ICCJ. Decizia nr. 1433/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Proxenetismul (art. 329 C.p.), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1433/2014
Dosar nr. 15201/63/2012
Şedinţa publică din 24 aprilie 2014
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 111 din 6 martie. 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 15201/63/2012, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată, de inculpat, din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ca neîntemeiată.
1. În temeiul art. 12 alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.F., fiul lui C. şi M., născut în Craiova jud. Dolj, cu domiciliul în Craiova, str. H., însă fără forme legale în Craiova, str. H., jud. Dolj, în prezent aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În temeiul art. 64 - 65 C. pen. s-a stabilit inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat - pe o perioadă de 5 ani, începând de la data executării pedepsei principale, sau considerării ca executată.
În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului P.F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. s-a dispus deducerea duratei reţinerii şi arestării preventive din data de 20 martie 2012 la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului P.F.
2. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. s-a luat act că părţile vătămate P.R.C. domiciliată în comuna Daneţi, sat Branişte, jud. Dolj, şi M.M.C.R. cu domiciliul în Craiova, B-dul M., jud. Dolj şi fără forme legale în Craiova, cartier Cernele, jud. Dolj, nu s-au constituit părţi civile.
În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 lit. e) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.F. a sumei de 25.000 euro în echivalentul RON la data plăţii efective.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 RON cheltuieli judiciare către sat din care onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova nr. 56D/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P.F., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.
S-a reţinut ca inculpatul P.F. a constituit în perioada 2009 - 2010 alături de învinuiţii C. (fost P.) L. şi T. (fost I.) D., dar şi de alte persoane, faţă de care nu s-a început încă urmărirea penală, majoritatea identificate pe parcursul procesului penal: I.C., P.G.A., zis "P.", B. - cetăţean albanez, P.A., M.F., O.M., O.A., C.V. zis "V.","B.", "P.", D.N.A., D.C. zis "C.", C.D., C.D.D., V.M. zis "M.", R.M.A., P.W.V., zis "E.", P.F., T.M.P., alias "M.", ş.a. un grup infracţional organizat al cărui scop este săvârşirea de infracţiuni de trafic de persoane, majore şi minore, în scopul exploatării lor sexuale - determinarea la practicarea prostituţiei, în ţară, dar mai ales în străinătate, în ţări ca Italia, Germania, Marea Britanie şi Irlanda, fapta care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.
P.F. a îndeplinit un rol de execuţie - recrutarea, transportarea şi cazarea victimelor, prin mijloace de înfrângere a consimţământului. Cele mai recente victime sunt părţile vătămate P.R.C. şi M.M.C.R., acţiuni cu privire la care s-au putut administra cele mai multe probe. Este destul de evident rolul lui P.G.A. zis "P." (cel care i-a dat inculpatului banii necesari deplasării în/dinspre Germania cu condiţia amanetării unuia dintre autoturismele sale) de lider al grupului infracţional organizat.
Fiecare membru (indiferent de rolul îndeplinit - recrutor, transportator sau găzduitor, funcţii singulare sau cumulate) beneficia de protecţia clanului iar această perspectivă (veritabilă stare de facto) afectează negativ voinţa victimelor, descurajate să riposteze prin apelarea la forţa coercitivă a statului (şi, evident să dea detalii despre structură grupului).
De asemenea, inculpatul. P.F. a. fost acuzat de faptele de a recruta, transporta şi caza la diferite intervale de timp, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada, noiembrie 2011 - februarie 2012, părţile vătămate P.R.C. şi M.M.C.R. prin inducere în eroare (promisiuni de convieţuire şi, asigurarea unui loc de muncă în cazul părţii vătămate P.R.C., posibilitatea obţinerii unor venituri din flirturi, escrocherii mărunte, poate şi cerşetorie în cazul părţii vătămate M.M.C.R.), abuz de o stare de vulnerabilitate socială, economică şi chiar şi educaţională, dar mai ales prin constrângere fizică (loviri şi alte violenţe) şi/sau morală (ameninţări cu uciderea victimelor sau a rudelor apropiate, părinţi şi copii) în scopul exploatării lor sexuale - obligarea la practicarea prostituţiei în diferite cluburi (puff-uri) din Frankfurt şi Duisburg, Germania, activităţi săvârşite împreună cu alte persoane, cu contribuţii directe, nemijlocite, de coautori (învinuitul C.L., zis G. - transport, C.V. şi R.M.A. -constrângere morală, B. şi învinuitul T.D. - găzduire) sau doar mijlocite, de complici concomitenţi (D.C., D.N.A., O.M., O.A., C., nepotul învinuitului T.D. sau B., neidentificaţi cert încă - supravegherea victimelor, comunicarea unor informaţii despre comportamentul lor, sfaturi, finanţarea deplasării - cazul lui P.G.A., etc.), ceea ce întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni continuate de trafic de persoane (majore) prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În cursul urmăririi penale elementele de fapt care constituie probe conform art. 63 alin. (1) C. proc. pen. au fost administrate prin următoarele mijloace de proba: declaraţiile inculpatului P.F., plângerea şi declaraţiile părţii vătămate P.R.C., declaraţia părţii vătămate M.M.C.R., declaraţiile martorilor, înscrisuri, înscrisuri, inclusiv comunicate de Europol, proces-verbal de supraveghere operativă (înregistrări în mediul ambiental) ; procese-verbale de accesare a conturilor de e-mail şi messenger X1 şi X2 şi comunicările prin intermediul aplicaţiei y-m relevante pentru cauză, redate în formă scrisă pe suport hârtie, agenda telefonică şi jurnalul de apeluri/mesaje SMS ale telefonului N. predat de P.R.C. organelor judiciare, procese-verbale de consemnare a declaraţiilor martorilor cu identitate protejată: P.M. şi P.I., rapoarte de constatare medico-legală emise de I.M.L. Craiova, proces-verbal de percheziţie domiciliară, procese-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză, actele de autorizare a interceptărilor.
În cursul judecăţii a fost audiat inculpatul conform prevederilor art. 69 C. proc. pen. care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor de care a fost acuzat.
În temeiul art. 75 - 77 C. proc. pen. au fost audiate părţile vătămate care au menţionat ca nu se constituie părţi civile.
Conform art. 78 - 86 C. proc. pen. au fost audiaţi martorii indicaţi în rechizitoriu, însă în privinţa martorilor G.L., Ş.F.M., B.M.I., P.M.C., M.S., C.A.M., precum şi a martorilor sub acoperire P.M. şi P.I., s-a dat citire în şedinţa publica a declaraţiilor formulate de ei în cursul urmăririi penale, întrucât deşi au fost citaţi şi s-au emis mandate de aducere pe numele lor, nu a fost posibilă aducerea în faţa instanţei din motive obiective, respectiv erau plecaţi din ţară sau nu au fost găsiţi. Trebuie menţionat că instanţa a procedat şi la verificarea datelor de identitate ale acestor martori în baza de date SPCLEP, iar citaţiile şi mandatele de aducere au fost emise la toate adresele cunoscute. Inculpatul, părţile vătămate prin apărători şi Ministerul Public au fost de acord cu această măsura, inculpatul declarând ca el cunoaşte conţinutul declaraţiilor acestor martori.
Proba cu declaraţiile unor martori solicitată de inculpat în cursul judecăţii a fost respinsă ca nefiind concludentă cauzei, întrucât prin această probă inculpatul a dorit să fie relevate detalii despre viaţa uneia dintre părţile vătămate anterior datei faptelor de care este acuzat în prezenta cauza penală, iar conduita acesteia la un moment străin de perioada care formează obiectul judecăţii nu poate contribui la aflarea adevărului în aceasta cauza penală.
Analizând în mod coroborat ansamblul probelor administrate în cursul procesului penal, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul P.F. a comunicat cu partea, vătămata P.R.C. pe cale informatică la sfârşitul anului 2011, în perioada octombrie - noiembrie, când inculpatul o apela prin intermediul reţelei informatice y-m.
Părţile au devenit apropiate, schimbând impresii şi relatări despre viaţă, partea vătămată menţionând că primea nenumărate mesaje de la inculpat, iar în final a acceptat să se întâlnească cu inculpatul la un local public ce îi aparţinea unui cunoscut numit P., unde a mai venit şi o altă persoană din cercul de cunoscuţi al inculpatului, numit C.
Inculpatul a recunoscut folosirea în comunicare a id-urilor (user name) de messenger "X1" - nick name "d.l." şi "X2" - nick name "p.a.", ambele cu parola "c.1", date confirmate şi prin declaraţiile martorilor V.D., concubina acestuia, şi V.M.
Inculpatul a convins-o să plece împreuna în Germania, unde partea vătămată urma să lucreze într-un local public, însă nu le-a spus părinţilor despre plecarea în Germania, situaţie de fapt care rezulta din declaraţia martorului D.G., care este soţul mamei părţii vătămate. Din declaraţia martorului G.L., mătuşa părţii vătămate, unde aceasta şi locuia deseori, se reţine că partea vătămată ar fi primit încântată propunerea inculpatului de a merge în Germania întrucât i se spusese că va găsi un loc de muncă şi va câştiga mulţi bani, de care ar fi avut nevoie pentru a-şi întreţine copilul.
Inculpatul şi partea vătămată P.R. au plecat în Germania la data de 28 noiembrie 2011 cu un autocar al firmei E., astfel cum rezultă din informaţiile comunicate în scris de SC T.E.R. SRL. Tichetele de călătorie au fost găsite în locuinţa inculpatului în urma efectuării procedeului probatoriu al percheziţiei domiciliare.
În Ungaria actele de identitate ale persoanei vătămate (paşaportul, cartea de identitate dar şi carnetul de sănătate) au rămas în detenţia inculpatului, cel care s-a oferit să i le păstreze, pentru a le înmâna mai uşor în cazul unor controale dar şi pentru a evita pierderea sau furtul lor, însă în fapt a reprezentat o modalitate de restrângere a libertăţii de mişcare, şi acţiune, a acestei părţi, întrucât deţinerea acestor documente a continuat şi ulterior revenirii în ţară, în pofida solicitării de restituire din partea lui P.R.
Din declaraţia părţii vătămate se reţine că au ajuns împreuna în Frankfurt, au înnoptat împreună într-un hotel, iar a doua zi, inculpatul a condus-o într-unul din cluburile deţinute de un cetăţean albanez numit "B." unde, inculpatul i-a comunicat că urma să lucreze acolo, să se prostitueze. Partea vătămată susţine că a refuzat, dar inculpatul a bătut-o timp de două zile, astfel ca a cedat.
Inculpatul a recunoscut prin declaraţia data, găzduirea lor în clubul cetăţeanului albanez B., unde partea vătămată a practicat prostituţia, însă a negat agresiunile fizice şi psihice exercitate asupra acesteia în scopul obligării la aceasta activitate.
Conţinutul comunicărilor transmise pe cale informatică de inculpat altor persoane din România a confirmat scopul deplasării în Germania: s.1 (UTC)): eu am ajuns azi în Germania (comunicare cu M.M. alias no nome Q1 la data de 30 noiembrie 2011, ora 14:48); s.1 (21:26:14 (UTC)): nu mai îmi lăsa mesaje de astea vorbeşte cu tata cu mine; s.1 (21:26:25 (UTC)): că vede românca ce aio (comunicare cu Q2 la data de 1 decembrie 2011, ora 14:26); s.1 (00:04:24 (UTC)): eu am venit să fac 3 mii să plătesc datoria lumi (...)
Partea vătămată a declarat că a practicat prostituţia în acel club, îndeosebi pe timp de noapte, filmată şi supravegheată de angajaţii acelui local, care comunicau permanent cu inculpatul, astfel că era imposibil să-i ascundă acestuia sume de bani din cele primite în urma practicării prostituţiei, însă cu toate acestea, inculpatul o bătea, întrucât nu era niciodată mulţumit de sumele de bani câştigate.
