ICCJ. Decizia nr. 1567/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1567/2014
Dosar nr. 7740/95/2013
Şedinţa publică din 8 mai 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 315 din 5 noiembrie 2013, Tribunalul Gorj, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.C. din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) litd C. pen. cu aplicarea art. 40 C. pen.
S-a admis cererea formulată de inculpatul D.C., privind judecarea conform procedurii recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 40 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 16 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 83 raportat la art. 40 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 146/2011 pronunţată de Judecătoria Tg. Jiu în Dosarul nr. 27768/318/2010, rămasă definitivă prin nerecurare şi executarea acesteia alături de pedeapsa de 16 ani aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute în total 16 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestul preventiv începând cu 16 aprilie 2013 la zi;
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui vătrai din fier beton cu diametrul de 8 cm., obiect folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii şi aflat în camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei.
A fost obligat inculpatul la 6.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 274/P din 03 octombrie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.C., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzute de art. 174 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că la data de 16 aprilie 2013, organele de cercetare penală au fost sesizate cu privire la faptul că pe raza com. Leleşti, sat Leleşti, jud. Gorj, în imobilul proprietatea numitului D.I. a fost găsită victima T.l., care prezenta multiple plăgi la nivelul capului şi toracelui, iar în urma investigaţiilor efectuate s-a reţinut că în după-amiaza zilei de 15 aprilie 2013 inculpatul D.C. şi victima T.l. au mers la imobilul aparţinând inculpatului D.I., unde au consumat băuturi alcoolice.
Pe fondul unui conflict spontan, inculpatul D.C. a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, picioarele şi un vătrai, victimei, lovituri ce au produs leziuni grave care în final au condus la decesul victimei.
Potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Gorj, moartea numitului T.l. a fost violentă, datorându-se hemoragiei şi contuziei meningo-cerebrale consecutive unui politraumatism cranio-cerebral şi toracic acut cu fractura cominutivă a calotei craniene. Leziunile traumatice constatate puteau fi produse prin lovirea cu un corp dur, corp dur cu muchia ascuţită, precum şi prin comprimarea toracelui între două suprafeţe dure.
De asemenea, raportul de constatare medico-legală a stabilit că leziunile traumatice de lovire cu corp dur şi muchia ascuţită sunt în legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei.
Ulterior aplicării loviturilor, inculpatul D.C. a abandonat victima în imobilul aparţinând fratelui său, unde a fost găsit în dimineaţa zilei de 16 aprilie 2013 de către soţia sa T.M.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 02 octombrie 2013 întocmit de I.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti, analiza genetică a urmelor de sânge de pe vătraiul folosit de inculpat a stabilit că urmele de sânge de pe lopăţica vătraiului aparţin lui T.l., urmele biologice de pe mânerul vătraiului aparţin inculpatului D.C., iar urmele de sânge de pe pantalonii inculpatului D.C. au pus în evidenţă un profil genetic unic aparţinând victimei T.l.
Starea de fapt expusă în rechizitoriu a fost dovedită prin declaraţiile martorilor; actele medico-legale; raportul de expertiză medico-legală examen A.D.N.; procesul - verbal de cercetare la faţa locului; coroborate cu declaraţiile părţii civile şi declaraţiile inculpatului.
Inculpatul prin apărătorul ales a solicitat să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. privind recunoaşterea vinovăţiei.
Analizând cererea inculpatului D.C., prin care a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., instanţa a constat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal menţionat respectiv: instanţa este competentă să judece cauza şi legal sesizată, inculpatul a declarat personal înainte de citirea actului de sesizare al instanţei că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în rechizitoriu, acesta solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Analizând materialul probator administrat în cursul cercetării penale, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul D.C., consumator frecvent de băuturi alcoolice, locuia anterior săvârşirii infracţiunii reţinute în sarcina sa, în sat. Leleşti, com. Leleşti, jud. Gorj, într-o locuinţă proprietate personală, administrând în acelaşi timp şi locuinţa părintească situată la o distanţă de 200 m de locuinţa sa, după moartea acestora aici locuind ocazional fratele său D.I.
În ziua de 15 aprilie 2013 în jurul orelor 17,30 inculpatul a ieşit din curtea locuinţei proprii în drumul judeţean, observându-l pe vecinul său T.l. că se afla la poarta casei situată în imediata vecinătate. După mai multe discuţii, inculpatul I-a invitat să meargă împreună la locuinţa fratelui său D.I. pentru a consuma băuturi alcoolice, spunându-i că are o sticlă de ţuică de 1,5 I şi o sticlă de vin 2,51.
Prezenţa celor doi a fost observată de martorii C.M. şi G.P., care în declaraţiile date au menţionat că, la un moment dat, aflându-se într-o grădină din apropierea ferestrei camerei în care se aflau inculpatul şi victima, unde prăşeau o cultură de căpşuni, l-au auzit pe D.C. când discuta pe un ton ridicat cu T.l.
De altfel, aceste discuţii contradictorii şi consumul exagerat de alcool, victima consumând sticla de ţuică de 1,5 I iar inculpatul sticla de vin de 2,5 I, au generat şi conflictul cu urmări fatale pentru T.l.
Astfel, profitând de starea de ebrietate în care se afla victima, din raportul de constatare medico-legală autopsie reţinându-se 1,75 gr %0 alcool etilic, de starea de neputinţă fizică determinată de vârstă - 80 de ani şi de talia redusă - 1,65 cm., inculpatul D.C., mult mai tânăr- 43 de ani şi mai înalt, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele peste corp, apoi cu un vătrai din fier beton folosit la sobele de încălzire cu lemne, peste cap, producându-i leziuni grave care în final au condus la deces. De precizat este faptul că, după aplicarea loviturilor repetate şi cu o intensitate sporită, fără a realiza, datorită consumului de alcool, situaţia gravă în care se afla victima, inculpatul a abandonat-o, plecând la locuinţa personală, până a doua zi nimeni necunoscând unde se află Turcilă loan, până în dimineaţa zilei de 16 aprilie 2013.
Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) din 02 octombrie 2013 eliberat de S.M.L. Gorj, s-a reţinut că moartea numitului T.l. a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei şi contuziei meningo-cerebrale consecutive unui politraumatism cranio-cerebral şi toracic acut cu fractura cominutivă a calotei craniene, leziuni traumatice ce puteau fi produse prin lovirea cu un corp dur, lovire cu un corp dur cu muchia ascuţită, cum este de exemplu vătraiul corp contondent găsit la cercetarea la faţa locului, cădere şi posibil comprimare a toracelui între două suprafeţe dure.
S-a mai reţinut că leziunile traumatice de lovire cu corp dur, cu muchie ascuţită de la nivelul capului sunt în legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei, că în sângele victimei s-a identificat 1,75 gr %0 alcool etilic, moartea acestuia putând data din 15 aprilie 2013.
Din raportul de expertiză medico-legală din 02 octombrie 2013 întocmit de I.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti, analiza genetică a urmelor de sânge de pe vătraiul folosit de inculpat a stabilit că urmele de sânge de pe lopăţica vătraiului aparţin lui T.l., urmele biologice de pe mânerul vătraiului aparţin inculpatului D.C., iar urmele de sânge de pe pantalonii inculpatului D.C. au pus în evidenţă un profil genetic unic aparţinând victimei T.l.
Având în vedere împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea, starea de fapt reţinută, instanţa a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv omorul calificat, profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra.
Uciderea unei persoane, profitând de starea de neputinţă a acesteia de a se apăra, vădeşte o periculozitate socială sporită faţă de omorul obişnuit, pe de o parte, pentru că el poate fi comis mai lesnicios împotriva unei persoane care, aflată într-o stare deosebit de vulnerabilă este lipsită de apărare contra agresiunii, iar pe de altă parte, reflectă lipsa elementarului sentiment de compasiune, de înţelegere şi întrajutorare umană a autorului.
Incidenţa acestei forme calificate a omorului presupune întrunirea cumulativă a două condiţii, respectiv starea de neputinţă a victimei de a se apăra, de care făptuitorul profită în săvârşirea omorului.
Neputinţa victimei de a se apăra este dată în situaţia în care posibilităţile acestuia de apărare împotriva agresiunii sunt fie în întregime anihilate, fie reduse substanţial, astfel încât sunt ineficiente în raport cu modalitatea şi condiţiile de exercitare a acesteia.
Este cert în situaţia de faţă că starea victimei de a se apăra preexista fiind determinată în primul rând de vârstă, stare fizică, talie redusă, în contrapondere cu inculpatul, mult mai înalt şi mai tânăr, respectiv vârsta de 43 de ani.
Apoi, trebuie pornit de la împrejurarea că starea de neputinţă a victimei era determinată şi de consumul de alcool exagerat, vezi în acest sens cele reţinute în raportul de constatare medico-legală şi cele susţinute însuşi de inculpat în sensul că în momentul în care l-a invitat pe T.l. la locuinţa fratelui său, acesta era deja băut.
Ori, tocmai pornind de la existenţa stării de neputinţă a victimei de a se apăra, neputinţă determinată de vârsta înaintată şi de starea de beţie voluntară totală în care se afla, inculpatul a profitat, lovind-o cu putere, la început cu pumnii şi picioarele în zona corpului, apoi cu obiectul contondent -vătraiul - peste cap, leziuni care au produs ulterior decesul.
În acest sens, în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de omor simplu prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv omor săvârşit profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra.
Din cazierul judiciar al inculpatului s-a reţinut că acesta a fost condamnat anterior prin sentinţa penală nr. 146/2011 pronunţată de Judecătoria Tg. Jiu în Dosarul nr. 27768/318/2010, rămasă definitivă prin nerecurare la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. g) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul D.C., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia, deoarece a recunoscut fapta, iar pedeapsa aplicată este mult prea aspră.
Prin Decizia penală nr. 399 din 6 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul D.C. împotriva sentinţei penale nr. 315 din 5 noiembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 7740/95/2013, a fost desfiinţată sentinţa şi rejudecând, în baza art. 174 C. pen., cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 12 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, iar, în baza art. 83 C. pen., raportat la art. 40 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 146/2011, pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu, în Dosarul nr. 27768/318/2010, definitivă prin nerecurare şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauza dedusă judecăţii, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 13 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 11 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv, în continuare, de la 05 noiembrie 2013 la zi şi a fost menţinută starea de arest preventiv.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui vătrai de fier beton cu diametrul de 8 cm, obiect folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii şi aflat în Camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei cu privire la disjungerea laturii civile a cauzei.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a constatat că, în mod greşit, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., reţinând că inculpatul D.C. a săvârşit infracţiunea de omor, profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra.
Astfel, s-a apreciat că vârsta înaintată a victimei şi împrejurarea că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, nu pot duce la concluzia că aceasta se afla în neputinţă de a se apăra, de vreme ce la data uciderii ei, victima ducea o viaţă activă, normală, desfăşurând diferite activităţi în gospodărie, iar starea de beţie a fost voluntară, victima deplasându-se în după-amiaza zilei de 15 aprilie 2013, împreună cu inculpatul la domiciliul acestuia, unde au consumat împreună băuturi alcoolice.
Aşa fiind, Curtea a constatat că fapta inculpatului constând în aceea că la data de 15 aprilie 2013, a aplicat mai multe lovituri cu corpuri dure victimei T.l., cauzând acesteia leziuni care au condus la deces, realizează, sub aspect constitutiv, elementele infracţiunii de omor, faptă prevăzută de art. 174 C. pen., aşa cum corect s-a reţinut în actul de sesizare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul D.C. şi părţile civile M.V., T.M. şi P.M.
La termenul de astăzi, 8 mai 2014, Înalta Curte din oficiu în baza art. 302 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii recursului formulat de inculpatul D.C.
Recurentul inculpat, prin apărător ales a precizat că inculpatul a formulat recurs în termen legal, iar, pe fondul cauzei, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. a susţinut atât în cuprinsul motivelor scrise (depuse la dosar prin apărător ales la data de 11 aprilie 2014), cât şi cu ocazia.dezbaterilor, că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, întrucât inculpatul nu a avut intenţia de a omorî victima, motiv pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 175 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
În subsidiar, invocând temeiul de casare prevăzut, de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere circumstanţele comiterii infracţiunii, dar şi faptul că acesta a recunoscut fapta săvârşită şi a colaborat cu organele de urmărire penală.
S-a mai solicitat potrivit motivelor scrise (depuse la dosar prin apărătorul desemnat din oficiu la data de 27 februarie 2014) aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., susţinându-se că reglementarea actuală este legea penală mai favorabilă.
Fără a indica vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., recurentele părţi civile au solicitat, atât în cuprinsul motivelor scrise (depuse la dosar la 22 ianuarie 2014, 30 aprilie 2014 şi 8 mai 2015), cât şi cu ocazia dezbaterilor, majorarea pedepsei aplicate inculpatului, pe care o consideră prea mică raportat la fapta săvârşită.
Examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul D.C. este tardiv, şi apreciază recursul declarat de părţile civile ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susţinerilor recurenţilor, Înalta Curte arată că, deşi la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentelor recursuri este cel reglementat de prevederile art. 3851 - art. 38519 din Legea de procedură penală anterioară, având în vedere în acest dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.
2. în ceea ce priveşte recursul formulat de inculpatul D.C., Înalta Curte constată că acesta este tardiv introdus, pentru următoarele considerente:
Formularea cererilor de recurs se poate face numai în cadrul termenului expres prevăzut de lege şi doar, în mod excepţional, peste aceste limite, dacă există motive legale ce au împiedicat exercitarea în termen a dreptului de a ataca o hotărâre.
Potrivit art. 3853 alin. (1) C. proc. pen. termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen., aplicabile potrivit art. 3853 alin. (2) din acelaşi cod, - pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare, iar pentru inculpatul deţinut care a lipsit de la pronunţare termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul D.C. se afla în stare de arest preventiv la data judecării apelului, astfel că termenul de recurs de 10 zile prevăzut de art. 3853 alin. (1) C. proc. pen. a început să curgă de la comunicarea copiei de pe dispozitivul deciziei atacate, respectiv 16 decembrie (fila 29 dosar apel).
Având în vedere că inculpatul a formulat recurs la data de 20 ianuarie 2014 (plic fila 4), iar ultima zi de declarare a recursului era 30 decembrie 2013, Înalta Curte constată că exercitarea căii de atac s-a făcut cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 3853 alin. (1) C. proc. pen.
În consecinţă, întrucât termenul de recurs este peremptoriu sub aspectul exercitării dreptului de recurs, titularul acestuia putând să promoveze calea de atac doar în interiorul intervalului de timp prevăzut de lege, rezultă că nedeclararea recursului în acest termen conduce la respingerea lui ca tardiv introdus, subiectul îndrituit fiind decăzut din exerciţiul dreptului procesual respectiv.
3. În ceea ce priveşte recursul declarat de părţile civile, referitor la criticile de netemeinicie formulate de recurente cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei stabilită inculpatului de instanţa de apel, Înalta Curte arată că, în realizarea scopului de a include în sfera de cenzură a instanţei de recurs numai chestiuni de drept, unul dintre cazurile de casare modificat substanţial prin Legea nr. 2/2013 a fost cel reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul restrângerii controlului judiciar exercitat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la aspecte ce vizează nelegalitatea sancţiunii penale stabilite de instanţele inferioare.
Astfel, Înalta Curte constată că susţinerile recurentelor părţi civile se puteau circumscrie cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. în reglementarea anterioară, situaţie ce nu mai poate forma obiectul examinării în calea de atac a recursului, atâta timp cât nu au fost invocate erori de drept, care să pună în discuţie conformitatea cu legea a hotărârilor atacate, ci doar chestiuni ce ţin de aprecierea judecătorului asupra individualizării sancţiunilor penale stabilite şi care nu mai pot fi cenzurate de instanţa de ultim control judiciar.
Faţă de considerentele arătate mai sus, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. va respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul D.C. şi, nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, care să poată fi luat în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat.de părţile civile M.V., T.M. şi P.M.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat D.C. va fi obligat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar recurentele părţi civile la lata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul D.C., împotriva Deciziei penale nr. 399 din 06 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 aprilie 2013 la 08 mai 2014.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de părţile civile M.V., T.M. şi P.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 152/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1627/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
