ICCJ. Decizia nr. 1361/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1361/2014
Dosar nr. 2092/91/2012
Şedinţa publică din 16 aprilie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 75 din 29 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul penal nr. 2092/91/2012, au fost condamnaţi inculpaţii:
- I.D. (fostă B.), pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2), cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 lit. e) C. pen. în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., la 6 luni închisoare.
- I.S., (fiul lui I. şi al lui M., născut în mun. Adjud, jud. Vrancea, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, împuternicit la SC C.S. SRL Homocea, domiciliat în comuna Homocea, jud. Vrancea, fără antecedente penale), pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2), cu aplicarea 74 lit. a), c) şi alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului I.S. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei I.D. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. respectiv pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni pentru inculpata I.D. şi de 3 ani pentru inculpatul I.S.
În baza art. 83 C. pen., s-a atras atenţia inculpaţilor asupra condiţiilor de revocare a beneficiului suspensiv.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării drepturilor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor.
Au fost obligaţi inculpaţii I.S. şi I.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "C.S." SRL Homocea, la plata sumei de 231.300 RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând :
- 175.152 RON TVA;
- 56.148 RON impozit pe profit, către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, plus dobânzile calculate până la achitarea integrală a debitului.
Au fost obligaţi inculpaţii I.D. şi I.S. la câte 500 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpata I.D. este administrator al SC "C.S." SRL Homocea, societate care are ca obiect principal de activitate lucrări de pregătire a terenului.
Prin Procura nr. 1858 din 19 iulie 2010 inculpata I.D. l-a împuternicit pe inculpatul I.S. - soţul său, să reprezinte societatea la unităţile bancare unde firma avea deschise conturi, acesta fiind în fapt şi persoana care se ocupa de administrarea şi de activitatea comercială a societăţii.
La data de 30 august 2011 Direcţia Generală a Finanţelor publice Vrancea a efectuat o verificare a SC "C.S." SRL Homocea pentru perioada 01 iulie 2010 - 31 martie 2011 privind modul de înregistrare în evidenţa financiară a activităţilor contabile.
Cu această ocazie s-a stabilit că SC "C.S." SRL Homocea s-a sustras de la plata către bugetul consolidat al statului cu suma de 231.300 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit, prin faptul că a evidenţiat în actele contabile cheltuieli ce nu au avut la bază operaţiuni reale.
Astfel - cu facturile din 20 iulie 2010 şi din 15 iulie 2010 societatea administrată de inculpaţi a achiziţionat bitum rutier de la SC "E.I." SRL Grajduri în valoare de 42.532 RON, respectiv 39.215 RON, tranzacţii ce nu au fost declarate organelor fiscale de către furnizor.
Din declaraţia numitului M.F. - actualul administrator al SC "E.I." SRL Grajduri, jud. Iaşi, rezultă că acesta nu a avut relaţii comerciale cu societatea administrată de inculpaţi.
În cauză au fost audiaţi şi posesorii autovehiculelor ce figurează ca mijloace de transport ale mărfurilor, respectiv M.G., B.G. şi B.I., care au declarat că maşinile pe care le posedă nu au efectuat transporturile în cauză, necunoscând niciuna din părţile implicate în tranzacţie.
De asemenea, DGFP Vrancea a specificat în procesul-verbal de inspecţie fiscală că din documentele societăţii rezultă că în perioada 02 - 17 octombrie 2010 SC "E." SRL Sibiu a emis 12 facturi fiscale în valoare totală de 378.875,6 RON şi TVA aferent în sumă de 90.930,14 RON, pentru comercializare de bitum rutier către firma administrată de inculpaţi.
Din verificările efectuate de Garda Financiară Sibiu s-a stabilit că SC "E." SRL Sibiu nu a funcţionat niciodată la sediul declarat şi nu a declarat organelor fiscale tranzacţiile efectuate cu SC "C.S." SRL Homocea, toate aceste facturi atestând operaţiuni nereale.
Mai mult, din depoziţia numitei M.G. - administrator al SC "E." SRL Sibiu, rezultă că societatea administrată de ea nu a avut niciodată relaţii comerciale cu societatea administrată de inculpaţi, pe cale de consecinţă nu a emis nicio factură având ca obiect livrarea de bitum.