Declaraţiile părţii vătămate P.R. a fost în sensul câştigării unor sume cuprinse între 300 şi 1000 euro, însă în general câştiga aproximativ 500 euro pe noapte, şi sunt confirmate, conform art. 75 C. proc. pen., de conţinutul comunicărilor efectuate pe cale electronică de inculpat cu alte persoane, inclusiv cu soţia V.D., aflata în România: d.1 (12:00:31 (UTC)): merge ceva
s.1 (12:00:55 (UTC)): de la 4 sute în sus
s.1 (12:01:02 (UTC)): până la o miie (comunicare cu C.D. alias D.C. Q3 la data de 5 ianuarie 2012, ora 05:04);
Declaraţiile inculpatului privind practicarea prostituţiei de bunăvoie de către partea vătămată P.R. au fost infirmate prin conţinutul comunicărilor efectuate prin reţeaua informatica y-m, din care rezultă gravitatea vătămărilor produse de inculpat şi mobilul acestei conduite - răzbunare pe victima pentru câştigurile reduse obţinute:
s.1 (01:24:24 (UTC)): ma duc sa vad daca a făcut romanca bani de camera
s.1 (02:06:05 (UTC)): da ia nu vine la mine in camera decat zia
s.1 (02:06:13 (UTC)): de la ora 10 dimineata
s.1(02:06:26 (UTC)): şi la 9 seara pleaca la munca (comunicare cu V.G. Q4 la data de 12 decembrie 2011, ora 19:16);
s.1 (21:02:26 (UTC)): am fost suparat am paralizat-o pe romanca in bataie
s.1 (21:03:09 (UTC)): ma suparat
r.1 (21:03:45 (UTC)): si unde acum
s.1 (21:03:56 (UTC)): e la munca (comunicare cu V.D. alias S. Q4 la data de 28 decembrie 2011, ora 14:06);
r.1 (21:45:20 (UTC)): misepare ca esti suparat
s.1 (21:46:10 (UTC)): da, putin, ca am batut-o pe romanaca iar rau (comunicare cu V.D. alias S. Q4 la data de 30 decembrie 2011, ora 14:51);
s.1 (10:57:57 (UTC)): bn nu am gasit-o numai vine gata ce o data aq plecat ie frica sa mai vina (la data de 31 decembrie 2011, ora 04:00);
La data de 11 decembrie 2011 inculpatul a mărturisit într-o convorbire informatică cât de grav a lovit-o pe partea vătămată pentru că a câştigat puţini bani: "am băgat-o în comă (...)."
La sfârşitul lunii decembrie 2011, inculpatul strânsese o sumă importantă de bani, astfel cum rezulta din convorbirile informatice:
s.1 (23:56:52 (UTC)): pentru judecata am 9 mii - 25 decembrie 2011
Ulterior, în luna ianuarie 2012, inculpatul a mărturisit, într-o conversaţie informatică, suma strânsă până în acel moment:
s.1 (20:40:11 (UTC)): da am 18 mii
s.1 (20:40:25 (UTC)): tai dau pe isti pana ii fac mai multi
s.1 (13:52:08 (UTC)): azi pe cuvand de nu am cumparat inca 2 b.
s.1 (13:52:28 (UTC)): si unu de nu lam luat amanet in 5 mii (comunicare cu C. Q5 la data de 22 februarie 2012, ora 06:57); (...)
s.1 (13:46:59 (UTC)): ca mie imi vena acasa 5 sute pe zii.
În perioada în care au locuit în Germania, inculpatul o lovea permanent, nemulţumit de câştigurile aduse, iar starea de restrângerea libertăţii psiho-fizice a părţii vătămate rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză confirmate şi prin declaraţiile părţii vătămate M.R.
Martorul D.G. a relatat ca inculpatul i-a telefonat şi i-a solicitat să îi trimită bani în Germania, după care a discutat cu P.R., fiica sa vitregă, care plângea. Deşi a plecat în Germania, ea a trimis rudelor sale numai 100 euro, însă dimpotrivă, a solicitat martorului să îi trimită sume cuprinse între 600 - 1000 euro, fiindu-i necesare inculpatului pentru a nu fi arestat sau omorât.
Partea vătămată i-a relatat martorului despre ameninţarea proferată de inculpat la adresa sa, şi anume "îi va scoate inima" dacă îl va reclama organelor de poliţie, iar pe de altă parte acelaşi martor D.G. a confirmat şi ameninţările primite de familie de la inculpat care a transmis că "vor arde ca şobolanii".
În cazul în care inculpatul nu ar fi comis nicio infracţiune asupra părţii vătămate P.R., aceste ameninţări nu au nicio explicaţie, rezultând astfel că în realitate inculpatul avea reprezentarea caracterului ilicit al faptelor comise în raport de această persoană P.R.
Partea vătămată P.R. a sunat familia doar de câteva ori, numai de la un telefon mobil ţinut de inculpatul P.F., şi numai în prezenţa lui, în acest sens fiind şi declaraţia martorului D.G., conform căreia inculpatul era cel care discuta întâi, când solicita să le fie trimise sume de bani, şi apoi îi permitea părţii vătămate să discute şi ea cu familia.
O parte din banii câştigaţi de victimă au fost trimişi în ţară rudelor, prietenilor sau creditorilor inculpatului prin serviciile de transfer internaţional de bani W.U. şi/sau M.G. Banii au fost expediaţi fie de inculpat, fie, mai ales în lipsa sa, de alţi membrii ai grupului infracţional însărcinaţi cu supravegherea părţii vătămate, O.M., o angajată a cazinoului sau fiul său O.A.. P.R.C. a reuşit să trimită doar 100 euro familiei sale, operaţiune confirmată de martorul D.G., soţul mamei acesteia.
S-a arătat că partea vătămată P.R.C. a pus la dispoziţia organelor judiciare un telefon N., la care vorbea cu inculpatul, şi a rezultat din convorbirile stocate, că ea se afla într-o o stare de teroare psiho-fizică, fiind obligată să dea explicaţii întruna inculpatului, îi era teama de reacţia acestuia faţă de suma de bani obţinută, considerată prea mică: "(...) M-ie frica sa vin acasă k ştiu k ma baţi şi ţipi iar la mine fora sa fiu vinovata." - mesaj SMS transmis la data de 19 ianuarie 2012, ora 07:20:44; "Te rog eu nu mai veni atâta drum, k mie frică sa dau ochi cu tn knd eşti nervos " - mesaj SMS transmis la data de 02 februarie 2012, ora 05:44:36; "200 până acum; 400 până acum; 450 până acum zona. Să văd ce mai fac până dimi. X; Mai ami trebuie 10 euro şi avem 500 zâni. X - mesaj SMS transmis la data de 01 februarie 2012, între orele 01:33:24 - 03:44:35.
La data de 19 decembrie 2011 inculpatul a recunoscut, în convorbirea cu utilizatorul informatic "g." că a certat-o pe partea vătămată întrucât i-a remis numai suma de 650 euro, de care era nemulţumit.
În noaptea de 24/25 decembrie 2011 inculpatul i-a spus că trebuia să câştige cel puţin 800 euro ca să nu-şi piardă un ochi, aşa că a cerut să lucreze şi ziua, ceea ce presupunea obligaţia de a preda la recepţie, pentru cameră, o sumă mai mare, de 140 euro. În după amiaza zilei de Crăciun inculpatul a venit la ea la club însoţit de un anume "B." a bătut-o chiar în camera închiriată şi i-a luat toţi banii aşa încât a fost nevoită să continue să lucreze până a putut să-şi plătească camera.
În acest sens a fost convorbirea cu utilizatorul "k.1 ", din data de 25 decembrie 2011 când inculpatul afirma ca partea va câştiga în acea noapte 1000 euro.
S-a reţinut că în noaptea de Anul Nou partea vătămată a declarat ca inculpatul i-a pretins sa câştige de 1200 - 1500 euro cu motivarea că vroia să se întoarcă urgent în România. A rămas astfel în club aproape 24 h şi deşi a reuşit să câştige aproape 1400 euro a fost din nou bătută de inculpat chiar acolo. Ulterior inculpatul a revenit în România pentru câteva zile. La plecarea în România inculpatul a lăsat-o în grija lui "C.", un angajat al clubului, care o supraveghea permanent pe partea vătămată şi îi prelua toţi banii câştigaţi.
Inculpatul s-a întors din România în Germania la data de 10 ianuarie, împreună cu cea de-a doua parte vătămată M.R., cu o cursă T. astfel cum rezulta din cuprinsul tichetului de rezervare găsit în locuinţa sa la percheziţia domiciliară, un bilet pentru care a plătit suma de 250 euro, dar şi lista pasagerilor acelei curse furnizate de Direcţia de Supraveghere şi Controlul Trecerii Frontierei, Serviciul Controlul Trecerii Frontierei Aeroporturi.
S-a reţinut că declaraţiile inculpatului prin care a susţinut că s-a întâlnit întâmplător în Germania cu partea vătămată M.R. sunt nesincere, dovada contrară rezultând din declaraţiile părţii vătămate care a recunoscut că a plecat împreună cu inculpatul din România, dar şi cu un bărbat C.V., numit "V." şi prietena acestuia R.M.A., numita "A.", şi au ajuns în Frankfurt, unde s-au cazat toţi la acelaşi hotel, unde se afla de altfel şi partea vătămată P.R. Declaraţiile părţii vătămate s-a coroborat conform art. 75 C. proc. pen. cu înscrisurile reprezentând lista pasagerilor care au călătorit în data de 10 ianuarie 2012 cu avioanele companiei T. rezultând că toate aceste persoane au călătorit împreună.
Agresiunile comise de inculpat au fost confirmate şi prin declaraţiile părţii vătămate M.: M.R., însă trebuie avut în vedere ca declaraţiile părţii vătămate din cursul urmăririi penale reflecta adevărul, întrucât sunt formulate la un interval de timp apropiat de cel al comiterii infracţiunii, nu au fost afectate de trecerea timpului şi nici de presiunile de orice natură din partea apropiaţilor inculpatului. În cursul cercetării judecătoreşti partea vătămată a recunoscut că a primit bani şi un autoturism de la familia inculpatului în scopul de a schimba declaraţiile în favoarea inculpatului.
Partea vătămată M.R. a declarat că îl cunoaşte de mai mult timp pe inculpat, şi au stabilit să meargă în Germania pentru a fura, nu au vorbit niciodată despre prostituţie. Inculpatul i-a remis suma de 500 RON pentru a o lasă familiei la plecare, apoi au plecat cu avionul împreună, fiind pentru prima data când partea vătămată ieşea din ţară.
Inculpatul a adoptat aceeaşi tactica de împiedicare a părţilor de a fugi, şi anume prin reţinerea actelor de identitate, ceea ce crea o stare de dependenţă socială şi financiară faţă de inculpat, restrângerea libertăţii de mişcare a părţilor vătămate, reprezentând o activitate prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în sensul art. 2 pct 2 lit. e) din Legea nr. 678/2001, activitate care reprezintă o formă de exploatare a unei persoane. Inculpatul nu avea legitimitate de a reţine actele de identitate ale părţilor vătămate.
Multiplele şi gravele lovituri aplicate de inculpat părţii vătămate P.R. au fost confirmate şi prin declaraţiile părţii vătămate M.R., care a susţinut că prima victimă practica prostituţia pentru inculpat, însă acesta o bătea mult, nefiind niciodată mulţumit de suma încasată. O bătea cu pumnii, cu picioarele, a lovit-o cu un scaun de plastic în cap, a ameninţat-o cu un cuţit, iar pe M.R. a lovit-o cu picioarele, cu o brichetă în cap, cu pumnii, picioarele, punând-o să stea în genunchi. Le agresa pe rând pe cele două părţi, P.R. arătând că fiecare venea în ajutorul celeilalte în astfel de momente.
În Germania, inculpatul a continuat să o supravegheze pe partea vătămată P.R.C., să o bată, iar ulterior a început să o acuze că i-ar fi dat 15.000 euro, câştigaţi din practicarea prostituţiei, unui cetăţean italian cunoscut în club, versiune susţinută şi de C.L. zis "G." aflat şi el la Frankfurt, care a afirmat că îl cunoştea pe acel italian. Drept urmare, partea vătămată a declarat ca a fost constrânsă de inculpat să solicite cetăţenilor albanezi proprietari ai clubului să restituie respectiva sumă de bani, considerându-i vinovaţi prin lipsa de supraveghere care a determinat astfel ca ea sa remită cetăţeanului italian suma de bani.
Declaraţia părţii vătămate P.R. a fost în sensul că a bătut-o timp de o noapte întreagă, lovind-o inclusiv cu scaunul în cap, punând-o în genunchi fără dreptul de a se mişca, şi se oprea din aplicarea loviturilor numai când se odihnea. Prezentă la această agresiune a fost şi o altă persoana G., adică C.L., care nu numai că nu l-a împiedicat pe inculpat să adopte această conduită extrem de agresivă, ci dimpotrivă îi spunea inculpatului că toate femeile sunt de moravuri uşoare, ceea ce era de natură să îl încurajeze, îndemnându-l implicit, dar suficient de consistent, în a continua demersul pentru a obţine în mod fraudulos, mincinos suma de 15000 euro de la cetăţenii albanezi proprietari ai localului în care ei erau găzduiţi.
