ICCJ. Decizia nr. 1360/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul privind identitatea (art. 293 C.p.), infracţiuni la legea cecului (Legea nr. 59/1934). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1360/2014

Dosar nr. 6894/86/2010

Şedinţa publică din 16 aprilie 2014

Deliberând asupra cauzei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 31 din 09 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, în Dosar nr. 6894/86/2010 s-au dispus următoarele:

1. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului I.C.M., din complicitate la fals privind identitatea, prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 C. pen., emitere a unui cec căruia îi lipseşte unul dintre elementele esenţiale, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (faptă din august 2009) şi înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. (faptă din septembrie 2009), în infracţiunile de complicitate la fals privind identitatea, prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 C. pen., emitere a unui cec căruia îi lipseşte unul dintre elementele esenţiale, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I.C.M. (fiul lui V. şi A., născut în mun. Fălticeni, cu acelaşi domiciliu, str. D., jud. Suceava), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la fals privind identitatea, prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. e) teza I a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de emitere a unui cec căruia îi lipseşte unul dintre elementele esenţiale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 7.1 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 iunie 2010 până la 31 august 2010 şi din 13 aprilie 2011 până la 15 aprilie 2011.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.N.G. (fiul lui G. şi S., născut în mun. Fălticeni, cu acelaşi domiciliu, str. M., jud. Suceava), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2), alin. (3) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 iunie 2010 până la 30 august 2010.

3. În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2), alin. (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.O.D. (fiul lui N. şi M., născut în oraş Podu Iloaiei, jud. Iaşi, cu acelaşi domiciliu, Str. H.) la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. e) teza I a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de emitere a unui cec căruia îi lipseşte unul dintre elementele esenţiale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 iunie 2010 până la 16 septembrie 2010 şi de la 22 martie 2011 până la 14 aprilie 2011.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, a fost obligat inculpatul I.C.M. la plata sumei de 199.311,18 RON către partea civilă SC E.T. SRL, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin actul material din luna august 2009.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 1003 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 524.863,31 RON către partea civilă SC E.T. SRL, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin actul material din luna septembrie 2009.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) s-a dispus confiscarea specială a 37 pachete gresie "C.F." depuse la Camera de corpuri delicte a IPJ Suceava în baza dovezii x.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat că, prin rechizitoriul din data de 22 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. I.C.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de: - înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., constând în aceea că în calitate de administrator al SC C.D. SRL Fălticeni, cu ocazia convenţiei încheiate cu partea vătămată A.R., administrator al SC E.T. SRL Bucureşti în luna august 2009, inculpatul I.C.M., a achiziţionat mărfuri în valoare de 206.056,08 RON pentru care a emis fila cec în alb, precum şi 10 bilete la ordin în valoare totală de 190.000 RON, ca modalitate de plată şi care au fost refuzate la plată pe motiv lipsă disponibil, în condiţiile în care în contul societăţii inculpatului nu existau lichidităţi la momentul convenţiei şi nici ulterior, inculpatul neavând disponibil bancar în perioada în care a desfăşurat activitatea infracţională. Prejudiciul de 206.056,08 RON nu a fost recuperat.

- emiterea unui cec căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, constând în aceea că în luna august 2009 inculpatul I.C.M. a emis fila cec, în alte condiţii decât cele prevăzute în Legea nr. 59/1934 şi anume incompletă, lăsată în alb şi doar semnată, către SC E.T. SRL Bucureşti - administrator A.R.,

- înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., constând în aceea că, în data de 02 septembrie 2009, inculpatul I.C.M., împreună cu inculpatul M.N.G. l-au indus în eroare pe A.R., administrator al SC E.T. SRL Bucureşti, achiziţionând mărfuri în numele SC E.N. SRL Valea Lupului, Iaşi în valoare de 524.863 RON pentru care au fost lăsate ca plată un nr. de 7 file cec în valoare de 445.056 RON emise de această din urmă societate şi semnate de B.O.D. care au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă total disponibil. Prejudiciul de 524.863 RON nu a fost recuperat.

- complicitate la fals privind identitatea prev. de art. 26 rap. la art. 293 C. pen., constând în aceea că în data de 02 septembrie 2009, inculpatul I.C.M. s-a prezentat împreună cu inculpatul M.N.G. la SC E.T. SRL Bucureşti şi a avut cunoştinţă că acesta, potrivit unei înţelegeri anterioare între ei, s-a prezentat cu identitatea falsă de B.O.D. şi cu calitatea falsă de administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, Iaşi, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

2. M.N.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- fals privind identitatea prev. de art. 293 C. pen., constând în aceea că în data de 02 septembrie 2009 inculpatul M.N.G., fiind înţeles în prealabil cu inculpatul I.C.M., s-a deplasat la SC E.T. SRL Bucureşti unde s-a prezentat sub identitatea falsă ca fiind B.O.D. şi calitatea falsă de administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului pentru a-l induce în eroare pe administratorul societăţii, A.R.;

- înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., constând în aceea că în data de 02 septembrie 2009 inculpatul M.N.G., prezentându-se sub identitatea falsă de B.O., împreună cu inculpatul I.C.M., l-a indus în eroare pe administratorul SC E.T. SRL Bucureşti, A.R., de la care a achiziţionat mărfuri în valoare de 524.863 RON pentru care a completat un număr de 7 file cec în numele SC E.N. SRL Valea Lupului în valoare de 445.056 RON, ce fuseseră semnate anterior de adevăratul administrator: respectiv B.O.D., care au fost refuzate de unităţile bancare la plată pe motiv de lipsă totală disponibil. Prejudiciul de 524.863 RON a rămas nerecuperat, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

3. B.O.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., constând în aceea că în calitate de asociat unic şi administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, a fost de acord ca inculpatul I.C.M. să folosească filele cec pe care le-a emis în numele societăţii sale, cunoscând că nu există lichidităţi în cont, ca modalitate de plată pentru achiziţionarea de mărfuri de la SC E.T. SRL Bucureşti, cauzând astfel un prejudiciu de 524.863 RON.

Prejudiciul de 524.863 RON a rămas nerecuperat.

- emitere a unui cec căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, constând în aceea că în calitate de asociat unic şi administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, a emis un nr. de 7 file cec în numele acestei societăţi, pe care doar le-a semnat, nefiind completate cu restul elementelor esenţiale şi pe care le-a înmânat inculpatului I.C.M. printr-un intermediar, pentru a fi folosite în mod fraudulos, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a reţinut că niciunul din cei trei inculpaţi nu este cunoscut cu antecedente penale şi nici cu un comportament necorespunzător în societate.

S-a arătat că inculpaţii I.C.M. şi M.N.G. sunt cunoscuţi ca oameni de afaceri ce au desfăşurat activităţi comerciale pe raza localităţii de domiciliu, respectiv mun. Fălticeni, dar şi alte localităţi din ţară.

Inculpatul B.O.D. nu are ocupaţie şi prezintă o situaţie financiară precară.

La data de 22 februarie 2010, lucrători din cadrul B.C.C.O. Suceava, s-au sesizat din oficiu despre existenţa unei grupări infracţionale care are drept scop comiterea de înşelăciuni folosind firme fantomă, bilete la ordin şi file cec fără acoperire, dosar înregistrat la D.I.I.C.O.T Serviciul Teritorial Suceava cu numărul unic 48D/P/2010. Prin ordonanţa din 23 aprilie 2010 a D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus, printre altele, declinarea competenţei materiale de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava faţă de I.C.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. şi fals privind identitatea prev. de art. 293 C. pen.

Pe parcursul cercetărilor, ca urmare a stabilirii situaţiei de fapt în mod cert, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce priveşte infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului I.C.M. şi extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale atât în ceea ce îl priveşte pe I.C.M. cât şi faţă de ceilalţi doi inculpaţi, M.N.G. şi B.O.D.

În cursul cercetărilor efectuate a fost identificată partea vătămată A.R. în calitate de director al SC E.T. SRL Bucureşti care a fost indus în eroare de către cele trei persoane menţionate anterior, în activităţi comerciale desfăşurate cu aceştia.

Fiind audiată, partea vătămată A.R. a precizat că este director al SC E.T. SRL Bucureşti, iar A.B. este director comercial al acestei societăţi. Prin intermediul acestuia l-a cunoscut pe inculpatul I.C.M. la începutul lunii august 2009 şi a convenit să-i comercializeze mărfuri pentru plata acestora fiind de acord să primească bilete la ordin şi file cec.

Numitul A.B. a precizat că la începutul lunii august 2009, prin intermediul unei persoane cu care SC E.T. SRL Bucureşti a desfăşurat activităţi comerciale fără nicio problemă, respectiv L.C. din Craiova, l-a cunoscut pe inculpatul I.C.M. din mun. Fălticeni, care şi-a arătat interesul de a desfăşura şi el activităţi comerciale în calitate de administrator al SC C.D. SRL Fălticeni.

Pentru a câştiga încrederea reprezentanţilor SC E.T. SRL Bucureşti, inculpatul I.C.M. l-a invitat pe directorul comercial A.B. în mun. Fălticeni unde i-a prezentat în mod real situaţia societăţii pe care o administra, SC C.D. SRL şi anume, sediul magazinului unde valorifica materialele de construcţie, un imobil aparţinând firmei şi alte bunuri. De asemenea, şi-a arătat disponibilitatea de a garanta cu un imobil activităţile comerciale pe care intenţiona să le desfăşoare în viitor cu societatea din Bucureşti.

Fiind convins de buna-credinţă a lui I.C.M., atât A.B. cât şi A.R. au acceptat convenţia verbală de a comercializa mărfuri primind ca modalitate de plată bilete la ordin şi file cec cu dată scadentă ulterioară.

Astfel, în luna august 2009, inculpatul I.C.M. s-a deplasat la sediul SC E.T. SRL Bucureşti de unde a achiziţionat mărfuri pentru SC C.D. SRL Fălticeni în valoare de 206.056,08 RON. Au fost emise mai multe facturi fiscale pentru care inculpatul I.C.M. a lăsat o filă cec în alb, respectiv fila cec emisă de C. Bank. Această filă cec era completată doar la rubrica "emitent" şi semnată de către inculpatul I.C.M.

După livrarea mărfurilor, inculpatul I.C.M. i-a înmânat lui A.B. un nr. de 10 bilete la ordin pentru suma totală de 190.000 RON, gata completate şi pe care inculpatul le-a semnat ulterior în prezenţa părţii vătămate.

Fiind introduse la plată aceste bilete la ordin, au fost refuzate toate pe motiv lipsă totală disponibil.

Cu privire la fila cec pe care inculpatul a emis-o în alb încălcând astfel dispoziţiile emiterii unui astfel de document potrivit Legii nr. 59/1934, s-a constatat că, deşi a fost lăsată de inculpat părţii vătămate, acesta, la data de 13 ianuarie 2010 s-a prezentat la C. Bank SA - Sucursala Suceava unde a declarat-o pierdută. În luna martie 2010 A.R. a introdus la plată şi această filă cec încercând astfel să îşi recupereze din prejudiciu, însă fila cec a fost refuzată la plată pe motiv "Cec declarat pierdut".

Acest aspect dovedeşte în mod clar intenţia inculpatului I.C.M. de a înşela încrederea părţii vătămate în activitatea comercială pe care a desfăşurat-o. În acest sens, se poate reţine atitudinea inculpatului I.C.M. faţă de reprezentanţii SC E.T. SRL Bucureşti de a le capta încrederea, în condiţiile în care la momentul încheierii convenţiei verbale societatea pe care o administra SC C.D. SRL nu dispunea de disponibil bancar.

2. Inculpatul B.O.D. are o situaţie financiară precară şi nu a desfăşurat niciodată activităţi comerciale. Numita G.M. din satul Schitu Duca, jud. Iaşi a fost asociat unic şi administrator al SC E.N. SRL Iaşi până în anul 2009 când prin intermediul fratelui său P.C. a cesionat cu titlu gratuit societatea respectivă numitului B.O.D. Inculpatul B.O.D. i-a fost prezentat de către fratele său, iar actele de cesionare au fost efectuate prin cabinetul avocatului O.C. din cadrul Baroului Iaşi. Martora G.M. i-a predat inculpatului B.O.D. ştampila şi actele contabile ale societăţii, fără a avea cunoştinţă despre activităţile pe care acesta le-a desfăşurat ulterior în calitate de asociat unic şi administrator al societăţii nou preluate.

În calitate de administrator al SC E.N. SRL inculpatul B.O.D. s-a prezentat la sediul B.D. Iaşi de unde a ridicat file cec pentru societatea sa.

Potrivit probelor administrate, inculpatul B.O.D. a predat un nr. de 7 file cec în alb, fiind doar semnate de către el, lui P.C., ulterior participând la o întâlnire între acesta şi inculpatul I.C.M. şi văzând că acele file cec i-au fost predate acestuia din urmă, luând astfel cunoştinţă de faptul că vor fi folosite ca instrumente de plată pentru achiziţionarea de mărfuri de la o societate comercială. Inculpatul B.O.D. a avut cunoştinţă despre activitatea infracţională ce urma să fie desfăşurată de către inculpatul I.C.M., căruia i-au fost date filele cec emise pe SC E.N. SRL, în condiţiile în care avea cunoştinţă de faptul că pe această societate nu s-au desfăşurat activităţi comerciale, iar contul nu a fost alimentat cu lichidităţi.

De asemenea, inculpatul B.O.D., prin numitul P.C. a efectuat demersuri pentru închirierea unui spaţiu comercial pentru SC E.N. SRL, aspect confirmat de martora G.D. Potrivit declaraţiei acesteia, contractul de închiriere nu s-a derulat întrucât nu a fost efectuată nicio plată din partea societăţii E.N. SRL.

Pentru participarea sa, inculpatului B.O.D. i s-a promis oferirea de bani, lucru ce nu s-a mai întâmplat.

Odată captată încrederea părţii vătămate A.R., inculpatul I.C.M., la scurt timp după achiziţionarea primului stoc de mărfuri, din luna august 2009, şi după preluarea filelor cec emise în alb, doar semnate de către inculpatul B.O.D., s-a prezentat în luna septembrie 2009 cu inculpatul M.N.G. la SC E.T. SRL Bucureşti aducând la cunoştinţă administratorului firmei că doreşte să achiziţioneze materiale de construcţii în numele SC E.N. SRL Valea Lupului, plata urmând a fi efectuată cu file cec.

Potrivit unei înţelegeri anterioare, inculpatul M.N.G. s-a prezentat sub identitatea falsă a inculpatului B.O.D. şi şi-a atribuit calitatea acestuia de asociat unic şi administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului Iaşi, partea vătămată A.R. nepunând la îndoială în acel moment aceste aspecte.

Astfel, au fost achiziţionate mărfuri în valoare totală de 524.863 RON pentru plata cărora inculpatul I.C.M. i-a înmânat inculpatului M.N.G. cele 7 file cec ce erau doar semnate, emise în numele SC E.N. SRL Valea Lupului.

Inculpatul M.N.G. le-a completat şi le-a predat lui A.R., iar inculpatul I.C.M. a indicat mărfurile ce urmau a fi achiziţionate de SC E.N. SRL, precizând că va asigura şi transportul acestora.

Potrivit declaraţiei inculpatului M.N.G., acesta a fost de acord să participe în acest mod la activitatea infracţională având promisiunea din partea inculpatului I.C.M. de procentul de 20% din contravaloarea materialelor de construcţii ce urmau a fi achiziţionate şi vândute ulterior.

Cele 7 file cec în momentul în care au fost introduse la plată, au fost refuzate pe motiv lipsă totală disponibil, prejudiciul cauzat astfel părţii vătămate de 524.863 RON fiind nerecuperat.

Inculpatul I.C.M. s-a ocupat de transportul tuturor mărfurilor achiziţionate de la SC E.T. SRL Bucureşti, atât cele achiziţionate în numele SC C.D. SRL Fălticeni, cât şi cele achiziţionate în modalitatea prezentată anterior de către SC E.N. SRL Valea Lupului, Iaşi. Astfel, a fost încheiat un contract de transport între SC P.S. SRL Suceava şi SC C.D. SRL Fălticeni. La rândul său, societatea de transport şi-a adus la îndeplinire obligaţiile contractuale prin diverse persoane care se ocupau cu activităţi de transport, fiind înregistrate mai multe comenzi în acest sens.

În cauză au fost audiaţi martorii P.G., R.I., L.N. şi G.M.V. care, în calitate de şoferi au efectuat transporturi de mărfuri de la SC E.T. SRL Bucureşti în mun. Fălticeni, la mai multe locaţii ce le-au fost comunicate de către inculpatul I.C.M. Potrivit declaraţiilor date de aceştia şi a documentelor depuse, respectiv facturile mărfurilor pe care aceştia le-au transportat, firma beneficiară, respectiv cumpărătorul, era menţionat atât SC C.D. SRL Fălticeni, cât şi SC E.N. SRL Valea Lupului, Iaşi.

Cu privire la acest aspect, inclusiv partea vătămată A.R., cu ocazia deplasării sale în mun. Fălticeni pentru a lămuri cu inculpatul I.C.M. problemele pe care le-a descoperit la SC E.N. SRL, a observat în depozitul aparţinând SC C.D. SRL mărfuri pe care le-a facturat pentru societatea din Iaşi, fără a înţelege în acel moment că fusese indus în eroare. În încercarea sa de a primi plata pentru mărfurile vândute şi observând că de fapt administratorul SC E.N. SRL nu era persoana care se prezentase în faţa sa ca fiind B.O.D., s-a înţeles cu inculpatul I.C.M. de a storna mărfurile vândute SC E.N. SRL şi de a le refactura pe SC C.D. SRL, fără însă ca această activitate să fie realizată în condiţii legale, în sensul că facturile nou întocmite nu au mai fost semnate nici de I.C.M. şi nici de soţia acestuia I.C.

Având în vedere şi aceste aspecte, s-a conturat în mod clar reaua intenţie a inculpatului I.C.M. în desfăşurarea activităţii comerciale cu SC E.T. SRL Bucureşti, administrată de A.R., prin aceea că societatea E.N. SRL a fost folosită doar "de faţadă" pentru achiziţionarea mărfurilor, iar intenţia de a nu achita contravaloarea acestora în detrimentul părţii vătămate a fost clară şi de la bun început în condiţiile în care inculpatul B.O.D. nu a desfăşurat niciun fel de activităţi comerciale, nu a alimentat în niciun mod contul societăţii pe care o administra şi nici nu a fost beneficiarul mărfurilor pe care inculpaţii I.C.M. şi M.N.G. le-au achiziţionat în numele său.

De asemenea, atitudinea inculpatului I.C.M. faţă de o parte din angajaţii SC C.D. SRL denotă grija acestuia în a încerca să ascundă activitatea desfăşurată în mod ilegal, precum şi înstrăinarea mărfurilor achiziţionate "la negru", în sensul că a dat dispoziţie de mutare a mărfurilor dintr-un depozit în altul pentru a le pierde urma, iar celor care au participat la această activitate li s-a dat dispoziţie "să nu discute cu nimeni". Astfel, o parte din mărfuri au fost înstrăinate fără acte unor persoane de etnie rromă în luna martie 2010 de către martorul I.G.C., la dispoziţia lui I.C.M.

Potrivit declaraţiei martorului T.Ş.I., la depozitul din mun. Fălticeni, unde se afla o parte din marfa achiziţionată de la societatea din Bucureşti, a fost prezent şi inculpatul M.N.G.

În cauză au fost efectuate constatări tehnico ştiinţifice cu privire la cele 7 file cec ce au fost emise în alb de către B.O.D. şi predate de inculpatul M.N.G. părţii vătămate A.R. ca plată pentru mărfurile achiziţionate în luna septembrie 2009.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 mai 2010 a IPJ Suceava - Serviciul Criminalistic rezultă că "scrisul din dreptul rubricilor emis în localitatea ..., la data ..., suma de ..., suma în litere ..., stipulat ..., plătibil la ... şi lui/la ordinul ..., de pe filele cec a fost executat de către numitul M.N.G."

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 mai 2010 a IPJ Suceava - Serviciul Criminalistic a rezultat că "semnăturile din dreptul rubricii semnătura trăgător de pe filele cec au fost executate de către numitul B.O.D."

Din aceste constatări a rezultat în mod clar că cele 7 file cec emise de B.D. pentru SC E.N. SRL au fost semnate de B.O.D. şi completate ulterior de către M.N.G. întrucât s-a stabilit că aceste două activităţi au fost desfăşurate independent de cei doi inculpaţi şi în împrejurări diferite, s-a reţinut că inculpatul B.O.D. a emis aceste file cec în calitate de administrator al SC E.N. SRL în alb, nerespectând condiţiile prevăzute de legea Cec-ului.

Fiindu-i prezentată părţii vătămate A.R. o planşă foto, acesta l-a recunoscut pe inculpatul M.N.G. ca fiind cel care s-a prezentat împreună cu inculpatul I.C.M. la societatea sa, prezentându-se sub identitatea falsă de B.O.D. De asemenea, s-a procedat şi la recunoaşterea din planşa foto a inculpatului I.C.M. Şi martorul B.A. i-a recunoscut pe inculpaţii I.C.M. şi M.N.G. după planşele foto ca fiind persoanele cu care societatea E.T. SRL Bucureşti a desfăşurat activităţi comerciale.

În cauză au fost solicitate Tribunalului Suceava şi s-a dispus de către această instanţă efectuarea de percheziţii domiciliare la B.O.D., A.R.A. (concubina inculpatului I.C.M.), I.V.D. (tatăl inculpatului I.C.M.), I.C.M. şi I.V. Astfel, au fost emise autorizaţiile de percheziţiei nr. 18P, 19P, 20P, 21P, 22P şi 23P, toate din data de 29 aprilie 2010.

De la domiciliul lui I.C., soţia inculpatului I.C.M., de care s-a despărţit în fapt la începutul anului 2010, au fost ridicate mai multe documente referitoare la activitatea comercială desfăşurată de SC C.D. SRL în perioada 2008 - 2010, precum şi mai multe facturi privind SC E.N. SRL Valea Lupului, Iaşi. De la domiciliul inculpatului I.C.M. au fost identificate şi ridicate mai multe bunuri, respectiv materiale de construcţii, fiind încheiat proces-verbal în acest sens.

În perioada imediat următoare desfăşurării activităţii infracţionale descrisă anterior, inculpatul I.C.M. şi-a indus starea de insolvabilitate înstrăinând bunurile SC C.D. SRL către persoane apropiate pentru a nu putea fi urmărit de către creditorii săi în cazul în care ar fi fost impusă o astfel de situaţie. Astfel, la data de 30 septembrie 2009 inculpatul, în calitate de administrator al SC C.D. SRL, a vândut tatălui său I.V. un teren în suprafaţă de 600 mp situat în mun. Fălticeni, str. D., de asemenea la 09 februarie 2010 între aceleaşi persoane se vinde, respectiv cumpără autoturismul M., autoturism ce a fost ulterior înstrăinat la schimb cu un alt autoturism marca M., folosit în prezent de către concubina inculpatului A.R.A. La data de 09 martie 2010 inculpatul I.C.M. a cesionat toate părţile sociale ale SC C.D. SRL în favoarea lui I.G.E., fina sa de cununie, însă aşa cum rezultă şi din declaraţia acesteia, inculpatul s-a ocupat în continuare de administrarea în fapt a societăţii, modificarea fiind făcută doar la registrul comerţului. Tot I.G.E. precizează că de la data cesionării şi până în prezent nu a efectuat nicio activitate comercială şi nici nu a efectuat plăţi în numele SC C.D. SRL Fălticeni.

În vederea continuării activităţii infracţionale, la aceeaşi dată de 09 martie 2010, inculpatul I.C.M. a înfiinţat pe numele lui I.G.C., finul său de cununie şi care a fost angajat al SC C.D. SRL, SC D.A. SRL Comu Luncii, de administrarea acesteia ocupându-se în fapt inculpatul. Astfel, acesta a discutat în repetate rânduri cu contabila N.V., zisă "V.", despre posibilitatea preluării mărfurilor de pe SC C.D. SRL pe noua firmă înfiinţată care să se regăsească în facturile încheiate de contabilă, fără ca alte persoane să ştie de acest lucru.

Prejudiciul total reţinut în sarcina inculpatului I.C.M. este de 730.919,08 RON, iar în sarcina inculpaţilor M.N.G. şi B.O.D. este de 524.863 RON.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate A.R.; declaraţie martor A.B.; procese-verbale de prezentare pentru recunoaştere după planşa foto; un număr de 9 facturi fiscale de la SC E.T. SRL către SC E.N. SRL; plic cu 7 file cec emise de SC E.N. SRL Valea Lupului; un număr de 13 facturi fiscale de la SC E.T. SRL către SC C.D. SRL; plic cu 10 bilete la ordin şi fila cec emise de SC C.D. SRL; rapoarte de constatare tehnico ştiinţifică din 11 mai 2010 al I.P.J. Suceava - Serviciul şi nr. 92994 din 13 mai 2010 al I.P.J. Suceava - Serviciul Criminalistic; declaraţii martori; proces-verbal de ridicare documente de la SC P.S. SRL Suceava din care rezultă relaţiile comerciale între această societate comercială şi SC C.D. SRL; documente C. Bank şi B.D. privind refuzul la plată a filelor cec şi a biletelor la ordin; documente şi procese-verbale privind percheziţiile domiciliare; autorizaţii de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice şi procese-verbale de transcriere a acestora; declaraţiile inculpaţilor I.C.M., M.N.G. şi B.O.D.

În cursul cercetării judecătoreşti, au fost administrate următoarele mijloace de probă: au fost audiaţi martorii P.G., Ţ.G., G.M.V., S. (fostă I.) C., A.B., P.T.C., L.N., I.P., reprezentantul părţii vătămate, A.R., G.D.L., P.C., N.V., T.Ş.I., L.C.L., T.V., V.M. şi au fost depuse copii conforme cu originalul de pe dosarul de executare silită nr. 122/2010 al BEJ H.V.

În baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen. s-a revenit (la termenul din data de 16 noiembrie 2011) de la audierea martorilor din lucrări I.G.C., I.G.E. şi G.M., având în vedere că din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere a rezultat că aceştia sunt plecaţi din ţară de un interval mare de timp şi nu au revenit în tot cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond. De asemenea, la termenul din data de 25 ianuarie 2012 instanţa a revenit de la audierea martorilor R.I., D.L. şi P.V., tot în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Inculpaţii s-au prevalat de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. în faţa instanţei de judecată (încheierea de la termenul din data de 26 noiembrie 2010). Inculpaţii I. şi B. au fost ulterior audiaţi de către instanţă, însă în principal referitor la aspecte ce priveau măsura arestării preventive dispusă faţă de aceştia în cursul cercetării judecătoreşti.

În ceea ce priveşte, latura civilă a cauzei, în cauză există constituire de parte civilă din partea SC E.T. SRL, cu sumele de 199.311,18 RON (reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin actul material din luna august 2009 săvârşit de inculpatul I.C.M.) şi de 524.863,31 RON (reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin actul material din luna septembrie 2009, săvârşit de către cei trei inculpaţi).

Analizând materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Din declaraţiile coroborate ale martorilor A.B., S. (fostă I.) C. şi ale reprezentantului părţii civile, A.R., a rezultat că raporturile comerciale între societatea inculpatului I. (SC C.D. SRL) şi SC E.T. SRL au fost iniţiate în anul 2009. Anterior însă derulării propriu-zise a contractelor comerciale, martorul A.B. s-a deplasat la Fălticeni cu scopul de a vedea dacă inculpatul prezintă încredere - aşa cum a indicat acest martor prin declaraţiile date în cursul procedurilor. Un astfel de demers este unul firesc în momentul iniţierii unor relaţii de afaceri cu un nou partener, cu atât mai mult cu cât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi coroborate cu declaraţiile numiţilor A.B. şi A.R. a rezultat că societatea păgubită rula un volum mare de marfă - cel puţin prin raportare la cuantumul de 200.000 RON care constituie de lege lata consecinţe deosebit de grave.

Toate cele trei persoane audiate au indicat că inculpatul I. i-a prezentat reprezentantului societăţii parte vătămată punctele de lucru ale firmei sale şi casa pe care o avea în construcţie, la fel cum s-a ajuns la un acord verbal în sensul constituirii unei garanţii reale imobiliare în favoarea SC E.T. SRL.

Martorul A.B. a transmis reprezentantului societăţii că inculpatul I. prezintă încredere şi a recomandat desfăşurarea de raporturi comerciale cu SC C.D. SRL, ipoteca urmând a fi constituită ulterior.

În aceste condiţii societatea păgubită a livrat societăţii inculpatului I. materiale sanitare în valoare totală de 199.311,18 RON, referitor la care au fost emise un număr de 10 facturi fiscale.

Tribunalul a reţinut că acesta este valoarea pagubei rezultată din acest prim act material al infracţiunii de înşelăciune, iar suma de 206.056,08 RON indicată în rechizitoriu este eronată. Acest din urmă cuantum a fost stabilit prin adunarea sumelor de pe facturile de la dosar, care însă se referă la mărfuri alimentare şi cu privire la care instanţa nu a fost învestită. Din probatoriul administrat nu a rezultat în baza cărei înţelegeri a fost livrată această cantitate de mărfuri alimentare sau dacă aceasta privea raporturi cu inculpatul I. sau cu soţia acestuia (cei doi se înţelegeau la data respectivă şi s-au deplasat împreună la Bucureşti în una din ocazii). Chiar reprezentantul părţii vătămate a susţinut în declaraţia dată în faţa instanţei că a discutat cu soţia inculpatului (ulterior consumării infracţiunii de înşelăciune) despre plata unor mărfuri alimentare livrate cu prilejul primului transport (de materiale sanitare şi de construcţie) către SC C.D. SRL.

Aceasta cu atât mai mult cu cât pe de o parte, reprezentantul părţii vătămate a susţinut verbal în faţa instanţei că "înşelăciunea este mai mare decât ce este în dosar", iar pe de altă parte toate formalităţile de executare silită demarate în Dosarul nr. 122/2010 al BEJ H.V. (ca şi Sentinţa nr. 1957/2010 a Tribunalului Suceava) priveau doar suma de 199.311,18 RON. De asemenea, martora L.C.L. a indicat că a întocmit NIR-uri doar pentru marfă la nivelul acestei sume, marfă ce fusese anterior transportată cu tir-urile de la Bucureşti la depozitul SC C.D. SRL din Fălticeni.

Ca modalitate de plată a mărfii ridicate, inculpatul I. a emis un număr de 10 bilete la ordin completate în totalitate, dar eşalonate ca dată a plăţii, iar la solicitarea părţii vătămate a lăsat o filă cec în alb ca şi garanţie.

În fapt inculpatul I. s-a deplasat la Bucureşti în două ocazii, prima dată împreună cu fosta sa soţie, martora S. (fostă I.) C., prilej cu care au fost livrate primele TIR-uri cu marfă, pe numele societăţii C.D., şi a fost lăsată ca garanţie o filă cec în alb. Ulterior, inculpatul s-a deplasat la Bucureşti împreună cu co-inculpatul M. şi a lăsat cele 10 bilete la ordin gata completate şi eşalonate ca şi dată a plăţii.

Din declaraţiile martorilor P.C. şi G.M. (aceasta din urmă neputând fi audiată în cursul cercetării judecătoreşti), coroborate cu declaraţia inculpatului B. (dată în cursul urmăririi penale, acesta prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) în faţa instanţei), a rezultat că acesta din urmă a devenit asociat unic şi administrator al societăţii SC E.N. SRL Iaşi, ca urmare a cesionării efectuate de martora G. Inculpatul B. are într-adevăr o situaţie financiară precară şi nu a desfăşurat niciodată activităţi de comerţ, astfel că motivele pentru care a preluat societatea sus-amintită şi filele cec nu rezultă cu certitudine din dosarul cauzei. Având însă în vedere desfăşurarea ulterioară a evenimentelor, instanţa a concluzionat că inculpatul a avut reprezentarea faptului că cel puţin filele cec urmau să fie folosite pentru săvârşirea unor înşelăciuni.

Din declaraţiile martorului A.B., coroborate cu declaraţiile reprezentantului părţii vătămate şi cu declaraţia inculpatului M. (dată în cursul urmăririi penale, acesta prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) în faţa instanţei), a rezultat că inculpaţii I. şi M. s-au deplasat la Bucureşti împreună, ambii susţinând că cel din urmă este în fapt B.O., administratorul unei puternice societăţi din Iaşi, care doreşte să achiziţioneze marfă de la SC E.T. SRL. Cu acelaşi prilej, inculpatul I. a înmânat cele 10 bilete la ordin (plata pentru comanda anterioară), l-a recomandat de B.M. ca fiind o persoană de încredere şi a susţinut că în cazul în care se vor ivi probleme va fi de acord ca marfa să fie facturată pe societatea sa - C.D.

Toate aceste afirmaţii au fost de natură a câştiga încrederea părţii vătămate, care a fost de acord în aceste condiţii să livreze marfă în cuantum de 524.863 RON, după ce anterior verificase dacă sunt înregistrate incidente de plăţi pentru societatea E. - ceea ce era practic imposibil întrucât societatea nu avea activitate. Plata s-a făcut cu 7 file cec care au fost completate de către inculpatul M., în prezenţa lui A.B. şi A.R., după ce fuseseră anterior semnate de inculpatul B. A rezultat cu certitudine, din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate în cursul urmăririi penale, că semnăturile din dreptul rubricii "semnătura trăgător" de pe filele cec au fost executate de inculpatul B., iar celelalte menţiuni ale respectivelor file, de către inculpatul M.

În fapt însă, inculpatul I. a fost cel care s-a ocupat de transportul şi ulterior de valorificarea tuturor mărfurilor livrate (inclusiv cele livrate scriptic către SC E.N. SRL). Aceasta a rezultat atât din probatoriul testimonial (declaraţiile coinculpaţilor, ale martorilor A.B. şi S., precum şi ale reprezentantului părţii vătămate), cât şi din cel cu înscrisuri. Astfel, toate contractele încheiate cu SC P.S. SRL (intermediarul pentru procurarea mijloacelor de transport) au fost întocmite pe numele societăţii inculpatului I., iar unele dintre facturi au fost iniţial emise pentru C., ulterior anulate şi emise din nou pentru E.

Şoferii mijloacelor de transport au indicat în mod constant, atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei, că marfa a fost livrată în Fălticeni, la societatea C., atât în cadrul transporturilor din august, cât şi în cadrul celor din toamnă. Mai mult, martorul P. l-a indicat pe inculpatul I. ca fiind cel care a coordonat transportul şi a indicat locul de descărcare, deşi din cuprinsul facturii fiscale ce a însoţit mărfurile rezultă în mod clar că SC E.N. SRL era scriptic cumpărătorul.

Această situaţie de fapt sprijină afirmaţiile inculpaţilor M. şi B., date în cursul urmăririi penale, în sensul că inculpatul I. a fost în fapt cel care a iniţiat şi dirijat înşelăciunea, ei urmând doar a primi anumite sume de bani ca plată pentru contribuţia avută (toata marfa revenind inculpatului I.).

După momentul refuzării la plată a primei file cec, reprezentantul părţii vătămate a efectuat demersuri în vederea recuperării pagubei. În acest sens s-a deplasat la Fălticeni şi a avut un acord verbal cu inculpatul pentru a refactura marfa livrată societăţii E. către societatea C. înţelegerea a fost însă doar verbală, întrucât în fapt, atât inculpatul, cât şi soţia acestuia, au refuzat stornarea şi de asemenea ambii s-au opus ca partea vătămată să ridice din depozitele societăţii C. marfa livrată anterior de SC E.T. SRL - deşi partea vătămată a solicitat expres aceasta şi a indicat în mod constant că a recunoscut în depozite marfa livrată către ambele societăţi.

Inculpatul I. a susţinut că ar fi solicitat în scris către SC E.T. SRL să întârzie cu introducerea biletelor la ordin în bancă şi că ar fi fost de acord cu preluarea mărfii necomercializate. Deşi adresa nu a fost identificată şi depusă la dosarul cauzei, existenţa unui astfel de act este confirmată de către reprezentantul societăţii păgubite. A rezultat însă că solicitarea a fost formulată tardiv, după ce încercările anterioare de înţelegere amiabilă eşuaseră, astfel că inculpatul nu prezenta credibilitate în susţinerile sale. De asemenea, având în vedere poziţia inculpatului (exprimată prin apărătorul ales în sensul că nu are nicio implicare în ceea ce priveşte raporturile dintre SC E.T. SRL şi SC E.N. SRL), a rezultat că adresa s-a referit doar la introducerea biletelor la ordin şi marfa livrată, inclusiv scriptic, către C.

În realitate însă, intenţia frauduloasă a inculpatului I. de a induce în eroare societatea păgubită a rezultat în mod neechivoc din ansamblul acţiunilor întreprinse: câştigarea încrederii, utilizarea unor mijloace frauduloase, a unor persoane interpuse, efectuarea unei prime tranzacţii de valoare mai mică urmată de o altă tranzacţie de valoare ridicată sau din negarea evidentei sale implicări în cel de-al doilea act material. Din perspectiva acestor date ale speţei, coroborate cu momentul tardiv la care adresa către societatea păgubită a fost emisă, a rezultat că singurul scop urmărit nu a fost acela de a clarifica situaţia raporturilor comerciale, ci de a-şi preconstitui probe în apărare. În fapt, marfa identificată ulterior (cu prilejul executării silite în cadrul Dosarului nr. 122/2010 al BEJ H.V.), în spaţiile de depozitare ale societăţii C., era într-o stare deplorabilă care nu permitea valorificarea. Acest aspect a rezultat atât din declaraţia lui A.R., cât şi din însăşi actele dosarului de executare - în sensul că nu s-a reuşit în niciun fel valorificarea, iar bunurile au fost restituite debitorului conform art. 448 alin. (3) C. proc.civ.

De asemenea, nu poate fi primită apărarea aceluiaşi inculpatul, în sensul că ar fi efectuat demersuri în vederea achitării sumelor pe care societatea sa le datora părţii civile. Remiterea unor sume de bani către martorul A.B. a fost confirmată atât de către acesta din urmă cât şi de către martorul V.M., însă nu are ca suport niciun înscris care să ateste cuantumul exact al sumelor sau, cel mai important, titlul cu care au fost remise. Pe de altă parte, martorul A.B. a indicat în faţa instanţei că a primit sume de bani de la inculpat şi că mai are încă de primit, însă cu privire la alte raporturi care îi privesc. În consecinţă, dovada efectuării unor plăţi din partea inculpatului către SC E.T. SRL nu a fost făcută.

În consecinţă, reţinând această situaţie de fapt, Tribunalul a conchis că fapta inculpatului I.C.M. care în calitate de administrator al SC C.D. SRL Fălticeni, cu ocazia convenţiei încheiate cu partea vătămată A.R., administrator al SC E.T. SRL Bucureşti în luna august 2009, a achiziţionat mărfuri în valoare de 199.311,18 RON pentru care a emis fila cec în alb, precum şi 10 bilete la ordin în valoare totală de 190.000 RON, ca modalitate de plată şi care au fost refuzate la plată pe motiv lipsă disponibil, în condiţiile în care în contul societăţii inculpatului nu existau lichidităţi la momentul convenţiei şi nici ulterior, inculpatul neavând disponibil bancar în perioada în care a desfăşurat activitatea infracţională; iar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în data de 02 septembrie 2009, împreună cu inculpatul M.N.G. l-au indus în eroare pe A.R., administrator al SC E.T. SRL Bucureşti, achiziţionând mărfuri în numele SC E.N. SRL Valea Lupului, Iaşi în valoare de 524.863 RON pentru care au fost lăsate ca plată un nr. de 7 file cec în valoare de 445.056 RON emise de această din urmă societate şi semnate de B.O.D. care au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă total disponibil, întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de înşelăciune în formă continuată, prevăzută.de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Deşi în actul de sesizare al instanţei s-a reţinut săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune în concurs real, instanţa a pus în discuţie şi a dispus schimbarea de încadrare juridică într-o singură infracţiune de înşelăciune în formă continuată. Unitatea de rezoluţie infracţională a rezultat din circumstanţele reale ale cauzei: acelaşi mod de operare, aceeaşi parte vătămată, intervalul de timp scurt între acte materiale sau necesitatea unei anumite pregătiri pentru reuşita celui de-al doilea act material (procurarea de file cec, identificarea şi cooptarea unor participaţi care să îndeplinească rolurile stabilite, respectiv câştigarea încrederii părţii vătămate prin desfăşurarea unor prime operaţiuni comerciale). În consecinţă, Tribunalul a concluzionat că inculpatul I. a avut reprezentarea, cel puţin în linii generale, a întregii activităţi infracţionale pe care urma să o desfăşoare, ceea ce din punct de vedere teoretic se circumscrie unităţii de rezoluţie infracţională. Astfel, aceasta nu implică prevederea în mod concret, până la detalii, a faptelor succesive ce urmează a fi săvârşite, fiind suficient să existe o hotărâre generică, cu obiective clare însă, hotărâre urmată (ca o consecinţă imediată) de mai multe fapte comise la intervale de timp diferite.

De asemenea, fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că în luna august 2009 a emis fila cec, în alte condiţii decât cele prevăzute în Legea nr. 59/1934 şi anume incompletă, lăsată în alb şi doar semnată, către SC E.T. SRL Bucureşti - administrator A.R., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de emitere a unui cec căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Cu privire la cea de-a patra acuzaţie adusă inculpatului I. - complicitate la fals privind identitatea, constând în aceea că la data de 02 septembrie 2009 l-a prezentat pe inculpatul M.N.G. la SC E.T. SRL Bucureşti cu identitatea falsa de B.O.D. şi cu calitatea falsă de administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului Iaşi, cu scopul de a induce în eroare parte vătămată în desfăşurarea unor raporturi comerciale, Tribunalul a dispus achitarea. În primul rând prin aceea că inculpatul I. l-a prezentat pe inculpatul M. ca fiind B., forma de participaţie incidenţă cu privire la cel dintâi este coautoratul (în modalitatea atribuirii unei identităţi false) şi nu complicitatea. În al doilea rând, o societate comercială cu răspundere limitată şi capital privat nu poate constitui o unitate dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen., astfel că nu este dată o cerinţă esenţială privitoare la elementul material al laturii obiective a infracţiunii de fals privind identitatea - fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului I., Tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen, şi a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă legală prevăzută de dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. Astfel, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a fost chiar lucrător de poliţie şi nu a rezultat din actele depuse la dosarul cauzei că ar mai fi fost implicat în alte dosare penale. Însă, trebuie avute de asemenea în vedere şi celelalte circumstanţe reale, respectiv cuantumul ridicat al prejudiciului care nu a fost recuperat nici măcar în parte, gradul ridicat de organizare, atitudinea de negare a săvârşirii faptelor, chiar faţă de un probatoriu covârşitor.

Fapta inculpatului M.N.G. constând în aceea că în data de 02 septembrie 2009, prezentându-se sub identitatea falsă de B.O., împreună cu inculpatul I.C.M., l-a indus în eroare pe administratorul SC E.T. SRL Bucureşti, A.R., de la care a achiziţionat mărfuri în valoare de 524.863 RON pentru care a completat un număr de 7 file cec în numele SC E.N. SRL Valea Lupului în valoare de 445.056 RON, ce fuseseră semnate anterior de adevăratul administrator, respectiv B.O.D., care au fost refuzate de unităţile bancare la plată pe motiv de lipsă totală disponibil, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen.

Cu privire la infracţiunea de fals privind identitatea, Tribunalul a dispus achitarea pentru aceleaşi considerente şi sub acelaşi temei, expuse în cazul inculpatului I.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului M., Tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., şi a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă legală prevăzută de dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. Astfel, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are copii minori (chiar dacă este divorţat şi au fost încredinţaţi soţiei) şi nu a rezultat din actele depuse la dosarul cauzei că ar mai fi fost implicat în alte dosare penale. Însă, s-au avut de asemenea în vedere şi celelalte circumstanţe reale, respectiv cuantumul ridicat al prejudiciului care nu a fost recuperat nici măcar în parte, gradul ridicat de organizare şi refuzul de a coopera cu instanţa de judecată.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2), alin. (3) C. pen. acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave. Având în vedere reţinerea de circumstanţe atenuante şi contribuţia efectivă pe care acest inculpat a avut-o la comiterea infracţiunii, pedeapsa efectiv aplicată a fost mai mică decât cea impusă inculpatului I., iar aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi nu s-a impus.

Referitor la inculpatul B.O.D., Tribunalul a reţinut că fapta acestuia, constând în aceea că în calitate de asociat unic şi administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, a fost de acord ca inculpatul I.C.M. să folosească filele cec pe care le-a emis în numele societăţii sale, cunoscând că nu există lichidităţi în cont, ca modalitate de plată pentru achiziţionarea de mărfuri de la SC E.T. SRL Bucureşti, cauzând astfel un prejudiciu de 524.863 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. (mijlocul fraudulos fiind reprezentat de filele cec folosite ulterior de inculpatul I.). De asemenea, fapta aceluiaşi inculpat constând în aceea că în calitate de asociat unic şi administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, a emis un nr. de 7 file cec în numele acestei societăţi, pe care doar le-a semnat, nefiind completate cu restul elementelor esenţiale şi pe care le-a înmânat inculpatului I.C.M. printr-un intermediar, pentru a fi folosite în mod fraudulos întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de emitere a unui cec căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B., Tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., şi a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă legală prevăzută de dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. Astfel, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a rezultat din actele depuse la dosarul cauzei că ar mai fi fost implicat în alte dosare penale, iar contribuţia sa la săvârşirea infracţiunii scop a fost (comparativ cu ceilalţi doi inculpaţi), mai redusă. Însă, s-au avut de asemenea în vedere şi celelalte circumstanţe reale, respectiv cuantumul ridicat al prejudiciului care nu a fost recuperat nici măcar în parte, sau uşurinţa cu care inculpatul s-a angrenat într-o activitate evident ilicită, organizată de inculpatul I.

În soluţionarea laturii civile, Tribunalul a dispus în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, obligarea inculpatului I.C.M. la plata sumei de 199.311,18 RON către partea civilă SC E.T. SRL, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin actul material din luna august 2009. În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 1003 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, inculpaţii, în solidar, au fost obligaţi la plata sumei de 524.863,31 RON către partea civilă SC E.T. SRL, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin actul material din luna septembrie 2009.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) s-a dispus confiscarea specială a 37 pachete gresie "C.F." depuse la Camera de corpuri delicte a IPJ Suceava în baza dovezii X. Cu privire la aceste bunuri, Tribunalul a reţinut că, din moment ce vânzarea la licitaţie publică în procedura de executare silită nu a avut rezultat, sunt lipsite de valoare economică şi nu pot servi la despăgubirea părţii vătămate. Însă, fiind bunuri dobândite prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, confiscarea acestora s-a impus, indiferent de consideraţiile referitoare la valoarea lor economică.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpaţii I.C.M., B.O.D. şi M.N.G., pentru motivele expuse pe larg, în scris, la dosarul cauzei şi în încheierea de dezbateri asupra fondului cauzei.

Prin Decizia penală nr. 22 din 20 februarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpaţii I.C.M., B.O.D., şi M.N.G., împotriva Sentinţei penale nr. 31 din 09 februarie 2012 a Tribunalului Suceava.

Inculpaţii apelanţi I.C.M. şi M.N.G. au fost obligaţi să plătească statului fiecare câte 1.000 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Apelant B.O.D. a fost obligat să plătească statului suma de 1.300 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 300 de RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat V.L.V. se va avansa din fondurile MJR în contul Baroului Suceava.

Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:

Apelantul inculpat I.C.M. a solicitat, în urma admiterii apelului, restituirea cauzei la procuror în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. deoarece, în cursul urmăririi penale, i s-a încălcat dreptul la apărare, în sensul că apărătorii aleşi ai săi nu au fost înştiinţaţi de audierile celor mai mulţi dintre martori, (T.Ş.I., N.V., P.C., P.G., R.I., L.N., G.M.V., I.C., G.D.L., I.G.C. şi I.P.C.), astfel că au fost nesocotite prevederile art. 172 C. proc. pen.

Această critică a fost apreciată ca nefondată. Într-adevăr, potrivit art. 172 alin. (1) C. proc. pen. "în cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri şi depune memorii; lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoştinţat de data şi ora efectuării actului; încunoştinţarea se face prin notificare telefonică, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. Din acest text de lege rezultă că inculpatul şi apărătorul său au un drept de opţiune, de a uza sau nu, de posibilitatea de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală (în acest sens trebuie interpretată prima teză a textului legal mai sus amintit). În cauză, după ce apelantul inculpat I.C.M. a fost audiat în prezenţa apărătorului său ales la data de 10 mai 2010 (prilej cu care i s-a adus la cunoştinţă învinuirea), s-a procedat la audierea mai multor martori (în perioada 10 mai 2010 - 12 mai 2010, martori la care face referire acest inculpat în motivul de apel de faţă). Or, deşi apelantul inculpat I.C.M. şi apărătorii săi aleşi au avut efectiv posibilitatea de a solicita asistarea la audierile de martori amintite, nu au uzat de aceasta. Mai mult, cele invocate pot atrage, în opinia Curţii, doar nulitatea relativă (în condiţiile art. 197 alin. (1), (4) C. proc. pen.), situaţie în care inculpatul apelant trebuia să indice în concret vătămarea suferită (lucru ce nu s-a întâmplat; de altfel, nu putea exista o vătămare a intereselor acestuia câtă vreme acest apelant inculpat a avut posibilitatea de a asista la audierea martorilor amintiţi în faţa instanţei de fond, ocazie cu care a putut adresa acestora întrebările pe care le-a crezut de cuviinţă).

În al doilea rând a solicitat inculpatul apelant I.C.M., ca în urma admiterii apelului, să fie restituită cauza la procuror în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., deoarece sesizarea instanţei de fond s-a făcut printr-un rechizitoriu întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 263 alin. (2) şi 260 C. proc. pen. (în sensul că SC E.T. SRL Bucureşti era reprezentată în realitate de numita A.I., asociat unic şi administrator şi nu de către A.R., iar rechizitoriul nu cuprinde datele de identificare ale acesteia; că societatea amintită nu putea avea deci calitatea de parte civilă, cum în mod eronat s-a trecut pe citativ că SC C.D. SRL, societate la care inculpatul apelant I.C.M., la data săvârşirii faptelor era administrator, nu a fost introdusă pe citativul rechizitoriului ca parte responsabilă civilmente şi că în rechizitoriu se face confuzie cu privire la mijloacele de probă şi probe, în sensul că sesizarea din oficiu şi declaraţiile părţii vătămate nu sunt probe, ci modalităţi de sesizare a organului de urmărire penală potrivit art. 221 C. proc. pen.). Aceste susţineri ale apelantului inculpat I.C.M. sunt nefondate. Curtea observă că aceste critici vizează practic forma actului de sesizare a primei instanţe, respectiv rechizitoriul din 22 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava. Cu privire la acest aspect, Curtea apreciază că actul de sesizare al primei instanţe cuprinde toate elementele prev. de art. 263 C. proc. pen. De asemenea, Curtea apreciază că elementele pretins a fi neconforme (prev. de art. 263 alin. (2) C. proc. pen.), la care s-a făcut referire mai sus nu sunt apte oricum a atrage nulitatea absolută a actului de sesizare a primei instanţe cum s-a pretins, ci pot atrage, eventual, o nulitate relativă a acestuia, în condiţiile art. 197 alin. (1), (4) C. proc. pen., situaţie în care inculpatul apelant I.C.M. trebuia să indice în concret vătămarea suferită (lucru ce nu s-a întâmplat). Mai mult, aceste pretinse neregularităţi, potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen. trebuiau invocate cel mai târziu până la primul termen de judecată cu procedura completă (în speţă 20 octombrie 2010 - de altfel, la acest termen de judecată au fost invocate o serie de excepţii, întemeiate pe dispoziţiile art. 300 şi 332 C. proc. pen., însă niciuna dintre ele nu a privit aspectele mai sus relevate privitoare la forma actului de sesizare a primei instanţe; din cuprinsul părţii introductive a încheierii din data de 20 octombrie 2010, când s-au pus în discuţie excepţiile amintite, unul dintre apărătorii apelantului inculpat I.C.M. a arătat că apreciază că rechizitoriul este din punct de vedere formal valid).

A mai solicitat apelantul inculpat I.C.M. desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. pentru lipsa de la judecată a unei părţi nelegal citate (sub acest aspect a arătat că nu au fost citate în calitate de părţi responsabile civilmente SC C.D. SRL Fălticeni, jud. Suceava şi SC E.N. SRL Valea Lupului, Iaşi şi în calitate de parte civilă SC E.T. SRL Bucureşti), pentru că prima instanţă a respins în mod nejustificat unele probe pe care le-a propus în dovedirea nevinovăţiei sale, cum ar fi proba cu expertiza contabilă (în opinia acestuia fără o expertiză contabilă nu se poate stabili cu exactitate dacă există un prejudiciu în cauză şi cuantumul acestuia) şi pentru că a existat o dublă măsură a primei instanţe în depunerea diligentelor pentru administrarea probelor (în cazul martorilor din lucrări, prima instanţă a insistat mai mult pentru audierea acestora decât în cazul martorilor propuşi de către inculpat - s-a invocat în acest sens situaţia martorilor P.V. şi D.L., care au fost audiaţi abia în faţa Curţii de Apel; mai mult, s-a arătat că numărul acestora din urmă a fost limitat în mod nejustificat).

Cu privire la ultimele două motive pentru care s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond (pentru că prima instanţă a respins în mod nejustificat unele probe propuse de apelantul inculpat I.C.M. în dovedirea nevinovăţiei sale, cum ar fi proba cu expertiza contabilă şi pentru că a existat o dublă măsură a primei instanţe în depunerea diligentelor pentru administrarea probelor) Curtea a constatat că niciunul dintre acestea nu se încadrează în motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. când se poate dispune o astfel de soluţie (conform textului amintit sentinţa primei instanţe se desfiinţează şi se dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată "(...) pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2), cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă"). Analizate din prisma dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Curtea a constatat că cele două aspecte invocate de apelantul inculpat I.C.M. sunt nefondate. Din actele dosarului nu s-a constatat că instanţa de fond ar fi depus diligente suplimentare (nefireşti) în ceea ce priveşte administrarea probelor acuzării, comparativ cu cele solicitate de acest inculpat în dovedirea nevinovăţiei sale. Respingerea unor probe de către prima instanţă (testimoniale sau cu expertiza contabilă) s-a făcut în mod just, în condiţiile în care acestea nu apăreau ca fiind utile cauzei. De asemenea, prima instanţă a făcut, în mod corect, aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., în ceea ce priveşte pe unii martori (a căror ascultare apărea ca imposibil de realizat din procesele-verbale de imposibilitate a executării mandatelor de aducere). Prin urmare, nu se poate da curs solicitării apelantului inculpat I.C.M. de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru cele două motive amintite.

În ceea ce priveşte primul motiv pentru care s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond (lipsa părţilor responsabile şi a părţii civile, nelegal citate) Curtea a apreciat că acesta este nefondat.

Astfel, în ceea ce priveşte neintroducerea în cauză a părţilor responsabile civilmente SC C.D. SRL Fălticeni, jud. Suceava şi SC E.N. SRL Valea Lupului, Iaşi, Curtea a constatat că potrivit art. 16 alin. (1) C. proc. pen. "introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare". Or, în condiţiile în care apelantul inculpat I.C.M., asistat de apărătorii săi aleşi, a observat că prima instanţă nu a dispus, din oficiu, introducerea în cauză, ca părţi responsabile civilmente, a celor două societăţi comerciale, aveau posibilitatea de a formula o cerere în acest sens, până la citirea actului de sesizare, însă nu a făcut-o. Nici ulterior citirii actului de sesizare a primei instanţe, pe tot parcursul judecăţii cauzei în fond, apelantul inculpat I.C.M., nu a învederat instanţei acest aspect. Mai mult, deşi potrivit art. 16 alin. (3) C. proc. pen., cele două societăţi comerciale (unde apelanţii inculpaţi I. şi B. au avut calitatea de administratori), aveau posibilitatea de a interveni oricând în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenţiei, nu au făcut-o şi nici nu au atacat sentinţa sub acest aspect. Având în vedere tocmai aceste dispoziţii legale amintite Curtea nu a introdus, pentru prima dată în apel, cele două societăţi comerciale ca părţi responsabile civilmente.

În ceea ce priveşte pretinsa citare nelegală a părţii civile SC E.T. SRL Bucureşti (a arătat apelantul inculpat I.C.M. că reprezentantul acestei societăţi comerciale era A.I. în calitate de administrator al firmei şi nu A.R.), aceasta este nefondată.

Curtea a apreciat că dacă o parte ar fi nelegal citată la judecata cauzei în primă instanţă această situaţie ar fi sancţionată cu nulitatea relativă (art. 197 alin. (1), (4) C. proc. pen.), care constituie o cauză de desfiinţare a sentinţei numai dacă, făcându-se dovada unei vătămări, este invocată, în apel, fie de partea care a suferit vătămarea, fie de către procuror. Or, în cauza de faţă, pe de o parte, nici partea civilă SC E.T. SRL Bucureşti şi nici procurorul nu au atacat sentinţa primei instanţe pentru acest motiv, iar pe de altă parte, pretenţiile părţii civile SC E.T. SRL Bucureşti fiind satisfăcute prin sentinţa pe care doar inculpaţii au atacat-o cu apel, înseamnă că aceasta nu a suferit nicio vătămare prin judecarea cauzei cu procedura de citare presupus nelegală în ceea ce o priveşte (şi implicit, nu se poate reţine că procedura de citare în faţa instanţei de fond este lovită de nulitate relativă). Mai mult, în apelul declarat împotriva sentinţei de condamnare de către inculpaţi nelegala citare a părţii civile la judecata cauzei în primă instanţă nu poate fi invocată, decât de partea civilă, nu şi de inculpaţi, cărora prin această omisiune nu li s-a produs nicio vătămare.

Pe fondul cauzei, în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, în mod corect a reţinut prima instanţă situaţia de fapt şi încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii I.C.M., B.O.D. şi M.N.G., aceştia comiţând faptele în împrejurările reţinute de prima instanţă şi arătate pe larg în considerentele sentinţei penale atacate. De altfel, Curtea îşi însuşeşte pe deplin analiza exhaustivă a probatoriului făcută de prima instanţă (aspect pe care nu îl va mai relua pe larg).

În fapt, în ceea ce îl priveşte pe apelantul inculpat I.C.M., în mod corect s-a reţinut că acesta, în luna august 2009 a emis fila cec, în alte condiţii decât cele prevăzute în Legea nr. 59/1934 şi anume incompletă, lăsată în alb şi doar semnată, către SC E.T. SRL Bucureşti, drept garanţie; de asemenea inculpatul I.C.M., în calitate de administrator al SC C.D. SRL Fălticeni, jud. Suceava, cu ocazia convenţiei încheiate cu partea vătămată A.R., administrator al SC E.T. SRL Bucureşti în luna august 2009, a achiziţionat mărfuri în valoare de 199.311,18 RON pentru care a emis fila cec în alb drept garanţie, precum şi 10 bilete la ordin în valoare totală de 190.000 RON, ca modalitate de plată şi care au fost refuzate la plată pe motiv lipsă disponibil, în condiţiile în care în contul societăţii inculpatului nu existau lichidităţi la momentul convenţiei şi nici ulterior, inculpatul neavând disponibil bancar în perioada în care a desfăşurat activitatea infracţională; în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în data de 02 septembrie 2009, împreună cu inculpatul M.N.G. l-au indus în eroare pe A.R., administrator al SC E.T. SRL Bucureşti, achiziţionând mărfuri în numele SC E.N. SRL Valea Lupului, Iaşi în valoare de 524.863 RON pentru care au fost lăsate ca plată un nr. de 7 file cec în valoare de 445.056 RON emise de această din urmă societate şi semnate de B.O.D. care au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă total disponibil.

În ceea ce îl priveşte pe apelantul inculpat M.N.G. în mod corect s-a reţinut că în data de 02 septembrie 2009 acesta, prezentându-se sub identitatea falsă de B.O., împreună cu inculpatul I.C.M., l-a indus în eroare pe administratorul SC E.T. SRL Bucureşti, A.R., de la care a achiziţionat mărfuri în valoare de 524.863 RON pentru care a completat un număr de 7 file cec în numele SC E.N. SRL Valea Lupului în valoare de 445.056 RON, ce fuseseră semnate anterior de adevăratul administrator, respectiv B.O.D., care au fost refuzate de unităţile bancare la plată pe motiv de lipsă totală disponibil.

În ceea ce îl priveşte pe apelantul inculpat B.O.D. în mod corect s-a reţinut că acesta, în calitate de asociat unic şi administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iaşi a emis un nr. de 7 file cec în numele acestei societăţi, pe care doar le-a semnat, nefiind completate cu restul elementelor esenţiale şi pe care le-a înmânat inculpatului I.C.M. printr-un intermediar, pentru a fi folosite în mod fraudulos; de asemenea, apelantul inculpat B.O.D. a fost de acord ca inculpatul I.C.M. să folosească filele cec pe care le-a emis în numele societăţii sale, mai sus amintite, cunoscând că nu există lichidităţi băneşti în cont, ca modalitate de plată pentru achiziţionarea de mărfuri de la SC E.T. SRL Bucureşti, cauzând astfel un prejudiciu de 524.863 RON acestei din urmă societăţi comerciale.

Cele mai relevante mijloace de probă din care rezultă cele de mai sus sunt declaraţiile reprezentantului părţii civile, A.R., declaraţiile martorilor A.B., S. C., P.G., R.I., L.N. şi G.M.V., declaraţiile inculpaţilor B.O.D. şi M.N.G., procesul-verbal de percheziţie efectuată la domiciliul inculpatului I., precum şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei (facturi fiscale, bilete la ordin, file cec, relaţii cu privire la acţionariatul şi conducerea societăţilor implicate, etc). De altfel, Curtea îşi însuşeşte pe deplin analiza exhaustivă a probatoriului făcută de prima instanţă (aspect pe care nu îl va mai relua pe larg).

În declaraţiile sale reprezentantul părţii vătămate, A.R., a arătat, în esenţă, că în luna august 2009 martorul A.B. i l-a prezentat pe inculpatul apelant I.C.M. drept un client serios care dorea să achiziţioneze diverse mărfuri de la societatea al cărei director era. În acest sens, A.R. a arătat că martorul A.B. i-a comunicat că a fost la Fălticeni şi că a văzut personal imobilele deţinute de firma inculpatului (inclusiv o casă a acestuia aflată în construcţie). A arătat că a ajuns la un acord de afaceri cu inculpatul apelant I., stabilind cu acesta ca plata mărfurilor să fie făcută de cel de al doilea prin bilete la ordin sau file cec. A mai convenit cu inculpatul apelant I. ca acesta din urmă să constituie o garanţie imobiliară asupra unor imobile drept o garanţie pentru buna sa credinţă. După această întâlnire a arătat A.R. că inculpatul apelant I. s-a prezentat din nou la firma sa din Bucureşti, împreună cu soţia sa şi i-a spus că doreşte achiziţionarea unor mărfuri, oferind drept garanţie o filă cec în alb, în sensul că era doar semnată). A arătat A.R. că a fost livrată marfă de aproximativ 200.000 de RON inculpatului apelant, acesta urmând a plăti cu bilete la ordin. A mai arătat că a primit biletele la ordin (10 la număr, în valoare totală de 190.000 de RON) prin intermediul lui A.B. şi că ulterior când le-a introdus la plată acestea au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă de disponibil bănesc în cont. A.R. a mai arătat că după livrarea mai sus amintită, inculpatul apelant I. a mai venit la firma sa din Bucureşti, de această dată însoţit de un bărbat pe care l-a prezentat cu numele de B.O. (pe care ulterior la recunoscut din fotografii ca fiind apelantul inculpat M.), administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iaşi. A arătat că inculpatul apelant, l-a prezentat pe cel ce îl însoţea drept un client serios care dorea şi el să achiziţioneze mărfuri de la SC E.T. SRL Bucureşti. Au fost livrate acelei persoane mărfuri în valoare totală de 445.056 RON, acesta lăsând pentru plată un număr de 7 file cec emise în numele SC E.N. SRL Valea Lupului. Ulterior acestui moment, A.R. a arătat că a efectuat nişte verificări privind SC E.N. SRL Valea Lupului şi şi-a dat seama că ceva nu este în regulă (în sensul că persoana ce s-a prezentat în faţa sa drept B.O. era mai în vârstă faţă de data de naştere ce rezulta din actele acestei firme). În această situaţie A.R. a arătat că l-a contactat pe inculpatul apelant I. care i-a spus să nu fie îngrijorat că cec-urile vor fi decontate la scadenţă şi că, în caz contrar, se oferă ca marfa facturată către SC E.N. SRL Valea Lupului să fie refacturată pe societatea sa SC C.D. SRL Fălticeni. A.R. a spus că s-a deplasat în acest sens la Fălticeni, a discutat cu inculpatul apelant I. despre refacturarea mărfii şi s-a înţeles cu acesta să revină a doua zi cu facturile nou întocmite pentru a le semna soţia sa. A doua zi, a arătat A.R. când s-a deplasat la sediul SC C.D. SRL Fălticeni cu noile facturi, a găsit-o pe soţia inculpatului apelant I., care însă a refuzat să i le semneze. Cu acest prilej, a mai arătat A.R., că a văzut o parte din mărfurile achiziţionate de la societatea sa în depozitele SC C.D. SRL Fălticeni.

Martorul A.B. a arătat, în esenţă, că în cursul lunii august 2009 un client de al său, de încredere din Craiova i l-a recomandat pe inculpatul apelant I. drept un posibil client serios care doreşte să achiziţioneze mărfuri de la SC E.T. SRL Bucureşti şi că s-a deplasat personal la Fălticeni, unde a fost bine primit de inculpatul apelant I., care, i-a arătat un magazin şi un depozit ale firmei sale, precum şi o casă de a acestuia în construcţie. Aceasta în contextul în care, a arătat martorul, s-a convenit constituirea unor garanţii imobiliare pentru garantarea unei viitoare colaborări de afaceri. Acelaşi martor a declarat că s-a convenit ca pentru mărfuri de la SC E.T. SRL Bucureşti inculpatul apelant I. să plătească cu bilet la ordin sau cec. După aceasta, a arătat martorul, că l-a prezentat pe apelantul inculpat I. lui A.R. La câteva zile după acesta inculpatul apelant I. s-a prezentat la punctul de lucru al SC E.T. SRL Bucureşti şi a spus că nu a finalizat hârtiile pentru constituirea garanţiei imobiliare convenite, dar că doreşte să achiziţioneze o cantitate de mărfuri, oferind, drept garanţie a bonităţii sale, o filă cec în alb. Martorul a arătat că a verificat atunci societatea comercială a inculpatului apelant I. şi cum acesta nu era în interdicţie bancară s-au livrat mărfuri de aproximativ 200.000 de RON acestuia. Martorul a mai arătat că după acest moment inculpatul apelant I. a venit din nou la Bucureşti, de această dată însoţit de un bărbat pe care l-a prezentat cu numele de B.O. şi cu calitatea de administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iaşi, spunând totodată că acesta din urmă doreşte să achiziţioneze mărfuri de la SC E.T. SRL Bucureşti. Au fost livrate acelei persoane mărfuri de aproximativ 500.000 de RON, acesta lăsând pentru plată un număr de 7 file cec emise în numele SC E.N. SRL Valea Lupului. După acest moment martorul A.B. a declarat că a mers la Fălticeni unde a primit de la apelantul inculpat I. 10 bilete la ordin în valoare totală de 190.000 de RON pentru plata mărfurilor achiziţionate de acesta în pentru SC C.D. SRL Fălticeni. Ulterior acestui moment, martorul arată că A.R. a făcut unele verificări privind SC E.N. SRL Valea Lupului şi şi-a dat seama că ceva nu este în regulă. De asemenea, acest martor a confirmat susţinerile numitului A.R. privind înţelegerea privind refacturarea mărfurilor cu inculpatul apelant I.

Martora S.C. (în anul 2009 aceasta era soţia inculpatului apelant I.), în declaraţiile din cursul urmăririi penale, a arătat, în esenţă, că facturile emise de S.C. E.T. SRL Bucureşti către SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iaşi aparţin inculpatului apelant I. Audiată în faţa primei instanţe acesta a arătat, în esenţă, că în august 2009 A.B. a venit la Fălticeni şi că a discuta cu inculpatul apelant I. despre o colaborare de afaceri, că i-au fost prezentate acestuia o serie de imobile ale firmei şi că la scurt timp a mers cu inculpatul apelant I. la Bucureşti de unde au achiziţionat o serie de mărfuri, ocazie cu care acesta din urmă a lăsat, drept garanţie o filă cec, emisă în numele SC C.D. SRL Fălticeni, în alb. A mai arătat aceeaşi martoră că o persoană, pe nume C., a adus inculpatului apelant I. actele originale ale SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iaşi, de care ea nu auzise, că acesta din urmă a plecat la Bucureşti împreună cu inculpatul apelant M. pentru a achiziţiona mărfuri de la societatea parte vătămată şi că cea mai mare parte dintre acestea au fost aduse în spaţiile SC C.D. SRL Fălticeni. În fine, martora a mai arătat că inculpatul apelant B. a venit la sediul SC C.D. SRL Fălticeni şi că a fost găzduit la depozitul acesteia o vreme.

Apelantul inculpat M.N.G. audiat fiind, în cursul urmăririi penale (în faţa primei instanţe s-a prevalat de dreptul la tăcere), a recunoscut fapta săvârşită, arătând, în esenţă, că a desfăşurat activitatea infracţională, împreună cu inculpatul apelant I., din iniţiativa şi sub coordonarea acestuia, întrucât i s-a promis un procent de 20% din valoarea de vânzare a bunurilor achiziţionate de la SC E.T. SRL Bucureşti (din care a primit doar suma de 2.500 de RON, în mai multe tranşe). Acelaşi inculpat apelat, a arătat că s-a prezentat drept B.O., administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iaşi în faţa reprezentanţilor SC E.T. SRL Bucureşti în înţelegere cu inculpatul apelant I. şi că, acesta din urmă a fost cel care i-a dat cele 7 file cec în cauză. În fine, a arătat inculpatul apelant M., că marfa achiziţionată de la SC E.T. SRL Bucureşti a fost transportată în spaţiile aparţinând SC C.D. SRL Fălticeni, inculpatul apelant I. ocupându-se de găsirea mijloacelor de transport.

Apelantul inculpat B.O.D. audiat fiind, în cursul urmăririi penale (în faţa primei instanţe s-a prevalat de dreptul la tăcere), a recunoscut faptele săvârşite, arătând că a devenit asociat unic şi administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iaşi în mod formal (în sensul că doar în acte fără a desfăşura vreodată vreo activitate comercială) la iniţiativa unei cunoştinţe, P.C. A mai arătat apelantul inculpat B. că după formalităţile de preluare a SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iaşi i-a înmânat lui P.C. 25 de file cec ale acestei societăţi comerciale. La scurt timp de la acest moment a mers împreună cu P.C. la Fălticeni unde s-au întâlnit cu inculpatul apelant I., pe drumul de întoarcere, P.C. spunându-i că i-a dat 3 file cec acestuia. Ulterior, a arătat inculpatul apelant B., s-a întâlnit cu inculpatul apelant I. care i-a spus că pentru cec-urile primite de la P.C. i-a dat acestuia mărfuri şi bani. În fine, a arătat inculpatul apelant B. că după o întâlnire cu P.C., la insistenţele sale, acesta i-a spus că toate actele şi filele cec aparţinând SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iaşi le-a dat inculpatului apelant I.

De asemenea, martorii P.G., R.I., L.N. şi G.M.V., cu toţii şoferi ce au transportat marfa achiziţionată de la SC E.T. SRL Bucureşti, au arătat în declaraţiile date în cursul urmăririi penale (acestea fiind mai detaliate, faptele percepute fiind mai proaspete în memoria acestora la acel moment), în esenţă, că cel ce s-a ocupat de organizarea transporturilor a fost inculpatul apelant I., marfa fiind descărcată la spaţiile aparţinând societăţii acestuia.

Prin urmare, din toate mijloacele de probă amintite mai sus rezultă intenţia frauduloasă a inculpatului I. - de a induce în eroare societatea parte civilă; aceasta a rezultat fără niciun dubiu din ansamblul acţiunilor întreprinse de acest inculpat apelant, cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă: câştigarea încrederii reprezentanţilor şi angajaţilor societăţii comerciale păgubite, prin crearea aparenţei despre propria persoană a unui client extrem de serios (relevante în acest sens sunt declaraţiile martorilor A.B., S.C. şi ale numitului A.R.), utilizarea unor mijloace frauduloase (cec-uri), a unor persoane interpuse (inculpatul M. prezentat drept inculpatul B.), efectuarea unei prime tranzacţii de valoare mai mică urmată de o altă tranzacţie de valoare ridicată sau din negarea evidentei sale implicări în cel de-al doilea act material al infracţiunii de înşelăciune. În aceste condiţii (al existenţei unei intenţii frauduloase de a induce în eroare şi al manoperelor de punere în practică a acesteia), apărarea inculpatului apelant I. că toată situaţia creată este un simplu litigiu de natură civilă (comercială) transpus în mod abuziv în penal, nu poate fi reţinută. Nu pot fi reţinute în cauză nici cele declarate de martorii P.V. şi D.L. în faţa instanţei de apel, în sensul că apelantul inculpat I. a avut contacte repetate cu reprezentanţii societăţii păgubite, în speţă cu martorul B.A., căruia i-a dat de mai multe ori diverse sume de bani şi cu care a ajuns la o înţelegere privind returnarea mărfii achiziţionate. Martorul B. a arătat că a primit de mai multe ori sume de bani de la apelantul inculpat I., însă nu în baza relaţiilor contractuale dintre acesta din urmă şi SC E.T. SRL Bucureşti, ci în baza unor afaceri între ei. Celelalte aspecte ce ţineau de pretinse negocieri privind restituirea mărfii cu reprezentanţi ai societăţii păgubite, pe de o parte, nu au relevanţă în cauză (infracţiunile reţinute în cauză fiind deja consumate la momentele la care martorii fac vorbire), iar pe de altă parte, este puţin probabil ca aceştia (datorită calităţilor pe care le aveau - agent de pază respectiv şofer care îi transporta ocazional marfă inculpatului) să fi participat, în mod real la discuţiile dintre acest apelant inculpat şi reprezentanţii firmei păgubite.

Martorii P.V. şi D.L., împreună cu inculpatul apelant I. au încercat să acrediteze şi ideea unei conspiraţii între fosta sa soţie S.C. şi martorul A.B., pe fondul unei relaţii intime dintre aceştia, însă susţinerile acestora în acest sens nu se coroborează cu niciun mijloc de probă.

Curtea nu a reţinut apărările apelantului inculpat I.C.M. în sensul că nu s-a dovedit că el ar fi emis către partea civilă fila cec, în alb, în condiţiile în care nu există un proces-verbal al părţii civile în acest sens, iar declaraţiile numitei S.C. sunt contradictorii (aceasta arată iniţial că inculpatul a dat reprezentanţilor părţii civile o filă cec în alb drept garanţie, după care a arătat că nu îşi aduce aminte dacă a fost de faţă la acest moment). Curtea constată că nu există o contradicţie reală, care să poarte asupra unor elemente esenţiale, în declaraţia amintită. Este din punct de vedere logic posibil ca martora să ştie că s-a dat ca o garanţie fila cec amintită şi totodată să nu îşi aducă aminte dacă a fost sau nu de faţă la momentul efectiv al predării-primirii acesteia. În condiţiile în care martora S.C. a fost împreună cu inculpatul apelant I. la Bucureşti cu prilejul primei achiziţii de mărfuri de la partea civilă (la acel moment fiind soţ şi soţie) aceasta putea să afle de lăsarea filei cec drept garanţie din alte împrejurări decât dacă ar fi fost de faţă (de la inculpatul apelant spre exemplu). De altfel, această împrejurare (a predării filei cec către partea civilă) a fost reţinută în principal pe baza declaraţiilor numitului A.R., ale martorului A.B. şi a împrejurării că SC E.T. SRL Bucureşti a avut în posesie fila CEC, cu care declaraţia martorei se coroborează perfect. Susţinerile inculpatului apelant I., în sensul că el a pierdut fila cec în cauză, în condiţiile celor amintite, nu pot fi reţinute.

Inculpatul apelant I. a susţinut că prima instanţă trebuia să înlăture declaraţia martorei S. C. dată în faţa primei instanţe. Într-adevăr, această martoră s-a prezentat împreună cu un avocat la arhiva primei instanţe, şi, înainte de a fi audiată de judecător, a studiat actele dosarului. Cu privire la acest incident procedural, în mod corect prima instanţă a reţinut că nu putea refuza audierea ca martor a acesteia şi că la analiza celor declarate a ţinut cont de situaţia creată. Cu privire la acest ultim aspect, Curtea apreciază că cele declarate de martora S.C. în faţa judecătorului primei instanţe corespund adevărului, în condiţiile în care, acestea se coroborează perfect cu declaraţiile numitului A.R. şi cu cele ale martorului A.B., cu faptul că societatea parte vătămată a avut în posesie şi a introdus la plată fila cec emisă de SC C.D. SRL Fălticeni, precum şi cu faptul că la percheziţia domiciliului acesteia (la acea dată şi domiciliul inculpatului apelant I.) au fost găsite facturile emise de SC E.T. SRL Bucureşti către SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iaşi.

A mai arătat, inculpatul apelant I. că judecătorul primei instanţe a devenit incompatibil, potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen., atunci când a motivat încheierea de arestare preventivă în cursul judecăţii a acestuia. Analizând considerentele încheierii invocate, Curtea apreciază că judecătorul primei instanţe nu şi-a spus, nicio clipă, părerea cu privire la soluţia ce ar fi putut fi dată în cauză, astfel nu poate fi incident cazul de incompatibilitate amintit.

Inculpatul apelant I. a criticat temeiul achitării dispuse în ceea ce îl priveşte pentru infracţiunea de fals privind identitatea, prev. de art. 293 C. pen. (acesta susţine că s-ar fi impus achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) şi nu d) C. proc. pen.). Criticile apelantului inculpat I. sunt nefondate, în condiţiile în care, pe de o parte, s-a dovedit fără niciun dubiu că acesta l-a prezentat pe inculpatul apelant M. sub o identitate falsă, iar pe de altă parte, o societate comercială cu răspundere limitată şi capital privat (cum este partea civilă) nu este o unitate dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen. Prin urmare, nu este dată o cerinţă esenţială privitoare la elementul material al laturii obiective a infracţiunii de fals privind identitatea - fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. "faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii" şi nu ale art. 10 lit. a) C. proc. pen. ""fapta nu există" (acest din urmă caz de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale presupunând lipsa oricărei modificări ori intervenţii în realitatea materială înconjurătoare). De altfel, inculpatul apelant I. a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru toate infracţiunile pentru care a fost condamnat, deşi, în fapt, criticile invocate (şi analizate în cele ce preced) nu se încadrau în acest caz de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale.

Apelanţii inculpaţi M.N.G. şi B.O.D. au solicitat, fiecare, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând, în esenţă, că nu au avut intenţia de a săvârşi faptele reţinute în sarcina lor (inculpatul M. a arătat că nu a avut niciun moment intenţia de a-l înşela pe administratorul SC E.T. SRL, întrucât a acţionat la cererea inculpatului I., care l-a prezentat sub numele de B. şi nu există probe care să demonstreze că a existat vreo înţelegere prealabilă cu acesta în acest sens; de asemenea, a mai arătat acelaşi inculpat, în legătură cu cele şapte file cec pe care le-a completat în numele SC E.N. SRL, nu există la dosar probe din care să rezulte că ar fi ştiu că pentru valorificarea acestora nu ar fi existat provizia necesară; inculpatul B. nu a dezvoltat incidenţa acestui caz de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale în ceea ce îl priveşte). Curtea apreciază că solicitările celor doi inculpaţi apelanţi de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. sunt vădit nefondate şi în contradicţie flagrantă cu probele administrate în cauză. În privinţa acestora, trebuie reţinut faptul că, fiecare şi-a recunoscut, în cursul urmăririi penale, faptele comise, iar aceste declaraţii, de recunoaştere, se coroborează perfect cu celelalte probe administrate (ulterior, în faza de judecată, fiecare dintre aceşti doi inculpaţi a uzat de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., dar această conduită nu a schimbat cu nimic situaţia de fapt reţinută).

În drept, în mod corect a considerat prima instanţă, că acţiunile apelanţilor inculpaţi, mai sus descrise, se circumscriu, atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv, conţinuturilor constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de emitere a unui cec căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (în ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.C.M.), de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. (în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.N.G.) şi de emitere a unui cec căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale, prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, respectiv de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. (în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.O.D.).

Curtea nu şi-a însuşit critica recurentului inculpat I.C.M. privind greşita (în opinia sa) schimbare de încadrare juridică în ceea ce îl priveşte, constând în reţinerea unei singure infracţiuni de înşelăciune în formă continuată. Într-adevăr, în actul de sesizare al instanţei s-a reţinut săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune în concurs real, însă prima instanţă, în mod corect, a dispus schimbarea de încadrare juridică într-o singură infracţiune de înşelăciune în formă continuată, având în vedere anumite circumstanţe reale ale cauzei din care se deduce o unitate de rezoluţie infracţională: modul de operare similar, identitatea de parte vătămată, intervalul scurt de timp între acte materiale sau necesitatea unei anumite pregătiri pentru reuşita celui de-al doilea act material (procurarea de file cec, identificarea şi cooptarea unor participaţi care să îndeplinească rolurile stabilite, respectiv câştigarea încrederii părţii vătămate prin desfăşurarea unor prime operaţiuni comerciale). Prin urmare, recurentul inculpat I.C.M. a avut reprezentarea, cel puţin în linii generale, a întregii activităţi infracţionale pe care urma să o desfăşoare. Nu a rezultat din actele dosarului o altă motivaţie a schimbării de încadrare juridică decât cea expusă (apelantul inculpat I.C.M. a arătat că prima instanţă a schimbat încadrarea juridică într-o singură infracţiune de înşelăciune în formă continuată, urmărind reţinerea alin. (5) al art. 215 C. pen. ce atrage un cuantum mai ridicat al pedepsei).

A arătat inculpatul apelant I.C.M. că nu se putea reţine în sarcina sa infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 deoarece un cec emis în alb (doar semnat) nu poate constitui un instrument de plată valabil (făcând trimitere la dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 59/1934). Susţinerile acestuia sunt nefondate. într-adevăr, potrivit art. 2 alin. (1) teza I din Legea nr. 59/1934 "titlul căruia îi lipseşte una din condiţiunile arătate în articolul precedent nu va fi socotit cec (...)". Conform art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 constituie infracţiune fapta de a "emite un cec cu dată falsă sau căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale cerute de alin. (1), (2), (3) şi (5) ale art. 1 şi art. 11". Din analiza celor două texte de lege Curtea apreciază că acestea nu se exclud reciproc. În cazul art. 2 alin. (1) teza I din Legea nr. 59/1934 legea stabileşte consecinţele neinserării tuturor elementelor prevăzute de art. 1 din legea amintită într-o filă cec, din punct de vedere al legii civile, în sensul că aceasta nu va fi considerată un instrument de plată valabil. Acest text nu impune o sancţiune, urmare a unei conduite prohibite, ci stabileşte care sunt efectele juridice ale unui cec fără elementele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 59/1934, în raporturile civile. În cazul art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 este incriminată acţiunea de emitere a unui cec căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale cerute de alin. (1), (2), (3) şi (5) ale art. 1 şi art. 11 din aceeaşi lege. Prin urmare, ne aflăm în situaţia incriminării unei anumite conduite (acţiuni) prohibite. În primul caz ne aflăm în faţa unei norme de drept civil, pe când în al doilea caz ne aflăm în faţa unei norme de drept penal.

Tot sub aspectul încadrării juridice, apelantul inculpat I. a arătat că în mod greşit s-a reţinut în sarcina sa că fila cec a fost refuzată la plată pentru lipsa proviziunii, în condiţiile în care aceasta a fost refuzată la plată pentru faptul că fusese declarată pierdută. Criticile amintite nu sunt pertinente, apelantul inculpat I. fiind în eroare cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă. Astfel, în ceea ce priveşte primul act material al infracţiunii de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului apelant I., nu s-a reţinut nicio clipă şi alin. (4) al art. 215 C. pen.

Curtea a constatat, de asemenea, că prima instanţă a individualizat în mod corect pedepsele principale şi complementare aplicate celor trei apelanţi inculpaţi, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi nu se impune o reducere a acestora sau o schimbare a modalităţilor de executare stabilite (mai ales că s-au reţinut în sarcina acestora circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.).

Circumstanţele penale favorabile apelanţilor inculpaţi, invocate de către aceştia (conduita bună în societate anterior săvârşirii faptelor din cauza prezentă, lipsa antecedentelor penale, faptul că sunt bine integraţi în familie şi societate etc.) au fost pe deplin valorificate cu prilejul dozării pedepselor aplicate sub minimele prevăzute de norma de incriminare (ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante judiciare) şi nu se mai impune a se acorda o şi mai mare eficienţă acestora.

În ceea ce îl priveşte pe apelantul inculpat M.N.G., Curtea, având în vedere modalitatea concretă de săvârşire a faptei, cuantumul prejudiciului creat prin infracţiunea de înşelăciune (în forma complicităţii) reţinută în sarcina sa, precum şi faptul că acesta nu a fost reparat, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 86¹ alin. (1) lit. c) C. pen. pentru a se putea dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale aplicate de către prima instanţă (simpla pronunţare a condamnării nu va constitui un avertisment suficient pentru inculpat, astfel încât şi fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârşi infracţiuni).

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în mod just s-a apreciat că în persoana fiecărui dintre apelanţii inculpaţi sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 şi urm. din vechiul C. civ. (există faptele ilicite ale inculpaţilor săvârşite cu vinovăţie - aşa cum au fost descrise în situaţia de fapt reţinută pentru fiecare dintre aceştia; procedând astfel inculpaţii au produs prejudicii materiale părţii civile; există o legătură de cauzalitate directă dintre faptele ilicite ale inculpaţilor şi prejudiciile create ce rezultă din situaţia de fapt reţinută).

Având în vedere mijloacele de probă amintite de prima instanţă cu prilejul analizării laturii penale a cauzei, în mod corect prima instanţă i-a obligat pe apelanţii inculpaţi, în solidar, la plata către partea civilă SC E.T. SRL Bucureşti a sumelor de 199.311,18 RON (reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin actul material din luna august 2009) şi de 524.863,31 RON (reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin actul material din luna septembrie 2009).

De altfel, aceste aspecte nici nu au fost criticate de către apelanţii inculpaţi. Singura critică adusă laturii civile a cauzei a fost adusă de către apelantul inculpat I.C.M., care a arătat că nu au fost legal citate în cauză partea civilă şi cele două părţi responsabile civilmente, astfel că se impunea lăsarea ca nesoluţionată a acţiunii civile. Critica privind nelegala citare la judecată în primă instanţă a părţii civile şi a celor două părţi responsabile civilmente a fost analizată mai sus, cu prilejul analizării pretinselor încălcări ale normelor procedurale de către instanţa de fond, astfel că acest aspect nu va mai fi reluat. Curtea constată că nu se poate da curs nici solicitării acestui apelant inculpat de a se lăsa nesoluţionată latura civilă a cauzei, nefiind dat niciunul dintre cazurile prev. de art. 346 alin. (4) C. proc. pen. în care se poate da o astfel de soluţie.

Împotriva acestei decizii, inculpaţii I.C.M. şi M.N.G. au declarat, în termen legal, recursurile de faţă.

Inculpatul I.C.M. a solicitat: în baza art. 5 C. pen., art. 16 pct. 1 lit. g) (noul) C. proc. pen. şi art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare, schimbarea încadrării juridice, din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. (anterior) în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi să se ia act că părţile s-au împăcat (la dosar existând acordul de mediere încheiat între inculpat şi partea civilă).

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, s-a solicitat să se constate că se impune încetarea procesului penal şi cu privire la această infracţiune, urmare a împăcării părţilor. În subsidiar, în situaţia în care se va aprecia că nu se impune încetarea procesului penal referitor la acesta din urmă infracţiune, s-a solicitat aplicarea unei pedepse echivalentă cu perioada de arest preventiv a inculpatului - 2 luni.

Inculpatul M.N.G. a solicitat, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12, pct. 14 şi 17² C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen.:

- achitarea, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni;

- schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen. (anterior) în infracţiunea prevăzută de noul C. pen. art. 244 alin. (1) - cu reţinerea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., urmând a se face aplicarea art. 76 C. pen.

- reţinerea unor circumstanţe atenuate şi o reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, iar ca modalitate de executare, aplicarea prevederilor art. 81 sau 86¹ C. pen., depunând la dosar concluzii scrise.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii I.C.M. şi M.N.G. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că acestea sunt fondate în parte, în sensul şi pentru considerentele ce urmează:

Preliminar, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 20 februarie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care s-a operat o limitare semnificativă a devoluţiei recursului - reglementat ca a doua cale de atac ordinară - în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate iar altele au fost substanţial modificate sau au fost incluse în aria de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. (din 1969) care este legea procesul penală aplicabilă recursurilor de faţă, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalităţii restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) din acelaşi cod.

Rezultă aşadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nu pot fi analizate decât motivele care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare limitativ reglementate în art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen.

Ipoteza în care s-ar fi comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, constituia - înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013- cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., în prezent abrogat; acest caz de casare (art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.) era unul dintre cele care permiteau, în mod excepţional, examinarea situaţiei de fapt de către instanţa de recurs. Această verificare nu mai este permisă de legea în vigoare, cât timp art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea dată prin sus-menţionata lege) reglementează doar motive de casare ce vizează chestiuni de drept ale hotărârilor recurate. Astfel, criticile recurentului inculpat M.N.G. privind greşita condamnare şi cererea de achitare în temeiul art. 16 lit. c) din noul C. proc. pen. exceda cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

Critica aceluiaşi inculpat M.N.G. - vizând reindividualizarea pedepsei, prin acordarea unei eficiente sporite circumstanţelor atenuante judiciare, cu consecinţa reducerii cuantumului acesteia sub minimul special, potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al aceluiaşi art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi examinată în recurs.

Cererea, formulată în termeni neechivoci de ambii inculpaţi recurenţi privind aplicarea legii penale mai favorabile, este însă întemeiată deoarece, urmare intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal şi de procedură penală), instanţa este datoare, chiar şi din oficiu, să constate dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care "în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".

Din aceasta perspectivă Înalta Curte reţine cele ce urmează:

Inculpatul I.C.M. a fost condamnat astfel:

- pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) şi c) C. pen.;

- pentru săvârşirea infracţiunii de emitere a unui cec căruia îi lipseşte unul dintre elementele esenţiale, infracţiune prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) teza I C. pen., la 2 luni închisoare;

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare 3 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

a) Referitor la infracţiunea de înşelăciune, noul C. pen. reglementează infracţiunea de înşelăciune în art. 244, care prevede că:

1. Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

2. Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

3. Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Analizându-se actele şi lucrările din dosar se constată că inculpatul I.C.M. a depus la dosarul cauzei înscrisul intitulat Acord de mediere nr. 25 din 25 februarie 2014, încheiat cu partea civilă SC E.T. SRL, prin care se arată că părţile s-au împăcat.

Înalta Curte, urmare a admiterii recursului inculpatului, va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului I.C.M. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior) în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2), cu aplic. art. 35 şi a art. 5 C. pen.

În baza art. 396 pct. 6, rap. la art. 16 pct. 1 lit. g) C. proc. pen. şi art. 244 alin. (3) C. pen., se va constata încetat procesul penal faţă de inculpatul I.C.M. pentru infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2), cu aplic. art. 35 şi a art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării părţilor.

B) Referitor la infracţiunea de emitere a unui cec căruia îi lipseşte unul dintre elementele esenţiale, infracţiune prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) teza I, Înalta Curte constată că, în privinţa acestei infracţiuni, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, motiv pentru care şi cu privire la această infracţiune se va dispune, potrivit art. 16 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., încetarea procesul penal.

Inculpatul M.N.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2), alin. (3) C. pen.

Deşi în favoarea inculpatului M.N.G. au fost reţinute circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. (anterior), circumstanţe care în noul C. pen. nu se mai regăsesc, Înalta Curte apreciază că, în aplicarea art. 5 C. pen., noua lege penală este mai favorabilă inculpatului.

În noul C. pen. fapta săvârşită de inculpat are corespondent în prevederile art. 244 C. pen., alin. (1) şi (2), infracţiune pentru care limitele de pedeapsă sunt mai mici, respectiv închisoarea de la 1 la 5 ani, ceea ce permite, proporţionalizând pedeapsa aplicarea unei sancţiuni mai reduse faţă de cea aplicată inculpatului, chiar în condiţiile menţinerii în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante.

Respectând proporţia în individualizarea pedepsei, Înalta Curte va dispune aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, consecutiv schimbării încadrării juridice a faptei comise de inculpat.

Pentru considerentele expuse urmează ca recursurile declarate de inculpaţii I.C.M. şi M.N.G. împotriva Deciziei penale nr. 22 din 20 februarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori să fie admise, să fie casată în parte decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 31 din 9 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia Penală şi, în rejudecare:

În baza art. 386 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului I.C.M. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior), în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 396 pct. 6 rap. la art. 16 pct. 1 lit. g) C. proc. pen. şi art. 244 alin. (3) C. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpatul I.C.M. pentru infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2), cu aplic. art. 35 şi a art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării părţilor.

În baza art. 396 pct. 6 rap. la art. 16 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de acelaşi inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 386 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.N.G. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen. (anterior) în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2), cu aplic. art. 5 C. pen., va fi condamnat inculpatul M.N.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu inculpaţilor, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii I.C.M. şi M.N.G. împotriva Deciziei penale nr. 22 din 20 februarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 31 din 9 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală şi, rejudecând:

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului I.C.M. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. (anterior) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior) în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 396 pct. 6 C. proc. pen. rap. la art. 16 pct. 1 lit. g) C. proc. pen. şi art. 244 alin. (3) C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul I.C.M. pentru infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării părţilor.

În baza art. 396 pct. 6 C. proc. pen. rap. la art. 16 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de acelaşi inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.N.G. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen. (anterior) în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul M.N.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu inculpaţilor, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 136/2014. Penal. Infracţiuni privind...		ICCJ. Decizia nr. 1361/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1343/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 135/2014. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Apel ICCJ. Decizia nr. 135/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 136/2014. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1361/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 1367/2014. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1368/2014. Penal