M.G. a mai arată că nu-i cunoaşte pe inculpaţi şi din anul 2008 utilizează formulare tipizate, personalizate, având două ştampile de dimensiuni diferite, ce nu corespund cu impresiunile ştampilelor de pe facturile descoperite la SC "C.S." SRL Homocea.
Tot din actele de control ale organelor fiscale mai rezultă că în perioada iulie - septembrie 2010 SC "C.S." SRL Homocea şi-a achiziţionat bitum rutier, potrivit celor 11 facturi fiscale, în valoare totală de 350.926 RON, cu TVA aferent 84.822 RON, ca furnizor apărând SC "L." SRL Adjud (corect Sascut), societate care figura inactivă, conform Ordinului ANAF nr. 1167 din 29 mai 2009 şi avea anulat codul de înregistrare în scop de TVA din 01 iulie 2009.
Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză s-a încercat recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, dar s-a stabilit că SC "C.S." SRL Homocea şi inculpaţii I.S. şi I.D. nu figurează cu bunuri mobile sau imobile pe raza comunei Homocea, care să poată fi indisponibilizate şi apoi valorificate.
Audiaţi în cursul urmăririi penale inculpaţii au avut atitudini diferite, în sensul că au arătat că de activitatea firmei se ocupă atât faptic cât şi scriptic numai inculpatul I.S., fără ca soţia sa să aibă cunoştinţă de activităţile derulate.
În cursul judecăţii inculpata I.D. s-a prezentat la instanţă şi a învederat faptul că doreşte să i se aplice prevederile art. 3201 C. proc. pen., recunoscând faptele aşa cum au fost ele încadrate juridic şi dovedite cu probele administrate pe parcursul urmăririi penale.
Dacă în cursul urmăririi penale inculpatul I.S. a recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea reţinută în actul de sesizare precizând că s-a ocupat în totalitate de operaţiunile comerciale derulate pe firma la care administrator era soţia sa, audiat în faţa instanţei, a nuanţat declaraţia în sensul că nu a avut niciodată calitatea de administrator la SC "C.S." SRL Homocea, el fiind doar delegat al societăţii în efectuarea unor activităţi. A recunoscut că avea împuternicire de la soţie (administrator al societăţii) să completeze înscrisuri, documente, facturi şi să se ocupe de predarea efectivă a produselor livrate, dar nu a recunoscut că ar fi făcut acte de evidenţiere în contabilitate a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, aceste acte contabile fiind duse de soţia sa la contabilul societăţii.
A mai arătat că se întâmpla să scoată bani din conturi, că plăţile le efectua cash, primind chitanţă şi că mijloacele de transport folosite pentru produsul comercializat (bitum) aparţineau celor de la care se aproviziona, el nefiind decât intermediar între producător şi utilizator.
În ceea ce priveşte prejudiciul cauzat a fost de acord să-l achite dar numai în limitele reţinute în rechizotoriu, fără dobânzi.
Expertiza contabilă (efectuată la solicitarea inculpatului I.S.), a relevat aspecte ce ţin atât de situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare, cât şi de întinderea limitelor prejudiciului stabilit în sarcina inculpaţilor. Referitor la operaţiunile comerciale derulate de inculpaţi prin intermediul SC "C.S." SRL Homocea, s-a concluzionat că:
- bitumul rutier achiziţionat de inculpat a fost înregistrat în contabilitate ca şi cheltuieli cu mărfurile. În fişa sintetică privind impozitele şi taxele datorate de firmă nu au fost evidenţiate debite cu titlu de impozit pe profit şi TVA de plată către bugetul statului;
- obligaţiile fiscale stabilite de organul de control din cadrul ANAF - DGFP Vrancea sunt corect evaluate nefiind identificate omisiuni, modificări, etc. Conform opiniei expertului, opinie pe care şi-a însuşit-o şi instanţa, actele fiscale sunt reglementate prin codul de procedură fiscală, având o arie de cuprindere diversificată.
În cauza de faţă actele justificative contabile, folosite la indicarea prejudiciului nu au rolul de acte justificative în sensul art. 155 - art. 158 C. fisc., ele încălcând elemente necesare conţinutului unor facturi cu rol de document justificativ.
Coroborând concluziile expertizei cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză (M.F., M.G., B.M. şi B.I.) instanţa a constatat că aceste probe confirmă actul de acuzare, în sensul că inculpaţii au eludat dispoziţiile legale ce ţin de evidenţierea unor fapte de comerţ ce angajează obligaţii faţă de bugetul de stat, cheltuielile înregistrate în actele contabile de către inculpaţi neavând la bază operaţiuni derulate în concret.
Pentru aceste considerente, apărările inculpaţilor nu au putut fi reţinute, motiv pentru care s-a angajat răspunderea penală pentru faptele săvârşite.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpaţilor I.S. şi I.D. care în calitate de administratori ai SC "C.S." SRL Homocea, în perioada iulie - decembrie 2010 au evidenţiat în actele contabile cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 231.300 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume dispoziţiile generale ale codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, împrejurările în care au fost săvârşite faptele, dar şi persoana inculpaţilor.
La stabilirea pedepselor instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă aşa cum ele sunt prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. în ceea ce o priveşte pe inculpata I.D.
De asemenea, instanţa, având în vedere faptul că inculpaţii nu au antecedente penale, au avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunilor, au avut o atitudine de regret după săvârşirea faptelor, s-au prezentat regulat la instanţă, a reţinut în favoarea acestora circumstanţele judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen.
Ca modalitate de executare a pedepselor, instanţa a apreciat că scopul acestora poate fi realizat şi fără privarea de libertate, motiv pentru care, în condiţiile art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor principale şi a celor accesorii pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.
Sub aspectul laturii civile exercitate în cursul procesului penal, instanţa, a reţinut că prejudiciul creat părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti este în sumă de 231.300 RON.
În aceste condiţii, în temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 1531 din Noul C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "C.S." SRL Homocea la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti a sumei de 231.300 RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând: 175.152 RON TVA şi 56.148 RON impozit pe profit, plus dobânzile calculate până la achitarea integrală a debitului.
Totodată, s-a dispus ca o copie a hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia, să fie comunicată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul I.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a susţinut că în mod nejustificat s-au reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante cu consecinţa aplicării unor pedepse prea blânde.
Oral, procurorul de şedinţă a suplimentat motivele de apel, susţinând că în mod nelegal instanţa de fond a obligat inculpaţii în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, atât timp cât partea responsabilă civilmente a fost radiată încă de la data de 25 aprilie 2012.
De asemenea, a susţinut că raportat la împrejurările concrete de săvârşire a faptei, a urmărilor acesteia, precum şi a întinderii prejudiciului, modalitatea de executare a pedepselor stabilită în cauză este greşită.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei penale atacate şi în rejudecare înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor, aplicarea unor pedepse peste minimul special prevăzut de lege, cu executare efectivă pentru inculpatul I.S. şi cu suspendare sub supraveghere pentru inculpata I.D.
Inculpatul I.S. a criticat sentinţa penală pentru netemeinicie susţinând că în cauză s-ar fi impus achitarea, nefiind vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, fără să se prezinte în faţa instanţei de control judiciar unde să expună şi să dezvolte motivele de apel.
Prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia.
Prin Decizia penală nr. 224 din 23 septembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost desfiinţată în parte Sentinţa penală nr. 75 din 29 martie 2013 a Tribunalului Vrancea şi, în rejudecare:
A fost înlăturat din cuprinsul sentinţei penale apelate aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., în ce îl priveşte pe inculpatul I.S.
A fost majorat cuantumul pedepsei principale stabilită inculpatului I.S., de la 1 an închisoare la 3 ani închisoare.
A fost înlăturat din cuprinsul sentinţei penale apelate aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea condiţionată a pedepsei principale şi a celei accesorii, aplicate inculpatului I.S.
În baza art. 86 C. pen., art. 862 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, a executării pedepsei principale şi a celei accesorii aplicate inculpatului I.S., pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 alin. (1) lit. a) - d C. pen., inculpatul a fost obligat să se supună pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă, măsura de supraveghere prevăzută de art. 863 alin. (1) lit. a) C. pen., urmând a fi executată prin prezentarea la interval de 3 luni, în ultima zi lucrătoare a lunii, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 864 C. pen. a fost atrasă atenţia inculpatului I.S. asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
A fost înlăturat dispoziţia prin care partea responsabilă civilmente a fost obligată în solidar cu inculpaţii la plata despăgubirilor civile.
S-a luat act că partea responsabilă civilmente a fost radiată la data de 25 aprilie 2012.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.S.
Inculpatul I.S. a fost obligat pe la plata către stat a sumei de 380 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care, suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi (av. V.A.).
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi a sumei de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată I.D. (av. V.A.).
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că împrejurarea că inculpatul I.S. nu a avut calitatea de administrator al SC "C.S." SRL Homoce nu îl exonerează de răspundere penală, atât timp cât acesta a reprezentat firma în baza mandatului special, el fiind (conform propriei declaraţii care se coroborează cu restul probatoriului) cel care s-a ocupat efectiv de tranzacţii şi care i-a dat inculpatei I.D. facturile în discuţie, în vederea înregistrării în evidenţele contabile de cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale, sustrăgându-se astfel de la plata obligaţiilor fiscale în sumă de 231.300 RON.
În acest context, s-a constatat că în mod corect instanţa de fond nu a primit apărările inculpatului I.S., în cauză nefiind incidente dispoziţiile privind achitarea prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. c) sau d) C. proc. pen.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni. Ca măsură de constrângere, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o decizie de speţă, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea a observat că, deşi prima instanţă a stabilit corect starea de fapt şi a încadrat-o corespunzător, a greşit cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicate inculpatului, în ceea ce priveşte întinderea acesteia, reţinând în mod nejustificat în favoarea acestuia circumstanţe atenuante judiciare.
Raportat la gravitatea faptei, a modalităţii de săvârşire, a prejudiciului însemnat produs şi a conduitei oscilante a inculpatului, s-a constatat că lipsa antecedentelor penale şi prezenţa în mod regulat în faţa instanţei de fond nu puteau decât să atragă aplicarea unei pedepse principale orientată către minimul special prevăzut de lege şi nicidecum sub acest minim, precum şi o altă modalitate de executare a pedepsei, nici cu executare efectivă astfel cum a solicitat parchetul, dar nici cu suspendarea condiţionată, neexistând vreo garanţie că în aceste modalităţi de executare s-ar acoperi prejudiciul creat.
S-a mai constatat, aşadar, că motivele vizând netemeinicia sentinţei invocate de Parchet sunt întemeiate, instanţa de fond reţinând în mod greşit în favoarea inculpatului circumstanţe judiciare atenuante, cu consecinţa aplicării unei pedepse principale sub minimul special prevăzut de lege şi stabilind o modalitate de executare inadecvată în raport cu datele care caracterizează fapta şi pe făptuitor.
Întemeiat a fost apreciat ca fiind şi motivul de nelegalitate invocat de parchet, instanţa de fond obligând în mod greşit inculpaţii la plata despăgubirilor civile acordate în cauză, în solidar cu partea responsabilă civilmente, având în vedere că SC "C.S." SRL Homoce a fost radiată la data de 25 aprilie 2012.
Curtea nu a primit însă solicitările parchetului vizând majorarea pedepsei aplicate inculpatei I.D. prin înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare şi stabilirea altei modalităţi de executare a pedepsei, având în vedere conduita sinceră manifestată de aceasta pe tot cursul procesului penal, ţinând cont că cel care a iniţiat comiterea faptei este inculpatul I.S., soţul său şi că până la vârsta de 35 ani aceasta nu a mai comis fapte penale, îngrijindu-se de familie şi de creşterea şi educarea celor 4 copii minori.
Împotriva acestei decizii, inculpatul I.S. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., o reindividualizare a cuantumului pedepsei aplicate, în sensul casării deciziei, cu menţinerea, ca fiind legală şi temeinică, a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
Examinând recursul declarat de inculpatul S.V. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 23 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., în redactarea dată prin sus-arătata lege.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 alin. (1) art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, text de lege care, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.S. împotriva Deciziei penale nr. 224 din 23 septembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.S. împotriva Deciziei penale nr. 224 din 23 septembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1360/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1/2014. Penal → |
|---|