S-a reţinut că inculpatul a condus-o pe partea vătămată la cetăţenii albanezi pentru a le solicita acea sumă de 15.000 euro, însă un angajat al localului a salvat-o, comunicându-i conducătorului localului împrejurarea că ea este victima unei presiuni, fiind constrânsă de inculpat să declare astfel, lucru neadevărat, deoarece era strict supravegheată şi nu avea suficientă libertate pentru a-i da acelui cetăţean italian suma de 15.000 euro.
De asemenea, C.L., zis G., despre care partea vătămată a susţinut că este rudă cu inculpatul, dar nu cunoaşte ce afaceri derula în Frankfurt, a fost prezent la discuţia dintre inculpat şi cetăţenii albanezi, asigurând traducerea comunicărilor, şi luând toate măsurile ca partea vătămată să declare acelor cetăţeni exact ceea ce îi indica inculpatul.
S-a motivat că din probele administrate a rezultat că inculpatul colabora în activitatea de opresiune fizică şi psihică a părţilor vătămate atât cu acei cetăţeni albanezi, în al căror local acestea erau cazate, şi practicau prostituţia, toate sumele de bani revenind inculpatului, el fiind şi cel care stabilea standardele financiare, dar şi cu C.L., numit" G.", acesta având rolul de a le supraveghea în lipsa inculpatului, a condus discuţia cu cetăţenii albanezi în cadrul negocierii privind plata sumei de 15.000 euro, şi tot el a fost cel care i-a condus pe toţi din Frankfurt până în Duisburg, Germania, unde părţile s-au cazat la T.D.
S-a reţinut că părţile vătămate erau permanent controlate uneori erau obligate să se controleze reciproc, erau lipsite de mijloace de comunicare externe, nu aveau acte de identitate, nu vorbeau limba germana.
Partea vătămată M.M.C. a declarat că a fost şi ea bătută de câteva ori de inculpat, a mers la îndemnul inculpatului în clubul unde P.R. practica prostituţia pentru a o verifica asupra cuantumului veniturilor, cu aceasta s-a şi împrietenit ulterior şi au format amândouă un plan pentru a se salva.
S-a motivat că declaraţia părţii vătămate P.R. formulată în cursul judecăţii, dar şi înregistrată audio-video în cursul urmăririi a confirmat constrângerea fizică şi morală exercitată asupra ei de către inculpat, prin loviturile multiple şi grave, înjosirea, desconsiderarea cu care o trata, şi se coroborează cu rapoartele de constatare medico-legală. Astfel, P.R.C. acuza la data examinării - 29 februarie 2012 - cefalee, ameţeli, dureri la nivelul hemitoracelui stâng şi mandibular dreapta însă nu prezenta leziuni traumatice pe cap, trunchi şi membre (conform concluziilor raportului de constatare medico-legală din 08 martie 2012 întocmit de I.M.L. Craiova). Examenul de chirurgie BMF din 29 februarie 2012 indica existenţa unui traumatism maxilo-facial vechi de 3 săptămâni prin agresiune umană (probabil pe baza simptomelor enumerate de victimă), examenele radiologice nu au evidenţiat modificări traumatice osoase la nivelul masivului facial şi mandibulei (examen Rx mandibulă 255/29 februarie 2012) sau la nivelul grilajului costal stâng (examen RX hemitorace stâng 255/29 februarie 2012).
M.M.C.R. prezenta la data examinării - 01 martie 2012 - o zonă hiperpigmentară la pleoapa superioară a ochiului drept ce putea fi urmarea unei leziuni traumatice cu o vechime de circa 2 - 3 săptămâni, produsă prin lovire cu un corp dur. Leziunile au necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri medicale (conform concluziilor raportului de constatare medico-legală din 08 martie 2012).
Inculpatul şi părţile vătămate au plecat la Duissburg, cu un autoturism condus de C.L., unde părţile s-au cazat la domiciliul lui T.D. persoana căreia inculpatul dorea să o "vândă" pe partea vătămată P.R., iar în acest oraş ambele părţi vătămate au fost bătute şi obligate sa practice prostituţia.
Conform declaraţiei aceleiaşi părţi vătămate s-a reţinut ca C.L. s-a reîntors în Frankfurt şi de atunci, nu a mai fost văzut, rezultând astfel ca rolul acestei persoane în ceea ce priveşte obligarea la practicarea prostituţiei s-a finalizat prin transportarea părţilor la Duisburg.
Ambele părţi vătămate au declarat că au fost cazate acasă la T.D. timp de câteva zile, în care P.R. a lucrat într-un club. Ulterior s-au mutat toţi într-o altă locuinţă, iar partea vătămată a continuat să practice prostituţia într-un club, unde a venit şi M.R. pentru a o supraveghea la solicitarea inculpatului.
T.D. a încercat să o cumpere de la inculpat pe M.M.C.R. cu suma de 1000 euro. A renunţat tot din cauza R. care l-a avertizat că-l va denunţa la poliţie.
S-a reţinut că vânzarea părţilor vătămate reprezintă în fapt acte de dispoziţie pe care inculpatul dorea să le încheie având ca obiect fiinţe umane, şi sunt expresia dreptului de proprietate pe care inculpatul era convins că îl exercită asupra acestora. Comportamentul său era străin de normele sociale, etice, umane, şi dimpotrivă corespundea unui tipar străin de regulile de convieţuire socială. Inculpatul dirija şi organiza viaţa părţilor vătămate, pe care le asimila unor obiecte, de aceea intenţiona să efectueze acte de comerţ cu fiinţe umane, aspecte ce confirma scopul special urmărit de inculpat, şi anume exploatarea.
În perioada în care se afla în Germania a încercat prin conversaţiile informatice să racoleze şi alte persoane să vină în Germania, astfel că la data de 18 ianuarie 2012, în convorbirea informatică cu utilizatorul "a.1" i-a spus acesteia că poate să "fure sau să stea la semafor".
Pentru a se întoarce în România, partea vătămată P.R.C. l-a convins că o să-l ajute să devină proprietar pe apartamentul mătuşii ei, iar la rându-i, partea vătămată M.M.C.R. i-a spus inculpatului că putea obţine de la o cunoştinţă, în casa căreia lucrase ca menajeră, bani şi bunuri de valoare.
Au ajuns toţi în Bucureşti la data de 13 februarie 2012, cu o cursă W. ce plecase din Dortmund, listă de pasageri confirmată de compania aeriană - au înnoptat din cauza condiţiilor atmosferice neprielnice în locuinţa unor rude ale inculpatului, apoi a doua zi, au ajuns în Craiova. Inculpatul a fost convins de partea vătămată M.M.C.R. să le lase singure, întrucât susţinea că trebuia să fie ajutată să escaladeze o fereastră pentru a obţine bunurile promise ca existente în casă.
Imediat ce au reuşit să se îndepărteze de inculpat, cele două victime au fugit acasă la R. Inculpatul le-a urmat însă acolo, a intrat în locuinţă şi a luat-o cu el pe P.R.C., însă în momentele precedente s-a reuşit apelarea telefonică a organelor de poliţie.
În stradă a chemat un taxi, condus de martorul Ş.M., iar victima a reuşit să-l convingă că va procura actele apartamentului, îndeplinindu-şi astfel promisiunea făcută. Inculpatul a coborât în faţa unui parc iar partea vătămată şi-a continuat drumul cu acel autoturism taxi, iar după ce şi-a achiziţionat o cartelă de telefon, a mers la o staţie de microbuze din apropiere de unde a luat un astfel de mijloc de transport până la locuinţa sa din com. Daneţi.
Cartela telefonică a montat-o asupra unui telefon pe care îl luase de la inculpat, mijloc material de probă marca N. pe care l-a pus la dispoziţia organelor judiciare.
Inculpatul a căutat-o mai întâi la locuinţa bunicii şi mătuşii ei, unde a creat panică, astfel că rudele părţii vătămate au formulat la poliţie o plângere împotriva sa, dar şi acasă, în com. Daneţi.
S-a reţinut că în mai multe comunicări telefonice sau prin intermediul aplicaţiei informatice y-m, inculpatul a încercat, prin ameninţări sau promisiuni, să o determine pe partea vătămată să-şi retracteze declaraţiile formulate în cauză penală înregistrată la D.I.I.C.O.T. Craiova.
Inculpatul nu are permis de conducere, a şi fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) (fostul art. 78 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, însă a continuat să conducă pe drumurile publice un autoturism O., un altul marca B., culoare gri, în anul 2012, aşa cum au declarat martorii C.A.M. şi V.M.L. sau autoturismul F.M., ultima oară în noaptea de 19/20 martie 2012, acţiune filmată/fotografiată de echipele de supraveghere operativă ce au pus în executare autorizaţia de înregistrări în mediu ambiental din 02 martie 2012 emisă de Tribunalul Dolj).
Declaraţia dată de martorul M.P.B., concubinul lui M.M.C.R., în cursul urmăririi penale a fost elocventă. A declarat ca la câteva zile după plecarea inculpatului şi a părţii vătămate în Germania - inculpatul promisese că-i va găsi R. de muncă, cheltuielile de deplasare urmând a-i fi restituite de victimă din salariu - a vizitat-o acasă pe mama inculpatului, întrucât acesta nu mai dădea niciun semn, dar a aflat că nici ea nu ştia nimic. Inculpatul l-a sunat abia după o săptămână când i-a spus că partea vătămată era bine dar era plecată şi de aceea nu o putea da la telefon. A încercat să-l mai sune, i-a trimis mesaje, dar inculpatul nu l-a lăsat să vorbească.
S-a reţinut că la sfârşitul lunii ianuarie a discutat cu partea vătămată, când l-a sunat şi, plângând, i-a spus că era bătută de inculpat, nu putea să vorbească prea mult şi i-a cerut bani să se întoarcă acasă. Şi inculpatul i-a cerut bani pentru întoarcerea R. aşa că i-a trimis prin W. suma de 60 euro, bani expediaţi de M.R, pe numele inculpatului, aşa cum acesta solicitase în mod imperativ. Când au ajuns acasă R. şi Ro. erau speriate, spuneau că au fugit de inculpat, care le ameninţase şi le ţinuse sechestrate.
Martorul M.P.B. a precizat în cursul urmăririi penale ca el şi partea vătămată M.R., concubina sa, au primit bani, în jur de 200 - 300 euro, şi un autoturism F., culoare gri, cu volan pe dreapta, cel cu care inculpatul a circulat în preziua reţinerii sale de către organele de urmărire penală, ca să-şi retragă declaraţia. Deşi a susţinut că niciunul dintre ei nu a dorit să procedeze conform cerinţelor familiei inculpatului, în cursul judecăţii declaraţia aceluiaşi martor a fost evident părtinitoare, martorul negând toate împrejurările cu efecte negative asupra situaţiei juridice a inculpatului, pe care le-ar fi declarat în cursul urmăririi penale, declaraţia sa fiind formulată pro cauza.
S-a reţinut că retractarea declaraţiei acestui martor în cursul judecăţii nu poate fi corespunzătoare adevărului, întrucât nu este temeinic motivată, iar din coroborarea tuturor probelor administrate în cursul procesului penal rezultă că ea nu exprima adevărul. O dovada suplimentară că declaraţia martorului din cursul urmăririi penale exprima adevărul, iar cea din cursul cercetării judecătoreşti este lipsită de sinceritate, a constituit-o chiar recunoaşterea sa în sensul că deşi este analfabet, totuşi declaraţia i s-a citit, a fost de acord cu conţinutul sau, care s-a şi consemnat întocmai, şi nu a fost constrâns fizic sau moral sa declare.
Tribunalul a constatat că în drept, fapta inculpatului P.F. de a recruta, transporta şi caza la diferite intervale de timp, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada noiembrie 2011 - februarie 2012, părţile vătămate P.R.C. şi M.M.C.R. prin inducere în eroare, şi anume promisiuni de convieţuire şi asigurarea unui loc de muncă, posibilitatea obţinerii unor venituri din furturi, abuzând de starea de vulnerabilitate socială, economică şi chiar şi educaţională, dar şi prin constrângere fizică şi morală - ameninţări cu uciderea victimelor sau a rudelor apropiate, părinţi şi copii - în scopul exploatării lor sexuale - obligarea la practicarea prostituţiei în diferite cluburi din Frankfurt şi Duisburg, Germania, activităţi săvârşite împreună cu alte persoane, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni continuate de trafic de persoane (majore) prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a motivat că în ceea ce priveşte reţinerea formei agravate prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 este determinată de contribuţiile pe care alte persoane le-au avut la transportarea, cazarea, constrângerea şi exploatarea celor două părţi vătămate. Astfel, C.L., zis G. a facilitat constrângerea fizică şi morală a părţilor vătămate, prin supravegherea, comunicarea unor informaţii despre comportamentul lor, fiind prezent la agresiunile exercitate de inculpat, fără a lua nicio măsură, a asigurat traducerea discuţiei purtate cu cetăţenii albanezi deţinători ai clubului din Frankfurt când s-a solicitat suma de 15.000 euro pe care partea vătămată P.R. ar fi remis-o cetăţeanului italian. Aceeaşi persoană a asigurat transportul părţilor în localitatea Duissburg la domiciliul lui T.D. S-a apreciat că acesta din urmă a asigurat cazarea părţilor vătămate în locuinţa sa pentru câteva zile, cunoscând scopul urmărit de inculpat, dovada fiind intenţia sa de a cumpăra partea vătămată M.R. Totodată s-a reţinut că inculpatul a beneficiat şi de ajutorul cetăţeanului albanez numit B., care a asigurat cazarea ambelor părţi vătămate în clubul sau în scopul practicării prostituţiei, le supraveghea, furnizând inculpatului informaţii despre efectele financiare ale activităţii derulate.
S-a reţinut că din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul a acţionat faţă de părţile vătămate prin mijloace care au înfrânt libertatea de voinţă şi conştiinţă a acestora, atât prin ţinerea lor sub strictă supraveghere, fără a avea libertate de mişcare cât şi prin violenţele exercitate asupra lor, pentru a le inspira temere, în cazul în care s-ar opune exploatării sexuale.
S-a motivat că obligarea părţilor vătămate la practicarea prostituţiei a rezultat din totalul probelor administrate în cauza. Declaraţiile ambelor părţi vătămate care au relatat modul în care inculpatul le-a terorizat fizic şi psihic sunt confirmate atât prin cele două rapoarte de constatare medico-legală care au susţinut existenţa unor vătămări ale integrităţii corporale şi sănătăţii datând din perioada în care acestea s-au aflat în Germania împreună cu inculpatul, dar şi din conţinutul comunicărilor telefonice şi informatice interceptate şi înregistrate de organele judiciare atât în perioada când s-a derulat activitatea infracţională, dar şi ulterior.
Partea vătămată P.R.C. a comunicat cu inculpatul după data de 15 februarie 2012, fie telefonic, fie pe internet (de pe adresa de messenger "r."), când inculpatul a recunoscut agresiunile fizice şi psihice exercitate asupra ei:
F. - R.! (...) tu erai conştientă că meriţi şi erai conştientă că o să te omor (...)". (convorbire telefonică purtată de inculpatul P.F. cu partea vătămată P.R.C., la data de 05 martie 2012, la ora 16:13:33);
F. (...) Te-am bătut, aşa e, te-am bătut (...)
F. - 40 de pumni şi 100 de picioare ţi-am dat.
F. - Am timp dacă vreau să-ţi fac rău. Peste 20 de ani, peste 7 ani, peste 5 săptămâni. Nu ştii când dăm ochii unul cu altul.
S-a reţinut că în conţinutul acestor comunicări inculpatul a recunoscut, fără echivoc violenţele pe care le-a exercitat asupra celor două persoane. Astfel, în convorbirea telefonică din data de 05 martie 2012, când partea vătămată P.R. i-a reproşat că "a omorât-o în bătaie", inculpatul nu a negat în niciun mod, ci a încercat să ofere o justificare. În aceeaşi zi de 05 martie 2012 inculpatul, la ora 22,12, deci în cursul nopţii, a mers la domiciliul mamei părţii vătămate din comuna Daneţi, jud. Dolj, în scop de răzbunare pentru refuzul acesteia de a se întâlni. Acest fapt relevă presiunea deosebită pe care inculpatul o exercita asupra acestei părţi vătămate, în împrejurarea în care acesta refuză să discute, cu el, spunându-i că trebuie să îşi revină după agresiunile suferite, iar inculpatul dorea ca ea să declare în favoarea sa la organele judiciare care îl şi interpelaseră. În cursul aceleiaşi nopţi de 05 martie 2012 inculpatul a continuat să facă presiuni asupra lui P.R. şi să o ameninţe cu represalii dacă va persista în refuzul de a merge la poliţie pentru a retrage declaraţiile formulate împotriva inculpatului.
Asemenea presiuni fizice şi psihice exercitate de inculpat îşi găsesc raţiunea numai în dorinţa acestuia de a împiedica aflarea adevărului cu privire la împrejurările în care s-a efectuat deplasarea lor împreună în Germania, şi de a oferi o altă variantă activităţii sale ilegale, deci de a ascunde activităţile de recrutare, transportare, cazare în vederea exploatării prin practicarea prostituţiei. Această conduită a inculpatului nu şi-ar găsi explicaţia dacă părţile vătămate ar fi practicat prostituţia de bunăvoie, astfel cum se susţine în apărare.
Reţinerea de către inculpat a actelor de identitate ale ambelor părţi vătămate constituie o modalitate de împiedicare a libertăţii de mişcare a acestor persoane, imposibilitatea acestora de a se identifica inclusiv în faţa organelor judiciare într-o eventuală reclamaţie formulată împotriva sa, activităţi de natură a se circumscrie altor forme de constrângere la care se face referire, din punct de vedere al laturii obiective a infracţiunii, în cuprinsul reglementării din art. 12 din Legea nr. 678/2001. Actele de identitate ale părţii vătămate P.R. se aflau în posesia inculpatului şi ulterior revenirii în România, astfel cum rezulta din mărturisirea acestuia din conţinutul convorbirii telefonice din data de 19 martie 2012.
S-a arătat că distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. este stabilită prin Decizia în interesul legii nr. 16/2007 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că aceasta este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele încriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.
S-a reţinut că în situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.
Atitudinea de negare de către inculpat a acţiunilor agresive de reprimare a libertăţii fizice şi psihice a celor două părţi vătămate nu este suficientă pentru reţinerea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 C. proc. pen., întrucât, chiar dacă beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să dovedească nevinovăţia (art. 66 C. proc. pen.), revenind organelor judiciare sarcina administrării probelor în dovedirea vinovăţiei acestuia (art. 4, 62, 65 C. proc. pen.), se remarcă existenţa unui drept şi a unei obligaţii procesuale corelative constând în probarea lipsei de temeinicie a probelor de vinovăţie.
S-a reţinut că inculpatul, în declaraţiile formulate, a negat orice implicare în practicarea actelor de prostituţie de către părţile vătămate, mai mult, cu partea vătămată M.M.R. a susţinut că doar s-a întâlnit întâmplător în avion şi ulterior în Germania, însă această atitudine procesuală este în contradicţie chiar cu cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor, întrucât solicitând aplicarea prevederilor art. 329 C. pen., şi-a asumat implicit şi contribuţia la practicarea actelor de prostituţie de către părţile vătămate, negând doar actele de agresiune sau constrângere exercitate asupra lor.
La individualizarea pedepsei tribunalul a reţinut următoarele: Inculpatul nu a avut o conduită sinceră, a negat săvârşirea infracţiunilor, dar a şi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea părţilor vătămate prin ameninţări adresate părţii vătămate P.R. şi o înţelegere frauduloasă cu partea vătămată M.M.R., căreia i-a dat bani şi un autoturism pentru a-şi retracta declaraţiile, operaţiune intermediată de membrii familiei sale, în special mama sa.
Este o fire violentă, declaraţiile martorilor V.R., H.M.C., U.C. şi U.G. fiind revelatoare din punct de vedere al agresivităţii cu care acţionează, doreşte să cunoască alte persoane, în special femei chiar şi prin forţă şi impunere, iar în situaţia acestor martori a apelat şi la ameninţări pentru a-şi atinge telul.
A săvârşit infracţiunile în stare de recidivă postexecutorie (art. 37 lit. b) C. pen.) atrasă de o condamnare la o pedeapsă rezultantă de 2 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 2330 din 14 octombrie 2008 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin nerecurare, pentru săvârşirea unor infracţiuni rutiere - art. 78 alin. (1) şi art. 86 alin. (1) din O.U.G. 195/2002. Inculpatul a executat fracţia de pedeapsă în intervalul 24 aprilie 2008 - 01 decembrie 2009, dată la care a fost liberat condiţionat cu un rest de pedeapsă de 143 zile.
Inculpatul a fost condamnat în minoritate la o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni pentru tâlhărie, furt şi infracţiuni rutiere, iar ca persoană majoră are o condamnare de 5 ani pentru violare de domiciliu şi tentativă de omor.
A fost arestat în Spania pentru vagabondaj, distrugere şi furt (în 2002) sau tâlhărie (2007). A fost emis pe numele său un mandat de arestare naţional pentru tâlhărie, la data de 20 decembrie 2010 - adresa I.G.P.R. - C.C.P.I. - Uniunea Naţională Europol nr. 1299109/UNE/IC-l048906-l-9 din 23 august 2012. A fost urmărit naţional de judecătorul de instrucţie nr. 6 din Arganda del Rey/Madrid pentru spargere din locuinţă (Dosar nr. 1779/07), urmărit local de către judecătorul de instrucţie nr. 2 din Tarancon în Dosarul nr. JF/14/08 sau de Judecătorul de instrucţie nr. 19 din Madrid 1098/08.
După întoarcerea din Germania, inculpatul a încercat, direct sau prin intermediari, o înţelegere frauduloasă cu P.R.C., i-a adresat ameninţări, a exercitat presiuni în încercarea de a o determina să-şi reconsidere poziţia, să renunţe la o eventuală intenţie de a-l trage la răspundere penală pentru faptele sale, acţiuni ce se circumscriu scopului zădărnicirii aflării adevărului:
s.1 (20:46:16 (UTC)): R. mi-ai facut reclamaţie la politie.
s.1 (20:48:19 (UTC)): cat iau adresa de mata şi tot te gasesc
s.1 (20:48:39 (UTC)): ori iau 20 ori 25 esti nebuna si nu te las in pace (comunicare cu P.R.C., alias. R.1, la data de 1 martie 2012 13:49);
s.1 (21:21:29 (UTC)): tu nu intelegi ca m-a chemat garda acolo că am reclamatie de la P.R.
s.1 (21:21:34 (UTC)): eşti nebuna.
s.1 (21:22:02 (UTC)): ca decat sa iau 20 de ani fora sat fac nimic sa moara familia mea daca nut smuls inima şi iau 25 (comunicare cu P.R.C., alias R. la data de 1 martie 2012 14:26);
r.1 (21:31:16 (UTC)): termino te rog si nu ami mai ameninta familia.
s.1 (21:32:40 (UTC)): acum miai mai facut si reclamatie esti sadica ca nu scapi zau sa iau şi o suia de anii
s.1 (21:33:20 (UTC)): nu sti ca în urma mea raman un milion de persoane (comunicare cu P.R.C., alias R. la data de 1 martie 2012 14:38);
s.1 (21:48:01 (UTC)): (...) maine dimineata ma duc la politie daca sant retinut sa moara familia mea in tro ora de nu o muri familia ta sti ca fratemeu are acte de nebun.
s.1 (21:50:50 (UTC)): vino sa mergi cu mine la garda sa dai declaratie inaintea (comunicare cu P.R.C., alias R. la data de 5 martie 2012 14:53);
s.1 (14:16:30 (UTC)): tu crezi ca iau 20 de ani de puscarie si ramai in viata tu su familia (comunicare cu P.R.C., alias R. la data de 6 martie 2012 07:20);
s.1 (14:23:14 (UTC): (...) sa moara framilia mea in seara asta daca nut distrug toata familia
s.1 (14:23:42 (UTC): mut cer nimic decat sa mersem la sarda sa intorci declaratia
s.1 (14:41:12 (UTC)): bn spunei daca vrea sa nu mai am nimic cu ia
s.1 (14:41:22 (UTC)): sami dea 3 mii de euro
s.1 (14:41:28 (UTC): si nu mai am nimic cu ia
În perioada 01 - 02 martie 2012 partea vătămată îi reaminteşte inculpatului că "a trăit destul în teroare (...) nu mi-ai dat şansa sa fug din teroarea ta", şi îşi exprima dorinţa de a trăi liniştită, fără a se mai ascunde de inculpat. Aceste convorbiri exprimă agresivitatea de care este capabil inculpatul, dorinţa acestuia de a se răzbuna şi de a-şi impune dorinţa cu orice preţ.
Instanţa de fond a reţinut că principiul individualizării sancţiunilor de drept penal priveşte deopotrivă stabilirea şi aplicarea acestor sancţiuni, precum şi adaptarea acestora în funcţie de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea făptuitorului.
Pedeapsa, pe lângă funcţia de constrângere pe care o exercită asupra inculpatului, îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate şi de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale acestuia.
Funcţia de exemplaritate a pedepsei se manifestă şi decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârşită o infracţiune.
Individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Astfel la individualizarea pedepsei instanţa a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute în dispoziţiile art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă de 10 de ani închisoare, orientată deci spre mediu, având în vedere: dispoziţiile părţii generale a părţii generale a Codului penal privind starea de recidivă postexecutorie în care se afla la momentul săvârşirii faptei, inculpatul fiind anterior condamnat pentru săvârşirea multor infracţiuni, printre care: violenţă - tentativă de omor, tâlhărie; limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială pentru această infracţiune, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, definite prin agresivitate, vulgaritate, disponibilitate de a recurge chiar la acţiuni de intimidare şi vătămarea a integrităţii corporale a persoanelor care nu se supuneau lui; forma de infracţiune continuată care reprezintă o stare de agravare facultativă a pedepsei.
S-a ţinut cont şi de pericolul social grav al faptei săvârşite, determinată de exploatarea părţilor vătămate în Germania, deci activitatea infracţionala a dobândit valenţe internaţionale, conlucrarea multor persoane alături de inculpat la realizarea acţiunilor ce se circumscriu laturii obiective a infracţiunii, aspect care a şi determinat reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Instanţa de fond a constatat că o pedeapsă orientată spre mediu se impune având în vedere atât trecutul infracţional al inculpatului, infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat înregistrând o ascensiune din punct de vedere al gravităţii, dar şi necesitatea prevenirii în viitor a săvârşirii unor noi infracţiuni, prin raportare la agresivitatea fizică, psihică şi verbală de care dă dovadă inculpatul.
S-a reţinut că natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite atrag necesitatea aplicării pedepsei accesorii şi complementare prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen., pedeapsa complementară pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, inculpatul dovedind că este nedemn pentru exercitarea acestor drepturi publice, prin atitudinea de dispreţ pe care a avut-o faţă de drepturile fundamentale ale părţilor vătămate şi faţă de autoritatea publică.
În ceea ce priveşte măsurile preventive dispuse în cauză s-a constatat că inculpatul P.F. a fost reţinut 24 h în intervalul 20 martie 2012 ora 17:20 - 21 martie 2012, ora 17:20 în temeiul art. 143 - 144 C. proc. pen. rap. la art. 148 alin. (1) lit. b), e) şi f) C. proc. pen. cu aplic. art. 136 alin. (1) şi (8) C. proc. pen. Prin încheierea din data de 21 martie 2012 (în Cauza penală nr. 3493/63/2012) Tribunalul Dolj a dispus arestarea sa preventivă pe o durată de 29 de zile, măsura preventivă fiind prelungită în cursul urmăririi penale şi apoi menţinută în cursul judecaţii, conform art. 3002 rap la art. 160b C. proc. pen. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dispus deducerea duratei reţinerii şi arestării preventive din data de 20 martie 2012 la zi. În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, având în vedere natura şi gravitatea deosebită a infracţiunii, conduita anterioară a persoanei sale, aplecarea de care a dat dovadă spre orice activităţi agresive fizice, psihice şi verbale, eforturile depuse şi chiar reuşite (cazul martorului M.P.B.) de a deturna procesul de la finalitatea sa legală, prin influenţarea conţinutului informativ al unor probe, toate aceste aspecte dovedind gravitatea pericolului pentru ordinea socială a prezenţei inculpatului în comunitate.
Sub aspectul laturii civile s-a reţinut că părţile vătămate P.R.C. şi M.M.C.R. nu s-au constituit părţi civile în cauză, indicând că nu formulează pretenţii băneşti de la inculpat pentru suferinţele fizice şi morale pricinuite.
S-a constatat că inculpatul se referea în comunicările pe messenger la achiziţionarea a două autoturisme B., a unui ATV, a telefonului mobil N. ajuns până la urmă în posesia victimei, la plata datoriilor către P.G.A. (P.) - cel puţin 500 euro din cei 1000 datoraţi, S.F.G. şi un anume "F." - neidentificat cert. A trimis bani rudelor sale P.M. - "B." şi S.Z. - "E." sau concubinei sale V.D. prin W. şi a venit acasă, de Anul Nou 2012, cu o mare sumă de bani (din care a plătit biletele de avion pentru el şi partea vătămată M.M.C.R.).
La data de 25 decembrie 2011, ora 17:03, într-o comunicare pe messenger cu concubina sa V.D. alias S.s. afirmase că avea deja strânşi 9000 euro pentru un alt proces.
În convorbirile informatice la data de 06 ianuarie 2012 cu utilizatorul n.1, inculpatul îl stimulează pe acesta de a veni în Germania, spunându-i că se poate câştiga din practicarea prostituţiei între 500 - 1000 euro pe zi, comunicare de natura a confirma declaraţiile părţii vătămate P.R. privind sumele de bani pe care le-a câştigat.
Inculpatul discuta cu utilizatorul id-ului T.1 căruia îi preciza că deţinea şi îi putea da acestuia suma de 18. 000 euro la data de 20 ianuarie 2012.
Coroborând, conform art. 75 C. proc. pen., declaraţia părţii vătămate P.R.C. cu privire la sumele de bani câştigate (între 300 şi 1000 euro pe noapte) cu datele care au rezultat din comunicările efectuate de inculpat prin reţeaua y-m, rezulta că suma totală încasată de inculpat prin obligarea celor două părţi vătămate P.R. şi M.R. la practicarea prostituţiei este de 25000 euro, sumă ce a fost confiscată în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 lit. e) C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, s-au reţinut următoarele:
Infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind criminalitatea organizată reprezintă o formă a pluralităţii de făptuitori, şi anume pluralitate constituită. În cazul pluralităţii constituite, pericolul social este generat de ceea ce îşi propun membrii asocierii să săvârşească în viitor, astfel, pericolul social al pluralităţii constituite este independent de pericolul social al infracţiunii ce constituie scopul asocierii.
Normele de încriminare a pluralităţii constituite sunt "delicta sui generis" întrucât sancţionează o activitate pregătitoare, premergătoare în raport cu infracţiunea care constituie scopul asocierii, legiuitorul incriminând-o indiferent de efectiva realizarea infracţiunilor care constituie scopul asocieri.
Întocmai ca şi pluralitatea naturală, nici cea constituită nu este reglementată în partea generală a Codului penal, ci există sub forma unor incriminări distincte, autonome, din partea specială a Codului penal sau din legi speciale, cum este cazul infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate a fost adoptată Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003 reglementând măsuri specifice de prevenire şi combatere a criminalităţii organizate la nivel naţional şi internaţional. În cuprinsul acestei legi, în art. 2 este definit "grupul infracţional organizat" ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
Conform art. 7 din Legea nr. 39/2003 iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.
Criminalitatea organizată are în vedere o faptă ilicită comisă de o organizare criminală, definită ca o asociaţie structurată, de mai mult de trei persoane, formată în timp şi acţionând într-o manieră concertată în vederea comiterii de infracţiuni pentru care se prevede o pedeapsă privativă de libertate cu limita maximă de cel puţin 5 ani ori cu o pedeapsă mai gravă, aceste infracţiuni constituind un scop în sine sau un mijloc pentru a obţine unele avantaje patrimoniale.
Incriminarea activităţii de constituire a unui grup infracţional apare ca o excepţie de la principiul neîncriminării actelor preparatorii în dreptul penal român; aceasta, deoarece, lupta în contra criminalităţii trebuie să lovească manifestările criminale, chiar în forma lor embrionară, în aşa fel încât pericolul latent, pe care îl conţin aceste manifestări, să fie împiedicat de a evolua către un rău efectiv.
Gravitatea acestor grupări este dat de caracterul lor organizat, constând în existenţa unor structuri ierarhizate (conducători şi subordonaţi), diviziunea muncii (fiecare primeşte atribuţii specifice), program de activitate (stabilirea în amănunt a modului în care se va acţiona), sistemul de adunare a informaţiilor, pregătirea activităţilor ulterioare, specifice fazei de salvare (înţelegeri prealabile cu cei ce vor servi drept tăinuitori sau favorizatori) etc.
Din punct de vedere al elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, sub aspectul laturii obiective, elementul material se realizează prin una sau mai multe acţiuni alternative raportate la un grup infracţional organizat:
Acţiunea de "iniţiere" constă în efectuarea demersurilor iniţiale, de promovare şi realizare a propunerilor care se fac mai multor persoane de a trece la constituirea unei asociaţii sau grupări. Instigarea la constituirea asociaţiei sau grupări echivalează cu iniţierea, ceea ce are semnificaţia unei activităţi de executare efectivă şi nemijlocită a activităţii încriminate.
"Aderarea" este acea acţiune prin care o persoană sau mai multe se alătură grupului infracţional deja constituit, în scopul realizării obiectivului infracţional al acestuia, cunoscut şi acceptat în prealabil.
Acţiunea de sprijinire sub orice formă constă în ajutorul pe care îl acordă una sau mai multe persoane unei grupări existente, cunoscând scopul ilicit al existenţei acestora, ajutor care poate fi material sau moral şi care poate îmbrăca cele mai diverse forme, legea neprevăzută în mod limitativ formele concrete pe care acesta le poate îmbrăca.
Acţiunea de constituire are în vedere crearea efectivă a grupării, realizarea acordului de voinţă în sensul creării grupului organizat, cu o structură şi un plan bine stabilite, în scopul realizării obiectivului propus, respectiv săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni grave.
Prin acţiunea de a asocia trebuie înţeleasă activitatea de constituire, prin consensul mai multor persoane, a unui nucleu autonom, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi aduce la îndeplinire săvârşirea de infracţiuni, indiferent dacă obiectivul care a determinat asocierea se realizează sau nu din punct de vedere faptic.
Activitatea de asociere înseamnă o pluralitate constituită de făptuitori supuşi unei discipline interne, unor anumite reguli privind ierarhia, rolurile membrilor şi planurile lor de activitate.
Consensul intervenit între subiecţii activi în urma asocierii trebuie să fie neechivoc atât în privinţa existenţei acesteia, cât şi sub aspectul scopului urmărit, adică săvârşirea de infracţiuni.
Întrucât constituirea unui grup infracţional organizat reprezintă prin ea însăşi o infracţiune, urmarea imediată a acţiunii ce constituie elementul său material nu îşi schimbă conţinutul în cazul realizării scopului grupului, adică prin comiterea infracţiunii sau infracţiunilor programate; acestea constituie infracţiuni de sine stătătoare şi atrag răspunderea făptuitorilor, în concurs cu aceea pentru infracţiunea de asociere.
Legătura de cauzalitate dintre faptele care pot constitui elementul material al infracţiunii şi urmarea socialmente periculoasă imediată nu trebuie dovedită, fiind prezumată de lege, deoarece săvârşirea oricăreia dintre acţiunile încriminate duce în mod implicit la producerea rezultatului avut în vedere de către legiuitor.
Toate modalităţile alternative de realizare a laturii obiective din conţinutul infracţionale prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 denotă că fapta încriminată poate fi comisă numai cu intenţie directă, caracterizată de scopul urmării de către fiecare subiect activ, respectiv comiterea de infracţiuni.
Potrivit normei care o încriminează, pentru a exista această infracţiune în forma unei pluralităţi constituite trebuie să existe o grupare de persoane, o organizare specială a acesteia şi un program infracţional ce urmează să fie realizat de membrii acestei grupări.
Aceasta înseamnă că poate fi reţinută infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi poate fi angajată răspunderea penală numai atunci când probatoriul administrat denotă, fără dubiu, că mai multe persoane au înfiinţat o grupare pentru a comite în viitor infracţiuni grave, după o prealabilă organizare cu stabiliri de ierarhii, împărţiri de sarcini sau responsabilităţi interne şi planificarea minuţioasă, în detaliu, a activităţilor infracţionale ce urmează să fie întreprinse.
Pentru existenţa pluralităţii constituite se cer îndeplinite mai multe condiţii:
a) gruparea. Este necesară existenţa unei grupări de minimum trei persoane, în funcţie de natura şi numărul infracţiunilor proiectate.
b) înţelegerea. Această condiţie presupune existenţa, sub aspect subiectiv, a unui acord între membrii asociaţiei sau grupării, în sensul voinţei lor de a coopera în cadrul asocierii în vederea realizării scopului pentru care aceasta a fost creată, respectiv pactum sceleris cu referire la gruparea infracţională şi affectio societatis cu privire la conştiinţa şi voinţa subiecţilor de a face parte dintr-o organizaţie interzisă;
c) programul. Această condiţie vizează scopul înfiinţării grupării, respectiv cel al săvârşirii unor infracţiuni grave, acestea purtând denumirea de infracţiuni program.
d) durata. Pentru a exista pluralitatea constituită, asocierea trebuie să aibă o anumită durată, respectiv să aibă o alcătuire durabilă, iar membrii grupului să fie legaţi între ei pe un timp oarecare. Astfel, nu orice asociere întruneşte condiţiile unei pluralităţi constituite.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul realizării oricăreia dintre modalităţile alternative specifice laturii obiective, nefiind condiţionată de realizarea scopului în vederea căruia, a fost înfiinţată asocierea, adică de săvârşirea infracţiunii sau infracţiunilor care sunt vizate în programul acesteia.
Simplul fapt al comiterii în comun a uneia sau mai multor infracţiunii, chiar dacă făptuitorii se întâlnesc în prealabil şi discută cum să procedeze şi aportul fiecăruia, nu justifică reţinerea în sarcina lor şi a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, conform art. 7 din Legea nr. 39/2003, ci doar a infracţiunii sau infracţiunilor comise prin contribuţia lor comună.
În cauza penală dedusă judecaţii, există doar participaţia penală, adică pluralitatea ocazionala, iar discuţiile dintre inculpat şi alţi contributori, anterioare sau concomitente săvârşirii faptei, cu privire la locul, modul, mijloacele de săvârşire, contribuţia fiecăruia, au semnificaţia realizării legăturii subiective dintre participanţi - condiţie sine qua non a acestei forme a pluralităţii penale -, inculpatul urmând să răspundă doar pentru infracţiunea comisă împreună, nu şi pentru cea reglementată de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Trebuie realizată o diferenţiere clară între participarea ocazională la comiterea unei infracţiuni şi constituirea unui grup infracţional organizat, acesta din urmă constituind o infracţiune autonomă, de sine stătătoare, şi nu doar o participare întâmplătoare sau contextuală la săvârşirea unei infracţiuni.
Există pluralitatea ocazională atunci când fapta prevăzută de legea penală, deşi putea fi săvârşită de o singură persoană, a fost totuşi realizată prin cooperarea mai multor persoane, această cooperare fiind determinată de felul în care a fost concepută, pregătită şi executată fapta penală.
În fapt, chiar şi în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că existenţa şi întinderea grupului infracţional organizat nu au fost pe deplin stabilite.
Comunicările inculpatului prin intermediul aplicaţiei informatice y-m nu au furnizat date şi despre existenţa grupului infracţional organizat, structura sa pe verticală şi orizontală, scopul constituirii, conţinutul planului şi identitatea membrilor.
În actul de sesizare s-a menţionat că, de cele mai multe ori datorită caracterului virtual al comunicării şi fără concursul inculpatului nu se poate determina o identitate deplină între interlocutori şi titularii conturilor de poştă electronică/messenger.
Convorbirile/comunicările telefonice interceptate şi înregistrate în cauză fac dovada interesului inculpatului pentru diferite persoane de sex feminin, a presiunilor exercitate asupra părţii vătămate P.R.C. prin ameninţări, insulte, limbaj vulgar, însă nu dovedesc existenţa unui grup infracţional organizat al cărui scop este exploatarea sexuală a unor persoane.
Declaraţiile martorilor cu identitate protejată P.M., P.E. şi P.I. nu au constituit probe concludente şi utile cu privire la existenţa şi structura grupului infracţional organizat, întrucât fac referire la diverse activităţi ilegale desfăşurate de inculpat sau alte persoane cunoscute acestuia, activităţi care deşi ar fi similare, şi anume supravegherea unor persoane de sex feminin pentru practicarea prostituţiei, nu dovedesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Martori cu identitate protejată au recunoscut din fişele de evidenţă informatizată a persoanei mai multe persoane de sex feminin care ar fi consimţit la practicarea prostituţiei şi care uneori ar fi fost agresate de inculpat sau de alte persoane cunoscute de acesta. Nu exista însă dovezi ale unei ierarhii organizatorice, a unei discipline de grup, sau a unor roluri prestabilite între inculpat şi ceilalţi făptuitori în scopul comun, unic şi simultan al exploatării sexuale a unui grup de persoane, de a căror existenţă să fie toţi conştienţi.
Existenţa unor relaţii de rudenie între inculpat şi persoanele considerate membri ai grupului, sau existenţa unor convorbiri informatice cu acestea a denotat existenţa unor raporturi apropiate, a unor interese similare, însă nu dovedesc supunerea unei ierarhii specifice grupului infracţional organizat
Specific infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este existenţa unui scop comun tuturor membrilor grupului infracţional, urmărit sau chiar şi realizat concomitent, întrucât eforturile membrilor trebuie canalizate în aceeaşi direcţie. În acest sens, trebuie observat că nu există probe, că persoanele indicate în rechizitoriu practicând prostituţia în favoarea inculpatului ar fi procedat în acest mod în favoarea întregului grup pretins existent, considerat ca entitate unică, în aceeaşi perioadă de timp.
Declaraţiile martorilor sunt în sensul că numai o parte dintre persoanele de sex feminin recunoscute din fotografii ar fi practicat prostituţia şi în beneficiul altor traficanţi de persoane, consideraţi de acuzare membrii ai unui grup infracţional organizat, însă şi în acest caz nu există dovezi că practicarea relaţiilor de prostituţie ar fi avut loc în acelaşi complex de împrejurări în favoarea membrilor grupului, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, toţi participanţii fiind animaţi de voinţa şi conştiinţa comună de a acţiona în sensul stabilit.
Existenţa şi continuitatea temporală a grupului infracţional organizat presupune simultaneitatea acţiunilor, a demersurilor întreprinse în vederea atingerii unui scop unic, dovezi care lipsesc în această cauză penală, întrucât niciunul dintre martori nu a susţinut că toate persoanele în folosul cărora s-ar fi practicat prostituţia ar fi acţionat animate de un scop unic şi comun, ci se face referire la activităţi separate, individual desfăşurate, fără existenţa unei discipline în vederea unei finalităţi comune.
Operaţiunile financiare prin care sume de bani erau expediate de F.M.C. către inculpat în perioada 2011 - 2012, atestate de înscrisule emise de W. trebuie raportate la declaraţiile martorilor care au atestat ca aceasta ar fi practicat prostituţia în Anglia în favoarea inculpatului, însă, prin observarea obiectului judecăţii, care conform art. 317 C. proc. pen. nu îl formează şi recrutarea acestei persoane în vederea practicării prostituţiei, conform art. 12 din Legea nr. 678/2001, nu fac dovada unui grup infracţional organizat în sensul art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În acest sens au fost şi operaţiunile financiare prin care inculpatul a expediat sume de bani către alte persoane în altă perioadă decât cea cuprinsă între decembrie 2011 - februarie 2012 când a supus cele două părţi vătămate P.R. şi M.R. operaţiunilor de recrutare, transportare şi exploatare în vederea practicării prostituţiei.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului P.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., neexistând probe certe de vinovăţie, lipsite de orice dubiu că acesta acţiona în cadrul unei grupări infracţionale organizate, având un rol bine stabilit, supus unei discipline şi ierarhii dedicate atingerii unui scop comun.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul P.F., criticând soluţia instanţei de fond sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.
În motivarea apelului parchetul a solicitat admiterea apelului desfiinţarea sentinţei penale sub aspectul laturii penale, arătând că se critică soluţia instanţei de fond sub aspectul temeiniciei, întrucât în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi, în mod netemeinic, s-a aplicat o pedeapsă în cuantum insuficient inculpatului pentru infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 541 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.
S-a arătat în esenţă că, există probe pentru a se susţine vinovăţia inculpatului pentru cele două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată, pentru infracţiunea de constituire şi aderare la un grup infracţional organizat existând probe certe că inculpatul a acţionat în mod coordonat împreună cu ceilalţi membri ai grupului infracţional P.G.A. zis P., P.A., T.D., C.L., I.C., aspecte evidenţiate de declaraţiile părţilor vătămate şi convorbirile pe messenger. S-a motivat că grupul era organizat pe structură de clan, aceştia fiind membri ai unei singure familii sau unei familii înrudite, cooperând în acţiunile întreprinse de aceştia, fiind animaţi de un ţel comun, contribuţii însă diferite în realizarea infracţiunilor scop. S-a motivat, totodată, că pedeapsa aplicată inculpatului de 10 ani închisoare nu corespunde gradului de pericol social concret al faptelor reţinute în sarcina inculpatului şi periculozităţii acestora în raport cu probele existente la dosarul cauzei.
Inculpatul şi-a precizat motivele de apel la data de 3 octombrie 2013 prin apărător ales avocat N.O., arătându-se că se critică soluţia instanţei de fond pentru:
- Greşita condamnare în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, lipsind atât latura obiectivă cât şi latura subiectivă. Astfel, s-a arătat astfel că în ceea ce priveşte pe partea vătămată M.M.R., nici partea vătămată şi nici martorii audiaţi nu au susţinut că aceasta în intervalul 10 ianuarie - 13 februarie 2012, cât a stat în Germania s-ar fi prostituat şi că ar fi fost exploatată sexual de către inculpat, totodată, nerezultând din nicio împrejurare că inculpatul ar fi obligat-o să fure, să cerşească sau să se prostitueze, partea vătămată cunoscând pentru ce pleacă în Germania, plecarea realizându-se la propria sa iniţiativă.
În ceea priveşte infracţiunea de trafic de persoane reţinută în sarcina părţii vătămate P.R.C., s-a solicitat să se aibă în vedere ultima declaraţie dată la instanţa de apel şi, în raport de probatoriul administrat, de declaraţia martorului D.G., a martorei G.L. - să se constate că nu a existat o acţiune de constrângere a părţii vătămate în practicarea prostituţiei, aceasta de bunăvoie prostituându-se în stabilimentul din Germania, împrejurare demonstrată şi de faptul că nu a relatat acest aspect familiei sale în convorbirile telefonice, iar în clubul unde se prostitua era o distanţă de 30 km de locul unde era cazată, având posibilitatea să se adreseze organelor judiciare germane. S-a arătat că acţiunile de violenţă ale inculpatului asupra părţii vătămate s-au datorat geloziei, cei doi având o relaţie de concubinaj.
- Al doilea motiv de recurs al inculpatului a vizat greşita încadrare juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului, solicitându-se într-o primă teză, schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în o infracţiune de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în raport cu partea vătămată M.M.R. şi o infracţiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. în raport cu partea vătămată P.R.C.; s-a arătat că înlăturarea agravantei prev. de art. 2 lit. a) din art. 12 din Legea nr. 678/2001 este justificată de faptul că din probele administrate nu rezultă că inculpatul a fost ajutat de o altă persoană în ceea ce o priveşte pe partea vătămată M.M.R.
Faţă de partea vătămată P.R.C., s-a arătat că din probatoriul administrat rezultă că aceasta de bunăvoie s-a prostituat în Germania în perioada 28 noiembrie 2011 - 13 februarie 2012, practicarea prostituţiei fiind înlesnită de inculpatul P.F. care a folosit banii obţinuţi de pe urma acestei activităţi. S-a precizat însă că în cauză nu se poate reţine forma agravantă a infracţiunii de proxenetism prevăzută de alin. (2) al art. 329 C. pen., întrucât din probe nu rezultă că partea vătămată a fost recrutată de inculpat în vederea practicării prostituţiei, sau că s-a folosit ameninţarea, violenţa sau alte forme de constrângere pentru ca aceasta să practice prostituţia prin constrângere.
În teză subsidiară, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, întrucât din probatoriul administrat nu rezultă că inculpatul a fost ajutat în săvârşirea infracţiunii de alte persoane.
S-a criticat soluţia instanţei de fond, totodată, într-o altă teză, întrucât soluţia de condamnare a inculpatului s-a bazat pe probe obţinute ilegal de către organul de urmărire penală, prin încălcarea disp. art. 91 - 91 C. proc. pen. S-a arătat în esenţă că, prin Ordonanţa nr. 56/D/P/22012 din 12 martie 2012 şi Ordonanţa nr. 56/D/P/ din 14 martie 2012, procurorul a dispus accesul în căsuţa de poştă electronică a celor două conturi sus-menţionate, atribuite a fi folosite inculpatului şi înregistrarea comunicărilor prin mijloace electronice pe o durată de 48 ore. Tribunalul Dolj, prin Încheierea nr. 27 B din 15 martie 2012, a confirmat autorizaţiile provizorii din 12 martie 2012 şi 14 martie 2012 precum şi cererea de prelungire a interceptării comunicaţiilor pentru cele două conturi pe o perioadă de 28 zile, până la 12 aprilie 2012, astfel, s-a arătat că probele existente la dosar, ce constau în transcrierea pe suport hârtie a discuţiilor din contul e-mail şi messenger sunt anterioare datei de 12 martie 2012, când s-a emis autorizaţia provizorie nr. 56/D/P/2012, şi aceste probe fiind nelegal obţinute, instanţa de fond neputând să le aibă în vedere la pronunţarea condamnării.
- Într-o ultimă teză s-a arătat că se critica soluţia instanţei de fond pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, arătând că pedeapsa de 10 ani închisoare este mult prea aspră raportat la faptele reţinute în sarcina inculpatului, persoana acestuia, situaţia sa familială.
Prin Decizia penală nr. 335 din 4 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi de minori s-au respins apelurile declarate de D.I.IC.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul P.F., împotriva Sentinţei penale nr. 111 din 6 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 15201/63/2012, ca nefondate.
S-a dedus în continuare arestul preventiv de la 06 martie 2013 la zi şi s-a menţinut starea de arest.
A fost obligat inculpatul la 600 RON cheltuieli judiciare către stat.
Curtea de apel examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, de întreg probatoriul administrat în tot cursul procesului penal, de actele şi lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt şi de drept, instanţa de apel reţine şi constată următoarele:
În declaraţiile date la instanţa de apel inculpatul şi-a menţinut poziţia procesuală, nerecunoscând săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, arătând că a avut o relaţie de concubinaj cu partea vătămată P.R., cu care a stat o perioadă în Germania, timp în care aceasta a fost de acord să se prostitueze, banii obţinuţi fiind împărţiţi cu el.
Cu privire la partea vătămată M.R., inculpatul a arătat că aceasta a venit la el singură, în timp ce se afla în Germania, partea vătămată cerându-i să o ajute să facă bani, să-i găsească de lucru, inclusiv fiind dispusă să fure sau să cerşească pentru aceasta. Inculpatul a arătat că a ajutat-o pe aceasta plătindu-i contravaloarea transportului, asigurându-i cazarea la un hotel şi ulterior la o casă împreună cu el şi partea vătămată P.R., după cca 2 luni toţi trei revenind în ţară. Inculpatul a declarat că nu a constrâns pe niciuna din părţile vătămate să facă altceva decât acestea ar fi fost de acord. Acţiunile de violenţa le-a motivat ca fiind datorate geloziei, în condiţiile în care a întreţinut cu părţile vătămate relaţii concubinaj.
Instanţa de apel a dispus citarea martorilor din acte G.L., C.D., G.C.E., I.C., V.M.L., Ş.F.M., B.M.I., P.M.C., M.S., neaudiaţi la instanţa de fond şi pentru care Tribunalul, constatând imposibilitatea audierii nemijlocite a acestora, a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen., dispunând citirea declaraţiilor date de aceştia în cursul urmăririi penale, declaraţii pe care le-a avut în vedere la pronunţarea hotărârii.
Deşi legal citaţi, martorii nu s-au prezentat la instanţa de apel şi, în conformitate cu procesele-verbale de căutare întocmite în cauză, instanţa de apel a constatat de asemenea imposibilitatea audierii nemijlocite a martorilor sus menţionaţi, luând act că s-a dat deja la instanţa de fond citire declaraţiilor acestora.
La instanţa de apel a fost prezentat de către D.I.I.C.O.T. martorul cu identitate protejată P.I., acesta fiind audiat conform dispoziţiilor legale.
Părţile vătămate M.M.R. şi P.R.C. s-au prezentat la instanţa de apel solicitând reaudierea lor.
Inculpatul, totodată a solicitat reaudierea părţilor vătămate.
S-au luat declaraţii celor două părţi vătămate şi suplimentele de declaraţie date de acestea fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, audierea celor două părţi vătămate, fiind realizată în conformitate cu dispoziţiile legale prev. de art. 326 C. proc. pen. rap. la art. 323, 324 şi 325 alin. (1) C. proc. pen.
Instanţa de apel, în raport de probatoriul administrat în cauză, faţă de gravele neconcordanţele dintre cele două noi declaraţii ale părţilor vătămate, nu le-a avut în vedere la pronunţarea soluţiei, apreciind că aceste ultime declaraţii nu corespund adevărului şi nu se coroborează cu probele existente la dosarul cauzei.
Apărările inculpatului şi criticile formulate de acesta, faţă de hotărârea atacată, nu vor fi primite de instanţa de apel, apreciindu-le ca nefondate.
Astfel în ceea ce priveşte critica privind caracterul ilegal al probelor pe care s-a întemeiat acuzarea şi hotărârea de condamnare cu referire la accesarea conturilor e-mail şi messenger folosite de inculpat şi a conţinutului convorbirilor inculpatului pe aceste conturi în afara autorizaţiei date de instanţă, convorbiri anterioare datei de 12 martie 2012 şi cele obţinute urmare a percheziţiei informatice a telefonului N. predat de partea vătămată P., percheziţie desfăşurată în lipsa unei. autorizaţii legale, atâta timp cât telefonul era al inculpatului, instanţa de apel le-a apreciat ca nefondate.
S-a arătat că în urma percheziţiei informatice a mijloacelor informatice ridicate de la inculpat cu ocazia percheziţiei domiciliare, din cache-ul calculatorului au fost identificate şi recuperate aceste convorbiri prin e-mail şi messenger anterioare datei de 12 martie 2012, or în aceste condiţii nu era nevoie de autorizaţie de interceptare, proba fiind legal obţinută.
În ceea ce priveşte telefonul mobil folosit de partea vătămată P.R., acesta a fost predat organelor judiciare pentru a fi expertizat, ca dovadă a plângerii formulate da aceasta împotriva inculpatului, şi, în aceste condiţii, chiar dacă, telefonul fusese achiziţionat de inculpat, atâta timp cât era în posesia părţii vătămate şi folosit de aceasta, ea dându-şi acordul pentru expertiza informatică, nu era nevoie de o autorizaţie de percheziţie dată de judecător.
S-a arătat că apărările inculpatului sunt infirmate de probatoriul existent la dosarul cauzei. Instanţa de apel a constatat că tribunalul a reţinut o starea de fapt şi o încadrarea juridică în concordanţă cu întregul probatoriu administrat în cauză, vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită.
Astfel, din analiza coroborată a întregului probatoriu administrat în tot cursul procesului penal respectiv:
- proces-verbal de percheziţie domiciliară;
- procese-verbale de percheziţie informatică;
- procese-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză, actele de autorizare a interceptărilor;
- declaraţiile inculpatului P.F.;
- plângerea şi declaraţiile părţii vătămate P.R.C., declaraţia părţii vătămate M.M.R.;
- declaraţiile martorilor: G.L., C.D., D.G., G.C.E., H.M.C., V.M.L., U.S., P.G.A., V.D., Ş.F.M., B.M., P.M.C., M.S., U. (fosta T.) G., U.C., V.R., G.L.C., Ş.M., C.M., C.A., B.A., B.H., U.G.R., M.P.B., D.C.;
- înscrisuri privind transferuri internaţionale de bani efectuate prin W./M. furnizate de agenţi sau subagenţi locali;
- înscrisuri comunicate de EUROPOL, alte înscrisuri în circumstanţiere;
- proces-verbal de supraveghere operativă (înregistrări în mediul ambiental);
- procese-verbale de accesare a conturilor de e-mail şi messenger s.1 şi c.1 şi comunicările prin intermediul aplicaţiei y-m relevante pentru cauză, redate în formă scrisă pe suport hârtie;
- agenda telefonică şi jurnalul de apeluri/mesaje SMS ale telefonului N. predat de P.R.C. organelor judiciare;
- procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală;
- alte înscrisuri (acte procedurale, înscrisuri emise de persoane juridice publice sau private, etc.);
- procese-verbale de consemnare a declaraţiilor martorilor cu identitate protejată: P.M. şi P.I.;
- rapoarte de constatare medico-legală emise de I.M.L. Craiova.
Instanţa de apel a apreciat ca nefondate cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat şi apărările acestuia prin care a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea de trafic de persoane, înlăturarea formei continuate precum şi condamnarea numai pentru infracţiunea de proxenetism în raport de partea vătămată P.R. Faţă de probatoriul administrat, instanţa de apel a reţinut în întregime starea de fapt reţinută şi corect analizată de tribunal, care a răspuns fiecăreia dintre apărările inculpatului.
S-a reţinut astfel că ambele părţile vătămate P.R.C. şi M.M.C.R. au fost recrutate, transportate şi cazate în scopul exploatării lor de către inculpat la diferite intervale de timp, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada noiembrie 2011 - februarie 2012, prin inducere în eroare, şi anume promisiuni de convieţuire şi asigurarea unui loc de muncă, posibilitatea obţinerii unor venituri din furturi, abuzând de starea de vulnerabilitate socială, economică şi chiar şi educaţională, dar şi prin constrângere fizică şi morală - ameninţări cu uciderea victimelor sau a rudelor apropiate, părinţi şi copii - în scopul exploatării lor sexuale - obligarea la practicarea prostituţiei în diferite cluburi din Frankfurt şi Duisburg, Germania, aceste activităţi fiind săvârşite împreună cu alte persoane. Faptele reţinute în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni continuate de trafic de persoane (majore) prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen., infracţiune pentru care în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului de prima instanţă.
Nu s-a reţinut apărarea inculpatului că partea vătămată P.R. a desfăşurat activitatea de prostituţie de bunăvoie, şi că acţiunile de violenţă s-au datorat sentimentului de gelozie, inculpatul motivând că dacă partea vătămată ar fi fost constrânsă, ar fi avut posibilitatea să relateze şi să ceară ajutorul familiei cu care vorbea la telefon, situaţie în care încadrarea juridică a faptei ar fi de proxenetism, prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen.
Din probele administrate rezultă că partea vătămată P.R. şi-a sunat familia doar de câteva ori, numai de la un telefon mobil ţinut de inculpatul P.F., şi numai în prezenţa lui, în acest sens fiind şi declaraţia martorului D.G., conform căreia inculpatul era cel care discuta întâi, când solicita să le fie trimise sume de bani, şi apoi ii permitea părţii vătămate sa discute şi ea cu familia.
Din probele existente la dosarul cauzei rezultă că o parte din banii câştigaţi de victimă au fost trimişi în ţară rudelor, prietenilor sau creditorilor inculpatului prin serviciile de transfer internaţional de bani W. şi/sau M. Banii au fost expediaţi fie de inculpat, fie, mai ales în lipsa sa, de alţi membrii ai grupului infracţional însărcinaţi cu supravegherea părţii vătămate, O.M., o angajată a cazinoului sau fiul său O.A. P.R.C. a reuşit să trimită doar 100 euro familiei sale, operaţiune confirmată de martorul D.G., soţul mamei acesteia.
Totodată împrejurarea că P.R. nu s-a prostituat de bunăvoie, este infirmată şi de convorbirile sms cu inculpatul stocate pe telefonul mobil telefon N. de pe care partea vătămată P.R.C. l-a pus la dispoziţia organelor judiciare de aceasta. Din aceste convorbiri rezultă că partea vătămată s-a aflat într-o stare de teroare psiho-fizică, fiind obligată să dea explicaţii întruna inculpatului, îi era teamă de reacţia acestuia faţă de suma de bani obţinută, considerată prea mică: "(...) M-ie frica sa vin acasa k stiu k ma bati si tipi iar la mine fara sa fiu vinovata." - mesaj SMS transmis la data de 19 ianuarie 2012, ora 07:20:44; "Te rog eu nu mai veni atata drum, k mie frica sa dau ochi cu tn knd eşti nervos " - mesaj SMS transmis la data de 02 februarie 2012, ora 05:44:36; "200 până acum X; 400 până acum; 450 până acum zona. Sa vad ce mai fac pana dimi. X; Mai ami trebuie 10 euro şi avem 500 zâni. X" - mesaj SMS transmis la data de 01 februarie 2012, între orele 01:33:24 - 03:44:35.
Împrejurarea că scopul pentru care sunt recrutate şi transportate părţile vătămate nu ar fi fost realizat, respectiv exploatarea sexuală efectivă a părţii vătămate M.R., nu exonerează pe inculpat de răspunderea penală pentru infracţiunea de trafic. Activitatea de constrângere fizică şi psihică a celor două părţi vătămate în vederea exploatării sexuale este dovedită cu întregul material probator administrat în cauză, corect prezentat şi analizat de tribunal în descrierea stării de fapt reţinută, inclusiv cu rapoartele de constatare medico-legală din 08 martie 2012 pentru partea vătămată P.R. şi din 08 martie 2012 pentru partea vătămată M.M.C.R., coroborate cu transcrierile convorbirilor pe e-mail şi messenger ale inculpatului cu părţile vătămate şi alte persoane, şi declaraţiile părţilor vătămate date la urmărirea penală şi la instanţa de fond.
Declaraţiile inculpatului prin care a susţinut ca s-a întâlnit întâmplător în Germania cu partea vătămată M.R., că aceasta l-a căutat şi i-a propus să o ajute să facă bani, inclusiv din furturi, sunt nesincere, dovada contrară rezultând din declaraţiile părţii vătămate date la urmărirea penală şi instanţa de fond, declaraţii în care a recunoscut că a plecat împreună cu inculpatul din România, dar şi cu un bărbat C.V., numit "V." şi prietena acestuia R.M.A., numită "A.", şi au ajuns în Frankfurt, unde s-au cazat toţi la acelaşi hotel, unde se afla de altfel şi partea vătămată P.R. Declaraţiile părţii vătămate date la urmărirea penală şi instanţa de fond s-a coroborat cu înscrisurile reprezentând lista pasagerilor care au călătorit în data de 10 ianuarie 2012 cu avioanele companiei T., rezultând ca toate aceste persoane au călătorit împreună. Aceste probe infirmă declaraţiile date la instanţa de apel prin care cele două părţi vătămate îşi retractează declaraţiile anterioare.
Agresiunile comise de inculpat au fost confirmate şi prin declaraţiile părţii vătămate M.M.R., declaraţiile părţii vătămate din cursul urmăririi penale reflectând adevărul, fiind formulate la un interval de timp apropiat de cel al comiterii infracţiunii, nu au fost afectate de trecerea timpului şi nici de presiunile de orice natura din partea apropiaţilor inculpatului. În cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond partea vătămată a recunoscut că a primit bani şi un autoturism de la familia inculpatului în scopul de a schimba declaraţiile în favoarea inculpatului.
În declaraţiile date la urmărirea penală şi instanţa de fond partea vătămată M.R. a declarat ca îl cunoaşte de mai mult timp pe inculpat, şi au stabilit să meargă în Germania pentru a fura, astfel că nu au vorbit niciodată despre prostituţie. Inculpatul i-a remis suma de 500 RON pentru a o lăsa familiei ei la plecare, apoi au plecat cu avionul împreună, fiind pentru prima data când partea vătămată ieşea din ţară.
La fel ca şi cu partea vătămată P.R. inculpatul a adoptat aceeaşi tactică de împiedicare a părţii de a fugi, şi anume prin reţinerea actelor de identitate, ceea ce creat o stare de dependenţă sociala şi financiară faţă de inculpat.
Multiplele şi gravele lovituri aplicate de inculpat părţii vătămate P.R. au fost confirmate şi prin declaraţiile părţii vătămate M.R., care a susţinut că prima victimă practica prostituţia pentru inculpat, însă acesta o bătea mult, nefiind niciodată mulţumit de suma încasată. O bătea cu pumnii, cu picioarele, a lovit-o cu un scaun de plastic în cap, a ameninţat-o cu un cuţit, iar pe M.R. a lovit-o cu picioarele, cu o bricheta în cap, cu pumnii, picioarele, punând-o să stea în genunchi. Le agresa pe rând pe cele doua părţi, P.R. arătând că fiecare venea în ajutorul celeilalte în astfel de momente.
Curtea de apel nu a primit astfel nici critica inculpatului cu privire la greşita reţinere a formei agravante prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Aşa cum tribunalul a constatat această formă agravantă a infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de alin. (2) lit. a) este determinată de existenţa unei contribuţii reale pe care alte persoane le-au avut la transportarea, cazarea, constrângerea şi exploatarea celor două părţi vătămate în condiţiile şi împrejurările descrise în starea de fapt descrisă de tribunal şi însuşită şi de instanţa de apel, fiind în concordanţă cu probatoriul administrat în tot cursul procesului penal. Astfel, C.L., zis G. a facilitat constrângerea fizică şi morală a părţilor vătămate, prin supravegherea, comunicarea unor informaţii despre comportamentul lor, fiind prezent la agresiunile exercitate de inculpat, fără a lua nicio măsură, a asigurat traducerea discuţiei purtate cu cetăţenii albanezi deţinători ai clubului din Frankfurt când s-a solicitat suma de 15.000 euro pe care partea vătămată P.R. ar fi remis-o cetăţeanului italian. Aceeaşi persoană a asigurat transportul părţilor în localitatea Duissburg la domiciliul lui T.D.
Acesta din urmă a asigurat cazarea părţilor vătămate în locuinţa sa pentru câteva zile, cunoscând scopul urmărit de inculpat, dovada fiind intenţia sa de a cumpăra pe partea vătămată M.R.
Inculpatul a beneficiat şi de ajutorul cetăţeanului albanez numit B., care a asigurat cazarea ambelor părţi vătămate în clubul sau în scopul practicării prostituţiei, le supraveghea, furnizând inculpatului informaţii despre efectele financiare ale activităţii derulate.
Nu au fost primite nici criticile parchetului cu privire la greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional constituit prevăzută de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003. Astfel în raport de întregul probatoriu în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., întrucât în cauză nu există probe certe de vinovăţie, lipsite de orice dubiu, ca acesta acţiona în cadrul unei grupări infracţionale organizate, având un rol bine stabilit, supus unei discipline şi ierarhii dedicate atingerii unui scop comun.
În cauza penală dedusă judecăţii, există doar o participaţia penală ce îmbracă forma unei pluralităţi ocazionale, iar discuţiile dintre inculpat şi alţi contributori, anterioare sau concomitente săvârşirii faptei, cu privire la locul, modul, mijloacele de săvârşire, contribuţia fiecăruia, au semnificaţia realizării legăturii subiective dintre participanţi.
Chiar şi în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că existenţa şi întinderea grupului infracţional organizat nu au fost pe deplin stabilite iar comunicările inculpatului prin intermediul aplicaţiei informatice y-m nu au furnizat date şi despre existenţa grupului infracţional organizat, structura sa pe verticală şi orizontală, scopul constituirii, conţinutul planului şi identitatea membrilor.
Convorbirile/comunicările telefonice interceptate şi înregistrate în cauză fac dovada interesului inculpatului pentru diferite persoane de sex feminin, a presiunilor exercitate asupra părţii vătămate P.R.C. prin ameninţări, insulte, limbaj vulgar, însă nu dovedesc existenţa unui grup infracţional organizat al cărui scop este exploatarea sexuală a unor persoane.
Totodată declaraţiile martorilor cu identitate protejată P.M., P.E. şi P.I. nu au constituit probe concludente şi utile cu privire la existenţa şi structura grupului infracţional organizat, întrucât fac referire la diverse activităţi ilegale desfăşurate de inculpat sau alte persoane cunoscute acestuia, activităţi care deşi ar fi similare, şi anume supravegherea unor persoane de sex feminin pentru practicarea prostituţiei, nu dovedesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului instanta de apel nu a primit criticile apelanţilor, inculpatul şi parchetul, apreciind că în raport de probele administrate, de dispoziţiile legii, limitele de pedeapsă, de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de împrejurările şi modul de săvârşire a faptelor, urmările produse, persoana inculpatului, starea de recidivă post executorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. forma continuată a infracţiunii, atitudinea procesuală a inculpatului, pedeapsa de 10 ani închisoare cu executare în regim de detenţie corespunde gradului de pericol social concret al infracţiunii săvârşită de inculpat şi scopului educativ şi preventiv al acesteia, aşa cum este el definit de art. 52 C. pen.
Sub aspectul pedepsei accesorii aplicate inculpatului, instanţa constată că aceasta respectă principiul proporţionalităţii, fiind în acord cu Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
Întrucât inculpatul este arestat preventiv în cauză, măsura arestului fiind menţinută în conformitate cu dispoziţiile legale art. 383 C. proc. pen., art. 350 C. proc. pen., s-a dedus în continuare arestul preventiv de la 06 martie 2013 la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului P.F.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul P.F., solicitând aplicarea legii penale mai favorabile, schimbarea încadrării juridice în art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. şi având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracţiune, reducerea corespunzătoare a pedepsei aplicate.
Examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte, apreciază că recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Prealabil verificării temeiniciei susţinerilor inculpatului, Înalta Curte arată că, deşi la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen. iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968, cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentului recurs este cel reglementat de prevederile art. 3851 - 38519 din C. proc. pen.anterior, având în vedere în acest sens dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.
2. Examinând hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din noul C. pen., Înalta Curte constată că dispoziţiile Legii nr. 678/2001 sunt mai favorabile inculpatului, în raport de cele prevăzute de art. 210 alin. (1) din noul C. pen.
În opinia Înaltei Curţi, dispoziţiile art. 5 alin. (1) din noul C. pen. trebuie interpretate şi aplicate în sensul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, ceea ce presupune o comparare a prevederilor din ambele coduri şi stabilirea aceleia care este mai favorabilă în ansamblul ei, întrucât combinarea de prevederi mai favorabile din legi penale succesive, ar conduce la crearea unei lex tertia, ceea ce contravine art. 61 din Constituţia României care stabileşte că Parlamentul este singura autoritate legiuitoare a ţării.
Astfel, pentru o soluţionare corectă a cauzei se impune aplicarea unitară a legii mai favorabile şi nu aplicarea unor dispoziţii mai favorabile din ambele legi penale, întrucât în acest fel s-ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat şi s-ar înfrânge principiul indivizibilităţii legilor.
Având în vedere aceste consideraţii, se constată că în cauza de faţă, legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche care în ansamblul dispoziţiilor sale raportat la condiţiile de încriminare şi de sancţionare a faptei ce formează obiectul acuzaţiei penale, precum şi de instituţiile incidente în cauză, care influenţează răspunderea penală a inculpatului creează acestuia o situaţie, mai avantajoasă.
Astfel limitele de pedeapsă prevăzute pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, sunt cuprinse între 5 ani şi 15 ani închisoare, în timp ce limitele de pedeapsă prevăzute de noua lege, prin dispoziţiile art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. sunt cuprinse între 3 ani şi 10 ani închisoare.
În acelaşi timp, dată fiind incidenţa stării de recidivă, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 210 alin. (1) C. pen., deşi mai reduse faţă de legea veche (de la 3 ani la 10 ani închisoare), raportat la dispoziţiile art. 43 alin. (5) C. pen. care prevede majorarea cu jumătate a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute pentru comiterea faptelor din prezenta cauză, ajung să fie cuprinse între 4 ani şi 6 luni şi 15 ani închisoare.
Pe legea veche însă, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (4) C. pen. (1969), sporul de pedeapsă nu era obligatoriu. Potrivit acestui text de lege, dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani.
Pedeapsa de 10 ani închisoare, la care a fost condamnat inculpatul, se constată că se încadrează în noile limite prevăzute de lege, cu reţinerea stării de recidivă orientată spre limita maximă de 15 ani închisoare, limită care este identică în actualele reglementări, aşa cum s-a arătat, rezultă că noua lege nu este mai favorabilă pentru inculpat.
Fată de cele menţionate, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. (1) din noul C. pen., iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă, la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva Deciziei penale nr. 335 din 4 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 martie 2012 la 24 aprilie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 1434/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 140/2014. Penal → |
|---|
