ICCJ. Decizia nr. 136/2014. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 136/2014

Dosar nr. 2725/3/2009

Şedinţa publică din 16 ianuarie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 246 din 29 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală,

în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru inculpaţii R.V.A. şi C.L.) şi art. 37 lit. a) C. pen. (în cazul inculpatului B.N.), astfel:

- pentru inculpatul B.N. în: o infracţiune prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul R.V.A. în: o infracţiune prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pentru inculpatul C.L. în: o infracţiune prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost respinsă ca nefondată cererea inculpatului B.N., deţinut în prezent în Penitenciarul Fovardsi BV Intezet Budapesta; Ungaria, de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 şi lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.N. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.N. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.N. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.N. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată, inculpatului B.N. prin Sentinţa penală nr. 1225/F din 14 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi dispune contopirea restului rămas neexecutat de 456 de zile cu fiecare din pedepsele aplicate în prezenta cauză, rezultând o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., două de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi una de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele rezultante mai sus menţionate şi a dat inculpatului B.N. spre executare pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenţiei de la data de 19 septembrie 2008 la 24 decembrie 2008.

S-a constatat că faţă de inculpat a fost emis mandatul de arestare preventivă în lipsă nr. 12/J din 08 noiembrie 2011.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 şi lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.V.A., la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b).

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.V.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.V.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.V.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare;

În baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen; cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.V.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare;

În baza art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.V.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele rezultante mai sus menţionate şi dă inculpatului R.V.A. spre executare pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenţiei de la data de 12 septembrie 2008 la 11 februarie 2009.

S-a constatat că faţă de inculpat a fost emis mandatul de arestare preventivă în lipsă nr. 13/J din 14 decembrie 2011.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct 18 şi lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) - art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.L., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) - art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.L. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. 74 alin. (2) - art. 76. C. pen., a fost condamnat inculpatul C.L. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) - art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.L. la pedeapsa de 5 luni închisoare;

În baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) - art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.L. la pedeapsa de 11 luni închisoare;

În baza art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) - art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.L. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-a constatat că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta hotărâre sunt concurente cu infracţiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 (faptă săvârşită în perioada decembrie 2005 - decembrie 2006) pentru care acesta a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 327 din 26 septembrie 2011 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin nerecurare la 07 octombrie 2011, la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.

În baza art. 85 C. pen. a fost anulat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 327 din 26 septembrie 2011 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin nerecurare la 07 octombrie 2011.

În baza art. 33 lit. a) - 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în cauză şi pedeapsa de 8 luni închisoare cu privire la care s-a dispus anularea suspendării condiţionate şi s-a dat spre executare inculpatului C.L. spre executare pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenţiei de la data de 12 septembrie 2008 la 11 februarie 2009.

S-a constatat că faţă de inculpat subzistă măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin Decizia penală nr. 224 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 1003 C. civ., au fost admise acţiunile civile formulate de: partea civilă D.I. şi au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata către aceasta a sumei de 3.500 RON cu titlu de daune materiale; în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.P.A. şi au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata către aceasta a sumei de 800 RON cu titlu de daune materiale; în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. SA şi au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata către aceasta a sumei de 1.800 RON cu titlu de daune materiale; în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă R.B. SA şi au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata către aceasta a sumei de 807 EUR, echivalent în RON la cursul oficial al BNR din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) şi f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.L. a bunurilor indisponibilizate conform dovezilor seria AB nr. 0072958 din 22 ianuarie 2009 şi seria AB nr. 0072968 din 23 ianuarie 2008, mai puţin a următoarelor: un portmoneu din piele maron, o şapcă N. albă, o cheie auto A., un card S., un card B.R.D., un card R.B. nr. X1 şi o borsetă de culoare maron.

S-a dispus restituirea bunurilor cu privire la care nu s-a dispus măsura confiscării către inculpatul C.L.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) şi f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.V.A. a bunurilor indisponibilizate conform dovezii seria AB nr. 0072961 din 22 ianuarie 2009 cu excepţia următoarelor: paşaport pe numele R.V.A., hard disk marca M., mobil marca H. U1220S cu cartela D. aferentă, mobil marca N. 6300 cu cartelă V. şi acumulator, card C.A. pe numele R.A.M., card S. cu pe numele R.A.M.;

- conform dovezii seria AB nr. 0072967 din 23 ianuarie 2009 (vol. III d.u.p.) cu excepţia următoarelor: certificat de înmatriculare pentru autoturismul X, portofel maron, un card M., un card G.S. emis pe numele R.A.M.;

- conform dovezii seria AB 0072970 din 23 ianuarie 2009.

S-a dispus, restituirea bunurilor cu privire la care nu s-a dispus măsura confiscării către inculpatul R.V.A., mai puţin a certificatului de înmatriculare pentru autoturismul X.

S-a constatat că prin încheierea din data de 29 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus restituirea către inculpatul R.V.A. a permisului de conducere.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) şi f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.N. a bunurilor indisponibilizate conform dovezii seria AB nr. 0072959 din 22 ianuarie 2009 cu excepţia următoarelor: certificat de înmatriculare pe numele B.M. pentru auto Y, certificat de înmatriculare pe numele S.R.F. pentru auto X1, card B.R.D. X2, card B.R.D. X3, card B.C.R. X4, hard disk marca S., card memorie P. 512Mb, 7 DVD-uri, 5 CD-uri, card memorie microSD capacitate 1Gb, card memorie, albastru închis. S-a dispus restituirea bunurilor cu privire la care nu s-a dispus măsura confiscării către inculpatul B.N.

S-a constatat că prin ordonanţa nr. 22 ianuarie 2009 s-a dispus restituirea către inculpat a laptop-ului A.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) şi f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a bunurilor identificate în boxa situată în Şos. O., Bucureşti, folosită în comun de aceştia, indisponibilizate conform dovezilor seria AB nr. 0072962-0072966 din 22 ianuarie 2009 şi seria AB nr. 0072969 din 23 ianuarie 2009.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei de 134.740 RON obţinută în urmă săvârşirii infracţiunilor, câte 44.913,33 RON de la fiecare inculpat.

În baza art. 163 C. proc. pen. s-a instituit măsura sechestrului asigurător în vederea acoperirii pagubelor şi a confiscării speciale asupra sumelor de bani ridicate de la inculpaţii C.L. şi R.V.A., sume indisponibilizate conform recipiselor nr. 2103793/1 pentru 885 RON, nr. 2103783/1 pentru 4.400 RON, 2103795/1 pentru 6.81.0 RON şi a dovezii nr. AB 0042853 din 10 octombrie 2008 pentru suma de 100 EUR în cazul inculpatului R.V.A. şi conform recipisei nr. 2103790/1 pentru suma de 7.800 RON în cazul inculpatului C.L.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituit asupra autovehiculului cu număr de înmatriculare X prin ordonanţa din data de 21 noiembrie 2008 şi dispune restituirea autovehiculului, precum şi a certificatului de înmatriculare ridicat de la inculpatul R.V.A., către SC C.S.P. SRL, prin administrator B.M.A.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii B.N. şi R.V.A. la plata sumei de 18.000 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul C.L. la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 670/D/P/2008 din data de 23 ianuarie 2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Bucureşti, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, sub nr. 2725/3/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- B.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18, lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.; art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C. pen.;

- R.V.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18, lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003; art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 42 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- C.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003; art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 42 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

În sarcina acestora s-a reţinut faptul că în luna iunie 2008 au iniţiat şi constituit un grup organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice, precum şi de infracţiuni privind comerţul electronic, activitate infracţională care s-a desfăşurat în perioada iunie - septembrie 2008 atât pe teritoriul României, cât şi pe teritoriul Bulgariei. În ceea ce priveşte structura grupului infracţional, s-a precizat că acesta era coordonat de inculpatul B.N., cu privire la care s-a formulat şi acuzaţia că a fabricat şi deţinut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

În sarcina tuturor inculpaţilor s-a reţinut şi că în perioada iunie - septembrie 2008, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au falsificat, au pus în circulaţie şi au deţinut în vederea punerii în circulaţie instrumente de plată electronică.

Cu referire la inculpaţii R.V.A. şi C.L. s-a mai arătat că în perioada menţionată, în mai multe rânduri, au deţinut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea de instrumente de plată electronică; au montat pe diverse ATM-uri din Bulgaria şi România (Eforie Nord) dispozitive de citire a benzii magnetice a cardurilor, precum şi minicamere, accesând fără drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, ATM-urile băncilor în scopul, obţinerii de date informatice; precum şi faptul că au efectuat în perioada menţionată operaţiuni cu, instrumente de plată electronică falsificate, fără consimţământul titularului instrumentului respectiv.

În cursul urmăririi penale, s-au constituit părţi civile R.B. SA cu suma de 2260,83 euro şi 1.800 RON, D.I. cu suma de 3.500 RON, B.P.A. cu suma de 900 RON şi B. SA cu suma de 2.800 RON. Totodată, au fost indisponibilizate sumele de 885 RON, 4.400 RON, 6.810 RON şi 100 euro ridicate de la inculpatul R.V.A., suma de 7.800 RON ridicată de la inculpatul C.L. şi s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra autoturismului marca P. cu nr. de înmatriculare X, aparţinând societăţii comerciale SC C.S.P. SRL administrată de B.M.A., soţia inculpatului B.N.

Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu s-a bazat pe procesele-verbale întocmite cu ocazia vizionării imaginilor surprinse de camerele de supraveghere ale ATM-urilor băncilor şi a înregistrărilor efectuate în baza autorizaţiei nr. 292/AI din 26 august 2008, procese-verbale de supraveghere operativă, de prindere în flagrant, de percheziţie, de verificare a datelor conţinute de cardurile găsite asupra sau în locuinţele inculpaţilor, procese-verbale de percheziţie informatică, de redare a conţinutului convorbirilor interceptate, alte procese-verbale, documente referitoare la SC E.E. SRL şi SC M. SRL, plângerile părţilor vătămate şi declaraţiile acestora, listingurile tranzacţiilor efectuate la ATM-uri, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 235155 din 03 decembrie 2008, 1067006 din 12 ianuarie 2009, 1067014 din 20 ianuarie 2009 şi nr. 2166604 din 05 septembrie 2008, raportul de expertiză tehnică nr. 2166661 din 05 decembrie 2008, declaraţiile martorilor G.O.T., U.F., V.A.M., B.M., I.C., V.M.C., N.M.A., Z.A., B.L. şi B.M.A., declaraţiile inculpaţilor şi alte acte.

În cursul urmăririi penale, inculpatul C.L. a recunoscut, în general, acuzaţiile ce i-au fost aduse, aceeaşi poziţie adoptând-o şi inculpatul R.V.A., care a negat însă participarea inculpatului, B.N., în timp ce acest din urmă inculpat nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Cercetările s-au desfăşurat cu inculpaţii în stare de arest preventiv. Astfel, faţă de inculpatul B.N. a fost luată prin încheierea nr. 14 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Alba măsura arestării preventive pentru o durată de 29 de zile cu începere de la data de 19 septembrie 2008 la data de 17 octombrie 2008 în Dosarul nr. 22D/P/2008 al DIICOT - S.T, Alba, dosar în care s-a dispus la data de 30 octombrie 2008 declinarea competenţei în favoarea DIICOT - S.T. Bucureşti, fiind conexat la Dosarul nr. 670/D/P/2008 în care s-a emis rechizitoriul din prezenta cauză. La data de 24 septembrie 2008 faţă de inculpatul B.N. a fost emis un alt mandat de arestare preventivă de către Tribunalul Bucureşti, măsură prelungită ulterior de aceeaşi instanţă. Prin încheierea nr. 415/R 24 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală (dosar nr. 47188/3/2008) a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.N., cu stabilirea obligaţiilor impuse de art. 1602 alin. (3) C. proc. pen.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii R.V.A. şi C.L., aceştia au fost reţinuţi la data de 12 septembrie 2008, iar prin încheierea din data de 12 septembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus arestarea preventivă a acestora pentru 29 de zile până la data de 10 octombrie 2008, măsură prelungită şi menţinută ulterior de Tribunalul Bucureşti. Prin Decizia penală nr. 224 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, dată după sesizarea instanţei cu rechizitoriul, s-a dispus, în ceea ce îi priveşte pe cei doi inculpaţi, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

În cursul cercetării judecătoreşti, la termenul din data de 06 martie 2009 s-a procedat la audierea inculpaţilor B.N., C.L. şi R.V.A., iar ulterior la audierea martorilor G.O.T., Z.A., I.C., V.M.C., N.M.A., B.M., V.A.M.

Cu referire la martorul A.F.V. s-a constatat imposibilitatea audierii, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

La termenul din data de 29 mai 2009 a fost respinsă solicitarea de efectuare a unei expertize contabile, precum şi cererea inculpatului C.L. de audiere a unui martor în circumstanţiere, fiind însă încuviinţată solicitarea inculpaţilor de administrare de înscrisuri în acest scop.

Au fost ataşate fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor, Sentinţele penale nr. 1225/F din 14 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, privindu-l pe inculpatul B.N., nr. 327 din 26 septembrie 2011 a Judecătoriei Călăraşi, privindu-l pe inculpatul C.L., şi fişa Dosarului nr. 19233/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, privindu-l pe inculpatul R.V.A.

Totodată, în cauză a fost formulată o cerere de restituire a autovehiculului marca P. cu. nr. de înmatriculare X de către numita B.M.A.

Prin adresa nr. 889759/GI/S3 din 13 mai 2011 a IGPR - DCCO, s-a adus la cunoştinţa instanţei faptul că inculpatul B.N. s-a deplasat în Ungaria, unde a fost arestat preventiv la data de 28 martie 2011, întrucât monta la un bancomat echipamente destinate skimming-ului, iar inculpatul R.V.A. s-a deplasat în Belgia unde a fost arestat pentru skimming în intervalul august - decembrie 2016, iar ulterior, în Germania unde a fost arestat începând cu luna martie 2011 pentru acelaşi tip de infracţiuni.

În consecinţă, s-a dispus citarea celor doi inculpaţi în penitenciarele în care aceştia se aflau încarceraţi. Prin încheierea din data de 08 noiembrie 2011 s-a dispus revocarea liberării provizorii sub control judiciar dispusă cu privire la inculpatul B.N. prin Încheierea penală nr. 451/R din 24 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi arestarea preventivă a acestuia pentru 30 de zile cu începere de la data încarcerării. De asemenea, prin încheierea din data de 14 decembrie 2011, s-a dispus în baza art. 148 alin. (1) lit. a1) C. proc. pen. arestarea preventivă a inculpatului R.V.A. pentru o perioadă de 30 de zile cu începere de la data încarcerării.

La termenul din data de 09 februarie 2012, s-a asigurat prezenţa celor doi inculpaţi aflaţi în stare de arest în străinătate prin intermediul unor videoconferinţe organizate cu autorităţile germane şi ungare. La aceiaşi termen de judecată, având în vedere poziţia inculpaţilor B.N. şi R.V.A. în sensul că doresc ca judecata să se desfăşoare în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. şi dispoziţiile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011 publicată în M. Of. 931/29.12.2011, s-a procedat la ascultarea acestora. La acelaşi termen de judecată, instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpaţii R.V.A. şi C.L., iar în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.N. şi cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în două infracţiuni distincte una prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi una prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu menţinerea celorlalte dispoziţii indicate anterior.

La data de 08 martie 2012, s-a procedat la reaudierea inculpatului C.L., în prezenţa, asigurată prin intermediul mijloacelor tehnice, a inculpatului R.V.A., ulterior declaraţia acestuia fiind citită inculpatului B.N., căruia i s-a dat posibilitatea de a face precizările necesare şi de a adresa personal eventuale întrebări.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că în cursul lunii iunie 2008, inculpaţii B.N., R.V.A. şi C.L. au constituit un grup infracţional organizat având drept scop săvârşirea de infracţiuni prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice, precum şi cele privind comerţul electronic. Grupul infracţional era coordonat de către inculpatul B.N., persoană care beneficiază şi de o situaţie materială superioară celei a celorlalţi inculpaţi, acesta fiind şi cel care în cadrul grupului se ocupa de fabricarea de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

Activitatea de amplasare a aparaturii de copiere a datelor conţinute de banda magnetică a cardurilor bancare şi a celei de copiere a codurilor PIN a fost desfăşurată de inculpaţii R.V.A. şi C.L. pe ATM-uri amplasate în Eforie Nord şi staţiuni din Bulgaria, o parte din aceste activităţi desfăşurându-se sub supravegherea inculpatului B.N.

Datele obţinute prin activitatea de skimming erau folosite ulterior de inculpaţi pentru inscripţionarea, la domiciliul inculpatului B.N., a unor carduri blank, cu ajutorul acestora inculpaţii R.V.A. şi C.L. realizând retrageri frauduloase de numerar de la bancomate situate în Bucureşti şi Ploieşti, activităţile infracţionale mai sus descrise încheindu-se doar în urma intervenţiei organelor de urmărire penală la data de 11 septembrie 2008.

1. Activităţile de amplasare a aparaturii de skimming pe ATM-uri aparţinând unor unităţi bancare din Bulgaria şi Eforie Nord în scopul obţinerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate

Din procesul-verbal întocmit de organele de cercetare, a rezultat faptul că inculpaţii B.N., R.V.A. şi C.L. s-au deplasat în acelaşi timp în Bulgaria la mijlocul lunii iunie 2008, aceştia intrând în Bulgaria la datele de 14 şi, respectiv, 15 iunie 2008. Din coroborarea declaraţiilor inculpatului R.V.A. cu listingul operaţiunilor efectuate la bancomate din Bulgaria, din care rezultă folosirea pe post de card de verificare a funcţionării aparaturii de skimming (pointer); prin efectuarea unor tranzacţii nefinalizate, a cardurilor personale ale inculpatului R. la datele de 16, 17, 18, 19, 20, dar şi 27 iunie 2008, cu faptul că datele unor carduri folosite la bancomatele din Bulgaria în acea perioadă au fost utilizate de inculpaţi pentru efectuarea de tranzacţii frauduloase (aceasta este situaţia cardului nr. X1 aparţinând numitului R.A., despăgubit de R.B.), Tribunalul a reţinut faptul că, în această ocazie, au fost amplasate de către inculpaţi dispozitive de citire a benzii magnetice a cardurilor, precum şi minicamere pe ATM-uri din staţiuni de pe litoralul bulgar, în vederea obţinerii, prin încălcarea măsurile de securitate, a datelor informatice conţinute de cardurile utilizate la acestea.

Susţinerile inculpatului C.L. referitoare la faptul că nu i-a însoţit pe ceilalţi inculpaţi în Bulgaria în luna iunie 2008 sunt clar infirmate de procesul-verbal menţionat, neputând fi acceptată nici teza acestuia referitoare la faptul că unele călătorii în Bulgaria le-ar fi efectuat pentru a realiza cumpărături la solicitarea inculpatului B.N., în condiţiile în care acesta se afla în Bulgaria în aceeaşi perioadă. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile inculpatului R.V.A., care a arătat că toate deplasările în Bulgaria le-a realizat împreună cu inculpatul C.L.

Alte tranzacţii de verificare de genul celor menţionate anterior, care dovedesc instalarea de aparatură de skimming, au fost efectuate la bancomate amplasate în Bulgaria la datele de 04, 05, 06, 07, 08, 09, 10, 11 şi 12 iulie 2008, prin utilizarea cardului personal al inculpatului R.V.A., dar şi a cardului nr. X5 al inculpatului C.L. la data de 09 iulie 2008. La data de 11 iulie 2008 a fost folosit la un bancomat din Bulgaria şi cardul părţii civile D.I., card ale cărui date au fost utilizate ulterior de către inculpaţi pentru efectuarea de tranzacţii frauduloase la data de 15 iulie 2008 şi 30 iulie 2008, dar şi cardul părţii civile B.P.A., utilizat pentru tranzacţii frauduloase la data de 14 iulie 2008.

Activitatea inculpaţilor a continuat şi în luna august 2008, cardul inculpatului R.V.A. fiind, folosit pentru a simula tranzacţii la ATM-uri din Bulgaria şi la datele de 01 - 02 august, 15, 18, 20, 22 - 24 august 2008., potrivit procesului-verbal întocmit de organele de cercetare penală, pentru ultimele deplasări în Bulgaria, aceste procese-verbale coroborându-se şi cu declaraţiile inculpaţilor R.V.A. şi C.L. şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate.

Astfel, în data de 15 august 2008, inculpatul B.N., aflat la acel moment încă în România, discută cu inculpatul C.L. despre problemele create de faptul că bateria camerei destinate pentru înregistrarea codurilor PIN s-a descărcat, inculpatul B.N. manifestându-şi nemulţumirea legată de alegerea unui bancomat aflat într-o zonă puţin frecventată şi de faptul că au fost înregistrate doar datele a 13 carduri bancare. Discuţii referitoare la bancomatele alese pentru instalarea echipamentelor de skimming, la unele probleme ivite cu aceste echipamente, la numărul de persoane care au utilizat bancomatele în perioada în care pe acestea erau instalate echipamentele de skimming au loc şi pe datele de 16 august 2008, 17 august 2008, 18 august 2008.

Începând cu data de 20 august 2008 locul inculpatului C.L., întors în România, a fost luat de inculpatul B.N., care a sosit în Bulgaria împreună cu familia sa, după cum rezultă din discuţia purtată de C.L. cu numitul Z.B.C. la data de 21 august 2008, activitatea de skimming continuând şi după acest moment, relevante fiind discuţiile dintre inculpatul C.L. şi inculpatul R.V.A. din 22 august 2008 şi 23 august 2008.

Importantă sub aspect probatoriu este şi discuţia purtată de inculpatul C.L. la data de 26 august 2008 cu fiul său, C.A.L., discuţie în care îi solicită acestuia să găsească carduri blank, evident pentru inscripţionarea datelor obţinute în urma deplasării în Bulgaria.

O altă deplasare în Bulgaria a inculpaţilor C.L. şi R.V.A. a avut loc la începutul lunii septembrie 2008, aceştia continuând să îi comunice inculpatului B.N. modul în care se desfăşurau operaţiunile, relevante fiind discuţiile din datele de 03 septembrie 2008, 04 septembrie 20 august, 05 septembrie 2008, 06 septembrie 2008 şi 09 septembrie 2008, la întoarcerea celor doi inculpaţi în ţară, când inculpatul B.N. le solicită acestora să arunce "electronica" pentru a nu fi depistaţi la trecerea frontierei. În acelaşi sens este şi procesul-verbal din data de 08 septembrie 2008 în care se menţionează faptul că la datele de 03, 04, 05, 07 septembrie 2008, cardurile inculpatului R.V.A. eliberate de R.B. au fost folosite la bancomate din Bulgaria, la data de 06 septembrie 2008 fiind folosit şi cardul inculpatului C.L.

Totodată, inculpaţii C.L. şi R.V.A., sub coordonarea inculpatului B.N., au montat la data de 07 august 2008 aparatură de skimming pe un bancomat aparţinând R.B. amplasat în localitatea Eforie Nord, aceasta fiind însă descoperită înainte ca inculpaţii să o poată recupera. Relevante în acest sens sunt procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto aferente, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2166604 din 05 septembrie 2008 şi raportul de expertiză tehnică nr. 2166661 din 05 decembrie 2008 întocmite de Institutul de Tehnologii Avansate, care confirmă faptul ca echipamentele ridicate de la bancomatul menţionat sunt destinate achiziţionării datelor confidenţiale ale utilizatorilor cardurilor bancare, acestea fiind efectiv folosite în acest scop, dovadă fiind datele identificate pe suporturile de memorie ale dispozitivelor. Totodată, instanţa de fond a avut în vedere şi procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor surprinse de camerele de supraveghere ale ATM-ului, care atestă munca de echipă depusă de cei doi inculpaţi - inculpatul R. fiind cel care a montat dispozitivul de copiere a cardurilor, iar inculpatul C. cel care a montat dispozitivul de copiere a codului PIN. Importante sub aspect probator şi declaraţiile inculpaţilor C.L. şi R.V.A., care au recunoscut deplasarea la Eforie Nord, dar şi procesele-verbale de redare a conversaţiilor interceptate, care demonstrează şi supravegherea de către inculpatul B.N. a activităţii acestora, aspect negat de acesta din urmă.

2. Activitatea de falsificare a mijloacelor de plată electronică

Aşa cum a rezultat din declaraţiile concordante ale inculpaţilor, coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză, datele obţinute în urma accesului neautorizat în sistemele informatice ale unităţilor bancare erau folosite de inculpaţi pentru falsificarea de instrumente de plată electronică la domiciliul inculpatului B.N. În acest sens, Tribunalul aminteşte discuţiile din datele de 10 august 2008, când inculpatul C.L. îl întreabă pe inculpatul B.N. dacă "să vin diseară să selectăm alea? Le-aţi (...) a avut timp să le selecteze? Că erau multe, n-avea cum", 10 septembrie 2008, după ultima plecare în Bulgaria, când inculpatul B.N. îi solicită inculpatului C.L. să îl sune şi pe inculpatul R. şi "să veniţi să ne apucăm de (...)", sau 11 septembrie 2008, când inculpatul R. îi comunică inculpatului C. "ne-o întrebat chief dacă nu (...) vii-ncoace cu alea ca să facem bătăile alea greş". Relevantă este şi identificarea în laptop-ul găsit la domiciliul inculpatului B.N., în fişiere tip .txt, a unor numere de carduri copiate în perioada 03 - 09 septembrie 2008 în Bulgaria, dar şi găsirea la domiciliul aceluiaşi inculpat a unui aparat M. folosit pentru inscripţionarea cardurilor blank şi a mai multor cartele PVC neinscripţionate până la acel moment.

Tot o dovadă a activităţii de falsificare o constituie cele peste 100 de carduri contrafăcute găsite în posesia inculpaţilor sau la domiciliile acestora cu ocazia percheziţiilor efectuate în cauză, dar şi ultimele declaraţii date în faţa instanţei de judecată, prin care toţi inculpaţii au recunoscut contribuţia avută în această activitate.

3. Punerea în circulaţie a mijloacelor de plată electronică şi efectuarea operaţiunilor de retragere de numerar prin folosirea datelor de identificare a cardurilor bancare copiate fără consimţământul titularilor acestora

Instrumentele de plată falsificate la domiciliul inculpatului B.N. erau preluate de inculpaţii R.V.A. şi C.L., fiind utilizate pentru efectuarea de retrageri frauduloase de numerar.

Potrivit proceselor-verbale întocmite cu ocazia vizionării înregistrărilor surprinse de camerele de supraveghere amplasate la ATM-urile băncilor, coroborate cu planşele foto ataşate la dosarul de urmărire penală, cu listingurile operaţiunilor efectuate şi cu procesele-verbale de citire a informaţiilor de pe cardurile găsite în posesia inculpaţilor cu ocazia percheziţiilor efectuate, în perioada iunie - septembrie 2008, inculpaţii C.L. şi R.V.A. au efectuat numeroase retrageri de numerar. Toate aceste tranzacţii se desfăşurau după acelaşi tipic - folosirea repetată a aceluiaşi card, prin solicitări de eliberare a unor sume descrescătoare, cu numeroase tranzacţii eşuate, aspect ce dovedeşte necunoaşterea de către persoana care efectua tranzacţiile a disponibilului din cont şi lipsa identităţii dintre titularul contului şi cel ce realiza operaţiunile.

În acest context, la data de 24 iunie 2008 au fost efectuate tranzacţii de către inculpaţii R.V.A. şi C.L. la ATM-ul 0946 aparţinând R.B., ocazie cu care a fost retrasă şi suma de 3.000 RON prin folosirea datelor cardului nr. X1 aparţinând numitului R.A., despăgubit de R.B., cu menţinea că acest card este aferent unui cont în euro, echivalentul în euro al sumei retrase fiind de 807 euro; suma totală retrasă a fost de 14.130 RON.

La datele de 14 şi 15 iulie 2008 au fost efectuate tranzacţii de către inculpaţii R.V.A. şi C.L. la ATM-ul RZBN 0451 aparţinând R.B. în data de 14 iulie 2008, de inculpatul R.V.A., în intervalul orar 23:20 - 23:46 (perioadă în care acesta este înregistrat efectuând tranzacţii la bancomatul menţionat, cu precizarea că în imagini apare şi inculpatul C.L. în spatele celuilalt inculpat), a fost retrasă suma de 7.000 RON, din care suma de 500 de RON prin folosirea cardului nr. X6 aparţinând părţii civile B.P.A.. în data de 15 iulie 2008, au fost efectuate operaţiuni de retragere de numerar de către inculpatul C.L. în intervalul 22:16 - 22:40, interval în care este retrasă suma totală de 3.800 RON, inclusiv 300 de RON din contul părţii civile B.P.A. La aceeaşi dată, au fost însă efectuate retrageri în numerar şi de către inculpatul R.V.A., după cum se observă din planşele foto depuse la dosar în intervalul 21:40 - 22:12, perioadă în care a fost retrasă suma totală de 8.600 RON, încercându-se efectuarea de tranzacţii şi cu cardul nr. X7 aparţinând părţii civile D.I.; În aceeaşi zi cardul părţii civile D.I. a fost utilizat pentru retragerea sumei de 500 de RON de la bancomatul aparţinând R.B. situat la Agenţia B.S..

La data de 17 iulie 2008 au fost efectuate tranzacţii de către inculpatul C.L. între orele 02:05 - 02:23 (potrivit orei arătate pe înregistrări) la ATM-ul aparţinând R.B. - Agenţia L., fără însă ca la dosarul de urmărire penală să fie ataşat un listing cu operaţiunile efectuate la acea dată.

La data de 26 august 2008 inculpaţii au efectuat tranzacţii la ATM-urile aparţinând R.B. amplasate la agenţiile V. - inculpatul R.V.A. în. intervalul orar 22:33 - 23.17, B.N. - inculpatul C.L. în intervalul orar 22:59 - 22:19, B. - inculpatul R.V.A. în intervalul orar 23:38 - 23:52. O parte din cardurile utilizate pentru efectuarea acestor tranzacţii au fost identificate cu ocazia percheziţiilor. Astfel, cu titlu de exemplu, cardurile bancare nr. X8 (utilizat pentru retragerea sumei de 1.200 RON), nr. X9 (1.700 RON), nr. X10 (1.700 RON) şi nr. X11 (2.700 RON) au fost identificate cu ocazia percheziţiei efectuate la boxa din Şos. O.; cardurile nr. X12 (retragere de 2.500 RON), nr. X13 (1.550 RON), nr. X14 (1.000 RON) au fost identificate cu ocazia percheziţiei efectuate asupra autoturismului condus de inculpatul R.V.A.. Suma totală extrasă de la bancomatul situat la Agenţia B. se ridică la 5.400 RON, iar cea extrasă de la bancomatul de la Agenţia V. la 23.360 RON. În ceea ce priveşte tranzacţiile efectuate la agenţia B.N. nu rezultă că acestea ar fi dus la obţinerea unor sume de bani pentru inculpaţi.

La data de 27 august 2008 inculpaţii au efectuat tranzacţii la ATM-urile aparţinând R.B. amplasate la agenţiile Ploieşti şi V.C. Ploieşti, ocazie cu care au fost utilizate, între altele, cardurile nr. X15, nr. X16 identificate în autoturismul condus de inculpatul R.V.A. la data de 11 septembrie 2008. Suma totală retrasă de inculpaţi s-a ridicat la 1.700 RON.

La data de 28 august 2008 inculpaţii au efectuat tranzacţii la ATM-urile aparţinând R.B. amplasate, la agenţia V. şi U. La această dată au fost folosite, între altele, cardurile nr. X17 (suma extrasă 1.000 RON) şi nr. X18, găsite, de asemenea, în autovehiculul condus de inculpatul R.V.A.

La data de 01 septembrie 2008 inculpaţii au efectuat tranzacţii la ATM-uri aparţinând B. şi B.R., fără însă ca la dosarul de urmărire penală să fie ataşat un listing cu operaţiunile efectuate la acea dată. La data de 10 septembrie 2008 inculpaţii au efectuat tranzacţii la ATM-ul aparţinând R.B. amplasat la agenţia V., dar şi la un ATM aparţinând B. şi unul aparţinând B.R., în acest ultim caz, fiind, capturate şi 4 carduri folosite de aceştia.

La agenţia V., la data de 10 septembrie 2008, în intervalul orar 21:46 - 22:59, au fost utilizate şi cardurile nr. X19 (extragere 3.500 RON), nr. X20 (extragere 300 RON), nr. X21 (extragere 2.000 RON) şi nr. X22 (extragere 6.500 RON), găsite asupra inculpatului C.L. cu ocazia percheziţiei. Valoarea totală a tranzacţiilor efectuate la această agenţie a fost de 30.800 RON.

În data de 10 septembrie 2008 a fost utilizat şi cardul nr. X23 emis de B. de pe care a fost retrasă suma de 1.800 RON, card găsit asupra inculpatul R.V.A. cu ocazia prinderii în flagrant de la data de 11 septembrie 2008. Alte carduri folosite la bancomatul 691 aparţinând B. la data de 10 septembrie 2008 au fost găsite în posesia inculpaţilor. Astfel, cu titlu de exemplu, cardul nr. X24 folosit pentru extragerea sumei de 5.500 RON a fost găsit asupra inculpatului R.V.A., la fel şi cardul nr. X25 folosit pentru extragerea sumei de 2.000 RON, cardul nr. X26, cardul nr. X27 folosit pentru retragerea sumei de 2.400 RON, cardul X28 folosit pentru retragerea sumei de 12.400 RON. Alte carduri în număr de 23 utilizate în tranzacţiile din data de 10 septembrie 2008 au fost identificate în autoturismul condus de inculpatul R.V.A., iar două carduri au fost găsite în portbagaj. Având în vedere faptul că pentru operaţiunile desfăşurate la bancomatul nr. 691 aparţinând B. nu au fost ataşate la dosar înregistrările camerelor de supraveghere, astfel încât Tribunalul nu poate verifica dacă toate tranzacţiile realizate au fost efectuate de inculpaţi, la stabilirea sumei totale extrase se vor avea în vedere doar tranzacţiile efectuate cu cardurile găsite în posesia inculpaţilor, în valoare de 27.550 RON.

Şi la extragerile efectuate de la bancomatul aparţinând B.R. au fost utilizate carduri găsite în posesia inculpaţilor, cu titlu de exemplu urmând a fi menţionate cardurile nr. X29, nr. X30, nr. X31, în total fiind efectuate tranzacţii cu 15 carduri ce ulterior au fost găsite fie în autoturismul condus de inculpatul R.V.A., fie asupra inculpatului C.L. Implicarea inculpaţilor în tranzacţiile descrise rezultă şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate între inculpatul C.L. şi B.N., primul informându-l pe cel de-al doilea despre operaţiunile efectuate la B.R. şi despre faptul că "a fost binişor". Din verificarea listingului operaţiunilor efectuate la bancomatul aparţinând B.R. rezultă că suma retrasă în seara de 10 septembrie 2008 a fost de 10.700 RON.

La data de 11 septembrie 2008 inculpaţii au efectuat tranzacţii la ATM-urile aparţinând R.B. amplasate la agenţiile B. în intervalul 19:46 - 19:48, P.L. în intervalul 20:08 - 20:10, B.S. în intervalul 21:04 - 21:05 şi V. începând cu ora 21:23 până la prinderea în flagrant, suma totală obţinută în urma acestora fiind de 6.300 RON. La data indicată au fost efectuate, între altele, tranzacţii cu cardul nr. X32 (extragere 2.700 RON), nr. X19 (extragere 3.600 RON), nr. X33 şi nr. X34, toate găsite asupra inculpatului C.L. cu ocazia efectuării percheziţiei.

Alte tranzacţii cu cardurile falsificate aflate în posesia inculpaţilor au fost efectuate la datele de 19 iulie 2008 şi 30 iulie 2008 - cardul nr. X35 găsit în autoturismul condus de inculpatul R.V.A.; la datele de 29 august 2008 şi 30 august 2008 cu cardurile nr. X18, nr. X36. La data de 30 iulie 2008, la distanţă de câteva secunde de tranzacţia efectuată cu cardul nr. X35, la ATM-ul R. B. a fost retrasă şi suma totală de 3.000 RON prin folosirea datelor cardului aparţinând părţii civile D.I.

În ceea ce priveşte tranzacţiile pretins realizate prin folosirea datelor cardurilor aparţinând numitului R.A. la datele de 25 iunie 2008 la magazinul Z.P. şi la data de 26 iunie 2008 la ATM B.S., numitului R.F. la data de 28 iunie 2008 la A.R. şi numitei G.M. la data de 17 iulie 2008, care au făcut obiectul constituirii de parte civilă a R.B., Tribunalul a constatat că nu a fost dovedită efectuarea acestor tranzacţii de către inculpaţi.

4. Falsificarea şi deţinerea de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică

Din probele administrate în cauză a rezultat şi faptul că, în cadrul grupului infracţional, inculpatul B.N. era cel care se ocupa de fabricarea echipamentelor de hardware utilizate în operaţiunile de skimming. În acest sens sunt discuţiile purtate de inculpat la 29 august 2008 cu un angajat al SC N.V. SRL referitoare la livrarea unor minicamere, conversaţiile din data de 31 august 2008 în care i se solicită inculpatului să trimită "şi-o electronică d-asta!" sau acesta dă sfaturi referitoare funcţionarea dispozitivelor sau cele de la data de 01 septembrie 2008, 04 septembrie 2008 şi 05 septembrie 2008. De asemenea, pe data de 02 septembrie 2008, inculpatul B.N. poartă mai multe discuţii referitoare la repararea unor dispozitive de skimming şi la expedierea unora dintre acestea unei persoane neidentificate, dar şi despre o comandă pentru procesoare A.M. 8515 de la societatea SC E.E. SRL. La 03 septembrie 2008 acesta arată că "din două am făcut una. I-am luat memorie şi-am pus-o pe alta că era căzută şi mi-a mers. E greu să desfac (...) să dezlipească cu aer cald, cu pistolu" (...). Deci de aia-ţi spun eu c-am avut una pârlită, blocată şi-am luat şi-am pus-o pe altă aia era (...) decât memoria", discuţia continuând despre comanda ce urma a fi făcută pentru procesoare şi memorii de la societatea SC E.E. SRL. Şi ultimele declaraţii ale inculpaţilor R.V.A. şi C.L. confirmă faptul că inculpatul B.N. era cel care se ocupa de partea electronică a echipamentelor de skimming ce erau ulterior utilizate pentru amplasarea pe bancomate.

Echipamente de hardware şi software destinate să servească falsificării de mijloace de plată electronică au fost, totodată, deţinute de toţi inculpaţii, fapt dovedit de procesele-verbale de percheziţie, dar şi de rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate de Institutul de Tehnologii Avansate. Astfel, în privinţa inculpatului R.V.A., Tribunalul a reţinut că în autovehiculul condus de acesta la data de 11 septembrie 2008 au fost identificate 4 dispozitive electronice de filmat prevăzute cu port USB, trei plachete de culoare albă de poliester, trei rame de poliester de culoare gri cu alb, prevăzute cu orificiu dintre care două prezentau circuite electronice şi acumulatori etc., iar la percheziţia domiciliară a fost identificat un mini CD, ce conţinea aplicaţia informatică C. 41/42 ce poate fi folosită la citirea/scrierea suporturilor cu bandă magnetică.

La domiciliul inculpatului C.L. a fost identificată o cutie ce conţinea mai multe piese şi componente electronice, mulaje de fante ale bancomatelor.

La domiciliul inculpatului B.N. a fost identificat laptop-ul marca S.V., diferite dispozitive artizanale electronice, cititor de carduri marca S., un dispozitiv de inscripţionare a cardurilor M. 206. În urma percheziţionaţii hard-disk-ului din laptop-ul marca S.V. au fost identificate mai multe fişiere conţinând aplicaţii ce pot fi folosite la citirea/scrierea suporturilor cu bandă magnetică, imagini ale tastaturilor unor ATM-uri, succesiuni de caractere numerice, care pot reprezenta numerele unor instrumente de plată electronică. Având în vedere atitudinea iniţială a inculpatului B.N. prin raportare la bunurile mai sus indicate, Tribunalul a apreciat necesar să menţioneze că aceste bunuri au fost identificate într-o pungă de plastic, aruncată în apropierea gardului locuinţei inculpatului, împreună cu alte bunuri ce purtau urmele sale papilare, dar şi faptul că în seara zilei de 11 septembrie 2008, inculpatul, care părăsise domiciliul său înainte de efectuarea percheziţiei, a purtat mai multe discuţii cu soţia sa referitoare la găsirea bunurilor menţionate.

Cea mai mare parte a echipamentelor destinate falsificării de mijloace de plată a fost identificată la boxa situată în Şos. O., Bucureşti, folosită în comun de inculpaţi. Folosirea de către inculpaţi în comun a boxei menţionate a rezultat şi din declaraţiile inculpatului R.V.A., din procesele-verbale de supraveghere întocmite pentru data de 02 septembrie 2008, dar şi din convorbirea de la data de 18 august 2008 dintre inculpatul B.N. şi inculpatul R.V.A., în care inculpatul B.N., după ce primeşte asigurări că "mai sunt de-alea vampir la A.", arată că se va duce şi "le va face acolo" sau cea din data de 23 august 2008 când inculpatul R.V.A. îi solicită lui C.L. să treacă pe la A. să ia "material de 07". Faptul că numitul "A." este proprietarul boxei menţionate rezultă şi din declaraţia din data de 06 martie 2009 a inculpatului R.V.A.

Separat de deţinerea la adresele de domiciliu şi la boxa situată în Şos. O. a unor echipamente destinate falsificării de carduri bancare, inculpaţii C.L. şi R.V.A. au realizat o astfel de deţinere la fiecare instalare a acestor echipamente pe ATM-uri în vederea accesului neautorizat la sistemele informatice ale unităţilor bancare.

În drept, fapta inculpaţilor care în perioada iunie - septembrie 2008 au constituit un grup infracţional organizat având drept scop săvârşirea de infracţiuni, prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice, fapte săvârşite atât pe teritoriul României, cât şi pe cel al Bulgariei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 şi lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003.

Din probele administrate în cauză a rezultat că grupul format din inculpaţi a fost constituit cu scopul săvârşirii de infracţiuni grave, activitatea acestora urmând a se desfăşura pe o perioadă întinsă în timp, în vederea obţinerii de beneficii materiale. Au existat, de asemenea, roluri prestabilite şi o structură determinată a grupului, în cadrul căruia inculpaţii R.V.A. şi C.L. aveau ca atribuţii desfăşurarea "muncii de teren", prin montarea aparaturii de skimming (operaţiune ce se desfăşura sub coordonarea inculpatului B.N.) şi efectuarea retragerilor de numerar, activitatea de inscripţionare a cardurilor realizându-se la domiciliul inculpatului B.N.

Rolul de lider al inculpatului B.N., coordonarea de către acesta a activităţii celorlalţi inculpaţi, rezultă cu claritate din ultimele declaraţii date de inculpaţii R. şi C., dar şi din convorbirile telefonice interceptate, Tribunalul urmând a reda unele din acestea. Astfel, cu ocazia deplasării de la Eforie Nord din data de 07 august 2008, nemulţumit de modul în care acţionaseră R.V.A. şi C.L., inculpatul B.N. are cu primul dintre aceştia următoarea conversaţie:

"B.N.; Unde te-am trimis io, mă, la masă sau acolo să vezi ce e?

R.V.A.: Păi, acolo m-am dus, chef.

B.N. Unde dracu te-ai dus, mă, când am stat în spatele tău? Măi, bulangiule!

R.V.A.; Păi, nu, mă.

B.N.: Ia zi, mă, ia zi, hai!

RVA: M-am dus, am traversat până la el şi mi-a spus L. să vin până la ei.

B.N. Aha.

R:V.A.: Şi, acum m-am întors înapoi.

B:N. Bine, mă (...) bine, mă, băiete, mă, dacă io spun una şi tu faci alta." (vol. III d.u.p.).

Ulterior, acestei discuţii, inculpatul C.L. îl contactează pe inculpatul B.N. pentru a-i cere părerea cu privire la momentul la care urma sa fie demontata aparatura de skimming, arătând "io vreau să fac cum spui tu".

Aceeaşi atitudine a avut-o inculpatul B.N. şi cu ocazia deplasării din jurul datei de 15 august 2008 din Bulgaria, arătându-se nemulţumit de activitatea celorlalţi doi inculpaţi "O oră (...) şi (...) mănânci bateria, să ţi le bagi în (...), bă! Ai auzit? E ceva putred la voi care nu-mi place, bă, băieţi! Nu ştiu care face pe şef." sau "cred că ne-am uitat gradele, băieţi".

Tot cu titlu de exemplu va fi menţionată şi discuţia din data de 18 august 2008 dintre inculpatul C.L. şi inculpatul B.N. în care primul îi cere permisiunea celui de-al doilea pentru a monta aparatură de skimming şi în timpul zilei la bancomate, permisiune refuzată.

Susţinerile inculpatului B.N. în sensul că nu avea calitatea de lider al grupării infracţionale şi că faptele săvârşite s-au datorat constrângerii şi ameninţărilor la care era supus de "interlopii pe care-i aducea R." sunt lipsite de suport probator, urmând a fi înlăturate de instanţă. După cum rezultă din convorbirile menţionate mai sus, inculpaţii C. şi R. i se adresează întotdeauna inculpatului B. cu deferenţă, încercând să îşi justifice eventualele greşeli şi ţinându-l tot timpul la curent pe acesta cu privire la activităţile desfăşurate. Mai mult, în convorbirea din data de 21 august 2008 purtată cu numitul Z.B.C.; C.L., nemulţumit şi el de greşelile făcute de inculpatul R., arată cum inculpatul B.N. l-a trezit pe acesta la ora opt şi "l-a pus (...) l-a băgat. Face armată cu el, ăsta acolo că aseară, când am plecat eu, era supărat rău de tot, D.", pentru ca ulterior să îl întrebe pe inculpatul R. dacă "Te-a mai certat? Nu te-a mai certat, ăh?".

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, instanţa de fond a reţinut că, potrivit unei practici deja constatate, se apreciază că faptele de a falsifica instrumente de plată electronică, cum sunt cardurile, de a deţine astfel de instrumente falsificate şi de a le pune în circulaţie întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni, şi anume cea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 referitoare la falsificarea instrumentelor de plată electronică şi ale infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 referitoare la punerea în circulaţie a instrumentelor de plată electronică falsificate (punere în circulaţie ce se poate realiza fie prin transmiterea posesiei instrumentelor falsificate altor persoane, fie prin efectuarea de diverse operaţiuni) sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie, similar situaţiei infracţiunilor prev. de art. 282 alin. (1) şi 282 alin. (2) C. pen.

În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunile prev. de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru, inculpaţii R.V.A. şi C.L.) şi art. 37 lit. a) C. pen. (în cazul inculpatului B.N.), astfel:

- pentru inculpatul B.N. în: o infracţiune prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi o infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul R.V.A. în: o infracţiune prev. de. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pentru inculpatul C.L. în: o infracţiune prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faţă de cele arătate, faptele inculpaţilor B.N., R.V.A. şi C.L. care, în perioada iunie - septembrie 2008, au falsificat la diverse intervale de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, instrumente de plată electronică (efectuând operaţiuni de inscripţionare a unor cartele blank cu datele obţinute în urma operaţiunilor de skimming) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceloraşi inculpaţi care în perioada menţionată au deţinut în vederea punerii în circulaţie şi au, pus în circulaţie (prin transmiterea către ceilalţi inculpaţi sau prin efectuarea de operaţiuni în cazul inculpaţilor R.V.A. şi C.L.) instrumente de plată falsificate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, faptele inculpatului B.N. care în perioada iunie - septembrie 2008 a fabricat şi a deţinut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică întrunesc cu elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, faptele inculpaţilor R.V.A. şi C.L. care, la diferitele intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au deţinut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică întrunesc, de asemenea, elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce priveşte caracterul continuat al infracţiunii, Tribunalul a constatat că deţinerea echipamentelor s-a realizat de către inculpaţi de fiecare dată când aceştia au montat echipamentele de skimming pe bancomate şi din nou cu ocazia fiecărei demontări, fiind vorba despre săvârşirea la diverse intervale de timp, în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale, a unor acţiuni ce realizează fiecare în parte conţinutul constitutiv al aceleiaşi infracţiuni.

Instanţa de fond a mai reţinut şi faptul că prevederile art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 incriminează accesul, fără drept, la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate, în scopul obţinerii de date informatice. Este de precizat că bancomatul este un mijloc de colectare, prelucrare şi transmitere a unor date informatice, reprezentate de numărul de cont al titularului, care este stocat pe nivelul 2 al benzii magnetice de culoare neagră. Pe de altă parte, prin montarea dispozitivului de citire a benzii magnetice a cardurilor ("skimmer") în fanta bancomatului, prin care se introduce cardul şi se realizează citirea benzii magnetice a fiecărui card în parte, stocându-se informaţia astfel obţinută, au fost încălcate măsurile de securitate care aveau drept scop asigurarea secretului numărului de cont şi al operaţiunilor efectuate, precum şi apărarea împotriva folosirii de către o altă persoană a acestor carduri în vederea fraudării. în consecinţă, faptele inculpaţilor R.V.A. şi C.L. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au montat pe diverse bancomate un dispozitiv de citire a benzii magnetice a cardurilor, precum şi o minicameră, accesând astfel fără drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, bancomatele băncilor, în scopul obţinerii de date informatice, întrunesc elementele, constitutive ale infracţiunii contra confidenţialităţii şi integrităţi datelor şi sistemelor informatice, prevăzută în art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpaţilor R.V.A. şi C.L. care, în perioada iunie - septembrie 2008, la diferite, intervale de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au efectuat operaţiuni de retragere de numerar prin utilizarea de carduri falsificate, ce conţineau datele de identificare ale unor instrumente de plată electronică obţinute fără consimţământul titularilor acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce priveşte această infracţiune, trebuie menţionat că art. 27 din Legea nr. 365/2002 nu face nicio diferenţiere după cum instrumentul de plată electronică folosit este original sau donat (în acelaşi sens Decizia penală nr. 45/2009 a Curţii de Apel Braşov, Decizia penală nr. 139/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, Decizia penală nr. 202/2009 şi nr. 71/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, Decizia penală nr. 26/2010 a Curţii de Apel.Craiova - www.jurisprudenta.org, Decizia penală nr. 5288/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - www.scj.ro).

În ceea ce priveşte forma continuată de săvârşire a infracţiunilor prev. de art. 24 alin. (1), 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, Tribunalul a constatat că în perioada iunie - septembrie 2008 inculpaţii au săvârşit la diferite intervale de timp acţiuni ce întrunesc conţinutul constitutiv al aceloraşi infracţiuni. Probele administrate în cauză confirmă faptul că inculpaţii au acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, demonstrate de timpul scurt dintre actele materiale, de folosirea aceloraşi procedee în săvârşirea acţiunilor componente ale activităţii infracţionale şi de unitatea obiectului infracţiunii.

De asemenea, Tribunalul a apreciat că inculpaţii au acţionat în săvârşirea tuturor infracţiunilor cu intenţie directă, urmărind producerea rezultatului periculos al faptelor lor.

Cu referire la inculpatul B.N., Tribunalul a constatat că în mod justificat s-a reţinut că faptele ce fac obiectul prezentului dosar au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea unor infracţiuni intenţionate prin Sentinţa penală nr. 1225/F din 14 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală. Astfel, inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei menţionate la data de 14 ianuarie 2008 cu un rest de 456 de zile de executat, infracţiunile ce fac obiectul prezentului dosar fiind săvârşite înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a reţinut, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.N., că deşi cererea acestuia de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. este admisibilă faţă de dispoziţiile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, potrivit cărora "în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă", cererea sa nu este întemeiată, cu ocazia ascultării sale conform art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., inculpatul nerecunoscând în întregime acuzaţiile ce i-au fost aduse prin actul de sesizare. Astfel, inculpatul nu a recunoscut rolul pe care l-a avut în grupul infracţionale organizat - de lider, nici coordonarea activităţilor de skimming desfăşurate de ceilalţi doi inculpaţi în Bulgaria sau la Eforie Nord. În legătură cu aceste aspecte, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă de către instanţă învinuirile formulate prin rechizitoriu, inculpatul B.N. a precizat următoarele "am fost şi eu la Eforie, dar nu i-am supravegheat pe C. şi R., aceştia ştiind exact ce trebuie să facă. Am fost şi eu în Bulgaria, dar în concediu, iar R. şi C. au mers înaintea mea. Nu am avut discuţii cu aceştia. Afirmaţiile referitoare la şef şi la grade nu însemnau că eu eram şeful acestora. Nu a existat o coordonare din partea mea a inculpaţilor C. şi R.". Nu există astfel o recunoaştere integrală a acuzaţiilor aduse inculpatului prin rechizitoriu, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.

Astfel, pentru acest inculpat, instanţa de fond a avut în vedere perioada lungă de timp pe care s-a desfăşurat activitatea infracţională, aceasta fiind întreruptă doar de intervenţia organelor de cercetare, valoarea ridicată a sumelor obţinute prin activităţile infracţionale (elemente ce vor fi avute în vedere şi în cazul celorlalţi inculpaţi), starea de recidivă, incapacitatea acestuia de a respecta obligaţiile impuse de instanţa de judecată cu ocazia liberării provizorii sub control judiciar. În plus, se constată că pe parcursul soluţionării prezentului dosar, inculpatul s-a deplasat în Ungaria, unde a fost arestat la data de 28 martie 2011 pentru săvârşirea de fapte de skimming, dar şi în Germania, ţară în care s-a emis faţă de acesta mandatul european de arestare nr. 44 AR 96/11 de către autorităţile din Bochum, aspecte ce demonstrează o perseverenţă infracţională deosebită.

La stabilirea pedepsei nu poate fi ignorat nici rolul principal deţinut de inculpatul B.N. în grupul infracţional, poziţia acestuia de lider şi atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, caracterizată printr-o nerecunoaştere iniţială a tuturor acuzaţiilor, iar apoi printr-o recunoaştere parţială şi nuanţată, cu încercări de evitare a responsabilităţii.

Faptul că inculpatul a deţinut un loc de muncă în cadrul societăţii al cărei asociat este împreună cu soţia sa, starea sa de sănătate precară, faptul că este tatăl a doi copii minori nu reprezintă elemente care să ducă la aplicarea unei pedepse mai reduse, toate împrejurările menţionate fiind anterioare săvârşirii faptelor ce fac obiectul prezentului dosar şi neinfluenţând în niciun fel conduita inculpatului. În consecinţă, Tribunalul a dispus condamnarea inculpatului B.N. la următoarele pedepse:

- pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 şi lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani. interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Având în vedere că faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost săvârşite în perioada, iunie - septembrie 2008, în interiorul termenului de încercare al liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1225/F din 14 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (liberat condiţionat la data de 14 ianuarie 2008, cu un rest de executat de 456 zile), în baza art. 61 C. pen. instanţa de fond a dispus revocarea liberării condiţionate şi contopirea restului rămas neexecutat de 456 de zile cu fiecare din pedepsele aplicate în prezenta cauză, rezultând o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., două de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi una de 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-a dispus contopirea pedepselor rezultante aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. La alegerea pedepsei accesorii şi a celei complementare, Tribunalul a avut în vedere că săvârşirea infracţiunilor menţionate este de natură a îl face pe inculpat nedemn de ocuparea unei funcţii elective publice sau a unei funcţii implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei de la data de 19 septembrie 2008 la 24 decembrie 2008. S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă în lipsă nr. 12/J din 08 noiembrie 2011.

Cu referire la inculpatul R.V.A., Tribunalul a constatat că cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. este întemeiată, la audierea din data de 09 februarie 2012 acesta recunoscând în întregime acuzaţiile ce i-au fost aduse prin actul de sesizare.

Totodată, pe lângă elementele referitoare la fapte prezentate în cazul inculpatului B.N. se constată că inculpatul R.V.A. a mai suferit o condamnare (nedefinitivă) pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 24 alin. (1), 24 alin. (2), 25 şi 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. prin Sentinţa penală nr. 469 din 07 iunie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală (Dosar nr. 19233/3/2008), fapte despre care s-a reţinut că ar fi fost săvârşite în cursul anului 2006, inculpatul fiind şi arestat, preventiv în perioada 15 februarie 2006 - 14 iunie 2006. Fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie a inculpatului, instanţa nu poate să nu constate că faptele de care acesta este acuzat în prezentul dosar au fost săvârşite după momentul în care Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, fusese deja sesizat cu Dosarul nr. 19233/3/2008, iar la data prinderii inculpatului în flagrant în prezentul, dosar - 11 septembrie 2008 - avusese loc un termen de judecată în Dosarul nr. 19233/3/2008.

De asemenea, Tribunalul a reţinut că, încălcând obligaţia de a nu părăsi ţara dispusă în prezentul dosar, inculpatul R.V.A. s-a deplasat atât în Belgia, cât şi în Germania, unde a fost arestat în perioada august - decembrie 2010 şi, respectiv, martie 2011 - prezent, pentru operaţiuni de skimming. Inculpatul a dat dovadă de o specializare deosebită în astfel de infracţiuni penale, iar executarea pedepsei nu poate fi decât în regim de penitenciar, inculpatul dovedind incapacitatea de a respecta obligaţiile simple stabilite în sarcina sa cu ocazia luării măsurii, obligării de a nu părăsi ţara şi faţă de perseverenţa sa infracţională.

Faptul că inculpatul are un copil minor în întreţinere nu constituie o circumstanţă atenuantă, la fel ca lipsa unor conflicte cu persoanele din blocul în care locuieşte, ci reprezintă doar dovada unui comportament normal, întrerupt însă, la diferite intervale, de perioade de arest (2006, 2008, 2010 şi 2011), ce nu au fost însă de natură să modifice conduita sa generală, instanţa de fond dispunând condamnarea acestui inculpat la următoarele pedepse, având în vedere limitele reduse în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.:

- pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 şi lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr, 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a pedeapsa de 2 ani închisoare;

- pentru infracţiunea prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- pentru infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen. La alegerea pedepsei accesorii şi a celei complementare, Tribunalul a avut în vedere că săvârşirea infracţiunilor menţionate este de natură a îl face pe inculpat nedemn de ocuparea unei funcţii elective publice sau a unei funcţii implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 12 septembrie 2008 la 11 februarie 2009.

Instanţa de fond a constatat că faţă de inculpat a fost emis mandatul de arestare preventivă în lipsă nr. 13/J din 14 decembrie 2011.

În ceea ce priveşte reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002 în cazul inculpatului C.L., tribunalul a constatat că potrivit dispoziţiilor citate "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Deşi potrivit adresei nr. 180/D/P din 16 februarie 2012 a DIICOT - Structura Centrală, inculpatul C.L. deţine calitatea de martor, conform art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, şi acesta a denunţat sau facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane, Tribunalul a reţinut că nu este îndeplinită condiţia suplimentară prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru a se putea proceda la reducerea limitelor de pedeapsă şi anume ca inculpatul să fie cercetat pentru o infracţiune gravă în sensul legii menţionate. Or, potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, "infracţiunea gravă este infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracţiunile contra păcii şi omenirii, infracţiunile contra siguranţei statului sau contra siguranţei naţionale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracţiunile privind traficul de droguri şi traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, infracţiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, infracţiunile contra patrimoniului care au produs consecinţe deosebit de grave, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţin 10 ani sau mai mare". Infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul C.L. nu fac parte, însă, din niciuna din cele enumerate mai sus, instanţa urmând a avea în vedere colaborarea sa cu organele de cercetare penală ca o circumstanţă atenuantă în condiţiile art. 74 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei pentru acest inculpat, instanţa de fond a avut în vedere încercările sale de a-şi diminua răspunderea, inclusiv cu ocazia ultimei declaraţii, implicarea de către acesta a propriului fiu C.A.L., minor la acea dată, în activitatea de găsire a cardurilor blank, deşi avea cunoştinţă despre caracterul nelegal al acestei fapte, continuarea de către inculpat a activităţii infracţionale deşi, potrivit propriilor sale afirmaţii, i se atrăsese atenţia de către inculpatul R. asupra posibilităţii ca telefoanele sale să fie interceptate.

De asemenea, deşi, spre deosebire de ceilalţi inculpaţi, inculpatul C.L. se pare că nu a mai continuat activitatea de skimming, totuşi instanţa a constatat că acesta nu a respectat întru totul obligaţiile impuse în sarcina sa, părăsind şi el teritoriul României cu destinaţia Germania în luna decembrie 2009, unde a rămas până în luna februarie 2010. În plus, cu ocazia audierii în faţa instanţei din data de 08 martie 2012, inculpatul nu a părut să manifeste regrete sincere cu privire la faptele săvârşite, regretele fiind mai mult legate prinderea în flagrant, semnificativă, în acest sens, fiind afirmaţia inculpatului "am rămas fără carduri, fără bani şi cu arest".

În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului C.L., chiar dacă va fi mai redusă faţă de cea aplicată coinculpaţilor, nu poate fi executată decât în regim de deţinere. Pentru a dispune în acest sens, avându-se în vedere şi faptul că inculpatul a mai suferit o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, fiindu-i aplicate şi două sancţiuni administrative pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat şi a unei infracţiuni prev. de art. 85 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru fapte concurente cu cea care formează obiectul prezentului dosar. Faţă de cele arătate, astfel că nu există suficiente elemente pentru crearea convingerii că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă.

În consecinţă, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului C.L. la următoarele pedepse, având în vedere limitele reduse în urma reţinerii circumstanţelor atenuate:

- pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 şi lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 C. pen. la pedeapsa de 5 luni închisoare;

- pentru infracţiunea prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 C. pen. la pedeapsa de 11 luni închisoare;

- pentru infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-a constatat că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta hotărâre sunt concurente cu infracţiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 (faptă săvârşită în perioada decembrie 2005 - decembrie 2006) pentru care acesta a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 327 din 26 septembrie 2011 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin nerecurare la 07 octombrie 2011, la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.

În consecinţă, în baza art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 327 din 26 septembrie 2011 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin nerecurare la 07 octombrie 2011.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului în cauză şi pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 327 din 26 septembrie 2011 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin nerecurare la 07 octombrie 2011, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. La alegerea pedepsei accesorii şi a celei complementare, Tribunalul a avut în vedere că săvârşirea infracţiunilor menţionate este de natură a îl face pe inculpat nedemn de ocuparea unei funcţii elective publice sau a unei funcţii implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 12 septembrie 2008 la 11 februarie 2009.

S-a constatat că faţă de inculpat subzistă măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin Decizia penală nr. 224 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În cauză, s-au constituit părţi civile R.B. SA cu suma de 2260,83 euro şi 1.800 RON, reprezentând, sumele acordate numiţilor R.A., R.F. şi G.M., D.I. cu suma de 3.500 RON, B.P.A. cu suma de 900 RON şi B. SA cu suma de 2.800 RON.

Au fost dovedite retragerea de către inculpaţi a sumei de 3.500 RON prin folosirea datelor cardului părţii civile D.I., a sumei de 800 de RON prin folosirea datelor cardului aparţinând părţii civile B.P.A., a sumei de 3.000 de RON (echivalent în euro 807) prin folosirea datelor cardului numitului R.A. şi a sumei de 1.800 RON prin folosirea cardului nr. X23 emis de B.

Celelalte tranzacţii pentru care există constituire de parte civilă nu au fost dovedite ca fiind efectuate de către inculpaţi, iar acţiunile civile au fost admise doar pentru sumele mai sus menţionate, inculpaţii urmând a fi obligaţi în solidar la plata acestora în conformitate cu dispoziţiile art. 998 - 1003 C. civ., art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. Aplicarea dispoziţiilor art. 998 - 1003 C. civ. se impune având în vedere că faptele ce au atras răspunderea civilă delictuală a inculpaţilor au fost săvârşite sub imperiul vechiului C. civ., luând în considerare şi art. 3 din Legea nr. 71/2011.

Instanţa de fond a dispus şi confiscarea de la inculpatul C.L. a bunurilor indisponibilizate conform dovezilor seria AB nr. 0072958 din 22 ianuarie 2009 şi seria AB nr. 0072968 din 23 ianuarie 2008, cu excepţia următoarelor un portmoneu din piele maron, o şapcă N. albă, o cheie auto A., un card S., un card B.R.D., un card R.B. nr. X1 şi o borsetă de culoare maron. În ceea ce priveşte confiscarea telefonului găsit asupra inculpatului (la fel ca în cazul celorlalţi inculpaţi), Tribunalul reţine că acesta a fost folosit în cadrul grupului infracţional organizat pentru coordonarea activităţii inculpaţilor, fiind astfel îndeplinite cerinţele impuse de art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar cardul nr. X5 emis de R.B. a fost folosit de inculpat pe post de "pointer", contribuind astfel la desfăşurarea, activităţii infracţionale. S-a dispus şi restituirea către inculpat a bunurilor ce nu au fost confiscate, bunuri ce nu au legătură cu prezenta cauză.

De asemenea, s-a dispus şi confiscarea de la inculpatul R.V.A. a "bunurilor indisponibilizate conform dovezilor seria AB nr. 0072961 din 22 ianuarie 2009, seria AB nr. 0072967 din 23 ianuarie 2009 şi seria AB 0072970 din 23 ianuarie 2009, cu excepţia următoarelor: paşaport pe numele R.V.A., hard disk marca M., mobil marca H. U1220S cu cartela D. aferentă, mobil marca N. 6300 cu cartelă V. şi acumulator, card C.A. pe numele R.A.M., card S. pe numele R.A.M.; certificat de înmatriculare pentru autoturismul X, portofel maron, un card M., un card G.S. emis pe numele R.A.M. În ceea ce priveşte hard disk-ul marca M., cu ocazia efectuării percheziţiei informatice, nu au fost identificate date relevante pentru prezentul dosar, iar cele două telefoane mobile în privinţa cărora nu s-a dispus confiscarea au fost ridicate de organele de cercetare din apartamentul inculpatului şi, respectiv, din geanta soţiei acestuia, nerezultând faptul că acestea ar fi fost folosite la săvârşirea infracţiunilor, la fel ca în cazul celorlalte bunuri a căror confiscare nu s-a dispus. S-a dispus şi restituirea bunurilor cu privire la care nu s-a dispus măsura confiscării către inculpatul R.V.A., mai puţin a certificatului de înmatriculare pentru autoturismul X şi se va constata că prin încheierea din data de 29 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus restituirea către inculpatul R.V.A. â permisului de conducere.

Instanţa de fond a mai dispus şi confiscarea de la inculpatul B.N. a bunurilor indisponibilizate conform dovezilor seria AB nr. 0072959 din 22 ianuarie 2009 cu excepţia următoarelor: certificat de înmatriculare pe numele B.M. pentru auto Y, certificat de înmatriculare pe numele S.R.F. pentru auto X1, card B.R.D. X2, card B.R.D. X3, card B.C.R. X4, hard disk marca S., card memorie P. 512Mb, 7 DVD-uri, 5 CD-uri, card memorie microSD capacitate 1Gb, card memorie albastru închis (bunuri în urma percheziţionării cărora nu au fost identificate date referitoare la prezenta cauză şi bunuri care nu au legătură cu prezenta cauză). În privinţa laptopului marca A. se observă că restituirea acestuia către inculpat a fost dispusă prin ordonanţa din data de 22 ianuarie 2009.

S-a dispus confiscarea de la inculpaţi a bunurilor identificate în boxa situată în Şos. O., Bucureşti, folosită în comun de aceştia, indisponibilizate conform dovezilor seria AB nr. 0072962 - 0072966 din 22 ianuarie 2009 şi seria AB nr. 0072969 din 23 ianuarie 2009, Tribunalul a constatat că probele administrate în cauză au dovedit faptul că acestea sunt fie bunuri folosite la săvârşirea infracţiunilor, fie bunuri a căror deţinere este interzisă prin raportare la dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Instanţa de fond a mai dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei totale de 134.740 RON obţinută în urma săvârşirii infracţiunilor, câte 44.913,33 RON de la fiecare inculpat, sumă pentru care nu există constituire de parte civilă în cauză. Împărţirea în mod egal a sumelor confiscate între cei inculpaţi are la bază declaraţiile acestora potrivit cărora profiturile obţinute din activitatea infracţională erau împărţite în aceeaşi manieră.

În baza art. 163 C. proc. pen. s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător în vederea acoperirii pagubelor şi a confiscării speciale asupra sumelor de bani ridicate de la inculpaţii C.L. şi R.V.A., sume indisponibilizate, fără însă a exista o ordonanţă de instituire a sechestrului, conform recipiselor nr. 2103793/1 pentru 885 RON, nr. 2103783/1 pentru 4.400 RON, 2103795/1 pentru 6.810 RON şi a dovezii nr. AB 0042853 din 10 octombrie 2008 pentru suma de 100 euro în cazul inculpatului R.V.A. şi conform recipisei nr. 2103790/1 pentru suma de 7.800 RON în cazul inculpatului C.L.

În ceea ce priveşte măsura sechestrului asigurător instituită asupra autovehiculului cu număr de înmatriculare X în vederea confiscării speciale, prin ordonanţa din data de 21 noiembrie 2008, având în vedere dispoziţiile Deciziei în interesul legii nr. 28/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, Tribunalul a apreciat că acesta nu a constituit un bun folosit efectiv la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, servind doar pentru o deplasare mai uşoară a acestora, şi nici nu a fost adaptat, special pentru realizarea laturii obiective a infracţiunilor reţinute. În consecinţă, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra acestui autovehicul şi va admite cererea de restituire formulată de B.M.A., administrator al societăţii SC C.S.P. SRL căreia îi aparţine autoturismul, urmând a fi restituit şi certificatul de înmatriculare al acestui autovehicul ridicat de la inculpatul R.V.A.

În opinia Tribunalului costurile aferente efectuării celor două videoconferinţe (autorităţile maghiare comunicând deja pentru videoconferinţa din data de 09 februarie 2012 un cost de 4.115 RON), având în vedere şi dispoziţiile art. 10 pct. 7 din Convenţia privind cooperarea judiciară în materie penală între statele membre al Uniunii Europene, sunt imputabile celor doi inculpaţi - B.N. şi R.V.A. - care, nerespectând obligaţiile stabilite de instanţă, s-au deplasat în străinătate unde au fost arestaţi preventiv, făcând astfel ca prezenţa lor la judecarea cauzei să nu fie posibilă decât prin videoconferinţă. Tot imputabile celor doi inculpaţi le sunt şi cheltuielile legate de traducerea cererilor de asistenţă judiciară.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii B.N., R.V.A. şi C.L.

La termenul din data de 02 octombrie 2012, s-a asigurat prezenţa apelantului inculpat B.N., aflat în stare de arest în Penitenciarul Essen, prin intermediul videoconferinţei organizate cu autorităţile germane, prilej cu care acesta a solicitat audierea sa, arătând că recunoaşte în totalitate faptele reţinute prin rechizitoriu, inclusiv faptul că a fost liderul grupului infracţional organizat şi a participat alături de ceilalţi doi inculpaţi la comiterea faptelor în Bulgaria şi, în consecinţă, solicită aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

La acelaşi termen de judecată, apelantul inculpat C.L. a solicitat audierea sa, precizând că recunoaşte în totalitate comiterea faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu şi solicită, de asemenea, aplicarea art. 3201 C. proc. pen. Totodată, a depus înscrisuri în circumstanţiere respectiv o anchetă socială efectuată de Primăria comunei Ciocăneşti, judeţul Călăraşi, Sentinţa civilă nr. 1516 din 16 iunie 2005 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, certificate de naştere ale fiilor săi.

La data de 22 octombrie 2012, termen în continuare, s-a asigurat prezenţa apelantului inculpat R.V.A., aflat în stare de arest în Penitenciarul Frankfurt am Main, prin intermediul videoconferinţei organizate cu autorităţile germane.

Prin motivele de apel, apărătorul ales al apelantului-inculpat B.N. a solicitat admiterea apelului, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desfiinţarea în parte a sentinţei şi pe fond, rejudecând, pe latura penală, reindividualizarea pedepsei, aplicarea circumstanţelor prevăzute de art. 74 lit. b), c) C. pen., a disp. art. 3201 C. proc. pen. În acest sens, a solicitat a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, care a recunoscut şi regretat comiterea faptelor, are familie, doi copii în întreţinere, lucra la momentul arestării şi este bolnav. Pe latura civilă a cauzei, susţine ca va acoperi prejudiciul.

De asemenea, a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, şi invocă videoconferinţa efectuată la 09 februarie 2012, la care nu sunt ataşate fişele de decont, deşi a fost obligat inculpatul la plata acestora.

Pe latura civilă a cauzei, solicită admiterea în parte, în sensul că verificând sumele indicate dosar, cea găsită asupra inculpatului şi cea dovedita în cursul cercetărilor, este chiar suma care acoperă prejudiciul. Prin urmare, în mod greşit a fost confiscată de la inculpat suma de 44.913 RON.

Apărătorul ales al apelantului-inculpat C.L. solicită admiterea apelului, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., desfiinţarea în parte a sentinţei şi pe fond, rejudecând, pe latura penală, reindividualizarea pedepsei, aplicarea circumstanţelor atenuante, a disp. art. 3201 C. proc. pen., a disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă, iar ca modalitate de executare, aplicarea disp. art. 81 sau 861 C. pen., solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, care a recunoscut şi regretat comiterea faptelor.

Apărătorul ales al apelantului inculpat R.V.A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi pe latură penală, reindividualizarea pedepsei aplicate, reducerea cuantumului acesteia la 2 ani, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

A criticat apelul pentru greşita confiscare specială, din suma totală de 134740 RON, a sumei de 44.913 RON de la inculpatul R.V.A., întrucât nu s-a făcut dovadă faptului că sumele de bani confiscate provin din săvârşirea infracţiunilor, iar în cauză nu este vorba decât despre sumele de 9000 RON şi 2263 euro, aşa cum rezultă din declaraţiile părţilor civile şi nu este lămurit cum s-a ajuns la suma totală de 134.740 RON.

O altă critică adusă instanţei de fond este aceea cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare la care acest inculpat a fost obligat de instanţa de fond, acestea fiind apreciate ca fiind exagerat de mari, solicitând reducerea lor.

Prin decizia penală nr. 309/A din 26 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost respinse ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii R.V.A.,. B.N. şi C.L. împotriva Sentinţei penale nr. 246 din care 29 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

Au fost obligaţi apelanţii inculpaţi R.V.A. şi B.N. la plata sumei de câte 6000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care câte 75 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

A fost obligat apelantul inculpat C.L. la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 din C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a analizat temeinic probele administrate în cauză şi a reţinut o situaţie de fapt concordantă sub toate aspectele împrejurărilor ce rezultă din aceste mijloace de probă.

Prin urmare, temeinicia sentinţei apelate sub aspectul conţinutului faptelor penale, în materialitatea lor, nu a fost contestată de către apelanţii inculpaţi, care au criticat exclusiv, modalitatea de stabilire a tratamentului sancţionator, fie sub aspectul cuantumului pedepsei, fie al modalităţii de executare, în plus, inculpaţii B.N. şi R.V.A. au invocat greşita confiscare a sumei de câte 44.913 RON de la fiecare, precum şi stabilirea unor cheltuieli judiciare într-un cuantum exagerat de mare.

Instanţa de apel, reexaminând ansamblul probatoriu în virtutea efectului integral devolutiv al apelurilor declarate, a constatat că săvârşirea, cu vinovăţie, a infracţiunilor deduse judecăţii în modalitatea reţinută prin hotărârea instanţei de fond este confirmată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probe certe şi legal administrate.

Inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu.

Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut, în esenţă că în perioada iunie - septembrie 2008, inculpaţii B.N., R.V.A. şi C.L. au constituit un grup infracţional organizat având drept scop săvârşirea de infracţiuni prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice, precum şi cele privind comerţul electronic. Activitatea de amplasare a aparaturii de copiere a datelor conţinute de banda magnetică a cardurilor bancare şi a celei de copiere a codurilor PIN a fost desfăşurată de inculpaţii R.V.A. şi C.L. pe ATM-uri amplasate în Eforie Nord şi staţiuni din Bulgaria, o parte din aceste activităţi desfăşurându-se sub supravegherea inculpatului B.N.

Datele obţinute prin activitatea de skimming erau folosite ulterior de inculpaţi pentru inscripţionarea, la domiciliul inculpatului B.N., a unor carduri blank, cu ajutorul acestora inculpaţii R.V.A. şi C.L. realizând retrageri frauduloase de numerar de la bancomate situate în Bucureşti şi Ploieşti, activităţile infracţionale mai sus descrise încheindu-se doar în urma intervenţiei organelor de urmărire penală la data de 11 septembrie 2008.

Situaţiei de fapt anterior descrise, i s-a dat, în drept, o justă încadrare juridică reţinându-se că fapta inculpaţilor care în perioada iunie - septembrie 2008 au constituit un grup infracţional organizat având drept scop săvârşirea de infracţiuni prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice, fapte săvârşite atât pe teritoriul României, cât şi pe cel al Bulgariei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 şi lit. e) pct. 1 din Legea nr. 39/2003.

Totodată, faptele aceloraşi inculpaţi care, în perioada menţionată, la diverse intervale de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au falsificat instrumente de plată electronică (efectuând operaţiuni de inscripţionare a unor cartele blank cu datele obţinute în urma operaţiunilor de skimming) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, faptele aceloraşi inculpaţi care în perioada menţionată au deţinut în vederea punerii în circulaţie şi au pus în circulaţie instrumente de plată falsificate (prin transmiterea către ceilalţi inculpaţi sau prin efectuarea de operaţiuni în cazul inculpaţilor R.V.A. şi C.L.) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului B.N. care în aceeaşi perioadă a fabricat şi a deţinut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică întrunesc cu elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, faptele inculpaţilor R.V.A. şi C.L. care, la diferitele intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au deţinut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică întrunesc, de asemenea, elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpaţilor R.V.A. şi C.L. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au montat pe diverse bancomate un dispozitiv de citire a benzii magnetice a cardurilor, precum şi o minicameră, accesând astfel fără drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, bancomatele băncilor, în scopul obţinerii de date informatice, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice, prevăzută în art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpaţilor R.V.A. şi C.L. care, în perioada iunie - septembrie 2008, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au efectuat operaţiuni de retragere de numerar prin utilizarea de carduri falsificate, ce conţineau datele de identificare ale unor instrumente de plată electronică obţinute fără consimţământul titularilor acestora, întrunesc, elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Examinând legalitatea schimbării de încadrare juridică dispusă de instanţa de fond, instanţa de apel a reţinut că, în mod just, s-a apreciat că faptele de a falsifica instrumente de plată electronică, cum sunt cardurile, de a deţine astfel de instrumente falsificate şi de a le pune în circulaţie întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni, şi anume cea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 referitoare la falsificarea instrumentelor de plată electronică şi ale infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 referitoare la punerea în circulaţie a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie.

În privinţa individualizării pedepselor aplicate, instanţa de apel a apreciat ca nefondate criticile apelanţilor inculpaţi, constatând că pedepsele aplicate, prin cuantum şi modalitate de executare, reflectă în mod just particularităţile contribuţiei fiecărui inculpat la desfăşurarea activităţii infracţionale şi diferenţierea necesară determinată de aplicarea art. 3201 C. proc. pen. în cazul inculpatului R.V.A., reţinerea stării de recidivă în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.N. ori a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) referitor la inculpatul C.L.

Cererile inculpaţilor B.N. şi C.L., formulate în apel, de a se face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. au fost apreciate ca tardiv formulate pentru următoarele considerente:

Deşi inculpatul B.N. a solicitat judecarea în procedura simplificată, în termenul prevăzut de art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea sa a fost, în mod just, respinsă că neîntemeiată, faţă de împrejurarea că nu a recunoscut în întregime acuzaţiile ce i-au fost aduse prin actul de sesizare.

Inculpatul C.L. nu a solicitat instanţei de fond să fie judecat în procedura simplificată (încheierea din 08 martie 2012 a Tribunalului Bucureşti) şi nu a recunoscut în totalitate comiterea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei.

În apel, ambii inculpaţi au revenit asupra declaraţiilor iniţiale, recunoscând în totalitate faptele reţinute prin rechizitoriu, şi, în consecinţă, au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

Cu privire la cererile formulate, în apel, de inculpaţii B.N. şi C.L., de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., Curtea constată că au fost formulate tardiv, cu depăşirea termenului prevăzut de art. XI din O.U.G. 121/2012.

Prin textul de lege anterior menţionat, aplicabil în cauză, au fost reglementate dispoziţii tranzitorii privind art. 3201 C. proc. pen., potrivit cărora "în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător ia primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă."

Astfel, având în vedere că ordonanţa de urgenţă anterior menţionată a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, şi anume la 29 decembrie 2011, or inculpatul C.L., fiind întrebat de instanţa de fond, la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă (08 martie 2012) nu a solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen., cererea sa, formulată în apel, apare ca fiind tardiv formulată.

Inculpatul B.N. deşi a formulat cererea în termen, nu a recunoscut comiterea faptelor ceea ce a determinat judecarea sa în procedura obişnuită astfel că, reiterarea aceleiaşi cereri, în apel, este tardivă.

În ceea ce priveşte critica apelanţilor inculpaţi vizând omisiunea instanţei de fond de a reţine circumstanţe atenuante în favoarea lor, instanţa de apel a apreciat-o ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

Inculpatul R.V.A., care a beneficiat de aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. în favoarea sa, invocând lipsa antecedentelor penale, disponibilitatea de a despăgubi părţile civile şi poziţia procesuală de recunoaştere a comiterii faptelor.

Instanţa de apel nu a apreciat ca întemeiată o eventuală valorificare a circumstanţelor personale invocate de inculpatul R.V.A. în raport de dispoziţiile art. 74 C. pen., deoarece conduita anterioară a apelantului nu a fost constant conformă normelor de drept (faptele de care acesta este acuzat în prezentul dosar au fost săvârşite după momentul în care Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, fusese deja sesizat cu Dosarul nr. 19233/3/2008, iar la data prinderii inculpatului în flagrant în prezentul dosar - 11 septembrie 2008 - avusese loc un termen de judecată în Dosarul nr. 19233/3/2008), iar manifestările inculpatului în plan social (lipsa unor conflicte cu persoanele din blocul în care locuieşte) nu pot justifica reducerea pedepsei.

Totodată, atitudinii cooperante a inculpatului i s-a dat eficienţă din perspectiva cauzei speciale de reducere a pedepsei, valorificarea suplimentară a aceleiaşi împrejurări fiind nejustificată.

Relevantă sub aspectul comportamentului apelantului este şi împrejurarea că, încălcând obligaţia de a nu părăsi ţara dispusă de instanţa de fond în prezentul dosar, inculpatul R.V.A. s-a deplasat, atât în Belgia, cât şi în Germania, unde a fost arestat pentru operaţiuni de skimming, dând dovadă, în continuare, de specializare în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni.

Inculpatul B.N. a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., invocând atitudinea sa sinceră de recunoaştere a faptelor, împrejurarea că are familie şi doi copii în întreţinere, faptul că lucra la momentul arestării, are disponibilitate de a despăgubi părţile civile şi este bolnav.

Având în vedere caracterul pur formal al poziţiei de recunoaştere a faptelor (neechivoc stabilit pe baza altor mijloace de probă), precum şi faptul că datele personale invocate de inculpat care nu sunt suficiente, într-o asemenea măsură încât să justifice reducerea pedepsei, instanţa de apel a apreciat că acestea nu pot avea semnificaţia unor circumstanţe atenuante.

Inculpatul C.L. a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante ţinând seama de atitudinea sa de recunoaştere a faptei.

Instanţa de apel a constatat că inculpatul C.L. a recunoscut comiterea faptelor în apel, după ce instanţa de fond a stabilit vinovăţia acestuia pe baza probatoriului administrat, ceea ce conduce la concluzia că nu a avut o atitudine constant sinceră care să poată fi valorificată ca circumstanţă atenuantă, aşa încât apreciază că nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestuia.

Instanţa de apel nu a identificat alte aspecte relevante suplimentare pentru caracterizarea conduitei inculpaţilor care să permită reţinerea de circumstanţe atenuante.

Critica apelantului inculpat C.L. privind omisiunea instanţei de fond de a face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost apreciată ca neîntemeiată.

Astfel, în mod just, Tribunalul a constatat că deşi inculpatul C.L. deţine calitatea de martor, conform art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, şi acesta a denunţat sau facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane, nu este îndeplinită condiţia suplimentară şi anume ca acesta să fie cercetat pentru o infracţiune gravă în sensul menţionat în art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002.

Deşi nu a aplicat art. 19 din Legea nr. 682/2002, tribunalul a reţinut totuşi colaborarea inculpatului, cu organele de cercetare penală ca fiind o circumstanţă atenuantă în favoarea acestuia, în condiţiile art. 74 alin. (2) din C. pen.

Cu privire la cuantumul pedepselor aplicate apelanţilor inculpaţi.

Examinând temeinicia pedepselor aplicate, instanţa de apel a reţinut că sub acest aspect cuantumul stabilit de instanţa de fond reflectă o justă evaluare a gravităţii faptelor nu doar prin raportare la conţinutul elementului lor material, ci prin examinarea tuturor împrejurărilor anterioare ori concomitente comiterii lor, precum şi a datelor personale ale inculpaţilor.

Astfel, relevante sunt nu doar natura şi gravitatea infracţiunilor, dar şi alte circumstanţe reale ori personale esenţiale pentru aprecierea asupra cuantumului pedepselor şi anume perioada de timp pe care s-a desfăşurat activitatea infracţională, aceasta fiind întreruptă doar de intervenţia organelor de cercetare, actele materiale repetate, valoarea ridicată a sumelor obţinute prin activităţile infracţionale, starea de recidivă în cazul inculpatului B.N., incapacitatea inculpaţilor de a respecta obligaţiile impuse de instanţa de judecată cu ocazia liberării provizorii sub control judiciar, rolul de lider deţinut de inculpatul B.N. în grupul infracţional, implicarea de către inculpatul C.L. a propriului fiu C.A.L., minor la acea dată, în activitatea infracţională, perseverenţa infracţională de care au dat dovadă inculpatul R.V.A. şi C.L., care chiar dacă nu sunt recidivişti au comis fapte aflate în concurs cu cele ce constituie obiectul prezentei cauze. Datele personale favorabile şi anume atitudinea procesuală a inculpaţilor, împrejurarea că au copii în întreţinere, starea de sănătate şi manifestările sociale ale acestora au fost avute în vedere de instanţa de fond cu prilejul individualizării cuantumului pedepselor aplicate.

Reevaluând în aceste coordonate generale pedepsele aplicate fiecărui inculpat, instanţa de apel a apreciat că sunt corect proporţionate de către instanţa de fond şi, din această perspectivă criticile apelanţilor sunt neîntemeiate.

În privinţa modalităţii de executare, în acord cu instanţa de fond, instanţa de apel a apreciat că nu pot fi ignorate elementele obiective, anterior menţionate care imprimă faptelor un grad de pericol social ridicat şi justifică aplicarea unei pedepse care să reflecte această periculozitate şi în plan sancţionator.

Din această perspectivă, solicitarea inculpatului C.L. de a se face aplicarea art. 81 sau 861 C. pen. este neîntemeiată.

Criticile formulate de inculpaţii B.N. şi R.V.A. au vizat greşita confiscare a sumelor de câte 44.913 RON de la fiecare dintre ei, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că sumele de bani confiscate provin din săvârşirea infracţiunilor şi s-a lămurit cum s-a ajuns la suma de 134.740 RON.

Este adevărat că instanţa de fond a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei totale de 134.740 RON obţinută în urma săvârşirii infracţiunilor, câte 44.913,33 RON de la fiecare inculpat, sumă pentru care nu există constituire, de parte civilă în cauză.

La pct. 3 din considerentele hotărârii instanţa de fond a prezentat detaliat toate sumele obţinute din operaţiunile de retragere de numerar efectuate de inculpaţi, pentru care nu există constituire de parte civilă, a căror totalizare conduc la reţinerea sumei de 134.740 RON. De altfel, inculpaţii au recunoscut comiterea acestor fapte.

În ceea ce priveşte critica B.N. şi R.V.A. referitoare la cuantumul excesiv al cheltuielilor judiciare, instanţa de apel a apreciat-o ca neîntemeiată, având în vedere că suma de câte 18.000 RON, la plata căreia au fost obligaţi include atât cheltuielile avansate de stat în faza de urmărire penală, cât şi în cursul judecăţii. Or, faza iniţială a procesului a presupus folosirea unor mijloace de investigare tehnice, cum sunt înregistrările convorbirilor telefonice şi constatări tehnico-ştiinţifice. De asemenea, audierea acestor inculpaţi prin videoconferinţă a determinat efectuarea unor cheltuieli mai mari (în condiţiile în care numai videoconferinţa din 09 februarie 2012 cu autorităţile judiciare maghiare cheltuielile au fost de 4.115 RON). Este adevărat că autorităţile judiciare din Germania nu au comunicat cheltuielile judiciare efectuate însă instanţa a apreciat că suma de 18.000. RON este în măsură să acopere inclusiv aceste cheltuieli.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii B.N., R.V.A. şi C.L.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.N., acesta a invocat, prin prisma temeiului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., greşita nereţinere a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

A solicitat reducerea cuantumului, pedepsei rezultante aplicate, invocând temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar şi reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, având în vedere că la dosar nu există o fişă de decont a cheltuielilor care au fost efectuate.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.V.A., acesta a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate şi ca modalitate de executare, aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 861 C. pen., arătând că în mod greşit nu au fost reţinute şi dispoziţiile art. 74 lit. a) şi b) C. pen., sens în care s-au invocat temeiurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 şi 14 C. proc. pen.

Invocându-se temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., s-a arătat că în mod greşit s-a dispus confiscarea sumei de 134.740 RON, sumă ce nu se regăsea în rechizitoriul cu care instanţa de fond a fost sesizată.

Totodată s-a mai solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, având în vedere că la dosar nu există o fişă de decont a cheltuielilor care au fost efectuate.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.L., acesta a arătat că primul motiv de recurs, circumscris temeiului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., vizează greşita nereţinere a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.; al doilea motiv de recurs, circumscris temeiului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 din C. proc. pen., vizează reducerea pedepsei aplicate inculpatului, iar cel de-al treilea motiv de recurs vizează reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare şi greşita confiscare, întrucât nu s-a făcut dovada că suma de bani rezulta din săvârşirea infracţiunii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Referitor la temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de toţi recurenţii inculpaţi, potrivit căruia pedepsele aplicate nu au fost corect individualizate, atât din punct de vedere al cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că aceste critici sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpaţilor în speţă de faţă, Înalta Curte constată că s-a făcut o.justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanţele reale de săvârşire ale acestora.

Înalta Curte apreciază că în cauză au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţele au aplicat pedepse just şi corect individualizate, raportat la pericolul social extrem de ridicat al faptei săvârşită de inculpaţi.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.N. s-a avut în vedere rolul principal deţinut în grupul infracţional, poziţia acestuia de lider şi atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, caracterizată printr-o nerecunoaştere iniţială a tuturor acuzaţiilor, iar apoi printr-o recunoaştere parţială şi nuanţată, cu încercări de evitare a responsabilităţii, perioada lungă de timp pe care s-a desfăşurat activitatea infracţională, aceasta fiind întreruptă doar de intervenţia organelor de cercetare, valoarea ridicată a sumelor obţinute prin activităţile infracţionale (elemente ce vor fi avute în vedere şi în cazul celorlalţi inculpaţi), starea de recidivă, incapacitatea acestuia de a respecta obligaţiile impuse de instanţa de judecată cu ocazia liberării provizorii sub control judiciar, faptul că acesta, pe parcursul soluţionării, prezentului dosar, inculpatul s-a deplasat în Ungaria, unde a fost arestat la data de 28 martie 2011 pentru săvârşirea de fapte de skimming, dar şi în Germania, ţară în care s-a emis faţă de acesta mandatul european de arestare nr. 44 AR 96/11 de către autorităţile din Bochum, aspecte ce demonstrează o perseverenţă infracţională deosebită.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.V.A., s-a avut în vedere faptul că a mai suferit o condamnare (nedefinitivă) pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 24 alin. (1), 24 alin. (2), 25 şi 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., că, încălcând obligaţia de a nu părăsi ţara dispusă în prezentul dosar, inculpatul R.V.A. s-a deplasat atât în Belgia, cât şi în Germania, unde a fost arestat în perioada august - decembrie 2010 şi, respectiv, martie 2011 - prezent, pentru operaţiuni de skimming, dând astfel dovadă de o specializare în astfel de infracţiuni.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.L., s-au avut în vedere încercările sale de a-şi diminua răspunderea, inclusiv cu ocazia ultimei declaraţii, implicarea de către acesta a propriului fiu C.A.L., minor la acea dată, în activitatea de găsire a cardurilor blank, deşi avea cunoştinţă despre caracterul nelegal al acestei fapte, continuarea de către inculpat a activităţii infracţionale deşi, potrivit propriilor sale afirmaţii, i se atrăsese atenţia de către inculpatul R. asupra posibilităţii ca telefoanele sale să fie interceptate, că nu a respectat obligaţiile impuse în sarcina sa, părăsind şi el teritoriul României cu destinaţia Germania în luna decembrie 2009, unde a rămas până în luna februarie 2010, faptul că inculpatul a mai suferit o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, fiindu-i aplicate şi două sancţiuni administrative pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat şi a unei infracţiuni prev. de art. 85 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002, colaborarea sa cu organele de cercetare penală.

Aplicarea unor pedepse privative de libertate este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancţiunea, astfel stabilită de ambele instanţe, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere cât şi al unui mijloc de reeducare a inculpaţilor.

Chiar dacă pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru inculpatul C.L. ar face aplicabilă modalitatea prevăzută de art. 861 C. pen., Înalta Curte apreciază că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu are efectul educativ al executării pedepsei în regim de deţinere.

Referitor la solicitarea inculpatului R.V.A., din punct de vedere al modalităţii de executare a pedepsei, de a i se aplica disp. art. 861 sau art. 81 C. pen., Înalta Curte nu o va mai analiza având în vedere cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată de inculpat, cuantum apreciat ca fiind corect şi just individualizat.

Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţele au aplicat cumulat criteriile de individualizare şi au acordat semnificaţia cuvenită acestora.

În cauză, pedepsele au fost just individualizate şi nu se constată existenţa unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acestora sau al schimbării modalităţii de executare.

În ceea ce priveşte solicitarea formulată de inculpatul C.L., de aplicare a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, infracţiunea gravă este infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracţiunile contra păcii şi omenirii, infracţiunile, contra siguranţei statului sau contra siguranţei naţionale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracţiunile privind traficul de droguri şi traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, infracţiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, infracţiunile contra patrimoniului care au produs consecinţe deosebit de grave, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţin 10 ani sau mai mare.

Raportând consideraţiile teoretice la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că potrivit adresei nr. 180/D/P din 16 februarie 2012 a DIICOT - Structura Centrală, inculpatul C.L. deţine calitatea de martor, conform art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, şi acesta a denunţat sau facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane, însă acesta nu este cercetat pentru o infracţiune gravă în sensul legi menţionate, întrucât infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul C.L. nu fac parte, din enumerarea expres şi limitativă prevăzută de art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002.

În ceea ce priveşte critica formulată de recurentul inculpat R.V.A., privind greşita nereţinere a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi b) C. pen., Înalta Curte o apreciază, de asemenea, ca nefondata, însă o va analiza tot prin prisma temeiului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. având în vedere conduita anterioară a apelantului care nu a fost constant conformă normelor de drept (faptele de care acesta este acuzat în prezentul dosar au fost săvârşite după momentul în care Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, fusese deja sesizat cu Dosarul nr. 19233/3/2008, iar la data prinderii inculpatului în flagrant în prezentul dosar - 11 septembrie 2008 - avusese loc un termen de judecată în Dosarul nr. 19233/3/2008), iar manifestările inculpatului în plan social (lipsa unor conflicte cu persoanele din blocul în care locuieşte) nu pot justifica reducerea pedepsei, faptului că atitudinii cooperante a inculpatului i s-a dat eficienţă din perspectiva cauzei speciale de reducere a pedepsei, valorificarea suplimentară a aceleiaşi împrejurări fiind nejustificată.

În consecinţă, Înalta Curte constată că în cauză nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante, nefiind conturate premisele în acest sens, în raport de natura infracţiunii comise, de modalitatea de comitere şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului (care nu era la primul conflict cu legea penală).

Înalta Curte apreciază ca nefondate solicitările inculpaţilor C.L. şi B.N. de reţinerea de circumstanţe atenuante ţinând seama de atitudinea lor de recunoaştere a faptei, împrejurarea că au familie şi copii în întreţinere şi că s-a prezentat la toate termenele de judecată (inculpatul C.L.), având în vedere că inculpatul C.L. a recunoscut comiterea faptelor în apel, după ce instanţa de fond a stabilit vinovăţia acestuia pe baza probatoriului administrat, ceea ce conduce la concluzia că nu a avut o atitudine constant sinceră care să poată fi valorificată că circumstanţă atenuantă, precum şi faptul că datele personale invocate de inculpat care nu sunt suficiente, într-o asemenea măsură încât să justifice reducerea pedepsei.

Ca atare, hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte criticile formulate de inculpaţii B.N. şi C.L., analizate prin prisma temeiului de casare invocat, cel prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., în sensul că, în mod greşit, instanţele nu au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. XI din O.U.G. nr. 12/2012, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătoreasca în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Deşi inculpatul B.N. a formulat cererea în termenul prevăzut de dispoziţiile legale mai sus invocate, acesta nu a recunoscut, cu ocazia ascultării sale conform art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., în întregime acuzaţiile ce i-au fost aduse prin actul de sesizare: nu a recunoscut rolul pe care l-a avut în grupul infracţionale organizat - de lider, nici coordonarea activităţilor de skimming desfăşurate de ceilalţi doi inculpaţi în Bulgaria sau la Eforie Nord. În legătură cu aceste aspecte, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă de către instanţă învinuirile formulate prin rechizitoriu, inculpatul B.N. a precizat următoarele "am fost şi eu la Eforie, dar nu i-am supravegheat pe C. şi R., aceştia ştiind exact ce trebuie să facă. Am fost şi eu în Bulgaria, dar în concediu, iar R. şi C. au mers înaintea mea. Nu am avut discuţii cu aceştia. Afirmaţiile referitoare la şef şi la grade nu însemnau că eu eram şeful acestora. Nu a existat o coordonare din partea mea a inculpaţilor C. şi R.". Prin urmare, în cauză nu există o recunoaştere integrală a acuzaţiilor aduse inculpatului prin rechizitoriu, astfel încât, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.

Inculpatul C.L., fiind întrebat de instanţa de fond, la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă (08 martie 2012) nu a solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen., astfel încât în mod corect, instanţa de apel a apreciat că această cerere este tardivă.

În apel, ambii inculpaţi au revenit asupra declaraţiilor iniţiale, recunoscând în totalitate faptele reţinute prin rechizitoriu şi solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

Cu privire la cererile formulate, în apel, de inculpaţii B.N. şi C.L., de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de apel a apreciat că au fost formulate tardiv, cu depăşirea termenului prevăzut de art. XI din O.U.G. nr. 121/2012.

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurenţii inculpaţi R.V.A. şi C.L. privind greşita confiscare a sumei de 134.740 RON, sumă ce nu se regăsea în rechizitoriul cu care instanţa de fond a fost sesizată, analizată prin prisma temeiului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere că este adevărat că instanţa de fond a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei totale de 134.740 RON obţinută în urma săvârşirii infracţiunilor, câte 44.913,33 RON de la fiecare inculpat, sumă pentru care nu există constituire de parte civilă în cauză, însă la pct. 3 din considerentele hotărârii, instanţa de fond, în mod corect, a prezentat detaliat toate sumele obţinute din operaţiunile de retragere de numerar efectuate de inculpaţi, pentru care nu există constituire de parte civilă, a căror totalizare conduc la reţinerea sumei de 134.740 RON. Împărţirea în mod egal a sumelor confiscate între cei inculpaţi are la bază declaraţiile acestora potrivit cărora profiturile obţinute din activitatea infracţională erau împărţite în aceeaşi manieră.

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurenţii inculpaţii B.N. R.V.A. şi C.L. referitoare la cuantumul excesiv al cheltuielilor judiciare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că suma de câte 18.000 RON, la plata căreia au fost obligaţi inculpaţii B.N. şi R.V.A. şi suma de 8000 RON la care a fost obligat inculpatul C.L., de către instanţa de fond, include atât cheltuielile avansate de stat în faza de urmărire penală (în care au fost folosite mijloace de investigare tehnice, cum sunt înregistrările convorbirilor telefonice şi constatări tehnico-ştiinţifice), cât şi în cursul judecăţii (atât în primă instanţă, cât şi în apel).

În mod corect, prima instanţă a apreciat că aceste costuri aferente efectuării celor două videoconferinţe (autorităţile maghiare comunicând deja pentru videoconferinţa din data de 09 februarie 2012 un cost de 4.115 RON), având în vedere şi dispoziţiile art. 10 pct. 7 din Convenţia privind cooperarea judiciară în materie penală între statele membre al Uniunii Europene, sunt imputabile celor doi inculpaţi - B.N. şi R.V.A. - care, nerespectând obligaţiile stabilite de instanţă, s-au deplasat în străinătate unde au fost arestaţi preventiv, făcând astfel ca prezenţa lor la judecarea cauzei să nu fie posibilă decât prin videoconferinţă. Tot imputabile celor doi inculpaţi le sunt şi cheltuielile legate de traducerea cererilor de asistenţă judiciară.

Totodată, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţii B.N. şi R.V.A. la plata sumei de câte 6000 RON cheltuieli judiciare către stat, având în vedere împrejurarea că şi în faza de judecată a apelului, la termenul din data de 02 octombrie 2012, s-a asigurat prezenţa apelantului inculpat B.N., aflat în stare de arest în Penitenciarul Essen, prin intermediul videoconferinţei organizate cu autorităţile germane, iar, la data de 22 octombrie 2012 s-a asigurat prezenţa apelantului inculpat R.V.A., aflat în stare de arest în Penitenciarul Frankfurt am Main, prin intermediul videoconferinţei. organizate cu autorităţile germane, fiindu-le astfel imputabile costurile pentru efectuarea videoconferinţelor, precum şi pentru efectuarea tuturor demersurilor pentru ca acestor inculpaţi să le fie asigurat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, în raport de complexitatea cauzei, suma stabilită cu titlu de cheltuieli judiciare este rezonabilă, iar dispoziţiile art. 191 C. proc. pen. justifică obligarea inculpaţilor la plata ei.

Faţă de considerentele arătate mai sus, nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.N., R.V.A. şi C.L.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi B.N. şi R.V.A. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar recurentul inculpat C.L. va fi obligat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.N., R.V.A. şi C.L. împotriva Deciziei penale nr. 309/A din 26 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurenţii inculpaţi B.N. şi R.V.A. la plata sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat C.L. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 135/2014. Penal  ICCJ. Decizia nr. 1360/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 136/2014. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs