ICCJ. Decizia nr. 1555/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1555/2014
Dosar nr. 3179/30/2012
Şedinţa publică din 07 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 157 din 26 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 3179/30/2012, în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnată inculpata M.R.C., pentru infracţiunea de trafic de minori, la 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată, pentru infracţiunea de proxenetism, la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata M.R.C., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 5 (cinci) ani închisoare care a fost sporită cu 4 (patru) luni închisoare, şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de: 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 11 martie 2011 şi până la 09 mai 2011.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M., pentru infracţiunea de trafic de minori, la 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului B.M., pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani, conform art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat inculpatului, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 24 martie 2011 şi până la 21 aprilie 2011.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata M.R.C., la plata sumei de 2000 RON cheltuieli judiciare faţă de stat, obligat inculpatul B.M. la plata sumei de 1700 RON cheltuieli judiciare faţă de stat; s-a dispus plata sumei de 300 RON din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş, reprezentând plata onorariu avocat din oficiu desemnat pentru inculpata M.R.C.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Timişoara nr. 103/D/P/2010 înregistrat la prima instanţă la data de 25 aprilie 2012 sub nr. unic dosar, respectiv 3179/30/2012, au fost trimişi în judecată inculpata M.R.C., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, şi infracţiunea de proxenetism, prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) C. pen., şi inculpatul B.M., pentru săvârşirea infracţiuni de trafic de minori, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. S-a reţinut că în perioada 2010 - 2011, inculpaţii M.R.C. zisă "C.G.", şi B.M. au racolat şi găzduit, pe minora N.A. iar inculpata M.R.C. şi pe numita C.M., care prin constrângere au fost exploatate prin obligarea la practicarea prostituţiei, sumele de bani astfel obţinute fiind însuşite de către infractori.
În probaţiune a fost ataşat Dosarul de urmărire penală nr. 103/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara, s-au administrat probe cu înscrisuri, s-au luat declaraţie inculpatului B.M., inculpata M.R. nu a dat declaraţie în faţa instanţei, întrucât nu s-a prezentat la termenele de judecată în faza de cercetare judecătorească pentru a fi audiată, s-a audiat partea vătămată N.A., s-au audiat martorii C.E., P.R. (investigator acoperit), I.C.R., N.A.M., T.V.A.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, prima instanţă a reţinut aceeaşi stare de fapt ce corespunde celei reţinută şi în rechizitoriu, fiind confirmată de probele administrate în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească.
La data de 22 aprilie 2010, în urma unui control efectuat de către organele de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Timişoara, minora N.A., a fost găsită pe strada D. din mun. Timişoara, în timp ce acosta persoane de sex masculin, pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost; minora a fost internată în Centrul de Servicii Specializate, pentru readaptare şi reabilitare socială Timişoara.
În ziua următoare, inculpata M.R.C., s-a deplasat la instituţia menţionată, unde în fals, a declarat că este mătuşa minorei N.A. şi a solicitat scoaterea minorei din centru, luându-şi angajamentul că în perioada următoare îşi va asuma responsabilitatea îngrijirii şi educării minorei, sub sancţiunile Legii nr. 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. La aceeaşi dată, N.A. a dat o declaraţie în faţa funcţionarilor centrului, arătând că nu doreşte să fie instituţionalizată, precizând că vrea să se întoarcă şi să locuiască cu mătuşa sa.
