” din totalul de 168 plicuri, aflate în C.C.D. a I.G.P.R. - D.C.E.O. (dovada din 15 iulie 2010, fila 15 vol.I dosar urmărire penală).

S-a dispus comunicarea hotărârii după ce va rămâne definitivă la Oficiu Registrului Comerţului Bacău.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 4000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 95/D/P/2010 din 02 noiembrie 2011, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului M.A., cu domiciliu în Bacău, jud. Bacău, administrator de societăţi comerciale pentru săvârşirea a 3 (trei) infracţiuni de trafic intern ilicit de droguri de mare risc, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi a unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută şi pedepsită de art 290 C. pen., constând în aceea că:

- în perioada februarie 2010-12 iulie 2010 a deţinut droguri de mare risc, pe care le-a ambalat şi etichetat sub denumirea de “P.”, produs ce conţinea mefedronă în amestec cu etcatinonă, cunoscând caracterul ilegal al deţinerii produsului, drogul din compoziţia acestuia făcând parte din tabelul I anexa la L. 143/2000, modificată;

- în perioada aprilie-mai 2010, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale a deţinut, pus în vânzare şi vândut, în baza unor facturi fiscale, droguri de mare risc către SC P. SRL Bacău, droguri ambalate şi etichetate sub denumirea “L.” produs ce conţinea un drog de marte risc (fluorometcatinonă/flefedronă) în amestec cu etcatinonă şi pe care le-a deţinut şi anterior intervalului de timp menţionat, cunoscând caracterul ilegal al deţinerii şi comercializării acestuia;

- în cursul lunii octombrie 2009, în calitate de administrator al SC W.L.T.D. UK a deţinut, pus în vânzare şi comercializat, către SC S.C. SA" Cluj - Napoca, în baza facturii fiscale din 30 octombrie 2009, un număr de 100 pliculeţe a 0,5 g. din produsul „B.O.L., produs ce conţinea T.H.C. - drog de risc, inclus în tabelul III anexa la Legea nr. 143/2000;

- în cursul lunii octombrie 2010, a întocmit în fals două facturi fiscale în numele SC W.L.T.D. UK, din 22 iunie 2010 şi din 28 iunie 2010 către SC W.S. SRL Bacău, care justifică 170 plicuri “P.” a câte 0,25 g/plic, facturi fiscale care nu erau înregistrate în contabilitatea societăţii, fiind emise doar pentru a dovedi provenienţa şi deţinerea licită a produsului “P.”, care conţinea droguri de mare risc.

La termenul din 10 ianuarie 2013, procurorul de şedinţă a cerut schimbarea încadrării juridice, din trei infracţiuni de trafic intern ilicit de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în formă continuată.

Din întregul material probator administrat în cauză, rezultă următoarea situaţie de fapt:

La data de 21 februarie 2011, inculpatul M.A. a fost trimis în judecată împreună cu alte persoane, pentru comiterea mai multor infracţiuni, printre care pentru trafic internaţional ilicit de droguri de risc, trafic intern ilicit de droguri de risc, organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor de trafic de droguri, comise până la data de 09 martie 2010, moment în care a avut loc acţiunea de descindere a organelor de urmărire penală la domiciliile inculpaţilor, cât şi la sediile şi punctele de lucru ale societăţilor comerciale administrate de aceştia.

În condiţiile în care O.U.G. nr. 6/2010 a fost publicată în M. Of. al României nr. 100, la data de 15 februarie 2010, potrivit prevederilor art. 3 din acest act normativ, inculpatul avea obligaţia ca, în decurs de 10 zile să distrugă, pe cheltuiala proprie şi cu respectarea prevederilor legale, plantele şi substanţele pe care le deţinea (alin. (1)) şi să nu desfăşoare activităţi specifice traficului şi a altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional, aşa cum sunt definite prin Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

SC W.S. SRL Bacău, având ca obiect de activitate declarat comerţul cu amănuntul de produse alimentare, băuturi şi tutun, a fost înfiinţată în anul 2009, având ca administrator pe numita Bo.E.R.

Prin procura autentificată din 20 mai 2010, numita B.E.R. l-a împuternicit pe inculpatul M.A. ca să o reprezinte în faţa oricărei persoane fizice sau juridice, a încheia acte de administrare şi conservare a bunurilor societăţii, a negocia, încheia şi derula contracte economice, acesta având astfel mandat de administrare al societăţii. Iniţiativa înfiinţării SC W.S. SRL Bacău a aparţinut inculpatului M.A., care, în fapt a desfăşurat activităţi de comercializare a produselor etnobotanice, încă de la înfiinţarea acestei societăţi, aspect confirmat şi de cercetările ce s-au efectuat în Dosarul nr. 197/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Bacău.

La.data de 23 iunie 2010, inculpatul M.A. s-a deplasat la sediul B.C.C.O. Bacău, unde a predat organelor de urmărire penală un plic care conţinea o pulbere de culoare albă, având inscripţionată pe una din feţe cuvântul “P.” -0,25 g, iar pe verso era trecut modul de folosire, compoziţia (ingrediente) şi diferite atenţionări. Despre produsul respectiv, inculpatul a declarat că este un eşantion dintr-un produs pe care doreşte să-l comercializeze prin intermediul SC W.S. SRL Bacău, pe care o administra, solicitând a se stabili dacă produsul respectiv conţinea substanţe interzise de Legea nr. 143/2000, prin efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice chimice. Inculpatul mai deţinea 37 de plicuri din acelaşi produs, care au rămas în custodia sa, până la stabilirea compoziţiei chimice a produselor din eşantionul prezentat.

Întrucât în urma analizelor de laborator efectuate în cadrul L.A.P.D. din Iaşi a rezultat faptul că proba înaintată conţinea 0,25 g 4 metilmetcatinonă (Mefedronă) - substanţă prevăzută în tabelul anexa 1 al Legii nr. 143/2000, la data de 12 iulie 2010, organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Bacău s-au sesizat din oficiu de faptul că M.A. a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece la data de 23 iunie 2010 s-a prezentat la sediul B.C.C.O. Bacău deţinând asupra sa un pliculeţ ce conţinea o substanţă pulverulentă de culoare albă, ambalată în carton cu inscripţia „P. - 0,25 gr", despre care a declarat că intenţionează să o pună în vânzare prin intermediul SC W.S. SRL Bacău.

Inculpatul a predat cele 37 pliculeţe conţinând produsul „P. - 0,25 gr", rămase în posesia sa încă de la data de 23 iunie 2010, precum şi un număr de 130 plicuri de hârtie de culoare negru cu alb, având inscripţionat pe una din feţe cuvântul „B. - 0,25 g" şi 56 plicuri din material plastic, de culoare neagră având pe una din feţe inscripţia „B.P. - 0,08 gr", ce conţinea substanţe de provenienţă şi natură necunoscută.

În cauză s-a procedat la efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice chimice, în vederea stabilirii naturii substanţelor ridicate de la inculpat.

Din raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 2011 al L.A.P.D. Iaşi, rezultă faptul că în cele 17 plicuri autosigilante s-au găsit 41,75 g de substanţe pulverulentă de culoare albă care conţinea mefredonă în amestec cu etcatinonă, mefedronă făcând parte din tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2010, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Mefedronă a fost inclusă în tabelul I anexă la Legii nr. 143/2000, la data de 15 februarie 2010, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010, substanţă inclusă în categoria drogurilor de mare risc.

Etcatinona a fost introdusă în tabelul III anexă la Legea nr. 143/2000, prin H.G. nr. 575 din 22 iulie 2010.

Aceiaşi constatare tehnico-ştiinţifică a stabilit că în plicurile inscripţionate cu B.-0,25 g şi B.P. - 0,08 gr, nu au fost identificate substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului conform Legii nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr. 575/2010, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Fiind întrebat de provenienţa substanţelor, M.A. a declarat că este administratorul împuternicit al SC W.S. SRL Bacău din data de 20 mai 2010, calitate în baza căreia a achiziţionat de la SC W. LTD din Anglia, la care este administrator statutar produsul “P.”.

În realitate însă, produsul “P.” nu există pe piaţă, fiind „creaţia" inculpatului M.A., care a declarat că achiziţiona substanţele de pe internet, de pe diferite site-uri, după care le introducerea în circuitul economic, sub diferite denumiri, una dintre ele fiind P.

Inculpatul a mai arătat că SC W. LTD din Anglia a achiziţionat produsul conţinând substanţe interzise din China, pe bază de comandă făcută personal pe internet, fără a preciza Site-ul, comanda vizând în fapt mai multe substanţe ce conţineau etcatinonă, F.M.C. şi M.D.P.V., pe care, ulterior le-a amestecat în scopul realizării amestecului denumit ulterior P. Inculpatul a precizat că deşi a comandat substanţele susmenţionate din China, în numele SC W. LTD din Marea Britanie, livrarea a fost făcută în fapt, la sediul SC W.S. SRL Bacău în perioada martie - iunie 2010, când a primit un colet, prin intermediul firmei D.H.L.

Substanţele primite în condiţiile descrise mai sus, au fost depozitate în cadrul SC E.M.G. SA, la care de asemenea inculpatul M.A. era administrator. La această firmă, substanţele au fost porţionate, amestecate şi ambalate, după care, a refacturat produsul finit, denumit P. în numele SC W.L.T.D. din Anglia către SC W.S. SRL Bacău.

Pentru a dovedi cele declarate, inculpatul a prezentat procurorului două facturi, din 22 iunie 2010 şi din 28 iunie 2010, emise de către SC W.L.T.D. UK către SC W.S. SRL Bacău, pentru justificarea provenienţei produsului P., arătând că livrarea a vizat 130 plicuri P. a 0,25 gr fiecare, cu o valoare totală de 773,76 euro şi respectiv 40 plicuri P. a câte 0,25 g cu valoare de achiziţie de 0 euro.

Cercetările efectuate în cauză au scos la iveală faptul că facturile emise de SC W.L.T.D. UK în cursul anului 2009 au fost emise doar pentru a justifica deţinerea produsului P., cât şi pentru a exista posibilitatea comercializării ulterioare a acestuia. Tot din verificările efectuate a rezultat că SC W.L.T.D. UK nu a desfăşurat activităţi comerciale având ca obiect achiziţii intracomunitare, ceea ce înseamnă că nu a existat o livrare efectivă a produsului din Anglia către SC W.S. SRL Bacău.

Prin urmare, inculpatul nu a făcut dovada unei provenienţe licite a celor 168 de pliculeţe cu P. (1 + 37 + 130). Susnumitul a invocat faptul că toate documentele contabile ale societăţilor pe care le administrează le-a predat unei contabile, al cărui nume nu l-a putut preciza, aspect invocat şi în Dosarul nr. 173D/P/2009 al D.I.IC.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău.

Cu toate acestea, în cursul lunii octombrie 2010, inculpatul a prezentat procurorului cele două facturi fiscale, acestea nefiind însă înregistrate în contabilitate, conform verificărilor efectuate de Garda Financiară şi după cum s-a arătat mai sus, facturile respective aveau aceleaşi numere cu alte facturi, emise anterior către alte societăţi comerciale.

Potrivit legii contabilităţii şi Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 2226/2006, facturile fiscale se emit în ordine cronologică şi se înregistrează în contabilitate în luna emiterii, aspect ce a convins că cele două facturi fiscale prezentate procurorului au fost întocmite ulterior datei menţionate pe acestea.

Ca şi în cazul faptelor care au format obiectul Dosarului nr. 173/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, inculpatul a dat doar o aparenţă de legalitate provenienţei substanţelor ilegale deţinute anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010, procedând la amestecare acestora în scopul comercializării sub denumirea “P.” şi întocmind facturi în numele SC W.L.T.D. UK”, deşi produsul respectiv nu fusese achiziţionat de această societate.

Că aceasta a fost realitatea o dovedesc următoarele argumente:

- produsul “P.” nu conţine substanţele la care inculpatul M.A. a făcut referire prin declaraţia sa (F.M.C. şi M.D.P.V.), ci mefedronă;

- D.H.L. I.R. nu a livrat în perioada martie -noiembrie 2010 colete sau corespondenţă trimisă sau primită de către SC W.L.T.D. UK, SC W.S. SRL sau persoanele fizice: M.A., B.E.R., C.R., C.D.M. şi V.E.C.;

- în urma verificărilor efectuate la firmele de curierat rapid (F.C., C., A., D.H.L.) nu au rezultat aspectele invocate de către inculpat, referitoare la achiziţia şi livrarea din China către SC W.S. SRL Bacău, sau către reprezentanţii acesteia a nor colete ce puteau conţine substanţele interzise identificate în urma efectuării constatării tehnico - ştiinţifice chimice.

Cu ocazia verificărilor efectuate de Garda Financiară Bacău la sediul SC W.S. SRL Bacău, pentru a se stabili realitatea achiziţiilor produsului “P.” şi modalitatea de evidenţiere în documentele contabile a cantităţii comercializate şi stabilirii stocurilor existente au rezultat următoarele aspecte:

- SC W.S. SRL Bacău s-a aprovizionat cu produsul „P.L." (produs din aceiaşi gamă cu cel ce face obiectul cauzei supuse judecăţii, de la SC W. LTD Anglia în baza unor facturi în valoare de 2258,29 euro, pentru o cantitate de 142,75 g, livrările fiind făcute în baza următoarelor facturi: din 13 ianuarie 2010, din 26 februarie 2010, din 01 martie 2010, din 02 aprilie 2010, din 05 aprilie 2010, din 09 aprilie 2010 şi din 28 aprilie 2010;

- preţul mediu de achiziţie al produsului a fost de 15,82 euro/gr, în echivalent 79,09 lei, cu T.V.A., iar preţul de vânzare era inferior ( 78,19 lei/gr pe facturi) şi respectiv 60,05 lei/gr la vânzare cu amănuntul, pe bon fiscal de casă;

- la data de 31 iulie 2010, la nivel de societate pentru produsul „P.L.", stocul faptic era de 8,5 gr faţă de cantitatea achiziţionată, ceea ce înseamnă că a fost vândut mai mult produs decât cantitatea achiziţionată în baza facturilor susmenţionate;

- facturile din 22 iunie 2010 şi din 28 iunie 2010, emise de către SC W.L.T.D. UK către SC W.S. SRL Bacău, care justifică cele 168 plicuri P., a câte 0,25 gr/plic ridicate de organele de urmărire penală în prezenta cauză, de la inculpat, nu au fost înregistrate în contabilitatea ultimei societăţi;

- facturile din 22 iunie 2010 şi din 8 iunie 2010 emise de către SC W.L.T.D. UK către SC W.S. SRL Bacău au fost identificate şi în documentaţia întocmită în Dosarul nr. 173/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău ca fiind emise de SC W. LTD către SC Ş.D.C. SRL şi SC A.T.D.M.I. SRL, având ca obiect un alt produs (anexa 5 poziţiile 187 şi 190 din procesul verbal de control), fapt ce confirmă împrejurarea că aceste produse nu puteau fi înregistrate în contabilitatea SC W.S. SRL Bacău şi nici în contabilitatea SC W.L.T.D. UK”, fiind întocmite facturi cu acelaşi număr pentru societăţi diferite, având ca obiect un produs creat de inculpatul M.A., doar pentru a justifica provenienţa acestuia şi a crea astfel o legalitate aparentă a punerii sale în vânzare;

- că aceasta a fost realitatea o dovedesc şi numerele celor două facturi, în condiţiile în care facturile emise de SC W. LTD în perioada februarie -martie 2010 către SC W.S. SRL Bacău, iar cele emise către SC P. SRL în perioada aprilie - mai 2010, pentru ca facturile emise în iunie 2010 şi pe baza cărora s-a făcut dovada provenienţei substanţelor interzise, fapt ce denotă întocmirea acestor facturi doar pentru a se justifica provenienţa licită a substanţelor deţinute ilegal, după cum rezultă din cuprinsul facturilor ataşate la procesul - verbal de control al Gărzii Financiare Bacău;

- au fost emise de către SC W.S. SRL Bacău facturi fiscale de livrare sau bonuri de casă, cu privire la produsele verificate şi în situaţii în care stocul era epuizat.

Din cele arătate mai sus, rezultă cu certitudine, faptul că produsul P. nu are ca provenienţă SC W.L.T.D. UK din Anglia şi nici nu a fost importat din China în perioada indicată de către inculpat, care se şi contrazice prin declaraţiile sale, în condiţiile în care a precizat că produsul P. era în realitate un amestec obţinut în urma unor comenzi on-line din China, marfa nefiirid livrată din Marea Britanie, de la sediul SC W.L.T.D. UK.

Produsul ”P.” deţinut de către inculpat este compus din mefedronă şi etcatinonă, substanţe pe care le-a deţinut anterior şi pe care le-a comercializat în perioada 2009 - 2010 unor societăţi comerciale (printre care SC P. SRL Bacău, SC R. SRL Bacău) sub diferite denumiri, S.G.L. + ce conţinea mefedronă, în primul caz; P., în cel de-al doilea caz.

Deşi cunoştea, încă din cursul lunii martie 2010, faptul că deţine substanţe interzice (mefedronă, fluorometcatinonă, flefedronă), fiind chiar şi cercetat pentru astfel de fapte, luându-se împotriva sa măsuri preventive, inculpatul M.A. nu a procedat la predarea acestora, în termen de 10 zile aşa cum cereau dispoziţiile O.U.G. nr. 6/2010. Cu toate că fusese cercetat pentru infracţiuni similare, în Dosarul nr. 173/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, iar la data de 10 martie 2010 a fost reţinut pentru comiterea unor infracţiuni de trafic de droguri, susnumitul a continuat activitatea infracţională astfel că, în perioada martie - mai 2010 a livrat produsul L., în numele SC W. L.T.D. UK, către SC P. SRL Bacău, în baza unor facturi fiscale, ataşate la dosarul cauzei, produs ce conţinea fluorometcatinonă, (flefedronă), în amestec cu etcatinonă.

Flefedronă este o substanţă inclusă în categoria drogurilor de mare risc prin O.U.G. nr. 6/2010, publicată în M. Of. al României nr. 100 din 15 februarie 2010.

Produsul P. a fost comercializat şi în perioada anterioară lunii februarie 2010 (data incriminării mefedronei în categoria drogurilor de mare risc), de SC W.L.T.D. UK, către SC R. SRL Bacău, fiind identificat în urma unui control al B.C.C.O. Bacău (Dosar nr. 173/D/P/2009), ocazie cu care numitul H.I.S.V., administratorul societăţii a predat stocul de marfă existent în societate.

Prin adresa din 23 februarie .2010 a I.G.P.R. B.C.C.O. Iaşi - L.A.P.D., s-a concluzionat că proba constituită din substanţa cristalină de culoare albă ambalată în câte o foiţă din staniol, introdusă fiecare în 7 punguţe din material plastic de culoare neagră, inscripţionate “P.”, în cantitate netă totală e 1,67 g, conţine mefedronă, drog de mare risc, conform tabelului I anexă la Legea nr. 143/2000, modificată prin O.U.G. nr. 6/2010, proba fiind achiziţionată de la SC W.L.T.D. UK”, prin membrii grupării controlate de inculpatul M.A., „producătorul produselor W." în Dosarul nr. 173/D/P/2009.

Urmare a adoptării O.U.G nr. 6/2010, la data de 15 februarie 2010 s-a efectuat un control la SC W.S. SRL Bacău, ocazie cu care au fost ridicate mai multe produse marca „W." (proces - verbal vol. 3 fila 136 - 138 Dosar nr. 173/D/P/2009), în care, potrivit analizelor de laborator efectuate iniţial pe câte un eşantion din fiecare categorie şi ulterior pe restul cantităţii care a fost ridicată s-au pus în evidenţă droguri de risc şi de mare risc.

A fost identificat cu acea ocazie şi produsul P., care conţinea o substanţă pulverulentă de culoare albă, constituit din mefedronă, drog de mare risc (adresa de rezultate din 19 februarie 2010), confirmată prin rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifică din 30 martie 2010 şi 10 iunie 2010, toate ale I.G.P.R. - B.C.C.O. Iaşi - L.A.P.D., inculpatul fiind trimis în judecată prindin rechizitoriul nr. 173D/P/2009 al Serviciului teritorial D.I.I.C.O.T. din cadrul Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 09 martie 2010, la locuinţa lui inculpatului M.A. a fost identificată o punguţă din material plastic transparent, autosigilantă, ce conţinea o substanţă pulverulentă, de culoare albă, care s-a dovedit a fi 4 - metilmetcatinonă (mefedronă).

Aceste probe au fost consumată în procesul analizelor de laborator efectuate pentru detecţia drogurilor ale căror rezultate au fost atestate prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 16 martie 2010 al L.A.P.D. Iaşi - vol. 14 fila 209-210 din Dosarul nr. 173D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău.

Prin.urmare, împrejurarea că la data de 23 iunie 2010, inculpatul M.A. a prezentat organelor de urmărire penală acelaşi produs P., precizând că intenţionează să-l comercializeze (dar că nu-i cunoaşte caracterul ilicit) este o încercare de desistare, în privinţa comercializării viitoare a produsului conţinând droguri de mare risc, deşi simpla deţinere a acestuia este interzisă de lege.

Inculpatul a cunoscut compoziţia produsului, deoarece el însuşi l-a creat şi l-a comercializat anterior unor societăţi comerciale, fapte pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 173D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, persistând în activitatea ilegală de deţinere a drogurilor de mare risc.

Prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că, în fapt, produsul P., nu a fost livrat din Marea Britanie de către SC W. LTD, ci a fost facturat în numele acestei societăţi către SC W.S. SRL Bacău direct a adresa de livrare a coletului, respectiv la această ultimă societate.

Cercetările efectuate în cauză nu au stabilit realitatea aspectelor invocate de către inculpat, în ceea ce priveşte perioada în care a comandat produsul P., pe care ulterior l-a prezentat organelor de urmărire penală şi nici în numele cărei societăţi l-a comandat, dovedindu-se fără putinţă de tăgadă că toate substanţele ce compun acest produs au fost deţinute anterior de către inculpat, care le-a comercializat altor societăţi comerciale, sub diferite denumiri.

Prin urmare, inculpatul M.A. a deţinut substanţele interzise, atât înainte cât şi după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr.575/2010, neavând relevanţă sub aspectul laturii obiective de unde anume au fost achiziţionate.

Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale că a comercializat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010 produse P., ce conţinea „mefedronă", fapt ce atestă cunoaşterea conţinutului substanţelor interzice din acest produs, pe are 1-a prezentat organelor de urmărire penală.

Împrejurarea că inculpatul a continuat să deţină substanţele interzise dobândite anterior includerii acestora în tabelele anexă ale Legii nr. 143/2000, o dovedeşte rezultatul percheziţiei domiciliare. Inculpatul a avut reprezentarea deplină a conţinutului ilicit al produsului deţinut şi a efectelor pe care le produse asupra organismului uman în cazul consumului. Altfel spus, inculpatul cunoştea că deţinea droguri de risc şi mare risc. Mai mult, susnumitul a studiat legislaţia care a modificat tabelele anexă ale Legii nr. 43/2000.

Prin rechizitoriul nr. 111D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău a fost trimis în judecată numitul Z.A.I., administratorul SC P. SRL Bacău, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri.

Prin acelaşi rechizitoriu a fost disjunsă cauza, privindu-l pe M.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri, reţinându-şe că 2300 plicuri “L.” a câte 0,25 g fiecare (total 575 gr), ce. conţineau flefedronă - drog de mare risc în amestec cu etcatinonă - drog de risc, comercializate de Z.A.I. au fost achiziţionate de la SC W. LTD Anglia şi SC M.E. SRL.

Întrucât existau indicii că M.A. era conducătorul unui grup infracţional organizat, fiind administratul unor societăţi, printre care şi SC W. L.T.D. SRL din Anglia, societate de la care Z.A.I. s-a aprovizionat în cursul anului 2009 până în martie 2010 cu substanţe stupefiante, care conţineau cannabis sative şi T.H.C. substanţă activă biosintetizată de această plantă, în amestec cu diferiţi canabinoizi sintetici din gama J.W.H., fapte cu privire la care se efectuau cercetări şi în Dosarul nr. 173D/P/2009 s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor faţă de M.A., referitor la comercializarea a 700 plicuri de L.

Din cercetările efectuate în cauză, s-a constatat că M.A., în calitate de reprezentant al SC W.L.T.D. UK a deţinut şi ulterior comercializat în perioada martie - mai 2010 produsul L., conţinând substanţe interzise (flurometcatinonă (flefedronă) în amestec cu etcatinonă) către SC P. SRL Bacău, în baza facturilor fiscale 112-116, 119, 121-130, după cum rezultă din rechizitoriul nr. 111/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău.

Din adresa de rezultate din 09 august 2010 şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 august 2010 rezultă că în produsul “L.” a fost identificată flueorometcatinonă (flefedronă) în amestec cu etcatinonă.

Din cuprinsul facturilor indicate mai sus, rezultă că inculpatul, în calitate şi de administrator al SC W. L.T.D. UK, în perioada aprilie - mai 2010, a livrat către SC P. SRL Bacău, 700 de plicuri de produs L., în valoare de 16.219 euro, adică 56.697,90 lei, pe care Z.A.I. le-a comercializat sau a încercat să le comercializeze prin intermediul punctelor de lucru ale societăţii sale.

În dosarul său, în cursul urmăririi penale, Z.A.I. a recunoscut că întreaga cantitate de produs L. a fost livrată de SC W. L.T.D. UK din Marea Britanie, prin reprezentantul său legal, M.A., care a şi încasat c/val. acestor facturi. Cu privire la acest produs inculpatul M.A. a precizat că acesta a fost realizat din aceleaşi substanţe, ca şi produsul “P.”, denumirea fiind schimbată la solicitarea lui Z.A.I., administratorul SC P. SRL Bacău.

