ICCJ. Decizia nr. 1404/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA PENALĂ
Decizia nr. 1404/2014
Dosar nr. 18828/3/2013
Ședința publică din 22 aprilie 2014
Prin sentinţa penală nr. 757/F din 01 octombrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul-revizuient M.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţă a reţinut că Judecătorul fondului şi-a argumentat soluţia apreciind că nemulţumirea inculpatului faţă de soluţia de condamnare a instanţei de recurs, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, Decizia penală nr. 267 din 16 decembrie 2009 prin care s-a casat sentinţa penală nr. 501 din 05 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza căreia acesta a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. proc. pen., nu poate conduce automat la admiterea în principiu a cererii de revizuire, pentru că aspectele contestate sunt aspecte ce ţin de fondul cauzei, elemente analizate de instanţa de fond, apel şi recurs şi care au stat la baza pronunţării unei soluţii definitive.
Mai mult, s-a observat că petentul a mai formulat o cerere de revizuire similară, respectiv sentinţa penală nr. 102 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, cerere respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel petentul - revizuient M.M.
Prin Decizia penală nr. 365/A din 5 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul M.M. împotriva sentinţei penale nr. 757 din 01 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 18828/3/2013.
Pentru a hotărî astfel, instanţă a reţinut că similar primei instanţe, soluţia acesteia este legală şi temeinică, apreciind că niciuna din criticile invocate de apelantul revizuient nu se circumscrie vreunui caz expres şi limitativ prevăzut de art. 394 C. proc. pen., aspecte care au mai fost evaluate de Tribunal, într-o cerere similară.
Această soluţie este în acord şi cu practica C.E.D.O. care a statuat că dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţie trebuie interpretat în lumina preambulului la aceasta care consacră preeminenţa dreptului.
Împotriva deciziei mai sus menţionate a declarat recurs revizuentul M.M., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 al C. proc. pen., solicitând admiterea recursului prin aplicarea art. 5 din Noul C. pen.
Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 3859 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, se constată că în raport de data pronunţării deciziei atacate, sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Totodată, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., invocat de revizuent stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză, condamnatul M.M., a criticat decizia penală pronunţată sub aspectul cuantumului, considerat prea mare, situaţie exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Astfel, Curtea reţine că, prin cererea formulată, revizuentul a solicitat aplicarea art. 5 C. pen. respectiv legea penală mai favorabilă.
Examinând, recursul declarat de inculpat şi în raport cu prevederile art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte constată că legiuitorul nu permite o modificare a pedepsei într-o cerere de revizuire.
În motivele de recurs depuse la dosar, recurentul revizuent nu face trimitere la fapte şi împrejurări noi ori la alte elemente prevăzute în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., ca şi motive de revizuire pe baza cărora să se poată aprecia că cererea formulată se încadrează în vreunul dintre cazurile stipulate pentru a determina o admitere în principiu a cererii.
În aceste condiţii, instanţa apreciază că soluţiile aplicate acestuia sunt legale şi temeinice, apreciind că niciuna din criticile invocate de revizuient nu se circumscriu vreunui caz expres şi limitativ prevăzut de art. 394 C. proc. pen.
Având în vedere cele arătate anterior şi actele dosarelor de fond, apel şi recurs, Curtea constată că susţinerile revizuentului sunt neîntemeiate în raport cu probele administrate cu ocazia judecării pe fond a cauzei.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat M.M. împotriva Deciziei penale nr. 365/A din 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul revizuent condamnat, în sumă de 100 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat M.M. împotriva Deciziei penale nr. 365/A din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu decheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul revizuient condamnat în sumă de 100 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 22 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1392/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1405/2014. Penal. Falsul în înscrisuri sub... → |
|---|