După ieşirea din centru, minora a fost cazată de inculpată, la locuinţa sa, situată în Timişoara, str. E., jud. Timiş, şi o perioadă de aproximativ trei luni, a fost exploatată de către M.R.C. zisă "C.G.", prin determinarea la practicarea prostituţiei. În vederea exploatării, minora a fost transportată de către inculpată, pe Calea A. din mun. Timişoara unde, N.A., a racolat diferite persoane de sex masculin, cu care a întreţinut relaţii sexuale contra cost, sumele de bani câştigate fiindu-i confiscate de către inc. M.R.C. În perioada în care N.A. s-a aflat în locaţia menţionată şi s-a prostituat, acesta a fost supravegheată de către inc. M.R.C., care stătea la terasa localului "D.", situat la intersecţia dintre Calea A. şi str. L. din mun. Timişoara. În vara anului 2010, minora N.A., s-a mutat în apartamentul închiriat de către inc. B.M., situat în mun. Timişoara, str. M., jud. Timiş şi a continuat să practice prostituţia pe Calea A., din Timişoara, sumele de bani fiindu-i confiscate de către B.M. Activitatea infracţională desfăşurată de către N.A., a fost constatată de către agenţii de poliţie din cadrul Secţiei 5 de Poliţie Timişoara, care în perioada mai - noiembrie 2010, au sancţionat-o contravenţional pe minoră, de 37 de ori, pentru practicarea prostituţiei.
La data 11 martie 2011, investigatorul P.R. s-a deplasat pe Calea A. din Timişoara, unde s-a întâlnit cu minora N.A., care s-a oferit să întreţină relaţii sexuale contra cost.
În aceeaşi zi, în baza mandatului din 10 martie 2011, emis de către Tribunalul Timiş, s-a efectuat o percheziţie la locuinţa inc. B.M., unde a fost găsită minora N.A., confirmându-se astfel săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în modalitatea găzduirii.
Din convorbirile telefonice purtate de către B.M., interceptate şi înregistrate în baza Ordonanţei nr. 76/2011, confirmată prin Încheierea nr. 72 din 15 martie 2011, emisă de către Tribunalul Timiş, a rezultat că acesta a fost implicat direct în exploatarea minorei, astfel:
- la data de 09 martie 2011, ora 21.54, B.M. a întrebat-o pe N.A. ce face, iar acesta i-a răspuns "uite merg la locul meu!". La aceeaşi dată, la ora 23.45, minora i-a spus inculpatului "am fost cu clienţi!".
De asemenea, convorbirile telefonice purtate de către minora N.A., au fost interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei Ordonanţei nr. 78/2011, emisă de către DIICOT serviciul Teritorial Timişoara, confirmată prin Încheierea nr. 72 din 15 martie 2011, emisă de către Tribunalul Timiş. Din convorbiri, a rezultat că minora a fost exploatată prin determinarea la practicarea prostituţiei, principalele discuţii în acest sens fiind următoarele: - la 10 martie 2011, ora 22.03, victima a fost sunată de către inculpat, căreia i-a spus că în zona în care se află, sunt două maşini de la secţia 5 de poliţie şi o dubă mare, precizând "care m-au luat şi m-au dus la centru!", făcând referire la Centrul de Servicii Specializate, pentru readaptare şi reabilitare socială Timişoara, de unde a fost scoasă de către inculpata M.R.C. Aflând despre prezenţa în zonă a organelor de poliţie, inculpatul a sfătuit-o pe minoră să mai aştepte "până se liniştesc!" După o oră, inculpatul a sunat din nou pe victimă, care i-a comunicat că a plecat din locuinţa unui client ("uite acum ies din locuinţă!"), reproşându-i că a stat prea mult; - în ziua următoare, la data de 11 martie 2011, ora 01.03, minora i-a raportat inculpatului că este cu un client apoi, după aproximativ 12 minute, într-o altă discuţie, B.M. i-a reproşat victimei că a stat pre mult cu clientul spunând "30 de minute, jumătate de oră ai stat cu (...) te duci pe cireşe păi atâta a trebuit să stai (...) Bă nu mai sta atâta timp, ai înţeles?". În aceeaşi zi, câteva minute mai târziu, inculpatul a sfătuit-o pe minoră cum trebuie să procedeze cu clienţii, spunând "şi vezi şi tu, mai bagă-ţi minţile în cap măi femeie, vezi că suntem vai şi amar! Cu cât te mişti mai repede cu atât îţi faci mai repede treaba, înţelegi, (...) tu trebuie să fi bandită, să profiţi de fraier, tu nu mai fă pe plac la lume, înţeleg, învaţă, trebuie să ai tupeu de lachei". Tot la data de 11 martie 2011, la ora 01.58, inculpatul a sunat-o pe victimă să se intereseze cum decurge activitatea de prostituţie, spunând "ce e pe acolo? (...) ce merge aşa rău mă?". În aceeaşi zi, la ora 02.21, minora i-a spus inculpatului că a câştigat 1 milion două sute, la care cel din urmă a spus "bă tu ai noroc!".