Prin urmare, deşi fusese deja audiat în Dosarul nr. 173/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. Bacău şi cunoştea caracterul ilicit al substanţelor comercializate, inculpatul M.A. a continuat activitatea infracţională, făcând-o ulterior pe inocentul, în sensul că nu cunoştea compoziţia acestui produs.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a precizat că produsul “P.” a fost comercializat şi în perioada anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010, acest produs conţinând mefedronă, fapt ce dovedeşte că susnumitul cunoştea conţinutul produselor comercializate.

La data de 22 iunie 2011, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Satu - Mare, prin Ordonanţa nr. 7/D/P/2011, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a dosarului privind pe numitul C.O., cercetat sub aspecM săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, în favoarea D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Bacău.

C.O. a comercializat produsul B.A.L., în numele SC W. L.T.D. UK, societate reprezentată de inculpatul M.A., produs care conţinea T.H.C. şi J.W.H. - 018, conform concluziilor raportului de constatare tehnico -ştiinţifică din 8 februarie 2010, a L.C.A.P.D. Bucureşti.

După cum se cunoaşte, T.H.C- ui a fost inclus în categoria drogurilor de mare risc prin Legea nr. 143/2000, fiind inclus în tabelul I anexă la legea de mai sus, iar J.W.H/018 a fost introdus în tabelul I anexă al Legea nr. 143/2000 prin O.U.G. nr. 6/2010.

Cu prilejul audierii sale, C.O. a arătat că, în cursul anului 2009, ca urmare a unor discuţii avute cu M.A., în calitate de reprezentant al SC W. L.T.D. UK a acceptat promovarea şi comercializarea unor produse de aromaterapie care îi erau puse la dispoziţie de către acesta din urmă, documentaţia aferentă desfăşurării activităţii comerciale în numele SC W. L.T.D. UK (facturi şi chitanţe fiscale, certificate, de conformitate) fiindu-i pusă la dispoziţie tot de inculpatul M.A.

În baza celor convenite, C.O. a comercializat în baza facturii din 30 octombrie 2009, cantitatea de 100 pliculeţe a 0,5 g/fiecare, din produs B.A.L., către SC S. SRL din Cluj - Napoca, produs ce conţinea T.H.C, substanţă inclusă în tabelul I al Legii nr. 143/2000.

După cum rezultă din cele arătate mai sus, o factură cu acelaşi număr, dar din data de 22 iunie 2010 a fost prezentată de către inculpatul M.A. pentru a justifica deţinerea produsului P., pe care l-a prezentat lucrătorilor B.C.C.O. Bacău.

Inculpatul M.A. a recunoscut că, în baza celor convenite cu numitul C.O. a acceptat ca acesta să desfăşoare activităţi de marketing (promovare - vânzare produse) în numeleSC W. L.T.D. UK.

Inculpatul M.A a recunoscut predarea, în scopul comercializării a produsului B.A.L. către numitul C.O., susţinând că documentele pe care le deţinea făceau dovada caracterului licit al comercializării acestuia, deşi cunoştea că acest produs conţinea T.H.C.

Documentele predate de către inculpat SC S. SA Cluj constau în două certificate emise de SC W. L.T.D. UK, care atestă faptul că produsul W. B.A.L. ar fi fost supus unor procedee mecanice şi termice specifice în urma cărora conţinutului T.H.C. a fost eliminat, aspect contrazis de constatare tehnico-ştiinţifică efectuată în cauză şi un buletin de analiză emis de L.R.C.C.I.V. Blaj - emis pentru o mostră de produs ce nu a fost identificată - din care rezultă că în produsul respectiv există o concentraţie de T.H.C. de 0,022%.

În Dosarul nr. 11/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T., inculpatul M.A. a recunoscut că produsul L. comercializat către SC P. SRL era în realitate acelaşi produs cu cel denumit P., comercializat pe piaţa românească.

Din întregul material probator administrator în cauză rezultă că inculpatul M.A. a avut reprezentarea caracterului ilicit al conţinutului produselor P., L. şi B.A.L.

Deţinerea de către inculpatul M.A. a produsului P., după ce a fost reţinut şi arestat preventiv pentru aceiaşi faptă, este în realitate o continuare a activităţii infracţionale constatate de organele de urmărire penală în Dosarul nr. 173D/P/2009 şi nr. 111D/P/2010 ale D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău.

Instanţa de fond a apreciat că, în drept, activitatea infracţională desfăşurată în perioada aprilie - mai 2010 de către inculpat, privind deţinerea şi comercializarea drogurilor de mare risc ambalate şi etichetate sub denumirea L. (700 pliculeţe a 0,5 gr), constituie infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Activitatea infracţională desfăşurată în intervalul februarie - 12 iulie 2010 de inculpat, constând în deţinerea de droguri de mare risc, pe care le-a ambalat şi etichetat sub denumirea P., cunoscând caracterul ilegal al deţinerii drogurilor şi implicit a produsului ce le conţinea, constituie infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, iar activitatea infracţională desfăşurată de inculpat în cursul lunii octombrie 2009, când a deţinut, pus în vânzare şi comercializat, droguri de risc în cele 100 pliculeţe a 0,5 g de produs B.A.L., constituie infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată;

Iar fapta aceluiaşi inculpat, care în cursul lunii octombrie 2010 a întocmit în fals facturile in-voce din 22 iunie 2010 şi din 28 iunie 2010, pentru a justifica provenienţa produsului P., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.

Instanţa de fond a motivat că infracţiunea de trafic de droguri de mare risc şi de risc a fost comis în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, astfel că a fi admisă cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice, din trei infracţiuni în una singură, în formă continuată, aflată în concurs real cu infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.

Instanţa de fond a arătat că situaţia de fapt descrisă mai sus rezultă din: copiile xerox de pe actele din Dosarele nr. 173/D/P/2009 şi nr. 111/D/P/2010, care formează vol. II al dosarului de urmărire penală. vol. I al dosarului de urmărire penală se referă în special la produsul P., relevante fiind procesul - verbal de sesizare din oficiu (fila 1, 2), procesul verbal din 23 iunie 2010 (fila 3), adresa de rezultate din 30 iunie 2010 (fila 5), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 iulie 2010 (fila 11-12), procesele -verbale din 14 iulie 2010 (filele 13,14), dovada din 15 iulie 2010 de depunere la Camera de Corpuri Delicte a Substanţelor rămase în urma analizelor de laborator a probelor ridicate de la inculpat (fila 16), procesele -verbale din 19 august 2010, 15 septembrie 2010, 22 septembrie 2010 (fila 20-22), prima declaraţie a inculpatului (fila 24-26), facturile invoice din 28 iunie 2010 şi din 24 iunie 2010 (fila 28,29), corespondenţa primită de la D.H.L. Expres (fila 31), corespondenţa primită de la Garda Financiară Bacău (fila 35-39), corespondenţa primită de la O.N.R.C. (fila 40-41), procura notarială (fila 42), declaraţia martorei B.E.R. (fila 43), situaţia recapitulativă a aprovizionărilor (fila 44), situaţia detaliată a aprovizionărilor (fila 45), cu facturile de achiziţie (fila 46-93), situaţia vânzărilor cu bonurile de casă (fila 94-231), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 8 februarie 2010 (fila 232-238).

Atât în cursul urmăririi penale cât şi în instanţă, inculpatul M.A. s-a declarat nevinovat, precizând că a încercat pe cât posibil să fie în permanenţă în pas cu modificările legislative care ar fi putut să atragă caracterul ilicit al activităţii desfăşurate (fila 296 vol. I dosar urmărire penală).

Tot nevinovat a pledat inculpatul şi în faţa primei instanţe (fila 63 vol. I).

Rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău nr. 3/D/P din 17 decembrie 2010 se afla în vol.I al dosarului de urmărire penală (fila 163-186), iar rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău nr. 173/D/P/2009 se află la fila 82 - 349 vol .I dosar fond). În dosarul de fond se află şi hotărârea de condamnare în ceea ce-l priveşte pe Z.A.I. fila 56-62 vol. I dosar fond).

Vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită, se va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii pentru fiecare infracţiune.

În speţă este exclusă aplicarea art. 22 C. pen.

Instanţa de fond a arătat că la individualizarea pedepselor a avut în vedere gradul sporit de pericol social al faptelor supuse judecăţii, condiţiile şi împrejurările concrete în care au fost săvârşire, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Infracţiunile de trafic de droguri (de risc şi de mare risc) prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social.

La art. 1 din Decizia - cadru nr. 2004/757/JAI a Consiliului U.E. se arată că traficul ilicit de droguri reprezintă o ameninţare pentru sănătate, siguranţă şi calitatea vieţii cetăţenilor U.E., cât şi pentru economia legală, stabilitatea şi siguranţa statelor membre.

Perseverenţa infracţională dovedită, tipul drogurilor traficate, cantităţile, obligă' instanţa să aplice pedepse privative de libertate proporţionale şi disuasive, cu executare efectivă, în condiţii de detenţie.

Comportarea inculpatului a făcut imposibilă acordarea de circumstanţe atenuate.

Pe lângă pedepsele principale va fi aplicată inculpatului şi pedeapsa complementară.

Faptele fiind concurente, vor fi aplicate regulile concursului de infracţiuni, stabilindu-se astfel pedeapsa rezultantă de executat. . Va fi aplicată şi pedeapsa accesorie.

Facturile false vor fi anulate.

Potrivit deciziei - cadru, susmenţionate, termenii „confiscare", „mijloace", „produse ale infracţiunii" şi „bunuri" au înţelesul de la art. 1 din Convenţia privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii din 1990 a Consiliului Europei.

Va fi confiscată de la inculpat suma dobândită prin valorificarea drogurilor către SC P. SRL Bacău şi SC S. SRL Cluj.

Vor fi confiscate şi drogurile care au mai rămas după efectuarea analizelor de laborator.

Pentru că.în activitatea infracţională, inculpatul s-a folosit de societăţile comerciale administrate de el, e drept ori pe bază de procură, se va dispune comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerţului, chiar dacă în speţă nu a fost trimisă în judecată şi o persoană juridică, interzicându-i-se să mai administreze societăţi comerciale o anumită perioadă de timp.

Potrivit deciziei cadru susmenţionate, este permisă antrenarea răspunderii penale a persoanei juridice privind traficul ilicit de droguri şi atunci când faptele au fost comise de către o persoană aflată sub autoritatea sa. In speţă însă, inculpatul a fost administratorul.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul.

Apelantul-inculpat a criticat hotărârea apelată, susţinând că aceasta este nelegală şi netemeinică pentru motivele reţinute în încheierea de amânare a deliberării şi pronunţării, care face parte integrantă din prezenta decizie, astfel că nu vor mai fi reluate.

Prezent în faţa instanţei de control judiciar, instanţa de apel i-a adus la cunoştinţă apelantului-inculpat dispoziţiile art. 70 alin. (2) Cod procedură, respectiv, faptele care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acestora, precum şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i, totodată, atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, iar dacă dă declaraţii are obligaţia de a declar tot ceea ce ştie cu privire la faptele şi învinuirile care i se aduc în legătură cu acestea.

Apelantul-inculpat a fost de acord să declaraţie, Curtea procedând la audierea.acestuia-fila 49.

De asemenea, apelantul-inculpat a solicitat audierea în apărare a martorului Z.A.I., cerere admisă, instanţa de apel procedând la termenul de judecată din data de 10 septembrie 2013 la audierea acestui martor.

Analizând hotărârea apelată, în raport de motivele de apel invocate şi examinând-o şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, instanţa de apel a constatat că apelul urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

În cauză, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârşite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică şi a dat dovadă de înţelegere prin aplicarea unei pedepse principale pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, care constituie, de altfel şi pedeapsa principală rezultantă, care constituie tocmai minimul special prevăzut de lege pentru această infracţiune.

Instanţa de fond a respectat dispoziţiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârşite, cu arătarea timpului şi locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora, de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a arătat temeiurilor de drept care justifică soluţia dată, atât în latura penală a cauzei, cât şi în latura civilă şi a motivat corespunzător înlăturarea apărărilor inculpatului.

Instanţa de control judiciar nu şi-a însuşit motivarea hotărârii apelate făcută de instanţa de fond, desigur cu, completările care vor fi făcute, în raport de motivele de apel prezentate mai sus.

Apelantul-inculpat a solicitat în primul rând desfiinţarea în totalitate a sentinţei penale apelate, invocând necesitatea reunirii prezente cauze penale, cu cea care face obiectul Dosarului nr. 835/110/2011 al Tribunalului Bacău.

Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de apel sunt cele prevăzute de art. 379 C. proc. pen., iar cazurile de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă sunt prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

În conformitate cu aceste din urmă dispoziţii legale, se poate dispune admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei a cărei hotărâre a fost desfiinţată în următoarele situaţii:

1. Judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;

2. Atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de art. 197 alin. (2), respectiv s-au încălcat dispoziţiile relative la:

a) competenţa după materie sau după calitatea persoanei;

b) sesizarea instanţei;

c) compunerea instanţei;

d) publicitatea şedinţei de judecată;

e) participarea procurorului;

f) prezenţa inculpatului şi asistarea acestuia de apărător, când sun obligatorii potrivit legii;

g) efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.

Ori, motivul invocat de apelahtul-inculpat prin avocatul ales nu se regăseşte printre motivele pentru care se poate dispune desfiinţarea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Referitor la fondul apelului, instanţa de apel reţine următoarele:

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăţia apelantului - inculpat pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, din examinarea probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât nemijlocit de instanţa de fond şi la instanţa de apel, în acord cu cele arătate şi de Tribunal, instanţa de apel reţine următoarele:

Apelantul-inculpat este locuitor la municipiului Bacău şi şi-a făcut o ocupaţie din achiziţionarea, cu deosebire din străinătate, de droguri şi din comercializarea ilegală a acestora în România, prin intermediul unor societăţi comerciale al căror era doar de fapt, administratori de drept fiind alte persoane.

Deoarece organele de cercetare penală, aveau indicii că inculpatul M.A. era conducătorul unui grup infracţional organizat, fiind administratul unor societăţi, printre care şi SC W. LTD din Anglia, societate prin care achiziţionează şi comercializează, chiar în cantităţi mari droguri de risc şi de droguri de mare risc împotriva acestuia s-au declanşat cercetările penale încă din anul 2009, fiind înregistrat Dosarul nr. 173/D/P/2009.

Inculpatul M.A. obişnuia să achiziţioneze diferite substanţe de pe internet, de pe diferite site-uri, majoritatea din străinătate - Germania şi chiar China (materia primă pentru drogurile pe care le crea), după care făcea diferite combinaţii, cărora le dădea diferite denumiri, le ambala şi introducerea în circuitul economic.

D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Satu - Mare, prin Ordonanţa nr. 7/D/P/2011 din data de 22 iunie 2011, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a dosarului privind pe numitul C.O., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, în favoarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău.

Din probele administrate rezultă că inculpatul M.A., în calitate de reprezentant al SC W. L.T.D. UK", a convenit cu numitul C.O. ca acesta din urmă să promoveze şi. să comercializeze aşa-zise „produse de aromaterapie", care îi erau puse la dispoziţie de inculpatul M.A.

Cu prilejul predării de inculpatul M.A. a drogurilor, inculpatul îi preda numitului C.O. şi facturi şi chitanţe fiscale, etc.

În baza celor convenite, numitul C.O. a comercializat în baza facturii din 30 octombrie 2009, cantitatea de 100 pliculeţe a 0,5 g/fiecare, din produs B.A.L., către SC S. SRL din Cluj - Napoca, produs care conţinea T.H.C. şi J.W.H. - 018, substanţe inclusă în tabelul I al Legii nr. 143/2000, aşa cum rezultă din concluziile Raportului de constatare tehnico - ştiinţifică din 8 februarie 2010, a L.C.A.P.D. Bucureşti.

Aşa cum este cunoscut, T.H.C- ui a fost inclus în categoria drogurilor de mare risc prin Legea nr. 143/2000, fiind inclus în tabelul I anexă la legea de mai sus, iar J.W.H/018 a fost introdus în tabelul I anexă al Legea nr. 143/2000 prin O.U.G. nr. 6/2010.

Cu prilejul audierii sale, C.O. a arătat că, în cursul anului 2009, ca urmare a unor discuţii avute cu inculpatul M.A., în calitate de reprezentant al SC W. LTD. UK, a acceptat promovarea şi comercializarea unor aşa-zise, „produse de aromaterapie", care i-au fost puse la dispoziţie de inculpatul M.A., împreună cu documentaţia aferentă desfăşurării activităţii comerciale în numele SC W. L.T.D. UK.

C.O. a declarat că, în baza celor convenite, a comercializat în baza facturii din 30 octombrie 2009, cantitatea de 100 pliculeţe a 0,5 g/fiiecare, din produs B.A.L., către SC S. SRL din Cluj - Napoca, produs cu privire la care pe baza unei expertize tehnico-ştiinţifice s-a constat că acesta conţine T.H.C., substanţă inclusă în tabelul I al Legii nr. 143/2000.

Inculpatul M.A., în cursul urmăririi penale, a recunoscut că, în baza celor convenite cu numitul C.O., a acceptat ca acesta să desfăşoare activităţi de marketing (promovare - vânzare produse) în numele SC W.L.T.D. UK". De asemenea, inculpatul a recunoscut predarea, în scopul comercializării a produsului B.A.L. către numitul C.O., susţinând că documentele pe care le deţinea făceau dovada caracterului licit al comercializării acestuia, deşi cunoştea că acest produs conţinea T.H.C.

Documentele predate de către inculpat SC S. SA Cluj constau în două certificate emise de SC W. L.T.D. UK, care atestă faptul că produsul W.B.A.L. ar fi fost supus unor procedee mecanice şi termice specifice în urma cărora conţinutului T.H.C. a fost eliminat, aspect contrazis de constatare tehnico-ştiinţifică efectuată în cauză şi un buletin de analiză emis de L.R.C.C.I.V. Blaj - emis pentru o mostră de produs ce nu a fost identificată - din care rezultă că în produsul respectiv există o concentraţie de T.H.C. de 0,022%.

Aşa cum vom arăta în cele ce urmează, o factură cu acelaşi număr, dar din data de 22 iunie 2010 a fost prezentată de către inculpatul M.A. pentru a justifica deţinerea produsului P., pe care 1-a prezentat lucrătorilor B.C.C.O. Bacău.

Prin rechizitoriul nr. 111/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă I.C.C.J. -D.LI.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatul Z.A.I., fost D., domiciliat în Bacău, jud. Bacău, administrator al SC P.C. SRL Bacău, cu antecedente penale, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc şi de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţihându-se în fapt că în calitate de administrator al SC P.C. SRL Bacău, în perioada martie-octombrie 2010, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a săvârşit acţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul infracţiunii de trafic de droguri, unele acţiuni având ca obiect droguri de risc, iar altele droguri de mare risc.

Printre altele s-a reţinut şi faptul că în aceeaşi perioadă, în aceleaşi condiţii (fără drept) şi în aceeaşi calitate, inculpatul Z.A.I. a achiziţionat de la inculpatul M.A., în calitate de administrator al SC W. LTD Anglia şi de la SC M.E. B.V.B.A., 2.300 plicuri a 0,25 gr fiecare (cantitatea totală de 575 gr.), produs constituit din flefedronă -drog de mare risc, în amestec cu etcatinonă, din care a comercializat prin intermediul punctelor de lucru ale societăţii cantitatea de aproximativ 452 gr.

Prin acelaşi rechizitoriu a fost disjunsă cauza, privindu-l pe inculpatul M.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri, reţinându-se că 2300 plicuri “L.” a câte 0,25 g fiecare (total 575 gr), care conţineau flefedronă - drog de mare risc în amestec cu etcatinonă - drog de. risc, comercializate de Z.A.I. au fost achiziţionate de la SC W. LTD Anglia şi SC M.E.O. VBA".

Întrucât existau indicii că inculpatul M.A. era conducătorul unui grup infracţional organizat, fiind administratul unor societăţi, printre care şi SC W. LTD din Anglia, societate de la care Z.A.I. s-a aprovizionat în cursul anului 2009 până în martie 2010 cu substanţe stupefiante, care conţineau cannabis sative şi T.H.C. substanţă activă biosintetizată de această plantă,.în amestec cu diferiţi canabinoizi sintetici din gama J.W.H., fapte cu privire la care se efectuau cercetări şi. în Dosarul nr. 173/D/P/2009 s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor faţă de inculpatul M.A., referitor la comercializarea a 700 plicuri de L.

Din examinarea probelor administrate, inclusiv declaraţia dată de numitul Z.A.I. în faţa instanţei de control judiciar, s-a constatat că inculpatul, în calitate de reprezentant al SC W.L.T.D. UK” a deţinut şi ulterior comercializat în perioada martie - mai 2010 produsul L., conţinând substanţe interzise (flurometcatinonă (flefedronă) în amestec cu etcatinonă), către SC P. SRL Bacău, în baza facturilor fiscale 112-116, 119, 121-130, aşa cum rezultă şi din actele şi lucrările dosarului în care s-a emis rechizitoriul nr. 111/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, prin care a fost trimis în judecată inculpatul Z.A.I.

Din examinarea facturilor, rezultă că inculpatul, în calitate şi de administrator al SC W. L.T.D. UK, în perioada aprilie - mai 2010, a livrat către SC P. SRL Bacău, 700 de plicuri de produs L., în valoare de 16.219 euro, adică 56.697,90 lei, pe care Z.A.I. le-a comercializat sau a încercat să le comercializeze prin intermediul punctelor de lucru ale societăţii sale.

În dosarul său, în cursul urmăririi penale, ca de altfel şi în declaraţia dată în faţa instanţei de control judiciar, inculpatul Z.A.I. a recunoscut că întreaga cantitate de produs L. a fost livrată de SC W. L.T.D. UK din Marea Britanie, prin reprezentantul său legal, inculpatul M.A., care a şi încasat c/val. acestor facturi.

Cu privire la acest produs inculpatul M.A. a precizat că acesta a fost realizat din aceleaşi substanţe, ca şi produsul “P.”, denumirea fiind schimbată la solicitarea lui Z.A.I., administratorul SC P. SRL Bacău.

Aşa cum rezultă adresa de rezultate din 09 august 2010 şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 august 2010, în produsul “L.” a fost identificată flueorometcatinonă (flefedronă) în amestec cu etcatinonă.

Pentru a da aparenţă de legalitate şi a nu fi antrenată răspunderea sa penală, inculpatul a luat iniţiativa înfiinţării unei societăţi comerciale dar de o altă persoană, care să-1 împuternicească pe el să o reprezinte.

În aceste condiţii, în anul 2009 a fost înfiinţată SC W.S. SRL Bacău, având ca administrator statutar pe numita B.E.R., societate care avea ca obiect de activitate declarat comerţul cu amănuntul de produse alimentare, băuturi şi tutun.

Prin procura autentificată din 20 mai 2010, numita B.E.R., la solicitarea inculpatului M.A., l-a împuternicit pe acesta să reprezinte societatea în faţa oricărei persoane fizice sau juridice, a încheia acte de administrare şi conservare a bunurilor societăţii, a negocia, încheia şi derula contracte economice, acesta având astfel mandat de administrare al societăţii.

Prin intermediul SC W.S. SRL Bacău, în fapt, inculpatul M.A. a desfăşurat, încă de la înfiinţarea acesteia, activităţi de comercializare a produselor etnobotanice, aspect confirmat şi de cercetările care s-au efectuat în Dosarul nr. 197/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău.

Pentru a evita angajarea răspunderii sale penale, şi ştiind că este cercetat penal în alt dosar încă din anul 2009, la data de 23 iunie 2010, inculpatul M.A. s-a deplasat la sediul B.C.C.O. Bacău, unde a predat organelor de urmărire penală un plic care conţinea o pulbere de culoare albă, având inscripţionată pe una din feţe cuvântul “P.” - 0,25 g, iar pe verso era trecut modul de folosire, compoziţia (ingrediente) şi diferite atenţionări. Despre produsul respectiv, inculpatul a declarat că este un eşantion dintr-un produs pe care doreşte să-l comercializeze prin intermediul SC W.S. SRL Bacău, pe care o administra, solicitând a se stabili dacă produsul respectiv conţinea substanţe interzise de Legea. nr. 143/2000, prin efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice chimice. Inculpatul mai deţinea 37 de plicuri; din acelaşi produs, care au rămas în custodia sa, până la stabilirea compoziţiei chimice a produselor din eşantionul prezentat.

Întrucât în urma analizelor de laborator efectuate în cadrul L.A.P.D. din Iaşi a rezultat faptul că proba înaintată conţinea 0,25 g 4 metilmetcatinonă (Mefedronă) - substanţă prevăzută în tabelul anexa 1 al Legii nr. 143/2000, la data de 12 iulie 2010, organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Bacău s-au sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul M.A. a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece la data de 23 iunie 2010 s-a prezentat la sediul B.C.C.O. Bacău deţinând asupra sa un pliculeţ care conţinea o substanţă pulverulentă de culoare albă, ambalată în carton cu inscripţia „P. - 0,25 gr", despre care a declarat că intenţionează să o pună în vânzare prin intermediul SC W.S. SRL Bacău.

Inculpatul a predat cele 37 pliculeţe conţinând produsul „P. - 0,25 gr", rămase în posesia sa încă de la data de 23 iunie 2010, precum şi un număr de 130 plicuri de hârtie de culoare negru cu alb, având inscripţionat pe una din feţe cuvântul „B. - 0,25 g" şi 56' plicuri din material plastic, de culoare neagră având pe una din feţe inscripţia „B.P. - 0,08 gr", care conţinea substanţe de provenienţă şi natură necunoscută.

În cauză s-a procedat la efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice chimice, în vederea stabilirii naturii substanţelor ridicate de la inculpat.

Din raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 2011 al Laboratorului de Analiză şi Profil al drogurilor Iaşi, rezultă faptul că în cele 17 plicuri autosigilante s-au găsit 41,75 g de substanţe pulverulentă de culoare albă care conţinea mefredonă în amestec cu etcatinonă, mefedronă făcând parte din tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2010, privind prevenirea şi • combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

M. a fost inclusă în tabelul I anexă la Legii nr. 143/2000, la data de 15 februarie 2010, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010, substanţă inclusă în categoria drogurilor de mare risc.

E. a fost introdusă în tabelul III anexă la Legea nr. 143/2000, prin H.G. nr. 575/22 iulie 2010.

Aceiaşi constatare tehnico-ştiinţifică a stabilit că în plicurile inscripţionate cu B.-0,25 g şi B.P. - 0,08 gr, nu au fost identificate substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului conform Legii nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G nr. 575/2010, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Fiind întrebat de provenienţa substanţelor, inculpatul M.A. a declarat că este administratorul împuternicit al SC W.S. SRL Bacău din data de 20 mai 2010, calitate în baza căreia a achiziţionat de la SC W. LTD din Anglia, la care este administrator statutar produsul “P.”

Inculpatul a mai arătat că SC W. LTD din Anglia a achiziţionat produsul conţinând substanţe interzise din China, pe bază de comandă făcută personal pe internet, fără a preciza Site-ul, comanda vizând în fapt mai multe substanţe care conţineau etcatinonă, F.M.C. şi M.D.P.V., pe care, ulterior le-a amestecat în scopul realizării amestecului denumit ulterior P. Inculpatul a precizat că deşi a comandat substanţele susmenţionate din China, în numele SC W. LTD din Marea Britanie, livrarea a fost făcută în fapt, la sediul SC W.S. SRL Bacău în perioada martie - iunie 2010, când a primit un colet, prin intermediul firmei D.H.L.

Substanţele primite în condiţiile descrise mai sus, au fost depozitate în cadrul SC E.M.G. SA, la care de asemenea inculpatul M.A. era administrator. La această firmă, substanţele au fost porţionate, amestecate şi ambalate, după care, a refracturat produsul finit, denumit P. în numele SC W. LTD din Anglia către SC W.S. SRL Bacău.

Pentru a dovedi cele declarate, inculpatul a prezentat procurorului două facturi, din 22 iunie 2010 şi din 28 iunie 2010, emise de către SC W. LTD UK, către SC W.S. SRL Bacău, pentru justificarea provenienţei produsului P., arătând că livrarea a vizat 130 plicuri P. a 0,25 gr fiecare, cu o valoare totală de 773,76 euro şi respectiv 40 plicuri P. a câte 0,25 g cu valoare de achiziţie de 0 euro.

Cercetările efectuate în cauză au scos la iveală faptul că facturile emise de SC W.L.T.D. UK” în cursul anului 2009 au fost emise doar pentru a justifica deţinerea produsului P., cât şi pentru a exista posibilitatea comercializării ulterioare a acestuia. Tot din verificările efectuate a rezultat că SC W.L.T.D. UK” nu a desfăşurat activităţi comerciale având ca obiect achiziţii intracomunitare, ceea ce înseamnă că nu a existat o livrare efectivă a produsului din Anglia către SC W.S. SRL Bacău.

Prin urmare, inculpatul nu a făcut dovada unei provenienţe licite a celor 168 de pliculeţe cu P. (1 + 37 + 130). Susnumitul a invocat faptul că toate documentele contabile ale societăţilor'pe care le administrează le-a predat unei contabile, al cărui nume nu l-a putut preciza, aspect invocat şi în Dosarul nr. 173D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău.

Că aceasta a fost realitatea o dovedesc următoarele argumente:

- produsul “P.” nu conţine substanţele la care inculpatul M.A. a făcut referire prin declaraţia sa (F.M.C. şi M.D.P.V.), ci mefedronă;

- D.H.L. I.R. nu a livrat în perioada martie - noiembrie 2010 colete sau corespondenţă trimisă sau primită de către SC W. LTD UK, SC W.S. SRL sau persoanele fizice: M.A., B.E.R., C.R., C.D.M. şi V.E.C.;

- SC W.S. SRL Bacău s-a aprovizionat cu produsul „P.L." (produs din aceiaşi gamă cu cel ce face obiectul cauzei supuse judecăţii, de la SC W. LTD Anglia în baza unor facturi în valoare de 2.258,29 euro, pentru o cantitate de 142,75 g, livrările fiind făcute în baza următoarelor facturi : din 13 ianuarie 2010, din 26 februarie 2010, din 01 martie 2010, din 02 aprilie 2010, din 05 aprilie 2010, din 09 aprilie 2010 şi din 28 aprilie 2010;

- preţul mediu de achiziţie al produsului a fost de 15,82 euro/gr, în echivalent 79,09 lei, cu T.V.A., iar preţul de vânzare era inferior (78,19 lei/gr pe facturi) şi respectiv 60,05 lei/gr la vânzare cu amănuntul, pe bon fiscal de casă;

- facturile din 22 iunie 2010 şi din 28 iunie 2010, emise de către SC W.L.T.D. UK” către SC W.S. SRL Bacău, care justifică cele 168 plicuri P., a câte 0,25 gr/plic ridicate de organele de urmărire penală în prezenta cauză, de la inculpat, nu au fost înregistrate în contabilitatea ultimei societăţi;

- facturile din 22 iunie 2010 şi din 28 iunie 2010 emise de către SC W.L.T.D. UK” către SC W.S. SRL Bacău au fost identificate şi în documentaţia întocmită în Dosarul nr. 173/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău ca fiind emise de SC W. LTD către SC Ş.D.C. SRL şi SC A.T.D.M. SRL, având ca obiect un alt produs (anexa 5 poziţiile 187 şi 190 din procesul verbal de control), fapt ce confirmă împrejurarea că aceste produse nu puteau fi înregistrate în contabilitatea SC W.S. SRL Bacău şi nici în contabilitatea SC W.L.T.D. UK", fiind întocmite facturi cu acelaşi număr pentru societăţi diferite, având ca obiect un produs creat de inculpatul M.A., doar pentru a justifica provenienţa acestuia şi a crea astfel o legalitate aparentă a punerii sale în vânzare;

- că aceasta a fost realitatea o dovedesc şi numerele celor două facturi, în condiţiile în care facturile emise de SC W. LTD în perioada februarie - martie 2010 către SC W.S. SRL Bacău au numărul X şi respectiv Y, iar cele emise către SC P. SRL în perioada aprilie - mai 2010, numerele X, pentru ca facturile emise în iunie 2010 şi pe baza cărora s-a făcut dovada provenienţei substanţelor interzise, fapt ce denotă întocmirea acestor facturi doar pentru a se justifica provenienţa licită a substanţelor deţinute ilegal, după cum rezultă din cuprinsul facturilor ataşate la procesul - verbal de control al Gărzii Financiare Bacău;

- au fost emise de către SC W.S. SRL Bacău facturi fiscale de livrare sau bonuri de casă, cu privire la produsele verificate şi în situaţii în care stocul era epuizat.

Din cele arătate mai sus, rezultă cu certitudine, faptul că produsul P. nu are ca provenienţă SC W.L.T.D. UK din Anglia şi nici nu a fost importat din China în perioada indicată de către inculpat, care se şi contrazice prin declaraţiile sale, în condiţiile în care a precizat că produsul P. era în realitate un amestec obţinut în urma unor comenzi on-line din China, marfa nefiind livrată din Marea Britanie, de la sediul SC W.L.T.D. UK.

Produsul “P.” deţinut de către inculpat este compus din mefedronă şi etcatinonă, substanţe pe care le-a deţinut anterior şi pe care le-a comercializat în perioada 2009 - 2010 unor societăţi comerciale, printre care SC P. SRL Bacău şi SC R. SRL Bacău) sub diferite denumiri:

- S.G.L. + care conţinea mefedronă, în primul caz;

- P., în cel de-al doilea caz.

Cu toate că fusese cercetat pentru infracţiuni similare, în Dosarul nr. 173/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, iar la data de 10 martie 2010 a fost reţinut pentru comiterea unor infracţiuni de trafic de droguri, susnumitul a continuat activitatea infracţională astfel că, în perioada martie -mai 2010 a livrat produsul L., în numele SC W. LTD UK, către SC P. SRL Bacău, în baza unor facturi fiscale, ataşate la dosarul cauzei, produs ce conţinea fluorometcatinonă, (flefedronă), în amestec cu etcatinonă.

Flefedronă este o substanţă inclusă în categoria drogurilor de mare risc prin O.U.G. nr. 6/2010, publicată în M. Of. al României nr. 100 din 15 februarie 2010.

Produsul P. a fost comercializat şi în perioada anterioară lunii februarie 2010 (data incriminării mefedronei în categoria drogurilor de mare risc), de SC W.L.T.D. UK”, către SC R. SRL Bacău, fiind identificat în urma unui control al B.C.C.O. Bacău (Dosar nr. 173/D/P/2009), ocazie cu care numitul H.I.S.V., administratorul societăţii a predat stocul de marfa existent în societate.

Prin adresa din 23 februarie 2010 a I.G.P.R. B.C.C.O. Iaşi - L.A.P.D., s-a concluzionat că proba constituită din substanţa cristalină de culoare albă ambalată în câte o foiţă din staniol, introdusă fiecare în 7 punguţe din material plastic de culoare neagră, inscripţionate “P.”, în cantitate netă totală e 1,67 g, conţine mefedronă, drog de mare risc, conform tabelului I anexă la Legea nr. 143/2000, modificată prin O.U.G. nr. 6/2010, proba fiind achiziţionată de la SC W.L.T.D. UK”, prin membrii grupării controlate de inculpatul M.A., „producătorul produselor W." în Dosarul nr. 173/D/P/2009.

Urmare a adoptării O.U.G nr. 6/2010, la data de 15 februarie 2010 s-a efectuat un control la SC W.S. SRL Bacău, ocazie cu care au fost ridicate mai multe produse marca „W." (proces - verbal vol.3 fila 136 - 138 Dosar nr. 173/D/P/2009), în care, potrivit analizelor de laborator efectuate iniţial pe câte un eşantion din fiecare categorie şi ulterior pe restul cantităţii care a fost ridicată s-au pus în evidenţă droguri de risc şi de mare risc.

A fost identificat cu acea ocazie şi produsul P., care conţinea o substanţă pulverulentă de culoare albă, constituit din mefedronă, drog de mare risc (adresa de rezultate din 19 februarie 2010), confirmată prin rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifică din 30 martie 2010 şi din 10 iunie 2010, toate ale I.G.P.R. - B.C.C.O. Iaşi - L.A.P.D., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 173/D/P/2009 al Serviciului teritorial D.LI.C.O.T. din cadrul Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Aceste probe au fost consumată în procesul analizelor de laborator efectuate pentru detecţia drogurilor ale căror rezultate au fost atestate prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 16 martie 2010 al L.A.P.D. Iaşi - vol. 14 fila 209-210 din Dosarul nr. 173/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău.

Prin urmare, împrejurarea că la data de 23 iunie 2010, inculpatul M.A. a prezentat organelor de urmărire penală acelaşi produs P., precizând că intenţionează să-l comercializeze (dar că nu-i cunoaşte caracterul ilicit) este o încercare de desistare, în privinţa comercializării viitoare a produsului conţinând droguri de mare risc, deşi simpla deţinere a acestuia este interzisă de lege.

Inculpatul a cunoscut compoziţia produsului, deoarece el însuşi l-a creat şi l-a comercializat anterior unor societăţi comerciale, fapte pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 173/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, persistând în activitatea ilegală de deţinere a drogurilor de mare risc.

Prin urmare, inculpatul M.A. a deţinut substanţele interzise, atât înainte cât şi după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr. 575/2010, neavând relevanţă sub aspectul laturii obiective de unde anume au fost achiziţionate.

Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale că a comercializat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010 produse P., care conţinea „mefedronă", fapt care atestă cunoaşterea conţinutului substanţelor interzice din acest produs, pe are l-a prezentat organelor de urmărire penală.

Aşa cum se arăta mai sus prin rechizitoriul nr. 111/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău a fost trimis în judecată numitul Z.A.I., administratorul SC P. SRL Bacău, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri, reţinându-se în fapt că în calitate de administrator al SC P.C. SRL Bacău, în perioada martie-octombrie 2010, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a săvârşit acţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul infracţiunii de trafic de droguri, unele acţiuni având ca obiect droguri de risc, iar altele droguri de mare risc.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a reţinut şi faptul că în perioada martie-octombrie 2010, în aceleaşi condiţii (fără drept) şi în aceeaşi calitate, inculpatul Z.A.I. a achiziţionat de la inculpatul M.A., în calitate de administrator al SC W. LTD Anglia şi de la SC M.E. B.V.B.A., 2.300 plicuri a 0,25 gr fiecare (cantitatea totală de 575 gr.), produs constituit din flefedronă - drog de mare risc, în amestec cu etcatinonă, din care a comercializat prin intermediul punctelor de lucru ale societăţii cantitatea de aproximativ 452 gr.

Rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău nr. lllD/P din 17 decembrie 2010 se afla în vol. I al dosarului de urmărire penală (fila 163-186), iar rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău nr. 173/D/P/2009 se află la fila 82 - 349 vol. I dosar fond).

Prin sentinţa penală nr. 84/D din data de 27 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului Z.A.I. la pedeapsa închisorii în regim privativ de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În dosarul de fond se află şi hotărârea de condamnare în ceea ce-1 priveşte pe Z.A.I. fila 56-62 vol. I dosar fond).

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 125 din data de 05 octombrie 2012, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - inculpat Z.A.I., împotriva sentinţei penale nr. 84/D din 27 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 9139/110/2010.

Prin Decizia penală nr. 1377 din data de 22 aprilie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost respins recursul declarat de recurentul - inculpat Z.A.I., împotriva Deciziei penale nr. 125 din data de 05 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, astfel că hotărârea de condamnare a inculpatului Z.A., care vizează şi actul material constând în achiziţionarea de la inculpatul M.A., în calitate de administrator al SC W. LTD Anglia şi de la SC M.E. B.V.B.A., 2.300 plicuri a 0,25 gr fiecare (cantitatea totală de 575 gr.), produs constituit din flefedronă - drog de mare risc, în amestec cu etcatinonă, din care a comercializat prin intermediul punctelor de lucru ale societăţii cantitatea de aproximativ 452 gr., a rămas definitivă.

Situaţia de fapt descrisă mai sus rezultă din: copiile xerox de pe actele din Dosarele nr. 173/D/P/2009 şi nr. 111/D/P/2010, care formează vol. II al dosarului de urmărire penală. vol. I al dosarului de urmărire penală se referă în special la produsul P., relevante fiind procesul - verbal de sesizare din oficiu (fila 1, 2), procesul verbal din 23 iunie 2010 (fila 3), adresa de rezultate din 30 iunie 2010 (fila 5), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 iulie 2010 (fila 11-12), procesele -verbale din 14 iulie 2010 (filele 13,14), dovada din 15 iulie 2010 de depunere la Camera de Corpuri Delicte a Substanţelor rămase în urma analizelor de laborator a probelor ridicate de la inculpat (fila 16), procesele -verbale din 19 august 2010, 15 septembrie 2010, 22 septembrie 2010 (fila 20-22), prima declaraţie a inculpatului (fila 24-26), facturile invoice din 28 iunie 2010 şi din 24 iunie 2010 (fila 28, 29), corespondenţa primită de la D.H.L. Expres (fila 31), corespondenţa primită de la Garda Financiară Bacău (fila 35-39), corespondenţa primită de la O.N.R.C. (fila 40-41), procura notarială (fila 42), declaraţia martorei B.E.R. (fila 43), situaţia recapitulativă a aprovizionărilor (fila 44), situaţia detaliată a aprovizionărilor (fila 45), cu facturile de achiziţie (fila 46-93), situaţia vânzărilor cu bonurile de casă (fila 94-231), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 8 februarie 2010 (fila 232-238), copiile xerox de pe actele din Dosarele nr. 173/D/P/2009 şi nr. 111/D/P/2010, care formează vol.II al dosarului de urmărire penală. vol. I al dosarului de urmărire penală se referă în special la produsul P., relevante fiind procesul - verbal de sesizare din oficiu (fila 1, 2), procesul verbal din 23 iunie 2010 (fila 3), adresa de rezultate din 30 iunie 2010 (fila 5), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 iulie 2010 (fila 11-12), procesele -verbale din 14 iulie 2010 (filele 13,14), dovada din 15 iulie 2010 de depunere la C.C.D.S. rămase în urma analizelor de laborator a probelor ridicate de la inculpat (fila 16), procesele - verbale din 19 august 2010, 15 septembrie 2010, 22 septembrie 2010 (fila 20-22), prima declaraţie a inculpatului (fila 24-26), facturile din 28 iunie 2010 şi 0346/24 iunie 2010 (fila 28,29), corespondenţa primită de la D.H.L. Expres (fila 31), corespondenţa primită de la Garda Financiară Bacău (fila 35-39), corespondenţa primită de la O.N.R.C. (fila 40-41), procura notarială (fila 42), declaraţia martorei B.E.R. (fila 43), situaţia recapitulativă a aprovizionărilor (fila 44), situaţia detaliată a aprovizionărilor (fila 45), cu facturile de achiziţie (fila 46-93), situaţia vânzărilor cu bonurile de casă (fila 94-231), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 8 februarie 2010 (fila 232-238), declaraţiile numitului Z.A.I., inclusiv la instanţa de control judiciar, coroborate cu declaraţiile date de inculpat, inclusiv la instanţa de apel.

În pofida unor probe certe de vinovăţie, inculpatul a negat săvârşirea infracţiunilor, susţinând că a încercat, pe cât posibil, să fie în permanenţă în pas cu modificările legislative care ar fi putut să atragă caracterul ilicit al activităţii desfăşurate.

Susţinerile acestuia sunt contrazise de probele administrate în cauză şi care au fost prezentate mai sus, astfel că nu va mai fi analizate din nou.

Apelantul-inculpat a solicitat, pentru fapta de deţinere, în. perioada februarie 2010-12 iulie 2010, a produsului “P.” achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. i)¹ C. proc. pen. şi art. 22 C. pen.

Instanţa de apel a precizat că solicitarea de a se dispune achitarea în temeiul art. 10 lit. i)¹ C. proc. pen., este greşită, deoarece, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se dispune achitarea doar în cazurile prevăzute de art. 10 lit. a)-e) C. proc. pen., iar pentru cazurile prevăzute de art. 10 lit. f)-j) C. proc. pen. se dispune încetarea procesului penal.

Instanţa de apel analizând prevederile art. 10 C. proc. pen., a constatat că acest text enumera cazurile în care acţiunea penală este lipsită de temei (inexistenţa infracţiunii sau excluderea răspunderii penale) - art. 10 lit. a)-art. 10 lit. e) C. proc. pen., precum şi cazurile în care acţiunea penală poate fi exercitată numai în anumite condiţii sau este lipsită de obiect - art. 10 lit. f)- art. 10 lit. j) C. proc. pen.

Până la modificarea C. proc. pen. prin Legea nr. 281/2003, nu era prevăzut cazul prevăzut de art. 10 lit. i)¹ C. proc. pen.

Introducerea acestui caz în care punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicată era imperios necesară, deoarece cazurile prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. a)-j) C. proc. pen., anterior modificării prin Legea nr. 281/2003, nu prevedea şi alte situaţii în care punerea în mişcare a acţiunii penale era împiedicată, deoarece nu mai poate interveni răspunderea penală, printre care desistare şi împiedicarea rezultatului în caz de tentativă (art. 22 C. pen.), împiedicarea consumării infracţiunii în caz de complicitate (art. 30 C. pen.), denunţarea faptei mai înainte de a fi descoperită (art. 167, 170, 255 şi 262 C. pen.), înlesnirea arestării celorlalţi participanţi (art. 170, 172, 262 C. pen., retragerea în termen util a mărturiei mincinoase (art. 260 C. pen.), tăinuirea, favorizarea sau omisiunea de a denunţa pentru unele infracţiuni săvârşite de soţ sau o rudă apropiată (art. 221, 262 alin. (2), 264 alin. (4) C. pen.), anularea uneia din căsătorii (art. 303 C. pen.), imunitatea de jurisdicţie, prevăzută de art. 8 C. pen., precum şi unele legii care au dispoziţii penale, care prevăd asemenea cazuri de nepedepsire.

Deşi aceste cazuri nu erau incluse în cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., având acelaşi efect de înlăturare a răspunderii penale, aceste cazuri de nepedepsire sau de apărare de răspundere, atrăgeau aceleaşi soluţii ca şi cele prevăzute de art. 10 lit. f) - j) C. proc. pen., dar întrucât aveau o existenţă proprie, neregăsidu-se printre cele prevăzute de art. 10 lit. f)-j) C. proc. pen., instanţele nu făceau trimitere în hotărâri la vreunul dintre cazurile prevăzute de ar. 10 C. proc. pen., ci la textul special care în prevedea din legea de drept material (C. pen., legea specială, etc).

Pentru a evita astfel de situaţii şi a fi prevăzute în acelaşi text toate cazurile în care acţiunea penală este lipsită de temei (inexistenţa infracţiunii sau excluderea răspunderii penale) - art. 10 lit. a)-art. 10 lit. e) C. proc. pen., precum şi cazurile în care acţiunea penală poate fi exercitată numai în anumite condiţii sau este lipsită de obiect - art. 10 lit. f) - art. 10 lit. j) C. proc. pen. şi prin Legea nr. 281/2003 a fost introdusă lit. i)¹ C. proc. pen., înglobând toate situaţiile de mai sus în „ există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege " .

Având în vedere aspectele reţinut în prezentarea situaţiei de fapt şi din analiza, probelor administrate în cauză, instanţa de apel a constatat că în mod evident, nu este incident cazul de încetare a procesului penal prevăzut de art. 10 lit. i)¹ C. proc. pen.

Apelantul-inculpat a susţinut că deşi deţinut şi vândut în perioadele februarie-2012-12 iulie 2010, respectiv aprilie-mai 2010 produsul denumit “P.” şi că acelaşi produs l-a vândut în perioada aprilie-mai 2010, inculpatului Z.A.I., reprezentantul SC P. SRL Bacău, cu ocazia expertizării acestora s-a constatat existenţa unor substanţe interzise, respectiv mefedronă în amestec cu etcatinonă, în cele deţinute şi vândute în perioada februarie-12 iulie 2010 şi respectiv, fluorometcatinonă (flefedronă) în amestec cu etcatinonă.

Apelantul-inculpat a susţinut că a vândut inculpatului Z.A.I., în calitate de reprezentant al SC P. SRL Bacău 700 plicuri, dar că acestea aveau acelaşi conţinut cu produsul “P.”, denumirea la livrare fiind trecută în produsul “L.” la cererea numitului Z.A.I., care dorea să aibă exclusivitate pe acest produs.

Instanţa de apel a reţinut că toate produsele, atât cele din perioada februarie-12 iulie 2010, cât şi cele din perioada aprilie-mai.2010 au fost deţinute şi vândute de apelantul-inculpat.

Apoi, prin Raportul tehnico-ştiinţific din 2011 al L.A.P.D. Iaşi rezultă că în probele ridicate de la inculpatul M.A., respectiv în cele 167 plicuri autosigilante de material plastic, etichetate “P.”, conţin mefedronă în amestec cu etcatinonă, substanţe care fac parte din Tabelul 1 al Legii nr. 143/2000.

De asemenea, din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 27 august 2012 şi din adresa de rezultate din data de 09 august 2010, rezultă că în cele 700 plicuri autosigilante de material plastic, etichetate “L.”, conţin fluorometcatinonă (flefedronă) în amestec cu etcatinonă, substanţe care fac parte din Tabelul 1 al Legii nr. 143/2000.

Susţinerea apelantului-inculpat în sensul că a vândut inculpatului Z.A.I. cele 700 plicuri care avea acelaşi conţinut cu produsul “P.”, denumirea la livrare fiind trecută în produsul “L.” la cererea numitului Z.A.I., care dorea să aibă exclusivitate pe acest produs, nu a fost apreciată ca reală pentru considerentele care vor fi prezentate.

Apelantul-inculpat în declaraţiile date inculpatul a susţinut că comanda substanţele din China şi apoi le combina creând anumite produse, cărora de dădea diferite denumiri, le porţiona, ambala, etc. şi apoi le vindea.

Apelantul-inculpat în dorinţa de a scăpa de răspundere penală, a încercat să acrediteze ideea, faţă şi de compoziţia diferită a celor două produse “P.” şi “L.”, că după vânzarea către numitul Z.A.I. acesta ar fi combinat produsul cumpărat de la el şi ar fi adăugat alte substanţe. Audiat de instanţa de apel, martorul Z.A.I. a declarat că a cumpărat de la inculpatul M.A. mai multe produse printre care şi mai multe pliculeţe care i-au fost ridicate în cursul urmăririi penale, dar că nu-şi aminteşte să fi cerut inculpatului să-i livreze produse cu denumirea „L.", dar că a vândut produse cu această denumire.

Martorul a mai declarat că produsele cumpărate de la inculpatul M.A. au fost livrate vrac, deşi la începutul declaraţiei a arătat că a cumpărat şi mai multe pliculeţe, evident cu diferite substanţe.

Susţinerea martorului, desigur cu privire la achiziţionarea de la societăţile inculpatului M.A. vrac a produsului „L." este contrazisă de Facturile pe baza cărora s-a achiziţionat acest produse, Notele de recepţie-filele187-218 dosar urmărire penală, din care rezultă cu claritate că produsul a fost livrat la pliculeţe de 0,25 gr.

Apelantul-inculpat a susţinut că se impune a se dispune pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2, cu art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Pentru a constitui obiectul material al falşului sub semnătură privată, un înscris trebuie să îndeplinească două condiţii: a) să emane de la o persoană particulară; b) să fie producătoare de consecinţe juridice.

Aceste condiţii instanţa de apel a precizat că sunt îndeplinite în cauză, după cum este îndeplinite şi condiţia privind latura obiectivă a acestei infracţiuni.

Instanţa de apel a constatat că nu se impune reţinerea în favoarea apelantului-inculpat de circumstanţe atenuante.

Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., sau a altora asemănătoare, nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoaşterea unor atari împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată.

În această apreciere instanţa de apel a precizat că este obligatoriu să se ţină seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la fapte şi persoana inculpatului.

Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată şi deci lăsată doar la aprecierea acesteia.

Gravitatea şi pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuiesc bine evaluate de instanţă în alegerea pedepselor şi a cuantumului acestora.

De altfel, în cauză instanţa de apel a precizat că nu sunt îndeplinite condiţiilor circumstanţelor antenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen.

Apelantul-inculpat a solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen.

Circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., presupune: „stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită". In cauză nu se poate vorbi nici de faptul că inculpatul ar fi depus stăruinţă pentru a înlătura rezultatul infracţiunii, iar în ceea ce priveşte repararea pagubei, nici una dintre cele două infracţiuni pentru care a fost condamnat nu este infracţiune de prejudiciu, ci infracţiuni de pericol.

Circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., presupune: „atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţilor, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperii ori arestării participanţilor". Instanţa de apel a precizat că nu cauză nu sunt îndeplinite aceste condiţii, infracţiunile fiind descoperite de organele de cercetare penală, inculpatul a avut o poziţie de negare a săvârşii infracţiunilor, chir şi în faţa unor probe clare de vinovăţie şi nu a contribuit cu nimic la descoperirea sau arestarea altor participanţi, aceştia fiind descoperiţi sau arestaţi tot datorită acţiunilor organelor de cercetare penală.

Având în vedere aspectele mai sus arătate, instanţa de apel a constatat că faptele comise de apelantul-inculpat au o asemenea gravitate, încât face inoportună reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestuia, deoarece prin coborârea pedepselor principale sub minimele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, se ajunge la o pedeapsă rezultantă vădit disproporţionată faţă de gravitatea faptelor, pedeapsă care, în mod evident, nu-şi atinge scopul preventiv-educativ, prevăzut de art. 52 C. pen.

De altfel, deoarece apelantul-inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic de droguri, chiar şi în condiţiile în care s-ar fi reţinut circumstanţe atenuante în favoarea acestuia, faţă de dispoziţiile art. 80 C. pen., coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită nu mai era obligatorie.

Apelantul-inculpat a susţinut că actul material din 2009 ar putea constitui infracţiunea de trafic de droguri de risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar nu infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Aşa cum se arăta mai sus, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice trei infracţiuni de trafic de droguri, respectiv o infracţiune de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, o infracţiune continuată de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, într-o singură infracţiune continuată de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În cauza dedusă judecăţii a fost declarat apel doar de inculpat, condiţii în care instanţa de apel a precizat că sunt incidente dispoziţiile art. 372 alin. (1) C. proc. pen., care consacră principiul non reformaţion in pejus, astfel că, chiar în condiţiile în care s-ar aprecia că inculpatul nu a săvârşit toate cele trei acte materiale în baza aceleaşi rezoluţiuni infracţionale, deşi probele administrate dovedesc o singură rezoluţiune infracţională, ar însemna ca instanţa de apel, să dispună condamnarea inculpatului pentru următoarele infracţiuni:

a) trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000;

b) trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi;

c) trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.

Ori, faţă de faptul că instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea unei singure infracţiuni continuate de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principale care constituie minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, dacă s-ar aplica regulile concursului de infracţiuni de instanţa de apel, doar în apelul inculpatului, ar fi însemnat ca instanţa de control judiciar să dispună condamnarea inculpatului, pe lângă infracţiunea de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi la pedeapsa tot de cel puţin 10 (ani) închisoare, pentru săvârşirea celeilalte infracţiuni de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, acesta fiind aşa cum se arăta minimul special prevăzut de lege pentru această infracţiune şi la pedeapsa de cel puţin.ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, (care constituie minimul special prevăzut de lege pentru această infracţiune), apoi, să facă aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., privind concursul real de infracţiuni şi să aplice un spor de pedeapsă de până la 5 (cinci) ani închisoare, ceea ce ar avea drept consecinţă agravarea situaţiei inculpatului în propria cale de atac, ceea ce este inadmisibil.

De altfel, aşa cum este cunoscut, atât teoria, cât şi practica judiciară au consacrat faptul că în situaţia în care un inculpat a fost condamnat de instanţa de fond pentru săvârşirea unei infracţiuni continuate, iar hotărârea a fost atacată doar de inculpat, instanţa de control judiciar nu poate schimba încadrarea juridică şi să reţină în loc de o singură infracţiune continuată, un concurs de infracţiuni, deoarece, chiar dacă şi numai teoretic, faţă de dispoziţiile art. 34 C. pen., se poate aplica un spor de pedeapsă, s-ar încalcă principiul non reformatio inpejus.

Referitor la gradul de pericol sociale al faptei săvârşite, instanţa de apel a precizat că se impune a se arăta că apelantul-inculpat a comis o infracţiune foarte gravă, respectiv infracţiunea continuată de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aceasta în condiţiile în care fusese reţinut tot pentru săvârşirea unor asemenea infracţiuni şi, evident, ştia că este cercetat penale pentru astfel de fapte.

Infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 2 din Legea nr. 143/2000, chiar dacă nu sunt fapte săvârşite prin violenţă, valorile sociale pe care le ocroteşte textul de lege se referă la relaţiile sociale privitoare la sănătatea publică, relaţii a căror existenţă şi dezvoltare sunt condiţionate de respectarea normelor legale privitoare la producţia, circulaţia, transportul, cumpărarea etc. a substanţelor aflate sub control naţional.

Aceste infracţiuni aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv dreptul la sănătate publică şi este una dintre cele mai grave şi răspândite forme ale criminalităţii organizate.

Consumul de droguri produce, cu timpul, o serie de tulburări de ordin neuropsihic - insomnii, stări de dezorientare, persistenţa halucinaţiilor, o stare pasivă a subiectului faţă de viaţa de familie şi socială - şi digestive - anorexie, slăbire psihică - iar în final se ajunge la o slăbire fizică şi o profundă alterare a psihicului, deci, cu consecinţe grave asupra sănătăţii populaţiei.

Pe apelantul-inculpat nu-l interesa aceste consecinţe deosebit de grave ale faptelor sale peanale, ci doar obţinerea unui profit.

Instanţa de apel a precizat că se impune a se avea în vedere şi perioada mare în care au fost comise actele materiale ale acestei infracţiuni, cantitatea de droguri deţinută şi comercializată (desigur cea descoperită de organele de cercetare fiind o cantitate mică, în raport cea efectiv deţinut şi comercializată), de faptul că acesta nu vindea ocazional droguri, ci făcuse din deţinerea şi comercializarea de droguri de mare risc o îndeletnicire, vânzându-le ca pe orice marfa, chiar en gros şi că pentru a nu fi descoperită activitatea infracţională de comercializare a procedat la falsificarea facturilor, precum şi de temeritatea de care a dat dovadă şi de lipsa de respect faţă de normele de drept, în condiţiile în care deşi fusese atenţionat de organele de cercetare penală şi chiar reţinut preventiv, acesta a continuat să deţină şi să comercializeze droguri de mare risc.

De asemenea, la individualizarea judiciară a pedepsei a fost avută în vedere şi atitudinea inculpatului pe durata procesului penal. Acesta, în pofida unor probe temeinice de vinovăţie, a negat săvârşirea infracţiunilor.

Referitor la persoana inculpatului, aşa cum rezultă din fişa de cazier şi cum, de altfel, a recunoscut şi apelantul-inculpat, acesta mai este judecat într-o altă penală, aflată pe rolul Tribunalului Bacău, pentru săvârşirea infracţiunilor:

a) trafic intern de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

b) trafic internaţional ilicit de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi;

c) organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor de trafic de droguri, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 modificată, faptele constând în aceea că în perioada martie - jumătatea lunii august 2009, a desfăşurat activităţi specifice de organizare, conducere şi finanţare a faptelor de trafic de droguri, şi, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpaţii R.A., N.G.C. şi R.A., în mod repetat, dar acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a introdus în ţară, fără drept, fragmente vegetale de cannabis, plantă psihotropă care face parte din categoria drogurilor de risc, pe care le-a amestec cu substanţe sintetice cannabimimice, fabricând un produs finit cu conţinut de T.H.C., denumit generic „W." şi „W.B.O.L.", pe care l-a distribuit ulterior prin intermediul societăţilor comerciale în cadrul cărora funcţionau coffe-shopuri, în scopul consumului şi al obţinerii de importante beneficii financiare.

d) trafic intern de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

e) trafic internaţional ilicit de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi;

f) organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor de trafic de droguri, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 modificată, faptele constând în aceea că în perioada cuprinsă între a doua jumătate a lunii august 2009 şi până la data de 09 martie 2010, în mod repetat, dar acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în vederea continuării activităţii infracţionale având ca obiect comerţul ilicit de droguri, a desfăşurat activităţi specifice de organizare, conducere şi finanţare a faptelor de trafic de droguri, şi, a iniţiat şi coordonat un grup infracţional organizat, specializat în introducerea în ţară, producerea şi distribuirea, fără drept, de produse de tip coffe shop, fabricate similar, respectiv din ingredientul cannabis sativa, în amestec cu substanţe care le-au mărit pericolul pentru viaţa şi integritatea persoanelor -substanţe sintetice cannabimimetice, pe care le-a deţinut şi comercializat inclusiv după ce acesta au fost introduse în categoria drogurilor de mare risc, prin O.U.G. NR. 6/2010, denumite diferit, dar cu menţiunea generică a „mărcii W." pe care l-a distribuit ulterior prin intermediul societăţilor comerciale în cadrul cărora funcţionau coffe - shopuri, în scopul consumului şi al obţinerii de importante beneficii financiare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul inculpatului.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.

Instanţa de apel arată că numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen. român, art. 52 alin. (1) C. pen., potrivit căruia: „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni".

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei principale aplicate, în raport de aspectele mai sus arătate, de cuantumul pedepsei principale aplicate, instanţa de apel a constatat că în mod corect a apreciat instanţa de fond că, scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenţie.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanţa de apel a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat.

Împotriva Deciziei penale nr. 155 din 17 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie, a declarat recurs inculpatul M.A.

Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, situaţie incidenţă în prezenta speţă.

Cu titlu prealabil Înalta Curte precizează faptul că recursul vizează o decizie ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, astfel încât sunt avute în vedere cazurile de casare limitativ prevăzute în art 385⁹ C. proc. pen. anterior, modificate prin această lege.

Recurentul inculpat M.A. a depus motivele de recurs în data de 14 februarie 2014, primul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 21 februarie 2014.

În aceste circumstanţe Înalta Curte a constatat că recursul a fost motivat în termenul de cinci zile prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Inculpatul prin apărător ales, făcând trimitere la cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, a susţinut că instanţele de fond şi apel au făcut o greşita aplicare a legii referindu-se la modul de soluţionare a cererilor şi excepţiilor, aspecte care, în opinia inculpatului, au condus la o situaţie de fapt, reţinută de instanţele de fond şi apel, alta decât cea reală.

Astfel se arată că, inculpatul M.A. a mai fost trimis în judecată într-o altă cauză înregistrată la Tribunalul Bacău cu nr. 835/110/2011 pentru o infracţiune continuată de trafic internaţional de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, o infracţiune continuată de trafic intern de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000, reţinându-se în sarcina sa că în perioada martie - jumătatea lunii august 2009 a organizat, condus şi finanţat fapte de trafic de droguri, a introdus în ţară fragmente vegetale de canabis pe care le-a amestecat cu alte substanţe sintetice cannabimimetice şi apoi Ie-a distribuit.

De asemenea în acelaşi dosar a fost trimis în judecată pentru alte 4 infracţiuni identice cu primele, dar şi pentru o infracţiune continuată de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi pentru cea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, reţinându-se că începând cu a doua jumătate a lunii august 2009 şi până la data de 9 martie 2010, în mod repetat, dar acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a introdus în ţară cannabis,a desfăşurat activităţi specifice de organizare, conducere şi finanţare a unor fapte de trafic de droguri, a iniţiat şi coordonat un grup infracţional organizat, a realizat amestecuri cu ingredientul cannabis sativa şi alte substanţe, pe care apoi le-a distribuit, inclusiv după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010, prin care una din substanţele folosite în amestecuri, a fost inclusă în categoria drogurilor de mare risc.

În prezenta cauză, iniţial inculpatul a fost trimis în judecată pentru trei infracţiuni distincte (2 pentru trafic de droguri de mare risc şi una de droguri de risc), dar, la cererea procurorului, formulată la 13 ianuarie 2013, s-a schimbat încadrarea juridică într-o singură infracţiune continuată, instanţa apreciind că toate cele trei fapte au fost comise în baza unei rezoluţii infracţionale unice.

În mod constant, inculpatul a cerut conexarea Dosarului nr. 5864/110/2011 la Dosarul nr. 835/110/2011, susţinând că faptele din prezenta cauză constituie acte materiale în conţinutul unei singure infracţiuni continuate, alături de celelalte acte din Dosarul nr. 835/110/2011, dar cererea i-a fost respinsă.

Se arată că prima instanţă care a soluţionat Dosarul nr. 5864/110/2011 a reţinut în considerentele sentinţei că activitatea inculpatului este o continuare a celei din Dosarul nr. 835/110/2010,precizând că „ deţinerea de către inculpatul M.A. a produsului P., după ce a fost reţinut şi arestat preventiv pentru aceeaşi faptă, este în realitate o continuare a activităţii infracţionale constatate în Dosarul nr. 835/110/2011 (fila 12, parag. 6 din hotărâre).

Inculpatul precizează că analiza comparativă a perioadelor în care se reţine comiterea actelor materiale din cele două cauze ar conduce la concluzia că există o suprapunere cel puţin parţială a acestor perioade şi că actele materiale din prezenta cauză se integrează în conţinutul altor două infracţiuni din Dosarul nr. 835/110/2011, fiind vorba de o singură rezoluţie infracţională.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen., inculpatul M.A. a susţinut că s-a dispus condamnarea lui pentru o singură infracţiune de trafic de droguri, deşi aceasta este constituită din trei acte materiale diferite, ceea ce necesita o analiză distinctă a fiecăruia dintre ele.

a) Actul material din luna octombrie 2009.

S-a reţinut că acesta constituie o faptă de trafic de droguri de risc avându-se în vedere nu conţinutul extrem de mic de T.H.C., sintetizat natural (şi care se găseşte în produse comercializate legal), ci faptul că obiectul traficului l-au constituit fragmente din planta Cannabis.

Potrivit art. 1 lit. z) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 143/2000 însă nu toată planta cannabis ar constitui drog, ci doar vârfurile florale şi fructifere.

b) Actul material constând în comercializarea produsului L. către SC P C. SRL.

Aşa cum a precizat inculpatul în declaraţiile date în cauză, acest produs ar fi identic cu cel numit “P.”, despre care nu a avut certitudinea că ar conţine o substanţă interzisă, fiind în eroare asupra caracterului de drog, ceea ce l-a şi determinat să solicite ulterior o opinie calificată în contextul celui de-al treilea act material.

c) Actul material constând în deţinerea produsului “P.” în perioada februarie-12 iulie 2010.

Inculpatul M.A. consideră că infracţiunea nu există în condiţiile în care că la data de 23 iunie 2010 i s-a prezentat la B.C.C.O. cu 38 de plicuri conţinând acest produs, solicitând efectuarea de analize. Unul dintre acestea a fost reţinut, iar toate celelalte au fost sigilate de un lucrător din cadrul B.C.C.O. şi lăsate în custodia inculpatului până la 12 iulie 2010, când în urma constatării tehnico - ştiinţifică s-a concluzionat că are în componenţa sa o substanţă interzisă.

Examinând cauza în raport de criticile formulate, dar şi din oficiu, conform art. 385 ind. 9 alin. (3) C. proc. pen. anterior, înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile.

Înalta Curte apreciază că este sunt neîntemeiate criticile aduse de inculpat hotărârilor atacate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹pct. 17² şi 12 C. proc. pen. anterior.

Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii, care conduc la o judecată, care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii.

Din acest motiv, instanţa de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile, nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).

Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 12 teza I. C. proc. pen. anterior - „ nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni, trebuie reamintit că instanţa de recurs desfăşoară judecata în limitele investirii potrivit art. 385⁹ C. proc. pen. - din perspectiva cazurilor de casare invocate şi a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, aşa încât în speţă

Cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. -„nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni" - este incident, dacă instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, reţinând o situaţie de fapt corectă, însă în mod greşit a apreciat că fapta constituie o anumită infracţiune, deşi în realitate lipseşte unul din elementele constitutive ale acesteia, soluţia fiind contrară legii. Situaţia de fapt, verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, poate fi cenzurată numai prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Ori, în condiţiile în care prin Legea nr. 2/2013 cazul de casare prev. la pct. 18 a fost abrogat, este evident că elementele ce ţin de temeinicia hotărârii recurate nu mai pot fi analizate de instanţa de recurs.

Înalta Curte constată că încadrarea juridică corespunde stării de fapt reţinute de către instanţele de fond şi apel.

Totodată se constată că inculpatul M.A. a ivocat formal cazurile de casare prev. de art. 385 pct. 12 şi 17 C. proc. pen. anterior.

În fapt, acesta a criticat modalitatea de interpretare a pribatoriului de cătree instanţele de fond şi apel, precum şi situaţia de fapt stabilită în cauză, aspecte care nu mai pot face obiectul cenzurii în al treilea grad de jurisdicţie.

Inculpatul, făcând trimitere la cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior, a solicitat, aplicarea legii penale mai favorabile.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, înalta Curte apreciază că beneficiul legii mai blânde poate fi invocat şi, implicit, analizat şi din oficiu, în orice stare a procesului, inclusiv, direct, şi în faţa instanţei de recurs, fiind vorba de un motiv de ordine publică. Situaţia particulară a speţei constând în intervenirea unei legi penale mai favorabile inculpaţilor în cursul soluţionării căii de atac a recursului nu poate conduce la o altă concluzie decât cea prevăzută expres în art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României. In consecinţă, în caz de situaţie tranzitorie, legal şi constituţional, raportul juridic de drept penal va fi soluţionat în raport de legea penală mai favorabilă, care va fi stabilită în funcţie de instituţiile penale incidente.

In ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, înalta Curte apreciază că întreaga construcţie a C. pen. s-a realizat pe principiul aplicării legii penale mai favorabile pe instituţii autonome.

Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Sintagma la care face referire art. 5 C. pen. trebuie înţeleasă în sensul de normă de drept penal. Noţiunea de lege penală nu priveşte indisolubil un întreg act normativ care aduce atât modificări ale limitelor de pedeapsă pentru o anumită infracţiune, dar şi modificări ale unor instituţii precum concursul de infracţiuni, recidiva, măsuri de individualizare ale executării pedepsei etc. Aşadar unitatea la care se face raportarea priveşte dispoziţia penală şi nu întreaga lege în cuprinsul căreia se găseşte acea dispoziţie penală.

Conform art. 173 C. pen., prin lege penală se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanţe de urgenţă sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege.

Având în vedere dispoziţiile at. 173 C. pen., Înalta Curte constată că aplicarea legii mai favorabile în condiţiile art. 5 C. pen. se face prin aplicarea normelor cu caracter penal din cuprinsul mai multor legi penale succesive, dacă este vorba de dispoziţii care reglementează instituţii penale care se pot aplica în mod independent (autonom).

Concepţia legiuitorului cu privire la aplicarea legii penale în funcţie de instituţiile juridice autonome rezultă şi din conţinutul art. 10 din Legea nr. 187/2002 pentru punerea în aplicare a C. pen. conform căruia tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. Din acest text rezultă fără echivoc faptul că, în opinia legiuitorului, în caz de succesiune de legi incidente în materia pluralităţii de infracţiuni, mai întâi se stabilesc pedepsele pentru fiecare infracţiune aplicându-se legea mai favorabilă în cazul fiecăreia dintre ele şi abia apoi, pornind de la pedepsele astfel stabilite, se pune problema aplicării tratamentului prevăzut pentru pluralitate.

Prin urmare, legea penală în sensul art. 5 C. pen. trebuie înţeleasă ca o dispoziţie cu caracter penal şi nu ca o lege în sensul de act normativ în ansamblul său,

În plus, Înalta Curte apreciază că legea penală mai favorabilă nu se aplică în abstract, ci în concret, ţinând cont de toate împrejurările cauzei, doar în acest mod putându-se respecta principiul constituţional enunţat anterior. De asemenea, doar identificând legea penală mai favorabilă pentru fiecare instituţie autonomă, în parte, efectul acesteia devine previzibil, fiind respectat dreptul la un proces echitabil şi principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, consacrate în art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (1)² din Constituţia României, respectiv art. 6 parag. 1 şi art. 7 din Convenţia europeană a Drepturilor Omului.

Adoptarea soluţiei contrare - aplicarea globală a legii penale mai favorabile - poate conduce nu numai la încălcarea principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, ci şi la încălcarea principiului legalităţii pedepselor.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că singurul mecanism de evaluare şi aplicare a legii penale mai favorabile constă în identificarea şi aplicarea distinctă a fiecărei instituţii autonome incidente în speţă. Aplicarea regulii mitior lex trebuie să se facă în funcţie de instituţiile penale autonome, iar nu global. Procedând în acest mod, nu se creează o lex tertia, interdicţia fiind limitată la aplicarea concurentă a unor dispoziţii din legi diferite cu privire la aceeaşi instituţie.

Constatând existenţa concursului de infracţiuni, Înalta Curte va face aplicarea legii penale mai favorabile în două etape : într-o primă etapă, stabilind pedeapsa pentru fiecare infracţiune concurentă, în baza principiului legii penale mai favorabile şi, într-o a două etapă, aplicând pedeapsa pentru concurs, în baza aceluiaşi principiu.

Aplicarea legii penale mai favorabile în doi timpi este justificată de caracterul autonom al concursului de infracţiuni, aşa încât aplicarea pedepsei rezultante este o operaţiune autonomă în raport de stabilirea pedepselor pentru flecare infracţiune concurentă.

La data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Art. 35 C. pen. prevede sancţionarea a infracţiunii continuate.

Legea nr. 187/2012 de aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., la art. 81 prevede modificarea limitelor pentru infracţiunile de trafic de droguri prev. de art 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, infracţiuni pentru care a fost condamnat inculpatul M.A..

Astfel noile limite pentru trafic de droguri prev. de art 2 alin. (1) şi (2), din Legea nr. 143/2000 sunt închisoarea de la 5 la 12 ani spre deosebire de legea veche în care limitele erau de la 10 la 20 de ani închisoare.

Pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, limitele erau de închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda infracţiunea regăsindu-se în noul C. pen. la art. 322, limitele nefiind modificate.

Inculpatul M.A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. anterior, respectiv, dreptul de a alege şi de a fi ales, dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, cât şi dreptul de a fi administrator de drept şi de fapt al unor societăţi comerciale, pe timp de 5 ani.

Pentru săvârşirea infracţiunii fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, inculpatul M.A. a fost condamnat, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, s-a dispus contopirea pedepselor principale de mai sus în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat pedeapsa complementară.

Înalta Curte, constatând că regimul juridic prevăzut de art. 81 din Legea nr. 187/2012 de aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., pentru trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) şi (2), din Legea nr. 143/2000, este mai favorabil, limitele pedepselor fiind considerabil reduse, apreciează că se impune reducerea în mod proporţional a pedepsei de la 10 ani, minimul prevăzut de legea veche şi aplicat de instanţă, la pedeapsa de 5 ani închisoare, minimul prevăzut de legea nouă;

În ceea ce priveşte pedepsele complementare aplicate inculpatului, în baza aceluiaşi principiu al proporţionalitaţii, Înalta Curte consideră că se impune reducerea pedepselor complementare de la 5 ani, la câte 2 ani şi 6 luni.

În condiţiile în care aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., prevăd adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, la pedeapsa cea mai grea, înalta Curte, constată că regimul juridic al concursului de infracţiuni este mai favorabil pe C. pen. anterior, situaţie în care va contopi pedepsele aplicate recurentului inculpat M.A., în baza legii vechi.

În temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte, va admite recursul declarat.de inculpatul M.A., va casa, în totalitate, Decizia penală nr. 155 din 17 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie, şi în parte, sentinţa penală nr. 48/D din 19 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău şi rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor va face aplicarea art. 5 C. pen. şi va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 C. pen. la 5 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d) şi g) C. pen., conform art. 68 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, va contopi pedeapsa aplicată prin sentinţa penală pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, de 1 (un) an închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) şi g) C. pen..

În baza art. 65 C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d) şi g) C. pen. pe perioada executării pedepsei.

Se vor menţine celelalte dispoziţii.

În baza art. 275 alin (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul M.A., casează, în totalitate, Decizia penală nr. 155 din 17 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie şi, în parte, sentinţa penală nr. 48/D din 19 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 C. pen. la 5 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d) şi g) C. pen., conform art. 68 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopeşte pedeapsa aplicată prin sentinţa penală pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, de 1 (un) an închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) şi g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d) şi g) C. pen. pe perioada executării pedepsei.

Menţine celelalte dispoziţii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 139/2014. Penal. Conflict de interese (art....		ICCJ. Decizia nr. 1404/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1392/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs