ICCJ. Decizia nr. 1517/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1517/2014
Dosar nr. 4000/40/2013
Şedinţa publică din 6 mai 2014
Deliberând asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 220 din 29 octombrie 2013, Tribunalul Botoşani a admis cererea formulată de inculpatul C.G. privind judecarea acestuia potrivit procedurii de judecată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Inculpatul C.G. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi s-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de „tentativă de omor", prevăzute şi pedepsite de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa pronunţată durata arestării preventive de la 15 iulie 2013 la zi.
În temeiul art. 118 alinul lit. b) C. pen., a fost confiscat un ciocan - corp delict înregistrat în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Botoşani.
În temeiul art. 16 C. proc. pen. raportat la art. 1373 din noul C. civ., a fost respinsă cererea formulată de partea vătămată constituită parte civilă R.E., privind introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a Şcolii Gimnaziale Călăraşi, judeţul Botoşani.
În temeiul art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns judecarea laturii civile a cauzei privind pe inculpatul C.G. şi părţile civile R.E. şi Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. N.O." Iaşi şi a fixat termen de judecată în vederea soluţionării la data de 26 noiembrie 2013, termen pentru care s-a-întocmit un nou dosar, când va fi citat inculpatul din penitenciar iar celelalte părţi au termen în cunoştinţă.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că potrivit probelor de la dosar, cât şi potrivit recunoaşterilor inculpatului, acesta este cel care în dimineaţa de 01 iulie 2013, în jurul orei 09,30, în timp ce se află în Şcoala cu clasele I-IV Călăraşi, i-a aplicat părţii civile R.E. mai multe lovituri cu un ciocan peste cap, cauzându-i un traumatism cranio - cerebral minor. Fractură deschisă cu minimă înfundare parietală stânga paramedală. Plăgi confuze multiple ale scalpului. Fractură metacarp IV mâna dreaptă, leziunile necesitând 48 - 50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
La mdividualizarea judecătorească a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a reţinut, pe lângă art. 3201 C. proc. pen. şi criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., şi pe cele referitoare la persoana inculpatului, infractor primar, cu o conduită procesuală corectă, dar nu în ultimul rând gravitatea infracţiunii săvârşite şi modul în care această infracţiune a fost comisă, cu toate consecinţele care decurg din aceasta, urmând să aprecieze că pentru condamnarea şi reeducarea lui se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu executare în. regim de detenţie şi cu aplicarea unei pedepse complementare şi accesorii în condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit relaţiilor sosite la dosar, şcoala este persoană juridice, având posturi de învăţători, educatori, cât şi un post de îngrijitor, în persoana inculpatului, încadrat cu o jumătate de normă în conformitate cu contractul de muncă din 26 februarie 2009, pe o perioadă nedeterminată, obligaţiile salariatului fiind prevăzute la pct. 10 subpct. 2 din contract, cât şi în fişa postului, prevăzându-se în aceste acte faptul că, în calitate de îngrijitor, inculpatul trebuie să aibă, printre altele, un comportament civilizat în şcoală şi în afara şcolii, să respecte programul de lucru, să presteze 20 de ore muncă pe săptămână cu un program zilnic cuprins între orele 8-12, înafara cursurilor şcolare şi între orele 7-10 şi 16-17 în timpul cursurilor şcolare.
Printre alte atribuţii, îngrijitorul avea obligaţia să gestioneze bunurile şcolii, să le predea sub inventar, să preia materiale pentru curăţenie, să facă lucrări de îngrijire, ştergerea prafului, spălat, păstrare instalaţii, curăţenie, conservarea bunurilor, urmărirea comportamentului elevilor, supravegherea acestora, verificarea încăperilor şcolii şi alte asemenea activităţi administrativ gospodăreşti.
În considerarea situaţiilor de mai sus, comparativ cu cererea de citare în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a şcolii la care inculpatul a fost încadrat ca îngrijitor, instanţa a apreciat că nu se poate antrena în cauză răspunderea civilă a acestei şcoli alături de răspunderea civilă a inculpatului şi nici răspunderea penală.
În acest sens, aşa cum s-a arătat şi prin concluzii, faţă de actele sosite la dosar şi prevederile legale aplicabile în cauză, instanţa a respins cererea de introducere în cauză, în calitate de părţi responsabile civilmente, a unităţii sus arătate, pentru faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se antrena răspunderea civilă delictual a acestei unităţi în solidar cu inculpatul.
În concret, instanţa a apreciat că pentru a se angaja răspunderea comitentului pentru fapta prepusului este necesară întrunirea cumulativă a două condiţii, respectiv: existenţa raportului de prepuşenie şi săvârşirea faptei în funcţiile încredinţate.
În raport cu prevederea legală din noul C. civ. cât şi din vechiul C. civ. instanţa a apreciat că prima condiţie este îndeplinită în cauză, întrucât inculpatul era angajatul Şcolii Gimnaziale Călăraşi, în calitate de îngrijitor, cu atribuţiile sus arătate, dar cea de a doua condiţie nu este realizată.
Instanţa a apreciat sub aspectul celei de a doua condiţii, că inculpatul a săvârşit faptele dincolo de limitele funcţiei de îngrijitor ce i-a fost încredinţată de şcoală din Călăraşi, adică în nume personal, ceea ce exclude răspunderea solidară a comitentului pentru fapta prepusului, neimpunându-se citarea în cauză a acestei unităţi pentru ca în continuare să poată fi cercetate pretenţiile pârtii civile R.E. în raport cu inculpatul şi în solidar cu şcoala la care acesta a fost încadrat, sub aspectul temeiniciei sau netemeiniciei acestora.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel partea civilă R.E. şi inculpatul C.G.
Partea civilă R.E. a solicitat admiterea apelului şi obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Şcoala Generală Călăraşi la plata despăgubirilor civile.
Inculpatul C.G. a criticat sentinţa penală cu privire la soluţionarea laturii penale a cauzei şi a aplicat loviturile părţii vătămate pe fondul stării de provocare, fără intenţia dea-i cauza moartea acesteia.
Prin Decizia penala nr. 162 din 18 decembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 220 din 29 octombrie 2013 a Tribunalului Botoşani. A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi în rejudecare, a fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., de la 6 (şase) ani închisoare, la 4 (patru) ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrarii deciziei de fată. A fost respins apelul declarat de partea civilă R.E. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că prin sentinţa apelată s-a dispus în baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. disjungerea judecării laturii civile a cauzei, nefiind dispusă o soluţie cu privire la acţiunile civile formulate de părţile civile R.E. şi Spitalul Clinic de Urgenţă Prof. Dr. N.O. Iaşi şi în mod corect prima instanţă a respins cererea formulată de partea civilă R.E. de introducere în cauză a Şcolii Gimnaziale Călăraşi, jud. Botoşani, în calitate de parte responsabilă civilmente.
La reindividualizarea pedepsei s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, natura şi gravitatea faptei, pericolul social ridicat al acesteia, împrejurările de comitere, urmarea produsă precum şi persoana acestuia, care este infractor primar, cu o bună conduită procesuală, motive fată de care se va dispune reducerea acesteia la un cuantum care să poată îndeplini scopurile prevăzute de art. 52 C. pen.
Curtea a constatat că reeducarea inculpatului poate fi. realizată prin privarea acestuia de libertate, motiv pentru care va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilite de prima instanţă şi nu va acorda acestuia beneficiul suspendării condiţionate sau sub supraveghere a executării pedepsei. S-a apreciat că în cauză nu sunt date împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, atitudinea procesuală adoptată de acesta pe parcursul procesului penal constituind un motiv de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi de reindividualizare a pedepsei în apel.
Împotriva Deciziei nr. 162 din 18 decembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat prezentul recurs partea civilă R.E.
Examinând recursul declarat de partea civilă R.E. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 18 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Partea civilă R.E. a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., criticând decizia sub aspectul că instanţa de apel - a cărei hotărâre este recurată - nu a antrenat şi răspunderea Şcolii Gimnaziale Călăraşi, în solidar cu inculpatul, în vederea obligării acestei unităţi la plata despăgubirilor în solidar cu inculpatul.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de partea civilă, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că această critică nu se încadrează în cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., care, în speţă, poate fi examinat, deoarece, aşa cum s-a arătat, recursul a fost motivat în termen.
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct 172 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.
Aşa cum s-a statuat în mod constant în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, examinarea unei cauze în recurs, în temeiul cazului de casare prevăzut de art 385 alin. (1) pct 17 C. proc. pen. anterior, nu poate duce la reformarea situaţiei de fapt reţinută de către prima instanţă de control judiciar.
Ţinând cont de regulile stricte ce reglementează soluţionarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin invocarea art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., ce are în vedere situaţia în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii", se constată că cererea de introducere în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a Şcolii Gimnaziale Călăraşi pentru obligarea acesteia la plata despăgubirilor în solidar cu inculpatul C.G., a fost soluţionată în concordantă cu dispoziţiile legale care reglementează răspunderea civilă a comitentului pentru fapta prepusului, în calea de atac a recursului nefiind posibilă modificarea cadrului procesual prin introducerea în proces a altei părţi.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 3855 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge recursul declarat de de partea civilă R.E. împotriva Deciziei penale nr. 162 din 18. decembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga recurenta parte civilă R.E. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru mtiruatul inculpat C.G., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă R.E. împotriva Deciziei penale nr. 162 din 18 decembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată intimatului inculpat C.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 iulie 2013 la 6 mai 2014.
Obligă recurenta parte civilă R.E. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.G., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1505/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 152/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