În cursul anilor 2010 - 2011, numitele T.V.A. şi I.C.R. au practicat prostituţia în zona Calea A. din Timişoara, loc în care s-a prostituat şi minora N.A. Cele două tinere au fost abordate de către inc. B.M. şi un prieten al acestuia pe nume N., care le-au reproşat că numita N.A., nu poate să câştige din cauza lor, întrucât ele ocupă locul care îi aparţine minorei şi le-au cerut să le predea o sumă de bani zilnic. Situaţia conflictuală dintre cele două prostituate şi inculpat a rezultat şi din convorbirea telefonică din data de 09 martie 2011, interceptată în baza Ordonanţei nr. 76/2011, emisă de DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara, confirmată prin Încheierea nr. 72 din 15 martie 2011, emisă de către Tribunalul Timiş, când minora N.A. i-a spus inculpatului că se află în staţie, cu R. şi V., astfel că enervat de acest fapt, inculpatul a afirmat că le rupe picioarele cu parul.
Fiind audiate în cauză în calitate de martor, T.V.A. şi I.C.R., au declarat că o cunosc pe M.R.C., cunoscută cu porecla C.G., despre care au arătat că în decursul timpului a avut mai multe fete la stradă, care se prostituau în folosul său, inclusiv pe minora N.A. De asemenea, cele două tinere au confirmat că inc. B.M., le-a reproşat că minora nu are clienţi din cauza lor, solicitându-le să îi plătească o sumă de bani.
În vara anului 2010, numita C.M., a fost determinată să practice prostituţia de către inc. M.R.C., care a cazat-o la locuinţa sa din Timişoara, str. E. Sus-numita a practicat prostituţia, pe Calea A. din Timişoara şi în mai multe hoteluri din Timişoara iar banii obţinuţi din această activitate au fost confiscaţi de către M.R.C., care obişnuia să o supravegheze pe tânără. În cursul anului 2010, de două ori, inc. M.R.C. s-a întâlnit cu C.E., mama numitei C.M., şi i-a dat sume de bani obţinute din prostituţie. Audiată despre cele menţionate, C.E. a confirmat că s-a întâlnit cu inculpata, care i-a dat sume de bani.
Activitatea infracţională desfăşurată de către C.M., a fost constatată de către poliţiştii de la Secţia 5 din cadrul PMT, care în perioada mai - august 2010, i-au aplicat 13 sancţiuni contravenţionale pentru practicarea prostituţiei.
La data de 30 iunie 2010, în urma activităţilor de supraveghere efectuate de către organele de poliţie, s-a constatat că inc. M.R.C., împreună cu C.M., au coborât din imobilul situat pe strada E., s-au urcat într-un taxi şi s-au deplasat prin oraşul Timişoara apoi, în jurul orei 21.50, cele două au coborât la intersecţia străzilor L. cu Calea A. Aici, M.R.C. a intrat în localul "D.", iar C.M. a rămas în staţia de autobuz, unde a fost abordată de către un client. O altă supraveghere ambientală a fost efectuată la data de 08 iulie 2010, când M.R.C. şi C.M. s-au deplasat la o terasă din Piaţa Operei din Timişoara. De aici, la ora 22.10, cele două s-au deplasat pe Calea A. din Timişoara, unde C.M. a coborât în staţia de autobuz pentru a racola clienţi. Inculpata, M.R.C. s-a deplasat la localul "A.", situat vizavi de staţia menţionată, de unde putea să o supravegheze pe C.M.
În luna iulie 2010, C.M., folosind pseudonimul "L." l-a cunoscut pe cetăţeanul german L.H.R., venit cu afaceri în România. Cei doi s-au împrietenit şi cetăţeanul german i-a propus sus-numitei să lucreze la el ca şi menajeră, însă acesta i-a spus că acest fapt depindea de inc. M.R.C., despre care a arătat că este mătuşa sa căreia îi datorează suma de 5.000 de euro. Profitând de relaţia de prietenie cu L.H.R., C.M. în mod repetat i-a cerut sume de bani, ca să scape de datoria pe care o avea faţă de inculpată, precizând că acesta din urmă o bătea.
În urma interceptării convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice efectuate de către inc. M.R.C., în baza autorizaţiei din 09 iulie 2010, s-a constatat că acesta a avut discuţii cu cetăţeanul german L.H.R., căreia în mod repetat i-a cerut bani, pentru ca "L." să poată să îl viziteze. Astfel de discuţii au avut loc la data de 01 august 2010, ora 13.25 când inculpata a spus "dacă vrei să vină L. la tine, o plăteşti 200 de RON pe oră!", iar cetăţeanul german a refuzat să plătească, iar atunci inculpata i-a răspuns " (...) te rog să nu o mai deranjezi pentru că nu o mai las gratis!". O altă discuţie despre bani a avut loc în aceeaşi zi, la ora 13.38, când M.R.C. a spus "eu vreau 1000 de euro, repede!", pentru ca să îi dea drumul numitei C.M.
În timpul practicării prostituţiei, C.M. a fost supravegheată de către inculpata M.R.C., cât şi de alte persoane din anturajul acesteia, fapt evidenţiat de convorbirea telefonică din data de 24 iunie 2010, ora 12:31, interceptată în baza Autorizaţiei cu nr. 222 din 18 iunie 2010 emisă de Tribunalul Timiş, când sus-numita discută cu o persoană pe nume B., căreia îi reproşează că în timp ce ea se deplasa în localitatea Recaş, la o întâlnire cu mama lui C.M., a lăsat-o singură şi nesupravegheată pe M., şi îi cere să revină, menţionând "nu trebuie să simtă că o urmăreşti şi nu trebuie lăsată niciodată singură".
Concludente în sensul celor reţinute sunt probele aflate la dosar, respectiv declaraţia părţii vătămate N.A. date în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei coroborate cu declaraţiile martorilor T.V.A., I.C.R., P.R. şi C.E., precum şi declaraţia martorului L.H.R., înscrisurile aflate la dosar şi procesele-verbale privind transcrierea înregistrărilor convorbirilor telefonice, procesele-verbale privind rezultatul supravegherilor efectuate în cauză şi planşele foto anexate.
Deşi inculpaţii M.R.C. în declaraţiile date şi B.M. în declaraţiile de la urmărirea penală şi în declaraţiile date în faţa instanţei au negat comiterea faptelor susţinând că nu se fac vinovaţi de aceste fapte, aceste susţineri ale inculpaţilor nu pot fi reţinute de către instanţă nefiind confirmate de ansamblul probelor dosarului, probe care dovedesc că cei doi inculpaţi au comis cu vinovăţie faptele pentru care au fost trimişi în judecată.
Astfel, în declaraţiile părţii vătămate N.A., aceasta recunoaşte că a locuit o perioadă de câteva luni la inculpata M.R.C. şi în această perioadă a fost exploatată sexual de către inculpată în determinarea la practicarea prostituţiei, partea vătămată minoră fiind obligată să remită inculpatei sumele de bani obţinute ca urmarea întreţinerii de relaţii sexuale cu diferite persoane de sex masculin. Partea vătămată a arătat că în perioada în care a locuit la inculpată aceasta îi inspira teamă întrucât era o fire mai impulsivă şi inculpata chiar a bătut-o în prezenţa minorei pe numita C.M.
Deşi partea vătămată N.A. în declaraţiile date susţine că în perioada în care a fost în concubinaj cu inculpatul B.M. a practicat prostituţia însă inculpatul doar o suna să vadă ce mai face şi nu întreba câţi bani a făcut, instanţa reţine că din ansamblul probelor dosarului rezultă că această partea vătămată era exploatată de către inculpat în sensul determinării la practicarea prostituţiei şi însuşirii sumelor de bani obţinute de victimă. Astfel, în declaraţiile martorelor T.V.A. şi I.C.R. acestea au arătat că în cursul anilor 2010, 2011 în zona de pe Calea A. din Timişoara unde au practicat prostituţia au fost abordate de către inculpatul B.M. şi încă o persoană pe nume N., care le-au cerut bani pentru că cele două practicau prostituţia în acea zonă şi au afirmat că îi fac concurenţă numitei N.A., pentru că datorită faptului că cele două stau în acel loc numita N. nu face prea mulţi bani, ulterior martora T.V.A. fiind agresată fizic de către numitul N. În declaraţia martorului P.R. se arată că numita N.A. în data de 11.03 2011 în jurul orelor 2.00 se afla în zona calea A. din Timişoara şi acosta persoane interesate să întreţină relaţii sexuale contra cost oferindu-se să întreţină relaţii sexuale contra sumelor de 50 RON sau în cazul întreţinerii relaţiilor sexuale cu doi parteneri contra sumei de 100 RON. Aceste declaraţii se coroborează cu interceptările convorbirilor telefonice din care rezultă că inculpatul era implicat în exploatarea victimei prin îndemnarea la practicarea prostituţiei.
De asemenea, declaraţiile martorilor C.E., L.H.R., coroborate cu procesele-verbale de supraveghere, şi procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, precum şi înscrisurile emise de Centrul de servicii specializate pentru reabilitare socială din Timişoara, confirmă că această inculpată a fost implicată în sensul că a îndemnat şi înlesnit ca numita C.M. să practice prostituţia, inculpata însuşindu-şi sumele de bani obţinute din această activitate. Astfel, inculpata o însoţea pe numita C.M. până la locaţiile unde aceasta se întâlnea cu clienţii, inculpata procedând şi la supravegherea sus-numitei, iar într-o ocazie inculpata chiar a lovit-o pe numita C.M. în stradă (conform declaraţiei părţii vătămate N.A.).
Prin încheierea din 11 martie 2011, emisă de Tribunalul Timiş, Dosar nr. 1806/30/2011, şi mandatul nr. 13, s-a dispus arestarea preventivă a inc. M.R.C., pe o perioadă 29 de zile. Faţă de inc. B.M., s-a dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile, prin Decizia nr. 431/R din 24 martie 2011, emisă de către Curtea de Apel Timişoara. Măsura arestării a încetat faţă de M.R.C., la data de 08 mai 2011, prin împlinirea termenului iar faţă de B.M., s-a dispus înlocuirea arestului cu măsura preventivă a obligării de a nu păsări localitatea, din data de 22 aprilie 2011 până la data de 21 mai 2011.
Având în vedere starea de fapt mai sus descrisă reţinută în baza probelor aflate la dosar, instanţa reţine că fapta inculpatei M.R.C. care, în cursul anilor 2010 şi 2011, a racolat, a cazat şi transportat pe minora N.A., în vederea exploatării prin determinarea acesteia la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, iar fapta aceleiaşi inculpate, care în perioada menţionată, a îndemnat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către C.M., urmată de confiscarea banilor obţinuţi din această activitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.
Prima instanţă a mai reţinut că în raport de starea de fapt mai sus descrisă, fapta inculpatului B.M. care, în cursul anilor 2010 şi 2011, a cazat şi transportat pe minora N.A., în vederea exploatării prin determinarea acesteia la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
În ceea ce priveşte argumentele invocate în apărarea inculpaţilor în sensul achitării în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., prima instanţă a reţinut că aceste argumente sunt neîntemeiate, în cauză nefiind incident acest temei de achitare, întrucât probele dosarului dovedesc cu prisosinţă existenţa faptelor mai sus descrise reţinute în sarcina inculpaţilor, cât şi vinovăţia (sub forma intenţiei) inculpaţilor în comiterea faptelor arătate. Nu au putut fi reţinute de către prima instanţă nici susţinerile referitoare la lipsa elementelor constitutive în sensul că nu s-a dovedit că partea vătămată minoră a fost exploatată de către inculpaţi sau că aceasta ar fi fost obligată de aceştia să practice prostituţia, respectiv că numita C. ar fi fost îndemnată de către inculpată la practicarea prostituţiei. Aceste susţineri sunt contrazise de ansamblul probelor dosarului, probe care dovedesc neîndoielnic că cei doi inculpaţi au exploatat-o pe victima N. pe care nu doar au găzduit-o dar au şi determinat-o să practice prostituţia, inculpaţii obţinând diverse sume de bani ca urmarea acestor activităţi. De asemenea, s-a dovedit cert că numita C. a fost îndemnată, constrânsă de către inculpată la practicarea prostituţiei, inculpata înlesnind această activitate practicată de această persoană, inculpat trăgând şi foloase materiale în urma practicării prostituţiei de către persoana menţionată.
Referitor la susţinerea privind nelegalitatea interceptărilor telefonice, prima instanţă a apreciat şi această susţinere ca fiind nefondată întrucât înregistrările efectuate în dosar au fost autorizate şi efectuate cu respectarea dispoziţiilor art. 911 şi urmat. C. proc. pen.
Având în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., şi criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete în care inculpaţii au comis faptele, gradul concret de pericol social al fiecărei fapte, persoana fiecărui inculpat, atitudinea nesinceră a inculpaţilor pe parcursul procesului penal, precum şi împrejurarea că inculpaţii au mai comis anterior fapte penale, inculpata M.R.C. fiind condamnată la 2 ani închisoare pentru o faptă de furt calificat (eliberată la 07 martie 1995 cu un rest de 384 zile închisoare), iar inculpatul B.M. fiind sancţionat cu amendă administrativă pentru o faptă de tentativă la furt calificat (comisă în aceeaşi perioadă în care a fost comisă şi fapta din prezenta cauză), tribunalul a condamnat inculpaţii la pedepse care să reflecte o proporţie adecvată între gravitatea faptelor, împrejurările în care au fost comise şi circumstanţele fiecărui inculpat, conform dispozitivului prezentei sentinţe penale.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpata M.R.C., apelul fiind nemotivat.
Din analiza sentinţei apelate, prin prisma motivelor de apel invocate de apărătorul din oficiu şi a celor analizate din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:
Instanţa de apel şi-a însuşit starea de fapt reţinută de prima instanţă, precum şi raţionamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală şi judecată şi din care a rezultat vinovăţia inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea.
Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 "recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."
În raport de starea de fapt mai sus descrisă, s-a reţinut că fapta inculpatei care, în cursul anilor 2010 şi 2011, a cazat şi transportat pe minora N.A., în vederea exploatării prin determinarea acesteia la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Prima instanţă a reţinut în mod corect săvârşirea acestei infracţiuni în sarcina inculpaţilor, din probele administrate şi judicios analizate de prima instanţă rezultând, că inculpaţii au găzduit pe rând minora N.A. în scopul exploatării acestei, fapta fiind gravă întrucât minora provine dintr-o familie săracă, lipsindu-i faţă de dezvoltarea psiho somatică şi nivelul de instruire, dreptul de opţiune.
Potrivit art. 329 alin. (1) C. proc. civ. "îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi."
S-a reţinut că fapta aceleiaşi inculpate, care în perioada menţionată, a îndemnat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către C.M., urmată de confiscarea banilor obţinuţi din această activitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaţilor, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, luându-se în considerare că infracţiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, aşa cum în mod corect a stabilit şi instanţa de fond, prezintă un grad ridicat de pericol social, ce rezidă, în mod abstract, în natura şi cuantumul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute.
Inculpata nu a recunoscut săvârşirea faptelor, şi s-a sustras de la judecată, deşi prima instanţă a făcut numeroase demersuri pentru citarea şi audierea acesteia.
Instanţa şi-a însuşit punctul de vedere al primei instanţe susţinut de probele administrate din care a rezultat că există dovezi la dosarul cauzei că inculpaţii cunoşteau împrejurarea că N.A. este minoră.
Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte. Instanţa de recurs reţine şi că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise. Infracţiunile săvârşite de inculpată aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, ocrotirea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi de protecţie a statului.
În speţă, pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatei, s-a reţinut că este în măsură să conducă la atingerea acestor deziderate.
În cauză nu au putut fi identificate împrejurări care să poată fi valorificate drept circumstanţe atenuante în beneficiul inculpatei, astfel că pedepsele nu pot fi coborâte sub minimul special, inculpata nu a înţeles să uzeze de procedura recunoaşterii vinovăţiei şi, faţă de cuantumul pedepsei rezultante, s-a arătat că nu poate beneficia de vreuna din formele de suspendarea a executării pedepsei, ca modalitate de individualizarea a executării pedepsei.
Curtea a reţinut că pedepsele aplicate inculpatei au fost orientate spre minimul special prevăzut de lege, instanţa reţinând în aceste sens că inculpata nu are antecedente penale.
În concluzie, faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins apelul declarat de inculpata M.R.C., împotriva Sentinţei penale nr. 157 din 26 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 3179/30/2012, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, inculpata M.R.C. a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate în latura penală, prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei, aplicarea legii penale mai favorabile, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., precum şi aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, având în vedere că inculpata nu are antecedente penale. În privinţa faptei prev. de art. 329 C. pen. anterior, s-a arătat că, atât vechiul C. pen., cât şi noul C. pen. prevăd aceleaşi limite de pedeapsă, iar, referitor la concursul de infracţiuni, s-a solicitat aplicarea legii vechi, care este mai favorabilă.
Examinând recursul declarat de inculpata M.R.C. prin prisma cazului de casare invocat de Înalta Curte, constată că recursul este fondat, sub aspectul aplicării art. 5 C. pen.:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior, respectiv art. 385 C. proc. pen. anterior.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la individualizarea sancţiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanţa constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 3859 pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. În acelaşi sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii. În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 pct. 14 C. proc. pen anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, urmând a reduce proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.
În ceea ce priveşte efectele abrogării art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi reincriminarea faptei de trafic de minori în art. 211 alin. (1) raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., precum şi a abrogării art. 329 alin. (1) C. pen. şi reincriminarea proxenetismului la art. 213 alin. (1) C. pen., instanţa de recurs constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 23 aprilie 2014. În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 16 octombrie 2013 şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează traficul de minori şi proxenetismul, a fost abrogat Codul penal anterior şi a intrat în vigoare un alt Cod penal.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent instanţa de recurs urmează să analizeze: q) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzată. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică; b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.
Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzată.
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzată recurenta, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiaşi lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurentă conduce la dezincriminarea faptei faţă de acesta. Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001: (...) "recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."
Art. 329 alin. (1) din C. pen. anterior: (...) "îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 210 din C. pen. - Traficul de persoane
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită:
a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Traficul de persoane săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.
(3) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.
Articolul 211 din C. pen. - Traficul de minori
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta a fost săvârşită în condiţiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.
Articolul 213 din C. pen. - Proxenetismul
(1) Determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituţiei s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele sunt săvârşite faţă de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.
(4) Prin practicarea prostituţiei se înţelege întreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.
Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi a art. 329 alin. (1) C. pen., au intrat în vigoare art. 210, art. 211 şi art. 213 C. pen., care cuprinde toate celelalte elemente din acuzaţia pentru care a fost trimisă în judecată inculpata. În ceea ce o priveşte pe M.R.C., acuzaţia faţă de care a şi fost condamnată, a constat în găzduirea minorei N.A. în scopul exploatării acestei, precum şi îndemnarea şi înlesnirea practicării prostituţiei de către C.M., urmată de confiscarea banilor obţinuţi din această activitate.
Elementul material al laturii obiective în ceea ce o priveşte pe M.R.C. nu afectează existenţa infracţiunii în forma, incriminată în art. 210, art. 211 şi art. 213 Legea nouă, conţinutul fiind identic.
Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.
Legea nouă, prevede limite de pedeapsă cu închisoarea mai reduse pentru infracţiunea de trafic de minori, respectiv de la 3 - 10 ani închisoare, astfel că în speţă se va aplica legea nouă, prin aceasta fiind satisfăcută obligaţia prevăzută în art. 5 C. pen., prin alegerea încadrării juridice din Legea nouă.
Sancţiunea individualizată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel a fost egală cu minimul prevăzut de lege. Legea nouă este mai favorabilă întrucât limitele de pedeapsă sunt mai reduse pentru infracţiunea de trafic de minori şi neschimbate pentru infracţiunea de proxenetism, Legea nouă, fiind mai favorabilă faţă de legea veche care prevedea pedepse între 5 - 15 ani închisoare, astfel că legea nouă va retroactiva.
Referitor la existenţa concursului de infracţiuni, instanţa constă că legea veche este mai favorabilă inculpatei întrucât aplicarea sporului de pedeapsă are caracter facultativ, în timp ce legea nouă are caracter obligatoriu şi având în vedere că inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare, cuantum situat la minimul prevăzut de lege.
Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, în conţinutul şi condiţiile prevăzute de noua reglementare, astfel încât durata pedepsei complementare se va reduce la maximul prevăzut de legea nouă mai favorabilă.
Se va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani are corespondent în art. 66 lit. a), b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut şi pe o perioadă de 1 an, în condiţiile art. 68 C. pen.
De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.
Faţă de aceste considerente se va admite recursul declarat de inculpata M.R.C., împotriva Deciziei penale nr. 201/A din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Se va casa în totalitate decizia recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 157 din 26 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 3179/30/2012, numai în ceea ce o priveşte pe această inculpată şi numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:
Va descontopi pedeapsa rezultantă 5 (cinci) ani şi 4 luni închisoare, în pedepsele componente de câte 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 (doi) ani şi de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 1 (un) an, pe care le repune în individualitatea lor şi sporul de 4 luni închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică a faptelor cu privire la inculpata M.R.C., din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1) raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpată la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior va schimba încadrarea juridică a faptelor cu privire la inculpata M.R.C., din infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpată la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) combinat cu art. 35 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatei M.R.C., în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare sporită cu 4 (patru) luni închisoare. În final inculpata va executa 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi 1 (un) an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpata M.R., vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată şi suma de 150 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată N.A., se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpata M.R.C., împotriva Deciziei penale nr. 201/A din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează în totalitate decizia recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 157 din 26 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 3179/30/2012, numai în ceea ce o priveşte pe această inculpată şi numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă 5 (cinci) ani şi 4 luni închisoare, în pedepsele componente de câte 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 (doi) ani şi de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 1 (un) an, pe care le repune în individualitatea lor şi sporul de 4 luni închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptelor cu privire la inculpata M.R.C., din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1) raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpată la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptelor cu privire la inculpata M.R.C., din infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpată la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) combinat cu art. 35 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatei M.R.C., în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare sporită cu 4 (patru) luni închisoare. În final inculpata va executa 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi 1 (un) an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpata M.R., rămân în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată şi suma de 150 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată N.A., se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1552/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1556/2014. Penal → |
|---|
