ICCJ. Decizia nr. 1556/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1556/2014
Dosar nr. 9735/120/2012
Şedinţa publică din 07 mai 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 183 din 07 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.I., aflat în Penitenciarul Ploieşti, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi respectiv la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. şi a art. 320 alin. (7) C. proc. pen.
I. În baza art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe care o va contopi, în baza art. 36 C. pen., cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 187 din 1 august 2012, pronunţată de către Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 5185/90/2012, definitivă la data de 6 noiembrie 2012, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., cu executare în detenţie, aplicându-se pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza disp. art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată în baza Sentinţei penale nr. 187/2012, de la 5 iunie 2012 la zi, iar în temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. ia act că inculpatul este arestat în altă cauză.
Totodată, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinţei penale nr. 187/2012 şi emiterea unui nou mandat conform celor de mai sus.
II. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata D.C.A. la pedepsele de câte 3 ani şi 6 luni închisoare şi câte 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi după contopirea acestora s-a dispus executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii din 3 decembrie 2012.
În temeiul art. 861 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani calculat conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, odată pe lună, la data fixată, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.
Conform disp. art. 863 alin. (3) C. pen. inculpata a fost obligată să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. rap. la art. 83 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
III. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.A., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. şi a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În temeiul art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 86 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani calculat potrivit art. 862 C. pen.
În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, odată pe lună, la data fixată, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza disp. art. 863 alin. (3) C. pen. inculpatul a fost obligat să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman.
Totodată, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. rap. la art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În latură civilă, în baza art. 15, 346 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaţilor S.I., D.C.A. şi C.C.A., în solidar, la plata sumelor de 2.300 euro către partea civilă C.M.A., domiciliat în comuna Filipeştii de Pădure, satul Diţeşti, nr. 296A, judeţul Prahova şi 1000 euro către partea civilă F.I., domiciliat în comuna Filipeşti de Pădure, satul Diţeşti, nr. 396, judeţul Prahova, la curul BNR din data plăţii.
În baza art. 15, 346 C. proc. pen. s-au respins ca nefondate cererile de constituire de parte civilă formulate de către M.D.A., A.Ş.A., N.N., C.M., P.S.M., V.I.S., G.V., A.N.A.
În temeiul art. 191 C. proc. pen. inculpaţii au fost obligaţi în solidar, la plata sumei de 11.650 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 10.000 RON reprezintă cheltuielile ocazionate cu desfăşurarea urmăririi penale şi 1.500 RON reprezintă contravaloarea onorariilor apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru părţile civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 75/D/P/2011 din 12 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Dâmboviţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor S.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen., D.C.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen., dispunându-se, totodată, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului C.C.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei că în perioada martie - mai 2011, inculpatul S.I., împreună cu inculpata D.C.A., sprijiniţi de învinuiţii C.C.A., M.M. şi M.P., au indus în eroare un număr de 10 părţi vătămate cu privire la asigurarea unor locuri de muncă în condiţii avantajoase şi cu remuneraţie atractivă în Spania.
Astfel, în primăvara anului 2011, prin intermediul părţii vătămate F.I., inculpatul S.I. a recrutat mai multe persoane domiciliate în judeţele Dâmboviţa şi Prahova, pentru muncă în agricultură şi pentru a-i determina să accepte să lucreze în Spania le-a transmis prin intermediul părţii vătămate condiţii avantajoase de plată, respectiv venituri de 35 euro pe ziua de muncă, precum şi asigurarea transportului până în Spania şi cazarea.
Inculpatul le-a precizat că pentru efortul de a li se asigura aceste condiţii, muncitorii urmau să nu fie plătiţi timp de 25 de zile, banii respectivi intrând în posesia sa.
Cu toate acestea, nu toate părţile vătămate au avut cunoştinţă despre aceste condiţii înainte de a-şi da acordul şi de a pleca din ţară, G.V. şi V.I.S. declarând că au aflat de acest comision după ce au ajuns în Spania.
Întrucât părţile vătămate nu erau cunoscătoare de limbă spaniolă şi nici nu deţineau sume de bani care să le permită reîntoarcerea în ţară, odată ajunşi în Spania au devenit dependenţi de inculpaţi.
Transportul părţilor vătămate a fost plătit integral de inculpatul S.I., care a achitat biletele de autocar pentru toate părţile vătămate.
Inculpatul S.I. s-a ocupat atât personal de primirea muncitorilor în Spania, unde prima tranşă de persoane a ajuns în luna aprilie 2011, cât şi printr-o altă persoană, pe care a trimis-o pentru a-i prelua de la autocar pe cei veniţi în tranşa a II-a în luna mai 2011.
În primele zile de la sosirea în Spania muncitorii au fost cazaţi în casa în care S.I. locuia cu familia, în localitatea Pedrajas, ulterior, indicându-le o casă de închiriat şi înmânându-le suma de 700 de euro necesară achitării garanţiei, dar şi a chiriei pentru prima lună, locuinţă care era insalubră şi nepotrivită numărului de ocupanţi, care şi-au găsit saltelele pe care au dormit la gunoi.
S-a reţinut că pe parcursul perioadei cât au fost desfăşurate activităţi lucrative părţile vătămate au suportat umilinţe şi suferinţe ce au adus atingere demnităţii şi sănătăţii, în condiţiile în care nu numai că nu au beneficiat de instruire în materie de protecţie şi igienă, dar au avut şi condiţii de cazare şi masă precare, părţile vătămate fiind nevoite să-şi procure legume de pe câmpurile cultivate din apropiere.
Exploatarea părţilor vătămate s-a realizat şi prin impunerea unor norme de muncă excesive, respectiv plantarea unor cantităţi mai mari de răsad de praz sau recoltarea unor cantităţi mai mari de cartofi.
Pentru a menţine aparenţa respectării condiţiilor promise iniţial, inculpatul S.I. le-a dat bani unora dintre părţile vătămate, pentru ca aceştia să-i trimită acasă în preajma sărbătorilor de Paşti.
Cu privire la structura grupului infracţional organizat s-a arătat că acesta a fost condus şi coordonat de învinuiţii M.P. zis "P.U." şi M.M., potrivit declaraţiilor inculpaţilor S. şi D. şi ale învinuiţilor C.A. şi M.M.
S-a reţinut că în scopul creării unei stări de subordonare, inculpatul S.I., împreună cu inculpata D.C.A., prezentată părţilor vătămate ca fiind "şefa lor", au exercitat un control strict asupra muncitorilor, restricţionându-le libertatea de deplasare în localităţile unde se aflau, în timp ce S.I. a apelat şi la ameninţări verbale, dar şi la afişarea ostentativă a unui pistol în discuţiile cu părţile vătămate şi s-a înconjurat de persoane cu alură de gărzi de corp şi chiar a ameninţat cu o sabie muncitorii indisciplinaţi.
Inculpatul S.I. a trecut la materializarea ameninţărilor în cazul părţilor vătămate C.M.A. şi C.M.D., în momentul când muncitorii au fugit de la locui de cazare din Burghiilos, acesta mergând după ei, însoţit de fiul său C.C.A. şi folosind violenţa fizică, i-a determinat să rămână în continuare la muncă.
De asemenea, a ameninţat cu sabia pe părţile vătămate M.D.A. şi C.M.D. în momentul când aceştia şi-au arătat nemulţumirea cu privire la calitatea alimentelor oferite de el.
Starea de teamă a fost alimentată şi de învinuitul C.C.A., care l-a prezentat pe tatăl său ca o persoană periculoasă, cu legături în lumea interlopă şi în rândul autorităţilor spaniole, C. având rolul de a-i supraveghea pe muncitori şi de a raporta tatălui său tot ceea ce făceau, în condiţiile în care locuia în aceeaşi casă cu ei.
Supravegherea muncitorilor se realiza şi de către învinuitul M.M., în perioada în care aceştia recoltau cartofi în localitatea Burghiilos din Sevilla.
Cu privire la inculpata D.C.A., s-a arătat că aceasta era concubina inculpatului S.I. şi deţinea firma prin intermediul căreia se obţineau contracte pentru muncitori, ea fiind cea care îi şi supraveghea în timp ce se aflau la câmp şi ţinea evidenţa orelor şi muncilor prestate de către părţile vătămate.
S-a mai reţinut că inculpatul S. s-a ocupat cu aducerea de muncitori din ţară, încă din anul 2009, prin intermediul unei firme proprii înfiinţată în Spania, în care exploata un grup de muncitori din judeţul Vâlcea, motiv pentru care a şi fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, în dosarul penal nr. 47/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea, cauză în care iniţial s-a sustras de la urmărirea penală, fiind emis pe numele său un mandat european de arestare.
Activitatea sa infracţională a continuat prin folosirea firmei înfiinţată pe numele inculpatei D.C.A., exploatarea părţilor vătămate concretizându-se şi prin aceea că în urma unei luni de muncă aceştia au primit de la inculpaţi sume foarte mici de bani în raport cu munca prestată. În unele cazuri doar de câteva zeci de euro, inculpaţii justificând reţinerea banilor prin recuperarea datoriilor legate de aducerea lor la muncă: transport din România, transport zilnic la muncă, mâncare, cazare şi ţigări.
S-a menţionat că prin faptele săvârşite inculpaţii au încălcat prevederile legislaţiei spaniole în domeniu, respectiv statutul angajaţilor, Decretul-regal legislativ nr. 1 din 25 martie 1995, dar şi Decretul-regal nr. 2.720 din 18 decembrie 1998 privind contractele de muncă, alături de prevederile legislaţiei anuale privind salarizarea angajaţilor.
În ceea ce-i priveşte pe învinuiţii M.P. şi M.M., s-a reţinut că aceştia aveau oameni la muncă, între care se numărau şi părţile vătămate din cauză, dar şi alte persoane; nu au făcut contracte de muncă acestora, deşi le revenea o asemenea sarcină; ei erau cei care trebuiau să plătească părţilor vătămate suma cuvenită pentru munca prestată pe câmp; contractul între partea română şi partea spaniolă era semnat şi negociat de către M.P.; S.I. nu făcea nimic fără să-i ceară voie lui M.P.; acesta era cel care stabilea norma de muncă pentru muncitori în cursul unei zile şi îi transmitea directive lui S.I., executate de către acesta din urmă; M.M. le supraveghea pe părţile vătămate la munca prestată la câmp; din banii obţinuţi din exploatarea părţilor vătămate M.P. şi M.M. şi-au achiziţionat autoturisme de lux şi imobile - case şi terenuri.
S-a precizat că victimele infracţiunii de trafic de persoane sunt părţile vătămate M.A., P.S.M., C.M.A., F.I., G.V., V.I.S., N.N.M., A.Ş.A., C.M.D. şi A.N.A., cu vârste cuprinse între 19 şi 37 de ani şi cu o situaţie materială modestă, fără pregătire profesională calificată şi locuri de muncă stabile, fapt care i-a determinat să plece în Spania pentru a lucra în agricultură.
S-a apreciat că fapta inculpaţilor S.I. şi D.C.A., care în cursul anului 2011 împreună cu inculpatul C.C.A. şi învinuiţii M.P. şi M.M. s-au constituit într-un grup infracţional organizat, având ca scop traficarea în vederea exploatării prin muncă a părţilor vătămate menţionate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
De asemenea, fapta inculpatului S.I. şi D.C.A., care în cursul anului 2011 au executat împreună cu inculpatul C.C.A. şi învinuiţii M.P. şi M.M. acte materiale de recrutare, transport, cazare şi exploatare prin muncă, pe teritoriul Spaniei a părţilor vătămate, folosind în acest scop acte de înşelăciune sau de violenţă fizică ori verbală, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
În privinţa inculpatului C.C.A. s-a apreciat că fapta acestuia, care în cursul anului 2011, împreună cu inculpatul S.I. şi cu învinuiţii M.P. şi M.M. s-au constituit într-un grup infracţional organizat având ca scop traficarea în vederea exploatării prin muncă a părţilor vătămate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
Totodată, s-a apreciat că faptele inculpatului C.C.A., care în cursul anului 2011 a executat împreună cu inculpatul S.I. şi cu învinuiţii M.P. şi M.M., acte materiale de recrutare, transport, cazare şi exploatare prin muncă pe teritoriul Spaniei a părţilor vătămate, folosind în acest scop acte de înşelăciune sau de violenţă fizică ori verbală, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., urmând a se reţine şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.
S-a apreciat totodată că se impune scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.M.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, întrucât din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat cu certitudine că acesta a fost implicat în activităţile infracţionale desfăşurate de ceilalţi inculpaţi şi învinuiţi.
Faţă de învinuiţii M.P. şi M.M. s-a dispus disjungerea în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor anterior menţionate.
În legătură cu părţile vătămate s-a reţinut că aceştia au relatat modul cum au fost recrutaţi pentru a munci în agricultură în Spania, dar şi desfăşurarea faptelor din momentul în care au ajuns acolo.
S-a menţionat că M.D.A. a precizat că a fost recrutat de către S.I. prin intermediul lui F.I. că transportul cu autocarul în Spania a fost achitat de inculpatul S., cazarea pe teritoriul Spaniei s-a făcut într-un imobil din localitatea Petrajas şi ulterior în localitatea Burghiilos, la indicaţiile şi sub controlul lui S.I., că a muncit la recoltare cartofi şi la plantat de praz 27 de zile, fără a primi vreun ban pentru aceste prestaţii, a fost ameninţat cu pistolul şi sabia de S.I., dar şi de inculpatul C.C.A., până când nemulţumit de condiţiile de muncă a fugit de la locuinţa din Burghiilos, dar şi că la plantat de praz a fost supravegheat de inculpaţii S. şi D., aceasta din urmă ocupându-se şi de întocmirea pontajelor, dar şi de inculpatul C.C.A., iar în timp ce se afla la recoltat de cartofi a fost supravegheat de către M.M. şi, uneori, de către M.P.
Acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro reprezentând daune materiale şi morale.
Partea vătămată P.S.M. a relatat şi ea că a fost recrutată de către inculpatul S.I. prin intermediul lui F.I. şi S.M., că inculpatul S.I. a fost cel care a achitat costul transportului cu autocarul către Spania, că la indicaţiile acestuia a fost cazat într-un imobil din localitatea Petrajas şi ulterior în localitatea Burghillos, tot acest inculpat achitând şi avansul pentru chirie şi garanţie, că a lucrat 27 de zile la recoltat de cartofi şi la plantat de praz fără a primi vreun ban pentru aceste prestaţii, a fost ameninţat cu pistolul şi sabia de către inculpatul S.I. până când nemulţumit de condiţiile de muncă a fugit de la locuinţa din Burghillos, fiind şi el supravegheat, în aceleaşi condiţii ca şi M.D.A., constituindu-se parte civilă cu suma de 10.000 euro, reprezentând daune morale şi materiale.
De asemenea, părţile vătămate C.M.A. şi F.I. au arătat că au fost recrutaţi de către inculpatul S.I., primul prin intermediul lui F.I., transportaţi în Spania cu autocarul achitat de către inculpatul S.I., cazaţi de către acesta, muncind la plantat de praz, primul circa o lună de zile fără a primi niciun ban, rămânând chiar dator la inculpatul S.I., iar cel de-al doilea muncind 38 de zile, pentru care a primit suma de 354 euro, ambii fiind ameninţaţi de către inculpatul S.I., care i-a şi supravegheat alături de inculpata D.C.A. - care se ocupa şi de întocmirea pontajelor, dar şi de inculpatul C.C.A.
Partea vătămată C.M.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.200 euro, reprezentând daune materiale şi 2.300 euro reprezentând daune morale, în timp ce partea vătămată F.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro, reprezentând daune materiale.
De asemenea, părţile vătămate G.V. şi V.I.S. au arătat că au fost recrutaţi de către inculpatul S.I. prin intermediul lui G.G., transportaţi cu autocarul pe banii inculpatului S.I. şi cazaţi de acesta, iniţial în localitatea Petrajas şi ulterior, în Burghillos, acesta fiind şi cel care a plătit avansul pentru chirie şi garanţie, au muncit aproximativ o lună la recoltat de cartofi şi plantat de praz fără a primi nici un ban, au fost intimidaţi de către inculpatul S.I. care se afişa deseori înarmat şi însoţit de gărzi de corp, acesta fiind şi cel care îi supraveghea în timpul în care plantau praz, alături de inculpaţii C.C.A. şi D.C.A., aceasta ocupându-se şi de întocmirea pontajelor, iar la recoltat de cartofi au fost supravegheaţi de către S.I., M.M. şi, uneori, de către M.P.
Ambele părţi vătămate s-au constituit parte civilă cu suma de 1.200 euro reprezentând daune materiale şi 2.000 euro reprezentând daune morale.
În aceleaşi condiţii au fost recrutaţi, însă prin intermediul lui F.I. şi S.M., potrivit propriilor declaraţii şi părţile vătămate N.N.M., A.Ş.A., C.M.D. şi A.N.A., transportaţi şi ei în Spania cu autocarul pe cheltuiala inculpatului S.I., care le-a asigurat şi cazarea într-un imobil din localitatea Petrajas, fiind şi cel care a plătit avansul pentru chirie şi garanţie, au muncit la recoltat de cartofi şi plantat de praz, cu excepţia lui N.N.M., care a fost numai la plantat de praz, au lucrat circa 27 de zile, A.N.A. lucrând circa două luni, acesta din urmă neprimind în totalitate banii pentru munca prestată, N.N.M. primind în jur de 200 de euro, iar celelalte două părţi vătămate A.Ş.A. şi C.M.D. neprimind niciun ban, au fost ameninţaţi cu pistolul şi sabia de către inculpatul S.I. până când nemulţumiţi de condiţiile de muncă au fugit de la locuinţa din Burghillos, iar N.N.M. a fost şi el ameninţat când şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la salariul primit, la plantat de praz fiind supravegheaţi de către inculpaţii S.I., C.C.A. şi D.C.A., care se ocupa şi de întocmirea pontajelor, iar la recoltat de cartofi au fost supravegheaţi de S.I., M.M. şi M.P.
N.N.M., A.M.A. şi C.M.D. s-au constituit părţi civile cu suma de 10.000 de euro reprezentând daune materiale şi morale, numai A.N.A. neconstituindu-se parte civilă.
Situaţia de fapt a fost probată prin declaraţiile părţilor vătămate, ale învinuiţilor şi inculpaţilor, procesul-verbal de sesizare, procesele-verbale de recunoaştere după fotografie şi procesele verbale de constatare a unor situaţii de fapt.
S-a mai reţinut de organele de urmărire penală că inculpatul S.I. a fost cercetat în stare de detenţie, în executarea unei pedepse privative de libertate pentru fapte similare, dar şi că faţă de inculpata D.C.A., a fost luată măsura reţinerii pe o perioadă de 24 de ore, prin Ordonanţa din 3 decembrie 2012.
La termenul din data de 12 februarie 2013, în şedinţă publică după ce li s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 3201 C. proc. pen., inculpaţii au arătat că înţeleg să beneficieze de aceste prevederi şi au declarat că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, aşa cum sunt ele menţionate în actul de sesizare al instanţei, cunosc probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi le însuşesc, dorind ca judecata să aibă loc numai în baza acestora şi nu solicită administrarea altor probe pe situaţia de fapt, nedorind să mai adauge şi altceva.
Instanţa de fond a admis solicitarea inculpaţilor privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei şi faţă de prevederile art. 15 C. proc. pen şi cererile de constituirile de părţi civile făcute pe parcursul urmăririi penale a procedat la ascultarea acestora din urmă.
Astfel, partea vătămată C.M.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.300 euro, reprezentând contravaloarea zilelor de muncă, contravaloarea transportului pentru revenirea în ţară, sumă care include şi daunele morale, urmare suferinţelor îndurate prin faptul că două nopţi a stat ascuns de frica inculpatului S.I., care îl suna şi îi cerea să se întoarcă.
Partea civilă a precizat că 1.200 euro reprezintă despăgubirile materiale, în condiţiile în care a lucrat efectiv timp de 30 de zile, el trebuind să primească pentru o lună de muncă 700 sau 800 de euro, aşa cum a aflat în momentul în care a ajuns în Spania, iar 150 de euro l-a costat transportul către casă. De asemenea, în cei 1.200 euro sunt incluşi şi banii pentru două zile de cazare la amici, dar şi banii, mâncarea şi ţigările pentru două zile.
A precizat totodată că a aflat de la F.I. că pentru cele 30 de zile de muncă trebuia să primească 700 sau 800 de euro, tot de la el, care a plecat înaintea sa, aflând că locuia într-o casă împreună cu mai multe persoane într-o altă localitate, fără a-i cere alte amănunte, pe care le-a dorit numai la destinaţie. În Spania a aflat că trebuie să plătească transportul, cazarea şi masa, costuri cu care a fost de acord.
A susţinut că a primit de la S.I. circa 200 de euro la circa trei săptămâni după ce a ajuns în Spania, dar după ce acesta le-a explicat atât lui, cât şi celorlalţi aflaţi la muncă împreună cu el, că trebuie să plătească transportul în Spania, mâncarea şi cazarea, i-a cerut înapoi toţi banii daţi, deşi nu se impunea, în condiţiile în care pe biletul de transport dăduse circa 80 de euro, după aprecierea sa, neputându-şi explica de ce pe el l-a costat ulterior 150 de euro.
Partea civilă a arătat că nu era fumător, că mâncarea consta în pulpe de pui şi pâine, fără a putea preciza cât anume costau acestea, menţionând şi că în cei 200 de euro opriţi de inculpatul S.I. a intrat şi transportul zilnic de la domiciliu la locul de muncă.
A apreciat că inculpatul ar fi trebuit să-i dea întreaga sumă de 800 de euro reprezentând contravaloarea celor 30 zile de muncă, fără să plătească transportul, masa şi cazarea, întrucât nu au convenit când să plătească aceste sume de bani şi nici nu i s-a spus că trebuie să plătească vreun comision pentru că este ajutat să meargă în Spania. A arătat că în momentul în care a ajuns în Spania au fost adunaţi de către inculpaţii S.I., D.C. şi C.C., inculpatul S.I. prezentându-i pe ceilalţi doi ca fiind şefii lor şi cu acea ocazie li s-a spus că trebuie să lucreze pentru el timp de 24 de zile fără a fi plătiţi, dar nu li s-a spus ce sumă de bani reprezenta contravaloarea acelor zile, rămânând deci la aprecierea inculpatului S.I. să stabilească cuantumul ei.
A susţinut de asemenea că a participat la plantat de praz, alături de o echipă formată în total din 8 persoane din care făceau parte F.I. şi alţii pe care nu îi poate nominaliza, fiind păziţi în fiecare zi de inculpaţii C.C. şi D.C. care nu făceau nimic, ci erau doar şefi de echipă.
Totodată, a precizat că nu plecau de la câmp până nu terminau de plantat norma din ziua respectivă şi nu aveau contact cu alte persoane, decât cu şoferul camionului care aducea răsadurile, dar care era spaniol, iar ei nu cunoşteau limba spaniolă. Întrucât aveau bani de buzunar de acasă, iar în satul unde locuiau erau câteva magazine, puteau merge la cumpărături şi îşi puteau suna familia, existând telefoane, iar actul de identitate a rămas la el.
A menţionat că a stat în locuinţa asigurată de inculpatul S.I. timp de 30 de zile, în lunile aprilie sau mai 2010 iar când nu i-au mai convenit condiţiile i-a comunicat inculpatului acest lucru, fără a-i preciza însă ce anume nu-i place.
Deşi inculpatul S.I. îi spusese că a plătit chiria, proprietarul casei venea uneori chiar şi de două ori pe zi şi le spunea că îi evacuează, întrucât chiria nu este plătită. Stăteau într-o casă cu trei camere circa 17 persoane, într-o cameră locuind fiul lui S. cu soţia, iar în altă cameră, alţi muncitori. Dormeau pe saltele, într-o cameră cu dimensiunea de 4/4 metri, ocupată de 4 persoane, astfel încât, condiţiile în care locuiau nu erau bune.
Nu a avut cunoştinţă care era suma care trebuia plătită pentru chirie şi nici nu s-a discutat ca o parte din bani să ajungă la F.I.
A precizat că în ţară nu a semnat niciun contract cu inculpatul S.I. sau cu un alt inculpat, ci doar în Spania li s-au adus documente şi au fost puşi să le semneze, dar întrucât erau în limba spaniolă nu au ştiut ce au semnat, lor spunându-li-se că era un contract de muncă. Cu toate că li s-a spus că vor primi un exemplar, acest lucru nu s-a întâmplat şi nici nu au cerut explicaţii în legătură cu modul de derulare al contractului.
Partea vătămată F.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 euro, reprezentând contravaloarea a două luni de muncă prestate în Spania, în perioada aprilie - mai 2011.
Acesta a precizat că transportul din România în Spania a fost plătit de inculpatul S.I., care îi spusese că o să muncească la cules de cartofi şi că va fi plătit în funcţie de numărul de camioane încărcate, un camion însemnând circa 400 de euro. Iniţial îi spusese că puteau face 3 - 4 camioane pe zi, fără a-i menţiona câţi oameni urmau să facă parte dintr-o echipă, dar a constatat că nu puteau încărca decât maximum două camioane într-o zi.
Inculpatul S.I. le comunicase că întrucât îi ajută să meargă în Spania le cere un comision care constă în contravaloarea a 25 zile de muncă, în care intră şi drumul până în acolo, cazarea pentru o lună şi mâncarea, iar pentru fumători va fi asigurat o jumătate de pachet de ţigări de persoană pe zi, urmând ca fiecare să achite şi transportul de la domiciliu la locul de muncă, în sumă de 5 euro, care reprezenta, de fapt, contravaloarea motorinei.
A precizat că în luna aprilie a lucrat efectiv 13 zile, iar în luna mai 25 de zile, dar şi 4 sau 5 zile în luna iunie. Când a ajuns în Spania au convenit ca din cele 13 zile lucrate în luna aprilie să lucreze 6 zile pentru S., iar 7 zile pentru ei şi, prin urmare, pentru 7 zile a primit suma de 224 de euro, din care a trimis familiei circa 180 de euro.
Pentru munca prestată în luna mai nu a primit însă niciun ban, dar nici nu i s-a mai cerut să plătească vreun ban. La începutul lunii iunie, inculpatul S.I. i-a dat în jur de 300 de euro şi i-a spus că din aceştia urmează să-i oprească mâncarea pe lunile aprilie şi mai, dar şi cazarea pentru luna aprilie, precum şi transportul cu microbuzul la locul de muncă. Din cei 300 de euro, cazarea pe o lună reprezenta 34 de euro, sumă achitată şi de ceilalţi 8 inşi care au venit odată cu el sau în luna următoare, între aceştia aflându-se şi inculpatul C.A. şi nora lui S., care însă nu achitau niciun ban pentru chirie. După scăderea acestor sume de bani a primit 130 de euro, moment în care a hotărât că trebuie să plece de acolo.
Partea civilă a mai arătat că la circa o zi sau două după ce a ajuns în Spania a primit de la S.I. suma de 700 euro pentru a achita contravaloarea chiriei în casa pe care acesta le-o găsise, după ce două zile stătuseră în casa lui. Cu banii respectivi au achitat chiria şi au încheiat un contract cu proprietarul casei.
A apreciat că din cei 300 de euro primiţi în luna iunie reprezentând contravaloarea muncii prestate în luna mai nu trebuia să i se oprească niciun ban, şi nici contravaloarea motorinei, despre care S. le spusese la două săptămâni de la momentul ajungerii în Spania, dar nici cazarea. Ar fi trebuit oprită numai contravaloarea mesei şi a ţigărilor, respectiv 60 de euro pentru mâncare pentru cele două luni şi 50 de euro ţigările, astfel încât a apreciat că S.I. i-a oprit în mod necorespunzător: 80 de euro pentru motorină, 30 de euro pentru chirie şi alţi 60 de euro, bani pe care partea civilă a solicitat să-i fie restituiţi, alături de contravaloarea a 5 zile lucrate în luna iunie, 80 sau 90 de euro biletul de călătorie către România, 50 sau 60 de euro chiria pentru 3 zile şi banii pentru mâncare în acea perioadă.
Partea civilă a menţionat că în timp ce se afla în ţară, a vorbit cu inculpatul S.I. la telefon şi atunci a dat telefonul pe difuzor, astfel încât să poată auzi cele spuse de el toţi cei prezenţi, printre care C.M.A., V.I.S., N.N., G.C. şi alţii, cu acea ocazie inculpatul S.I. spunându-le despre oprirea comisionului la ajungerea în Spania.
În ceea ce priveşte cazarea, inculpatul S.I. le-a spus că o să stea în condiţii bune, dar când a ajuns acolo a găsit o casă cu 3 camere şi un living, el locuind într-o cameră cu N.N., C.M., A.N.A., dar şi alte persoane, în total în număr de 8, pe saltele aduse de ei de la groapa de gunoi, după ce şi-au văruit singuri camera. Într-o altă încăpere stăteau băiatul lui S.I. cu soţia, iar într-o alta 3 sau 4 persoane.
O cameră avea dimensiunea de 5/4 metri, aveau toaletă şi baie, aveau la ei actele de identitate, puteau să meargă în satul în care locuiau, atât pentru a se plimba, dar şi pentru a-şi lua de mâncare şi puteau să-şi sune familia dacă aveau bani. Înainte de sosirea celorlalte părţi vătămate a locuit şi singur în cameră, iar maximum împreună cu 8 persoane, în total în casă locuind circa 18 persoane.
A precizat că ziua de muncă începea la 8 şi se termina la 5, 6 sau 7 după amiaza, în funcţie de numărul de persoane care veneau la muncă, dar şi că mergeau cu microbuzul uneori 5 sau 6 km, iar altă dată chiar 10 km, în funcţie de zona unde aveau de cules, uneori mergând 13 persoane, iar alteori mai puţine.
Cu privire la mâncare a arătat că în luna aprilie şi circa 10 zile din luna mai, aceasta era adusă de S.I., după care acesta le dădea la circa 2 - 3 zile sau o săptămână în jur de 15 - 20 euro pentru a cumpăra mâncare pentru 5 persoane.
Partea civilă a arătat că după ce a ajuns în Spania a vorbit la telefon cu C.M.A. şi i-a spus că acolo erau condiţii bune, pentru că aşa erau la acel moment, explicându-i şi de comisionul cerut de S.I., respectiv despre faptul că urmau să lucreze 25 de zile numai pentru S.
Împreună cu C., în Spania au mai venit circa 12 persoane, printre care M.D., A.Ş.A., C.M.D., P.S.M., V.I.S., G.V., iar odată cu el au sosit N.N.M. şi A.N.A.
A precizat că A.N.A. a discutat cu persoanele cu care a venit C., atât în legătură cu comisionul cerut de S., dar şi cu privire la comportamentul avut de acesta.
F.I. a mai arătat că la momentul ajungerii în Spania, inculpatul S.I. i-a spus că el a stat cu chirie într-o casă şi i-a indicat-o apoi pentru a o închiria, dându-i şi banii necesari pentru chirie, din cei 700 de euro primiţi, o parte, respectiv 350 de euro reprezenta chiria pentru o lună, iar ceilalţi garanţia. După ce a mers să vadă casa împreună cu N.N. şi i-au convenit condiţiile, a închiriat parterul acesteia, mai ales că în ea urmau să locuiască şi celelalte părţi vătămate care urmau să sosească în Spania. În luna mai a venit să locuiască împreună cu ei şi C.C., alături de soţie, după ce le-a spus că s-a certat cu mătuşa sa şi nu mai are unde locui.
Inculpatul C.C. lucra şi el din când în când, uneori cu tractorul, iar alteori le arăta cum să planteze, în timp ce inculpata D.C. nu a lucrat niciodată, ci doar îi comanda, aceasta venind în Spania în luna mai şi mergând zilnic împreună cu ei la muncă.
Audiaţi fiind în şedinţa publică din 12 februarie 2013, după ascultarea părţilor vătămate, constituite părţi civile C.M.A. şi F.I., inculpaţii S.I., D.C.A. şi C.C.A. au arătat că sunt de acord să achite sumele de bani cu care s-au constituit părţi civile cele două persoane vătămate, nefiind însă de acord cu achitarea sumelor de bani cerute de celelalte părţi vătămate, pe parcursul urmăririi penale, până ce aceştia nu îşi vor dovedi pretenţiile.
În şedinţa publică din data de 25 martie 2013 s-a procedat la ascultarea părţilor vătămate M.D.A., N.N.M., C.M.D., P.S.M. şi A.N.A..
Partea vătămată M.D.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 euro, din care suma de 1.300 euro reprezintă daune materiale, respectiv contravaloarea muncii prestate timp de 22 de zile în luna mai 2011 la cartofi, 3 zile la praz şi o zi la portocale, iar 700 de euro reprezintă daune morale, urmare celor suferite în Spania.
A precizat că a lucrat inclusiv în zilele de sâmbătă, fără a primi însă niciun ban, că a înţeles din ţară că banii trebuiau plătiţi de către S.I., că nu îl cunoştea pe acesta, dar a aflat de la N.N.M. şi A.N.A., care erau plecaţi de o lună, că S.I. îi rugase să contacteze şi alte persoane care doreau să vină în Spania, astfel încât acesta era cel care urma să facă plata. A plecat în Spania cu bilete procurate de acesta şi a apreciat că tot S. trebuia să achite şi contravaloarea transportului.
A menţionat totodată că inculpatul S.I. era cel care le dădea indicaţii cu privire la activităţile pe care trebuiau să le desfăşoare, tot el le-a asigurat maşina care îi ducea la câmp, iar uneori le supraveghea lucrările, în lipsa acestuia fiind supravegheaţi de alte persoane. De asemenea, le-a plătit contravaloarea chiriei şi le-a pus la dispoziţie produse pentru a le asigura hrana, uneori mâncarea fiind gătită de către soţia sa, el spunea ce bani trebuiau să primească, ce bani trebuiau să li se oprească pentru mâncare, cazare şi transport la locul de muncă, necunoscând modalitatea în care trebuia să plătească pentru transport.
În timp ce se afla la poliţie în Spania, cineva de la forţele de muncă a discutat cu el la poliţie şi cu acea ocazie a aflat care erau salariile pentru munca pe care o desfăşuraseră, respectiv 80 de euro pe zi. Lucra la cartofi timp de 4 - 5 ore pe zi, iar dacă nu era cald lucrau şi 3 - 4 ore pe zi după amiaza. La praz lucra dimineaţa de la ora 7 până seara la ora 6, întrucât în acea zonă nu era cald, iar în ziua în care a fost la cules de portocale a lucrat 8 sau 10 ore.
Întrucât nu îşi aminteşte cât costa ziua de muncă a cerut să îi fie restituită de către inculpaţi suma de 1.300 euro, bani în care nu se regăsesc cei pe care inculpatul S. i-a cheltuit transportându-l în Spania şi nici pentru cazare, masă şi ţigări.
A menţionat că mâncarea nu era de bună calitate, întrucât mâncau mai mult cartofi, pe care S. îi punea să-i culeagă de pe câmp, cartofi din care se preparau tocăniţe şi ciorbe, dându-le să mănânce şi organe de la animale, iar la micul dejun nu le dădea nimic, necumpărându-le nici alte legume sau fructe.
În privinţa cazării, a precizat că dormeau 5 inşi într-o cameră care avea dimensiunea de 4/4 având la dispoziţie 2 saltele, că aveau baie în casă, dar nu aveau apă caldă şi de aceea preferau să se spele afară la pompă, întrucât erau 35 de grade Celsius. Rufele le spălau de mână, dar casa era decentă, avea lenjerie peste saltele, iar soţia inculpatului făcea curăţenie în casă, mai puţin însă în camera lor. A arătat că mergeau la muncă cu un microbuz de 8+1 locuri, ei fiind peste numărul menţionat, pe care îl depăşeau cu 4 sau 5 persoane, şi parcurgeau dus-întors circa 60 de km.
La momentul discuţiei avute cu N.N., nu l-a interesat cine urma să plătească transportul, cazarea şi masa în Spania.
Când a ajuns în Sevillia inculpatul le-a spus că o echipă din 10 - 12 persoane va trebui să facă un tir, care costa în jur de 400 de euro, iar într-o zi nu puteau face decât un singur tir. Cum echipa era formată în jur de 10 persoane, după ce se scădeau 5 euro pentru masă, 5 euro pentru cazare, 5 euro pentru ţigări şi 5 euro pentru transportul la locul de muncă, deci în total 20 de euro, în final fiecare trebuia să primească circa 20 de euro zilnic.
Într-una din zile a primit un telefon de la A.N.A., aflat în altă localitate, care le-a spus că inculpatul S. vine către ei şi urmează să-i bată, deoarece trebuia să-i plătească şi nu voia acest lucru, şi întrucât s-au speriat au preferat să plece. Nu aveau bani pentru a se întoarce în România, nu cunoşteau nimic în zonă şi nu s-au dus la poliţie. înspre miezul nopţii au plecat pe câmp şi au mers fără să se oprească de frică să nu fie găsiţi de inculpatul S., fiind surprinşi în jurul orei 6 după amiaza de către un echipaj al poliţiei.
A apreciat că pentru această perioadă inculpaţii trebuie să îi plătească daune morale, pe care le-a solicitat şi întrucât a fost ameninţat de inculpatul S.I. cu o sabie pe care acesta o aşeza la vedere pe masă şi le spunea că dacă vor fugi îi va prinde, îi va bate şi în va tăia, avertizându-i, atunci când ieşeau pe stradă, să nu meargă la poliţie. A auzit că inculpatul a ameninţat alte persoane cu un pistol, fără ca el să vadă vreun asemenea moment.
Partea civilă a mai arătat că la momentul în care au fost conduşi la poliţie, fiul inculpatului S.I. a fost chemat şi le-a adus fiecăruia câte 600 de euro, fără a le spune ce reprezintă acei bani şi nici nu au fost puşi să semneze nimic în acest sens.
Întrucât nu cunoaşte de unde proveneau banii respectivi, solicită de ia inculpat suma de 1.300 de euro, chiar dacă a văzut când fiul acestuia a venit în sediul poliţiei.
Inculpatul C.A. a stat împreună cu ei în zilele în care a fost la plantat de praz şi îi supraveghea şi, de aceea, fiind şi minor, banii îi solicită numai de la inculpatul S.I.
A menţionat că în prima zi de plantat de praz a fost şi inculpata D.C.A., dar pentru că aceasta nu a stat cu ei în celelalte zile nu a solicitat de la ea niciun ban, precizând şi că suma de 10.000 euro cu care s-a constituit parte civilă la urmărirea penală i-a fost sugerată de către poliţie.
Partea vătămată N.N.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500 de euro, din care suma de 1.500 euro reprezintă despăgubiri materiale pentru cele două luni de muncă prestate în Spania în perioada aprilie - mai 2011, iar 1.000 de euro reprezintă daune morale, respectiv contravaloarea suferinţei din acea perioadă.
A menţionat că în cele două luni lucrate a primit, după prima săptămână suma de 225 de euro, iar în ziua plecării a primit de la inculpatul S.I. suma de 350 de euro, dar din care i-a restituit 210 euro, reprezentând, conform socotelilor făcute de S., contravaloarea mâncării, ţigărilor, drumului la muncă şi a chiriei, astfel încât în cele două luni de muncă a primit numai 365 de euro.
În legătură cu condiţiile de plată, de cazare şi masă, inculpatul S.I. a discutat direct numai cu F.I. care la rândul sau, i-a spus prin telefon, că S.I. le va da în jur de 60 de euro pe zi pentru munca desfăşurată, neinteresându-l celelalte cheltuieli.
Când a ajuns în Spania a discutat cu S. ca pentru munca lucrată timp de 25 de zile să nu primească niciun ban cu banii câştigaţi în acea perioadă acesta urmând să-şi acopere transportul lor din România în Spania, contravaloarea chiriei pe o lună, contravaloarea mâncării pe o lună şi contravaloarea unui pachet de ţigări la două zile pentru o persoană.
La auzul acestor condiţii, nicio persoană nu a fost de acord, el dorindu-şi să primească 60 de euro pe zi, iar într-o lună de zile, din acei bani, el să-i plătească lui S. drumul către Spania, banii de chirie, mâncare şi ţigări, fără a putea preciza cât trebuia să-i dea pe lună inculpatului.
A arătat că duminica erau liberi, că au lucrat efectiv în cele două luni circa 45 de zile, iar pentru aceasta trebuia să primească în jur de 2.600 de euro, că inculpatul S.I. a fost cel care a plătit chiria, mâncarea şi ţigările, în ultimele săptămâni dându-le un pachet la 3 zile. A aproximat că trebuia să îi dea lui S.I. pentru cele două luni suma de 600 de euro acesta datorându-i 2.000 de euro, din care a primit doar 365 de euro.
Partea civilă a menţionat că deşi puteau să iasă în oraş, aveau actele la ei şi puteau lua legătura cu familia pentru a anunţa ce se întâmpla cu ei a hotărât să plece, constatând că a muncit două luni degeaba, mai ales că li s-a spus să nu plece până nu-şi achitau datoriile, fără a-i ameninţa însă în vreun fel, dar au privit ca o ameninţare momentul în care S. a scos un pistol de culoare neagră, pe care l-a dat unui angajat să i-l pună în maşină.
A fugit împreună cu F.I., cu un băiat numit B. şi cu alţii care locuiau în Diţeşti, mergând pe câmp şi pe drum circa două nopţi şi două zile, până au ajuns într-o localitate pe nume Zegovia, unde au mers la poliţie şi au arătat ce li se întâmplase. Familia sa i-a trimis bani pentru a se întoarce în ţară, ajutându-l, de asemenea, şi pe A.A.
Totodată a menţionat că îi solicită banii cu care s-a constituit parte civilă inculpatului S.I., care era şeful, acesta spunându-le cât să muncească, unde să muncească, el le-a asigurat cazare şi masă, situaţie în care lui, şi nu fiului său, trebuie să îi ceară banii respectivi.
De asemenea, a arătat că D.C. i-a supravegheat, le-a spus ce să muncească şi cât, dar nici acesteia nu trebuie să îi pretindă banii cu care s-a constituit parte civilă.
În privinţa daunelor morale a susţinut că suma de 1.000 de euro o solicită pentru suferinţele îndurate în perioada în care a stat la inculpatul S., dar şi ulterior, când a mers pe câmp şi apoi a fost nevoit să locuiască trei zile la Madrid la sora sa, care i-a cumpărat şi biletul de autocar.
A menţionat şi faptul că timp de două săptămâni în Spania condiţiile au fost bune, mâncau la timp, mâncarea era bună, şi, de asemenea, şi cazarea, având unde să îşi asigure şi igiena, însă după cele două săptămâni s-a schimbat şi meniul, dându-li-se să mănânce doar o pulpă de pui sau o aripioară toată ziua, iar pâinea era veche, şi, de altfel, la ambele mese nu mâncau decât pui, pe care îl cumpărau de la un abator, unde îl însoţea şi el şi A.A., cumpărând pui de circa 100 de euro, acesta trebuind să ajungă la 9 persoane. Dormeau câte 5 persoane în cameră, iniţial pe două saltele, după care au mai procurat încă 3 de la tomberon, iar lenjeria au adus-o de acasă, curat în casă făcând nora inculpatului S.
Partea civilă a arătat că inculpatul S.I. nu l-a ameninţat personal cu nimic, dar l-a auzit afirmând că va ajunge la Sevillia unde se aflau alte persoane la lucru la cartofi şi "vor vedea ei", după care inculpatul i-a povestit că o parte din cei aflaţi acolo au vrut să fugă, dar i-a adus înapoi la muncă.
A precizat că împreună cu A.A. i-a comunicat lui M.A. că erau condiţii bune de muncă, aceasta în perioada în care condiţiile erau într-adevăr bune şi i-a îndemnat să vină şi ei.
Cu privire la suma de bani reţinută de inculpatul S., a arătat că din cei 350 de euro daţi iniţial, acesta le-a spus că reprezintă banii pentru munca prestată şi nu le-a explicat dacă urma să le dea şi alţi bani.
Chiria o plătea S.I., iniţial acesta dându-le 1.050 euro pentru a închiria o casă indicată de el, casă pe care a vizitat-o împreună cu F.I. şi au închiriat-o, S. spunându-le că nu putea merge el să închirieze, întrucât a mai avut în acea casă chiriaşi, iar proprietarul nu mai dorea să i-o închirieze lui, dar şi că din banii respectivi suma de 700 de euro reprezenta chiria pe lună, iar 350 de euro era garanţia pentru locuinţă. A mai arătat că iniţial a stat într-o casă, împreună cu familia lui S. - compusă din 7 persoane, într-o cameră stând 2 persoane, iar în alta 3, în condiţii bune, după care la circa două săptămâni au închiriat casa.
Precizează că la momentul sosirii în Spania a discutat cu inculpatul S.I. că timp de 25 de zile va trebui să muncească să îşi achite datoriile.
După ce a mers la poliţie nu a primit niciun ban de la nimeni, însă a înţeles de la M. că părţile vătămate din celălalt grup au primit 600 de euro, fără a şti exact de la cine anume.
Şi partea vătămată C.M.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 de euro, din care 1.400 euro reprezintă contravaloarea muncii prestate în luna mai 2011 şi 600 de euro daune morale, precizând că suma cu care s-a constituit parte civilă pe parcursul urmăririi penale este mult prea mare şi a menţionat-o la sugestia poliţiei.
A arătat că banii îi solicită numai de la S.I., întrucât acesta a fost şeful, că înainte de a pleca în Spania s-a interesat în legătură cu persoana care va efectua plata şi a aflat că acesta era inculpatul S., dar şi că ajuns în Spania a discutat personal cu acesta şi a aflat că le va plăti 400 - 450 euro pentru un tir de cartofi.
Iniţial a lucrat 3 zile la plantat de praz la Madrid, după care a lucrat 21 - 22 zile la adunat cartofi, că echipa era formată dintr-un număr de 9 până la maximum 12 persoane, dar şi că au existat zile în care au încărcat 2 tiruri de cartofi, în timp ce la praz plantau circa 1 tir pe zi.
Au convenit să-i plătească lui S. mâncarea, cazarea şi un pachet de ţigări la două zile, transportul Ia locul de muncă, circa 40 de km dus-întors, precum şi transportul din România în Spania. Nu au făcut un calcul cu privire la suma pe care trebuiau să i-o plătească lui S., şi nici cât trebuiau să încaseze zilnic, dar S. ţinea evidenţele cu privire la sumele plătite pentru cazare şi drum.
A mai arătat că S. le-a spus că banii pentru munca prestată îi vor primi când se vor încasa banii pentru camioanele încărcate, fără a le preciza vreodată, dar şi că nu a primit pentru munca prestată nici un ban, S. dându-i doar 4 euro pentru a-şi încărca cartela telefonică care costa însă 10 euro, spunându-le că le dă 20 de euro pentru a le ajunge la 5 persoane.
După ce a muncit 3 zile la praz şi 10 zile la cartofi, întrucât nu primiseră niciun ban, a hotărât împreună cu N.N., P., M., S.M. şi A.Ş.A. zis "B." să fugă şi au mers într-un parc din apropiere, însă au fost găsiţi de inculpatul S.I. şi aduşi înapoi cu maşina, el fiind ameninţat de acesta că îi vor fi tăiate mâinile atunci când inculpatul l-a auzit că este nemulţumit de faptul că nu i-a dat banii. A precizat şi faptul că deşi a văzut o sabie la acesta, nu i-a ameninţat cu ea.
A precizat că au avut condiţii bune pentru igienă, cu baie în casă, dar întrucât apa la duş nu era nici caldă şi nici rece şi era mai caldă la pompa din curte, afară fiind 40 de grade, preferau să o folosească pe aceasta. Dormeau 5 inşi într-o cameră, folosind saltele găsite pe stradă, casa fiind întreţinută de soţia lui S., însă în camera lor şi la baie făceau curat ei.
Partea civilă a arătat că solicită daune morale întrucât a fost nevoit să fugă pe câmp, adidaşii rupându-i-se, a mers prin porumb şi o noapte a fost nevoit să doarmă în curtea consulatului, nemâncaţi mai multe zile, întorcându-se în ţară pe banii consulatului.
La poliţie au primit suma de 600 de euro, însă nu ştiau de la cine provin şi chiar dacă l-au văzut acolo şi pe fiul inculpatului, respectiv pe inculpatul C.A., nu cunoaşte dacă provin de la acesta, mai ales că poliţia nu le-a dat voie să vorbească.
A menţionat că au fost supravegheaţi în timp ce se aflau la muncă de inculpaţii C.A. şi D.C., dar şi că în perioada în care s-a aflat la cules de cartofi C.A. a muncit împreună cu ei, împărţind totul cu acesta şi au stat câteva zile şi în aceeaşi casă cu el.
Mâncarea era proastă, nu prea era carne şi erau mai mult cartofi luaţi de pe câmp, din care uneori soţia inculpatului le făcea mâncare. Nu li se cumpărau legume sau fructe, iar carne s-a cumpărat numai în primele zile, ulterior cumpărându-se numai limbă de vită. De asemenea, inculpatul le asigura un pachet de ţigări la două zile, fără a putea menţiona care era preţul acestora.
A arătat că ştia din România că inculpatul S.I. va fi cel care va plăti cheltuielile de transport, cazare şi masă, pe care ulterior trebuiau să le restituie acestuia, dar şi că a bănuit că cei 600 de euro proveneau de la băiatul lui S., văzându-l în curtea poliţiei.
Partea vătămată P.S.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 de euro, arătând că din aceştia suma de 1.300 euro reprezintă contravaloarea muncii prestată în cele 27 de zile din luna mai 2011 şi neachitată, dar şi a bagajului pe care nu şi l-a recuperat, iar 700 de euro reprezintă daune morale.
A precizat că a muncit 3 zile la plantat de praz, o zi la portocale şi restul la scos de cartofi, dar şi că la momentul plecării din ţară nu cunoştea condiţiile din Spania, ci doar că cineva îi plăteşte biletul de autocar, el urmând să-i restituie banii odată ajuns acolo. A fost sunat de N.N. şi întrebat dacă vrea să muncească la cules de cartofi în Spania, fără a-i se da alte amănunte. Când a ajuns în Spania, inculpatul S.I. i-a strâns pe A.Ş., M.A., C.M., S.M. şi alţi 3 - 4 băieţi din altă localitate şi le-a spus că trebuie să lucreze 24 de zile pentru el, pentru a-şi achita biletul de drum, cazarea pe o lună de zile, mâncarea, un pachet de ţigări la două zile şi 5 euro drumul până la locul de muncă. Convenţia a fost ca în prima lună să-i achite 12 zile din cele 24 convenite, respectiv să lucreze 12 zile fără să primească bani, iar celelalte 12 zile să le achite în luna următoare, după care pentru a doua lună trebuiau să-şi plătească singuri cazarea şi masa.
Pentru munca prestată primeau 350 - 450 euro pe zi pentru un tir, pe care îl încărcau 9 până la 13 persoane, deşi inculpatul le spusese că trebuiau să încarce un camion, diferenţa între acesta şi un tir fiind dată de tonaj, camionul putând avea 7 tone, în timp ce tirul 14 tone. A mai arătat că într-un tir puteau intra 21 "saltele", "o saltea" cântărind 900 de kg.
Pentru zilele lucrate, inculpatul nu le-a dat niciun ban, ci numai suma de 20 de euro la 5 inşi pentru a-şi putea încărca telefonul şi le-a spus că urma să-i plătească la două săptămâni. La un moment dat şi-au făcut cu toţii o socoteală şi au ajuns la concluzia că dacă la tir pentru care se încasau 400 de euro erau 13 - 14 persoane, urmau să primească fiecare în jur de 15 euro. În acest calcul au inclus cheltuielile cu cazarea, masa, ţigările şi transportul, pe care i le plăteau lui S. De asemenea, au calculat cât anume consuma inculpatul S. pe zi cu mâncarea şi cazarea, în condiţiile în care câteva persoane din grup mergeau cu acesta la cumpărături, primeau la masă ciorbă de cartofi şi tocană făcută din cartofii luaţi de pe câmp, iar carne nu primeau, ci numai limbă de vită, deşi la început se cumpărau şi pulpe de pui şi aripioare.
Totodată a arătat că nu mâncau dimineaţa, ci numai la prânz şi seara, în condiţiile în care la prânz era cald şi veneau acasă, continuând munca după amiază, dar au fost zile când au lucrat şi dimineaţa, dar şi după amiaza câte 4 - 5 ore, iar în alte zile numai dimineaţa, pentru că era foarte cald, dar plecau după ce terminau camionul de încărcat.
Stăteau într-o cameră cu dimensiunea de 2/3 câte 5 inşi, având la dispoziţie nişte saltele care nu erau curate, dar erau acceptabile, aveau baie cu apă caldă, care însă se termina repede, ceilalţi făcând baie cu apa de la pompa din curte. în casă făcea curat soţia inculpatului, dar în camera lor făceau singuri.
Susţine că au fost determinaţi să plece întrucât munceau pe degeaba, mâncarea nu era consistentă şi era dată doar de două ori pe zi, iar unele dintre părţile civile au fost ameninţate, aşa cum au fost C. şi M., unul că o să i se taie mâinile, iar altul că o să i se dea două săbii pe spate. Deşi nu a văzut niciun pistol, a auzit că cei care se aflau la plantat de praz au fost ameninţaţi de S. cu un pistol, acesta spunând că o să vină şi la ei şi o să-i "aranjeze". A observat însă la S. o sabie care semăna cu un baston.
În seara în care au hotărât să fugă, au plecat şi cei care se aflau la plantat de praz, ei mergând pe câmp de la miezul nopţii până a doua zi la ora 6 sau 7 după amiaza, când au fost observaţi de un paznic şi chemată poliţia. Acolo au primit 600 de euro, despre care bănuieşte că erau de la S.I., în condiţiile în care l-au văzut la poliţie pe inculpatul C.C., pe care îl ştia pentru că muncise împreună cu ei, dar îi şi supraveghease, în timp ce inculpata D.C. nu a muncit deloc, ci doar i-a supravegheat.
A precizat, prin urmare, că nu are nicio pretenţie de la inculpaţii C. şi D., dar şi că solicită de la inculpatul S.I. şi suma de 700 de euro, urmare suferinţelor îndurate, pentru că nu a mâncat bine, a fost chinuit atunci când a fost nevoit să plece, a mers 17 - 18 ore pe jos şi nici nu a fost plătit pentru munca prestată.
Partea civilă a arătat că în condiţiile în care cei 600 de euro provin de la S.I., nu mai solicită de la acesta decât diferenţa până la 1.300 de euro, cu titlu de daune materiale, la care să se adauge cei 700 de euro cu titlu de daune morale. A menţionat şi faptul că în urma discuţiilor cu poliţia a aflat că pentru cele 26 de zile lucrate ar fi trebuit să primească în jur de 1.300 de euro, bani din care trebuia să-i plătească lui S. cazarea, transportul şi masa.
Şi partea vătămată A.N.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 de euro, din care 1.500 de euro reprezintă contravaloarea muncii în cele două luni şi jumătate cât a stat în Spania, iar 500 de euro reprezintă daune morale, bani pe care îi solicită de la inculpatul S.I.
A menţionat că inculpatul S.I. a vorbit cu F.I., care i-a transmis că pot merge să lucreze în Spania, inculpatul S.I. fiind cel care va face plata, spunându-le la telefon că urmează să muncească 25 de zile pentru ca el să-şi acopere cheltuielile de transport, o lună de zile de cazare, mâncarea şi ţigările, după care urmau să-şi plătească singuri cheltuielile, condiţii cu care au fost de acord. Ajunşi însă acolo, inculpatul le-a spus că trebuie să plătească încă 5 euro motorina pe zi, pentru drumul până la locul de muncă, bani pe care însă lui nu i-a oprit, fiind cel care conducea maşina.
S-a arătat de asemenea că a plecat din România împreună cu F.I., N.N. şi alţi doi băieţi din Diţeşti, că N.N. nu ştia că trebuie să muncească 24 de zile pentru ca S. să-şi recupereze cheltuielile şi nici de cei 5 euro ce trebuiau plătiţi pentru motorină, bani în legătură cu care toţi au fost nemulţumiţi.
Iniţial, au stat o săptămână în locuinţa lui S., împreună cu familia acestuia, în condiţii decente, 5 inşi într-o cameră, dar după circa o săptămână le-a spus să închirieze o casă, înmânându-le suma de 700 de euro pentru a achita chiria. Când au luat legătura cu proprietarul, acesta le-a cerut şi 350 de euro garanţie. A văzut când S.I. i-a dat lui F.I. suma de 700 de euro pentru a închiria casa.8
În noua locuinţă au locuit 5 inşi, într-o cameră cu dimensiunile de 5/4, dar fără paturi, pe saltele aduse de la gunoi, nu de bună calitate, dar proprietarul casei le-a luat materiale, iar ei au zugrăvit camera. Aveau bucătărie, baie şi chiar apă caldă atâta timp cât aveau butelie, cât timp au stat la S. mâncarea era preparată de fiica lui, iar ulterior în noua casă şi-o preparau singuri din cartofii cumpăraţi şi carnea de pui cumpărată săptămânal, S. fiind cel care le dădea 80 de euro pentru cumpărături în aceşti bani incluzându-se şi carnea, cu ei mâncând însă şi alte persoane care locuiau în aceeaşi casă în total 9 inşi. La cumpărături mergea împreună cu fiul lui S., el conducând maşina, achitând la magazin între 80 şi 100 de euro.
A primit de la inculpatul S.I. suma de 100 de euro înainte de Paşti, bani pe care i-a trimis acasă ştiind că şi N. a primit aceeaşi suma, văzând când acesta a trimis şi el banii familiei. A menţionat că a mai primit şi alţi 50 de euro pe care i-a păstrat pentru el.
În ziua plecării a primit de la inculpatul S.I. suma de 210 euro, reprezentând salariul, fără a i se spune pe ce perioada, dar şi ca acesta le comunicase că îi va plăti lunar, arătând şi că S. le-a spus că le-a oprit cheltuielile de cazare şi masa, însă nu ar fi trebuit ca inculpatul să socotească şi a doua lună, ci doar prima lună în care lucrase pentru el.
De asemenea a menţionat că atunci când au ajuns în Spania, inculpatul S.I. le-a spus că îi va plăti în funcţie de tirurile făcute, urmând ca pentru un tir să le plătească 450 de euro, dar şi că iniţial, la încărcarea unui tir participau 17 - 18 persoane, iar ulterior s-au împuţinat şi nu reuşeau decât să facă un tir pe zi. Munca o începeau la 7 dimineaţa, iar alteori îi prindeau şi 5 - 6 după amiaza, iar când erau puţini nu reuşeau să facă niciun tir. Nu au făcut socoteala cât trebuiau să câştige într-o lună, dar faţă de munca prestată cei 200 de euro primiţi erau prea puţini, apreciind că ar fi trebuit să primească circa 700 de euro pe lună.
Nu a putut preciza cât anume ar fi trebuit să câştige pentru munca prestată în condiţiile în care conducea şi maşina, dar planta şi praz cu ceilalţi, daunele morale solicitându-le ca urmare a muncii prestate şi a condiţiilor pe care le-a avut, plecând de acolo întrucât nu primeau banii, S. neameninţându-i cu nimic, însă a văzut cum acesta a dat unui băiat un pistol pentru a i-l duce la maşină, gest pe care l-a privit ca o intimidare.
A menţionat că nu solicită despăgubiri de la fiul inculpatului, C.C. şi nici de la D.C., întrucât S. a fost cel care i-a chemat în Spania, iar D, şi C, doar îi supravegheau, acesta din urmă lucrând şi alături de ei şi locuind în aceleaşi condiţii, mutându-se după o anumită perioadă.
Partea civilă a mai arătat că la locul de muncă mergeau cu o maşină care avea 8+1 locuri, că transporta cu ea 13-14 persoane, distanţa până la locul de muncă fiind de circa 30 km, existând şi zile când parcurgeau distanţe mai mari, de aproximativ 60 de km., dar şi mai mici. De asemenea, a arătat că a plecat pe jos împreună cu N.N., F.I. şi ceilalţi care erau împreună eu ei, mergând aproape 3 zile, dormind în pădure sau în faţa bisericii, fără a mânca nimic şi pentru că o zi şi jumătate au mers pe câmp nu au putut să îşi cumpere nimic, prezentându-se la poliţie după ce grupul care muncea la scos de cartofi a fost găsit şi el de poliţie şi au fost sunaţi, solicitându-li-se acest lucru.
A precizat că iniţial i s-a părut corectă înţelegerea avută cu inculpatul S.I., de care a luat cunoştinţă de acasă, fiind de acord cu suma de 450 de euro pe care inculpatul S.I. i-a spus că o să o primească pentru plantarea răsadurilor dintr-un tir, dar şi că F.I. era cel care ţinea evidenţa persoanelor care veneau zilnic la muncă, F.I. ţinând şi evidenţa banilor primiţi în fiecare zi în funcţie de cât anume plantau şi auzind că acesta ar fi fost scutit de inculpatul S. de plata celor 25 de zile, dar şi că ar mai fi primit un comision pentru persoanele aduse la muncă. Pe M.A. el l-a adus în Spania, fără a-i spune că acolo ar fi rău, în condiţiile în care prima săptămână nu au lucrat deloc, întrucât le-au fost făcute actele, iar din luna aprilie au lucrat numai 12 zile, cei 150 de euro primiţi în apropierea Paştelui reprezentând contravaloarea a 6 zile de muncă din cele 12 lucrate în aprilie, întrucât 6 zile trebuiau lucrate în folosul inculpatului S.I.
De fapt, conveniseră ca într-o lună să lucreze jumătate pentru inculpatul S.I. şi jumătate pentru ei, ceea ce însemna că abia în a treia lună, în cazul său, terminau de efectuat cele 25 de zile convenite.
A menţionat că în luna mai a mai muncit 26 de zile, din care trebuiau să-i achite inculpatului S.I. 13 zile, dar şi că nu a cunoscut cât a trebuit să primească efectiv pentru munca prestată în Spania, iar maşina a condus-o el, întrucât era singurul care avea carnet de conducere dintre cei care merseseră la plantat praz, P.S. mergând la scos cartofi.
Deşi legal citate, părţile vătămate V.I.S., G.V. şi A.Ş.A. nu s-au prezentat în instanţă pentru a preciza dacă îşi menţin pretenţiile financiare avute în cursul urmăririi penale şi nici nu au făcut precizări în scris în acest sens, deşi s-au emis pe numele lor, la mai multe termene de judecată, şi adrese în acest sens.
La solicitarea inculpaţilor, instanţa a admis administrarea de probe în circumstanţiere, fiind depuse, la data de 25 martie 2013, prin apărător adrese emise de Primăria municipiului Alexandria şi Poliţia oraşului Bălceşti, cu privire la verificările privind persoana inculpaţilor, în care se precizează că din discuţiile purtate de reprezentanţii primăriei cu vecinii familiei C., rezultă că aceasta este plecată în Spania de mai mulţi ani şi nu s-au putut stabili date de interes pentru persoana inculpatului C.A.C., dar şi că inculpata D.C.A. nu a fost cercetată penal şi nici sancţionată contravenţional.
S-a admis şi proba cu înscrisuri solicitată de către părţile civile în dovedirea pretenţiilor financiare formulate, la solicitarea acestora, însă la dosarul cauzei nu a fost depus niciun act.
Instanţa a solicitat Tribunalului Vâlcea înaintarea unei copii de pe Sentinţa penală nr. 187/2012 pronunţată în dosarul nr. 5185/90/2012, privind condamnarea inculpatului S.I., înaintată la data de 26 februarie 2013 cu menţiunea datei şi modalităţii rămânerii definitive.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că la data de 22 iunie 2011 lucrători din cadrul B.C.C.O. Bucureşti - Serviciul de Combatere a Traficului de Persoane s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe raza judeţelor Teleorman, Ilfov, Prahova şi Dâmboviţa acţionează un grup infracţional specializat în săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în scopul exploatării prin muncă, victimele fiind racolate prin intermediul unor apropiaţi, care sunt înşelaţi cu privire la locul de muncă.
Din grupare, au fost identificaţi ca făcând parte inculpaţii S.I., D.A., şi A.M. şi P., cu privire la care s-a reţinut că în lunile aprilie - mai 2011 au racolat, prin înşelăciune, respectiv, promisiunea unui loc de muncă în Spania, la cules de cartofi, mai multe persoane din judeţele Dâmboviţa şi Prahova, care au fost transportate în Spania, cazate în locuinţele deţinute sau închiriate de făptuitori, ulterior fiind obligate să presteze diferite munci în folosul membrilor grupării, respectiv să planteze răsaduri de praz şi să culeagă cartofi, în localităţile spaniole Petraja şi Burghillos.
S-a mai reţinut în procesul-verbal de sesizare din oficiu, că potrivit datelor deţinute, în lunile aprilie - mai 2011 S.I. şi D.A. au racolat prin intermediul unei persoane cunoscute ca "I. din Diţeşti", o victimă a grupării, prin promisiunea unui loc de muncă în Spania la cules de cartofi, pe numiţii: A.Ş.A., C.M.D., M.D.A., V.I.S., G.V. şi G.G., dar şi alte persoane, respectiv pe S.M., P.S., A.A., N.N. sau pe numiţii M., A. şi "I. din Diţeşti", alături de alte 4 persoane, de asemenea neidentificate, cu domiciliul în localitatea Diţeşti, judeţul Prahova.
Ca situaţie de fapt s-a reţinut în procesul-verbal menţionat că în luna aprilie 2011, "I. din Diţeşti", A.A., N.N. şi alte 2 persoane din Diţeşti, judeţul Prahova, au plecat la muncă în Spania, ajungând să muncească pentru un cetăţean român pe nume I.S., care i-a pus pe "I. din Diţeşti" să-şi anunţe prietenii care doreau să vină ia muncă în Spania că o pot face, urmând să lucreze în agricultură, la cules de cartofi.
Prin urmare, "I. din Diţeşti" l-a sunat pe S.M. şi pe alţi prieteni şi le-a spus să formeze echipe pentru a veni la muncă în Spania, S.M. luând legătura cu A.Ş.A., C.M., M.D.A. şi P.M., spunându-le că "I. din Diţeşti" le-a găsit de muncă la cules de cartofi în Spania, respectivii fiind de acord să plece, după ce au discutat detalii legate de locul de muncă, urmând să câştige 300 de euro de echipă la tirul de cartofi culeşi.
La data de 2 mai 2011, când în oraşul Madrid din Spania au ajuns 12 persoane, M.D.A. a luat legătura telefonic cu "Ion din Diţeşti", care i-a făcut legătura cu cel numit "angajatorul", respectiv cu S.I., acesta cerându-le să meargă în localitatea Valladolid, unde au fost aşteptaţi de către A., fiul lui S. şi de A.A., care i-au condus în localitatea Petraja.
Acolo aceştia l-au cunoscut pe S.I. şi pe concubina sa D.A., aceasta din urmă punându-i să semneze un contract în limba spaniolă, după care au fost cazaţi într-o locuinţă alături de alte persoane care plecaseră cu o lună anterior din România, respectiv cu "I. din Diţeşti", N.N., A.Ş., numiţii "B." şi "S.".
Organele de poliţie au reţinut, de asemenea, în procesul-verbal de sesizare din oficiu, că odată ajunşi în Spania li s-a adus la cunoştinţă noilor sosiţi că în prima lună de muncă vor achita din salariu banii cheltuiţi cu transportul, mâncarea şi cazarea, urmând a primi diferenţa, iar abia de-a doua lună vor munci o zi pentru ei şi una pentru S., fiind obligaţi să muncească timp de 6 luni şi să nu fugă, atenţionându-i că îi va găsi.
Cele 12 persoane au fost puse să muncească la plantat de răsad de praz timp de 3 zile, după care 9 persoane au fost mutate în localitatea Burghillos pentru a munci la cules de cartofi, respectiv: numiţii M.D.A., A.Ş.A., C.M., S.M., P.S., G.V., V.I.S., G.G. şi "V." din Diţeşti.
S-a reţinut, totodată, că în perioada cât au muncit la cules de cartofi aceştia au fost supravegheaţi în permanenţă şi ameninţaţi, iar când S. nu-i putea supraveghea, trimitea pe un văr ai său pe nume M., sau erau supravegheaţi de numitul P., despre care S. le-a spus că este şeful lui.
După 19 zile lucrate la cules de cartofi M.D.A. a luat legătura telefonic cu A.A., care i-a spus că S. nu le-a plătit decât 130 de euro pentru toată luna lucrată şi că celor din Burghillos nu le va da niciun ban, iar dacă vor avea de comentat le va tăia mâinile şi picioarele, fapt care i-a determinat pe 8 din cei 9 aflaţi în Burghillos, mai puţin pe "V." să fugă pe câmp, unde au fost găsiţi a doua zi de către poliţia spaniolă.
Ulterior căutărilor efectuate de către poliţie cu privire la S.I. a fost găsit fiul acestuia inculpatul C.C.A., având asupra sa suma de 5.100 de euro, care a fost împărţită de către poliţie între cele 8 persoane pentru ca aceştia să-şi recupereze prejudiciul.
S-a mai reţinut că şi muncitorii care au rămas în localitatea Petraja au fugit şi au fost găsiţi de către poliţia spaniolă, parte dintre aceştia întorcându-se în ţară cu ajutorul familiilor, iar alţii prin Consulatul României din Sevillia.
Inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, aşa cum au fost reţinute în actul de acuzare şi pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, a declaraţiilor părţilor vătămate s-a reţinut vinovăţia acestora şi următoarea situaţie de fapt:
În luna martie 2011 partea vătămată F.I. a fost sunat de un amic al său care i-a spus că inculpatul S.I. are nevoie de persoane care vor să muncească în Spania şi l-a întrebat dacă este interesat de un astfel de loc de muncă sau dacă mai poate găsi persoane dornice să muncească.
Acesta a luat legătura cu diferite persoane din satul Diţeşti, comuna Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova, în care locuia şi un grup de 7 persoane, printre care numiţii "B." şi "S." din Diţeşti, N. din Azuga şi alţii, au acceptat să meargă în Spania la plantat de praz şi cules de cartofi, timp de 6 luni, urmând a fi plătiţi 450 de euro pentru un tir de răsaduri şi 400 de euro pentru un camion încărcat cu cartofi, şi li s-a adus la cunoştinţă că inculpatul S.I. pretinde un comision reprezentând contravaloarea biletelor de transport care urmau a fi achitate de el şi o sumă de bani ca răsplată că le-a găsit de muncă, şi toţii fiind de acord, urmând ca acest comision să li se reţină din sumele ce urmau a fi primite pentru primele 25 de zile de muncă.
Declaraţia acestei părţi vătămate se coroborează cu cele ale părţilor vătămate N.N.M. şi A.N.A., care au arătat că au aflat că inculpatul S.I. era persoana care urma să le asigure biletele de transport în Spania, cazarea în prima lună dar şi mâncarea, urmând să-i restituie sumele respective, dar şi un comision solicitat de el, reprezentat de salariul câştigat timp de 25 de zile.
De asemenea şi partea vătămată A.Ş.A. a aflat de la partea vătămată F.I. că inculpatul S.I. căuta oameni pentru a munci în agricultură în Spania şi a dorit să plece însă nu a mai avut loc în autocar şi au plecat plecând numai partea vătămată F.I., fratele acestuia A.A. şi partea vătămată N.N. şi luând legătura cu aceştia a înţeles că aceştia sunt mulţumiţi de condiţiile de plată.
La jumătatea lunii aprilie 2011, împreună cu S.M., M.A., C.M. şi P.S. au luat legătura telefonic cu partea vătămată F.I., care le-a spus că vor lucra legal în Spania, că angajatorul S.I. le va asigura cazare, mâncare şi transportul cu autocarul, urmând să muncească de luni până sâmbătă în intervalul 6 - 18, fiind plătiţi cu suma de 350 euro pentru fiecare tir de cartofi recoltat.
După ce primul grup de persoane format din părţile vătămate F.I., N.N., A.N.A., a ajuns în Spania, inculpatul S.I. a discutat cu aceştia şi potrivit declaraţiilor lor, le-a comunicat că din munca prestată timp de 25 de zile urmează să îi achite transportul în Spania, cazarea şi mâncarea pe o lună, o jumătate de pachet de ţigări de persoană pe zi pentru fumători, dar şi 5 euro transportul de la domiciliu la locul de muncă, condiţii cu care au fost de acord, iniţial, mai puţin cu achitarea transportului la locul de muncă, despre care S.I. nu le spusese în discuţiile avute înainte de plecarea din ţară.
Părţile vătămate N.N. şi F.I. au declarat că nu au avut vreo înţelegere cu inculpatul S.I. cu privire la reţinerea comisionului solicitat din munca prestată în primele 25 de zile, ci să le împartă în mod egal în primele două luni de muncă şi că i-au solicitat să le remită o parte din banii datoraţi pentru perioada lucrată înainte de sărbătorile de Paşti, pentru a putea trimite familiei.
Cei trei, dar şi celelalte persoane cu care au mai plecat, printre care numiţii "S.", B., R., au ajuns în localitatea Petraja, unde au fost duşi mai întâi la poliţie pentru a fi înregistraţi, întocmindu-li-se apoi documente în limba spaniolă, limbă pe care însă nu o cunoşteau, actele rămânând în posesia inculpatului S.I., astfel încât au fost constrânşi să depindă de el.
Aceştia au fost puşi să semneze şi contracte de muncă pe o durată determinată, de asemenea, în limba spaniolă, unde la angajator figurează inculpata D.A.C. şi ulterior au fost trimişi la plantat răsaduri de praz, promiţându-li-se că vor primi în jur de 400 de euro pentru un tir plantat. Potrivit susţinerilor lui F.I. au lucrat în luna aprilie numai 13 zile, iar în luna mai - 25 de zile şi 4 sau 5 zile în luna iunie.
Potrivit declaraţiilor aceleaşi părţi vătămate în luna aprilie 2011, înainte de Paşti, inculpatul S.I. i-a dat suma de 224 de euro, aceeaşi sumă primind-o şi partea vătămată N.N.M. iar A.N.A. circa 150 de euro, bani din care părţile vătămate au trimis o parte familiei, aceste sume întărind convingerea lor că vor beneficia de condiţii decente de muncă şi li se va asigura o plată corespunzătoare.
De altfel, au comunicat celor rămaşi în ţară, telefonic, condiţiile decente de locuit şi de plată, încurajându-i să vină în Spania, aşa cum rezultă din declaraţiile date de A.Ş., C.M.D., M.D., determinându-i, prin urmare, să accepte propunerea transmisă prin intermediul lor de către "angajatorul" S.I., de a veni să muncească în Spania.
Din declaraţiile părţii vătămate F.I. rezultă însă că acesta le-a vorbit şi de comisionul pe care urmau să-l achite inculpatului S.I., însă cei sosiţi în al doilea grup au arătat că au aflat de condiţiile impuse de inculpatul S.I. numai când au ajuns acolo, recunoscând însă, cu toţii, că nu s-au interesat foarte mult de împrejurările în care urmau să achite biletele de transport puse la dispoziţie de către S.I.
S-a mai reţinut părţile vătămate, dar şi alte persoane cu care lucrau erau transportate la muncă cu o maşină condusă de către A.N.A., având de parcurs zilnic în jur de 30 de km., sau chiar 60 de km., singurul căruia nu i se solicitase de către inculpatul S.I. taxa de 5 euro reprezentând contravaloarea transportului la locul de muncă, întrucât A.N.A. era conducător auto şi participa şi la plantarea răsadurilor de praz.
Din declaraţiile părţilor vătămate rezultă însă că maşina cu care erau transportaţi avea un număr de 9 locuri, dar erau transportate în jur de 13 persoane, numărul pasagerilor fluctuând în funcţie de cei care mergeau ia muncă într-o zi, după cum şi kilometrii parcurşi erau diferiţi, uneori doar 5 - 6 km pe zi, iar alteori 60 km pe zi, ceea ce face ca suma de 5 euro solicitată zilnic fiecărui pasager să nu corespundă nevoilor de acoperire a combustibilului, depăşind-o cu mult.
De altfel, părţile vătămate şi-au manifestat, potrivit propriilor declaraţii nemulţumirea în legătură cu această taxă, de care, nu au fost încunoştinţaţi ca şi cu privire la celelalte costuri pe care trebuiau să le restituie inculpatului S.I., la plecarea din ţară.
Părţile vătămate au lucrat în fiecare zi a săptămânii, mai puţin duminica, începând cu ora 7 dimineaţa şi uneori până la ora 5 - 6 după amiaza, afară fiind foarte cald, calculul zilelor lucrate fiind efectuat de partea vătămată F.I. pentru ei şi de inculpatul C.A., fiul lui S.I.
Instanţa mai arată că părţilor vătămate nu li s-a comunicat niciodată cât anume trebuiau să primească pentru munca prestată şi nu li s-a făcut calculul sumelor de bani pe care inculpatul S.I. le spusese că le va opri cu titlu de comision, astfel încât, nu au avut reprezentarea exactă a banilor cuveniţi la momentul efectuării primei plăţi înainte de Paşti, pe care însă au apreciat-o ca fiind aproape de suma firească ce li s-ar fi datorat pentru cele 13 zile de muncă, din care jumătate ar fi trebuit lucrate în folosul inculpatului S., în vederea acoperirii cheltuielilor acestuia.
Când la începutul lunii iunie inculpatul S. a efectuat o nouă plată, fără să dea explicaţii cu privire la sumele ce trebuiau încasate drept contravaloare a muncii şi sumele datorate lui, părţile vătămate au fost nemulţumite de banii primiţi, respectiv: 210 euro - A.N.A., 140 de euro - N.N. şi 130 de euro - F.I.
Astfel, partea vătămată F.I. a apreciat că i-ar fi datorat inculpatului S.I. suma de 34 de euro reprezentând cazarea pentru o lună, în condiţiile în care a calculat că în imobil locuiau 18 persoane, iar chiria pe o lună era de numai 350 de euro, ceilalţi 350 de euro daţi proprietarului casei reprezentând garanţia, datorându-i, de asemenea, şi 60 de euro pentru mâncare timp de două luni, 50 de euro pentru ţigări, oprindu-i-se deci necorespunzător 80 de euro pentru motorină, 30 de euro pentru chirie şi alţi 60 de euro, în timp ce contravaloarea biletului de transport în Spania, a menţionat că era de numai 80 - 90 de euro.
De asemenea, şi partea vătămată N.N. a arătat că pentru cele 45 de zile lucrate trebuia să primească de la inculpatul S.I. în jur de 2.600 de euro, de vreme ce acesta promisese, prin telefon, prin intermediul lui F.I. că le va da în jur de 60 de euro pe zi pentru munca efectuată, fără a scădea vreo altă cheltuială, ori ei a primit numai 365 de euro, fiind de acord ca din banii primiţi într-o lună să achite personal banii plătiţi de către inculpatul S. pentru transportul în Spania, dar şi pentru chirie, mâncare şi ţigări, cheltuieli în legătură cu care însă nu a făcut un calcul.
Şi partea vătămată A.N.A. a apreciat că pentru munca prestată într-o lună ar fi trebuit să primească în jur de 700 de euro şi numai prima lună ar fi trebuit să muncească pentru S.I., din luna următoare trebuind să primească banii integral, fiind nemulţumit cu cei 200 de euro primiţi într-o lună.
Din declaraţiile date de F.I. şi N.N., a rezultat că iniţial în Spania au locuit împreună cu familia inculpatului S.I., formată din mai multe persoane, în condiţii decente, după care, la circa o săptămână, acesta le-a înmânat suma de 700 de euro şi le-a indicat o casă pe care să o închirieze, unde ulterior au locuit alături de cei care au venit în Spania în luna mai 2011, condiţiile de locuit fiind acceptate de F.I. şi N.N. care au vizionat casa şi au şi încheiat contractul de închiriere.
În imobilul respectiv, compus din 3 camere, au locuit în jur de 17 - 18 persoane, una fiind ocupată de C.C. şi concubina acestuia, iar celelalte două de părţile vătămate, aceştia locuind în medie în jur de 5 persoane într-o cameră cu dimensiunea de circa 4/4 metri pătraţi, având la dispoziţie saltele aduse iniţial de către primii sosiţi, încăperea fiind văruită de aceştia din urmă, cu materiale date de proprietarul casei, astfel cum a declarat A.N.A.
Existau şi condiţii pentru asigurarea igienei, potrivit declaraţiilor tuturor părţilor vătămate, casa dispunând de baie şi de apă caldă, dar datorită numărului mare de persoane din imobil, aceasta se termina destul de repede, fiind nevoiţi să utilizeze, pentru a se spăla, pompa de apă din curte.
Masa a fost asigurată de inculpatul S.I., însă potrivit declaraţiilor părţilor vătămate A.N., F.I., N.N., mâncarea nu era de calitate, bazându-se pe cartofi şi carne de pui, care după un timp a început să fie tot mai puţină, inculpatul S. dându-le suma de 80 - 100 de euro pentru a merge săptămânal la cumpărături, mâncarea cumpărată trebuind să ajungă la 9 persoane, porţiile devenind astfel foarte mici. Mai mult, aceştia nu beneficiau de micul dejun, ci doar de prânz şi cină, masa nefiind diversificată, lipsind legumele şi fructele.
În ceea ce le priveşte părţile vătămate sosite în luna mai 2011 în Spania, respectiv: C.A., M.D., A.Ş.A., C.M.D., P.S.M., V.I.S. şi G.V. prima instanţă a reţinut că aceştia au ajuns în localitatea Petraja, unde i-au cunoscut pe inculpaţii S.I., D.A. şi C.C.A., care le-au încheiat contracte de muncă, tot în limba spaniolă, fără să li se explice clauzele contractului ori condiţiile de muncă, promiţându-le că vor primi un exemplar al acestuia, care însă a rămas în posesia inculpatului S.I.
Cu aceea ocazie, inculpatul S.I. le-a prezentat-o, pe inculpata D.A., ca fiind şefa lor şi i-a condus într-o locuinţă în care erau cazaţi şi părţile vătămată A.N.A., F.I., N.N. şi ceilalţi doi români din localitatea Diţeşti şi le-a spus că la sfârşitul lunii de muncă va calcula banii cheltuiţi de ei, pe care îi va scădea din ceea ce aveau să primească pentru munca prestată, urmând să muncească o zi pentru ei şi una pentru el, timp de două luni, în sensul că din câştig urmează să-i remită lui jumătate, drept comision, întrucât i-a adus la muncă, aşa cum rezultă din declaraţiile date de aceste părţi vătămate pe parcursul urmăririi penale şi menţinute în faţa instanţei.
Părţile vătămate au declarat şi că numai la momentul întâlnirii cu inculpatul S.I. au aflat că trebuie să lucreze pentru acesta timp de 24 de zile pentru a-i achita biletul de drum, cazarea pe o lună de zile, mâncarea, contravaloarea unui pachet de ţigări la două zile şi 5 euro drumul până la locul de muncă, înţelegându-se cu acesta ca în prima lună să-i achite din banii primiţi numai contravaloarea a 12 zile din cele 24, iar în luna următoare şi celelalte 12 zile, abia din a doua lună urmând să-şi plătească singuri cazarea şi masa.
Din declaraţiile date de părţi vătămate C.M.A., M.D., P.S., C.M.D., rezultă că aceştia au lucrat 3 zile la plantat de praz, în jur de 22 de zile la cules de cartofi şi o zi la portocale, lucrând inclusiv în zilele de sâmbătă, atât dimineaţa, cât şi după amiaza, mai puţin în zilele în care era foarte cald, când nu lucrau decât dimineaţa.
Cât timp s-au aflat la Madrid, aceştia erau puşi să planteze un tir cu răsaduri de praz pe zi, pe care uneori însă nu reuşeau să-l termine, datorită căldurii şi numărului mic de persoane care alcătuiau echipa, neavând astfel, cum să finalizeze norma stabilită.
S-a reţinut totodată că inculpatul S.I. le promisese că pentru un camion cu răsaduri plantate vor primi 450 de euro, bani care trebuiau împărţiţi între toate persoanele care formau echipa, deci, în final, uneori, puteau să primească pentru o zi de muncă numai 15 sau 20 de euro de persoană, sumă cu care muncitorii nu au fost mulţumiţi, apreciind-o prea mică în raport cu munca grea desfăşurată.
După 3 zile, părţile vătămate C.M.A., A.Ş., C.M., M.A., S.M., P.S, V.I.S. şi alte două persoane, potrivit declaraţiilor acestora au fost mutate la cules de cartofi în localitatea Burghillos, fiind transportaţi la locul de muncă cu o maşină, de capacitate mai mică decât numărul de persoane transportate.
Pentru un tir de cartofi cules, acestora li s-a promis suma de 400 de euro, însă raportat la numărul persoanelor care forma echipa, care nu era constant, dar era de cel puţin 10 persoane, conform menţiunilor aceluiaşi martor, se ajungea uneori şi la 13 persoane iar pentru o zi de muncă fiecare primea în jur de 20 de euro.
Părţile vătămate au calculat că inculpatul le datora pentru circa 30 de zile de muncă în jur de 800 de euro iar în legătură cu sumele plătite de inculpat cu transportul lor în Spania, cazarea şi masa, nu au avut nicio înţelegere privind data exactă a plăţii, inculpatul S.I. nefăcându-le un calcul exact al sumelor de bani pe care le solicita de la ei, părţile vătămate au considerat că mai întâi inculpatul S.I. trebuia să le dea banii pentru munca prestată şi din aceasta fiecare să-i plătească sumele pe care le datorau.
Deşi au muncit o lună părţile vătămate nu au primit niciun ban, iar inculpatul S.I. după ce le-a dat fiecăruia în jur de 200 de euro i-a cerut înapoi, sub pretextul banilor pe care îi datorau pentru transport, cazare, masă şi motorina consumată pentru transportul la locul de muncă, dându-le în final numai 20 de euro pentru ca 5 persoane să poată cumpăra o cartelă telefonică.
Părţile vătămate au relatat că au locuit într-o casă, câte 5 inşi într-o cameră cu dimensiunile de circa 4/4 metri pătraţi, în condiţii necorespunzătoare de igienă, fiind puşi să doarmă pe saltele murdare, chiria era neplătită, proprietarul venind aproape zilnic şi ameninţându-i că îi va evacua şi nici nu beneficiau de apă caldă suficientă, fiind nevoiţi să se spele în curte.
Au mai arătat şi faptul că deşi inculpatul S.I. s-a obligat să le asigure masa în prima lună au mâncat foarte puţin, numai cartofi - în special din cei luaţi de ei de pe câmp, şi carne - constând, în primul rând, în organe de animale, luate de la un abator din apropiere, mâncarea nefiind consistentă şi nici nu primeau micul dejun.
Părţile vătămate au mai precizat că au fost supravegheate de către D.C.A., în perioada în care au fost la plantat de praz, aceasta nefăcând nimic altceva, în timp ce la plantat de cartofi au fost supravegheate de către inculpatul C.C., care însă, uneori, lucra şi el, şi chiar a locuit o perioadă de timp împreună cu concubina sa în acelaşi imobil, dar şi de către inculpatul S.I., care îi ameninţa cu acte de violenţă când i se părea că nu lucrau corespunzător, aşa cum a arătat C.M.D.
De altfel şi din declaraţiile părţilor vătămate sosite în luna aprilie 2011 şi care au lucrat numai la plantat de praz, rezultă că au fost supravegheate în special de către inculpata D.C.A., care coordona munca lor, iar în perioada în care s-au aflat în localitatea Petraja, au fost supravegheaţi şi de inculpatul C.A., care ţinea şi evidenţa răsadurilor plantate pentru tatăl lui, confruntând-o la sfârşitul lunii cu evidenţa ţinută de F.I.
Nemulţumiţi de condiţiile de muncă, de cazare şi de masă, de faptul că trebuiau să plătească o taxă pentru transportul la locul de muncă, la câteva zile după ce au ajuns în localitatea Burghillos, părţile vătămate P.S.M., C.M.D., A.Ş.A., au încercat să fugă, considerând că sunt în pericol dacă rămân să muncească pentru inculpatul S.I., însă la ieşirea din oraş au fost găsiţi de către acesta şi aduşi înapoi.
Potrivit declaraţiilor acestor părţi vătămate, inculpatul S.I. a afişat un pistol şi o sabie şi le-a spus că dacă vor mai fugi îi va prinde şi le va tăia mâinile şi picioarele, după care i-a dus într-un cartier mărginaş al oraşului, unde le-a prezentat mai mulţi bărbaţi, despre care le-a spus că sunt oamenii lui, care vor veni să-i caute.
Despre acest episod S.I. a povestit şi celorlalţi aflaţi la muncă în localitatea Petraja, ameninţându-i cu moartea în cazul în care vor fugi, spunându-le că are mulţi prieteni, aşa cum a arătat partea vătămată C.M.A. precum şi faptul că îi va găsi oriunde ar fi şi se va răzbuna pe ei.
De altfel, cu această parte vătămată, inculpatul S.I. a mai avut o altercaţie în urma comentariilor făcute de C. cu privire la norma de muncă impusă de către inculpata D.A., normă pe care o puteau realiza cu greu, după ce li se ceruse de către "şefa" să planteze 28 de cărucioare de răsaduri şi nu 21 cât plantau până atunci, discuţie în urma căreia S. l-a sunat pe C.M., l-a înjurat şi ameninţat cu moartea, ceea ce i-a creat acestuia o profundă stare de temere, nedorind să se mai întoarcă acasă. După întâlnirea cu inculpatul S.I., care l-a strâns tare de gât, spunându-i apoi că îl iartă, dar să nu se mai întâmple aşa ceva, partea vătămată i-a promis că nu se va mai plânge şi îl va asculta în permanenţă, atât pe el, cât şi pe "A.", respectiv pe D.C.A.
Cu aceasta din urmă, părţile vătămate care au sosit în Spania în luna mai 2011, s-au întâlnit la momentul la care au ajuns în localitatea Petraja, aceasta spunându-le că va fi şefa lor şi fiind prezentată în acest mod de către inculpatul S.I., ea le-a dat explicaţii despre munca pe care urmau să o presteze, dându-le să semneze documente redactate în limba spaniolă, care reprezentau contractele de muncă, părţile vătămate fiind angajate la firma pe care ea o avea înfiinţată în Spania.
În perioada în care au fost duşi la plantat de praz au fost supravegheaţi de către inculpata D., alături de fiul inculpatului C.C.A., tot ea fiind şi cea care le-a spus că urmează să fie mutaţi într-o altă localitate, la cules de cartofi, unde vor fi plătiţi cu suma de 350 de euro pentru fiecare camion încărcat.
Potrivit declaraţiilor tuturor acestor părţi vătămate, inculpata D.C.A. nu făcea nimic, ocupându-se numai de supravegherea lor.
Din declaraţiile părţilor vătămate F.I., N.N., A.N., rezultă, de asemenea, că şi ei au fost întâmpinaţi la sosirea în Spania de către inculpatul S.I., însoţit de inculpata D.C.A., concubina acestuia, care le-a dat şi lor să semneze documente redactate în limba spaniolă, care au rămas însă la inculpată, aceasta fiind persoana care i-a supravegheat în timp ce se aflau la câmp.
Tot inculpata D.C.A. a fost cea care i-a comunicat lui S.I. că părţile vătămate pleacă devreme de la câmp şi nu muncesc suficient, hotărând să mărească norma zilnică de cărucioare de praz pe care le aveau de plantat constatând ca părţile vătămate reuşeau să termine de încărcat un camion până în jurul orelor 14:00, astfel cum rezultă din declaraţia lui C.M.A.
Urmare nemulţumirilor manifestate de către acesta din urmă, a şi fost ameninţat de către S.I. să nu mai comenteze, aşa cum a relatat, de altfel, şi partea vătămată F.I.
Inculpata D.C.A. s-a ocupat împreună cu inculpatul C.A. şi de procurarea mâncării o perioadă de timp, după cum a declarat C.M.A., care a precizat că o dată pe săptămână cei doi le aduceau un sac de pulpe de pui şi 2 saci de pâine veche, calitatea hranei determinându-i să-şi exprime nemulţumirea, inculpatul S.I. spunându-le însă că nu au voie să facă nazuri şi trebuie să mănânce ceea ce li se aduce.
Inculpata a fost implicată şi în calculul salariilor plătite părţilor vătămate, aşa cum a arătat aceeaşi parte vătămată care a relatat că la sfârşitul lunii mai au fost duşi de "A." la casa în care locuia cu inculpatul S.I. în localitatea Olmedo unde acesta din urmă a calculat salariile lor, fără a le preciza însă în ce mod a ajuns la sumele respective şi le-a înmânat fiecăruia în jur de 550 de euro şi unora chiar 700 de euro, după care părţile vătămate s-au reîntors în Petraja însă la aproximativ 5 minute a intrat în casă S.I., însoţit de "A." şi bodyguarzii acestora şi le-au spus că au venit să facă calcule urmând să-i restituie lui S. banii plătiţi de el pentru cazare, mânare şi transport.
După aceste noi calcule, partea vătămată C.M.A. a trebuit să restituie toţi banii şi i s-a comunicat că mai are de restituit aproximativ 200 de euro.
Şi partea vătămată F.I. a arătat că inculpatul S.I. i-a chemat la el acasă să le dea salariul pe luna mai banii fiindu-le daţi de inculpaţii S.I. şi D.A., iar după ce s-au întors la locuinţa lor inculpatul S.I. a venit la ei însoţit de A. şi le-a cerut să-i restituie banii, făcându-le calcule la "aşa zisele datorii, respectiv mâncare, ţigări, chirie şi motorină".
Deşi niciuna dintre părţile vătămate nu l-au indicat pe inculpatul C.A. ca participând şi el la momentul calculării banilor care le reveneau pentru munca prestată, au relatat însă că acesta a fost cel care s-a ocupat de transportul celor sosiţi în luna mai 2011 din localitatea Vailadolid, cu o dubită condusă de A.A. în localitatea Petraja.
Inculpatul C.A. s-a ocupat şi de aprovizionarea cu alimente a părţilor vătămate, mergând la cumpărături împreună cu A.N.A., tot el fiind şi cel care i-a supravegheat la câmp, dar muncind şi el alături de părţile vătămate, supraveghind şi activitatea desfăşurată de cei duşi ulterior în Burghillos, iar atunci când i se părea că părţile vătămate nu lucrează corespunzător îi ameninţa cu acte de violenţă, după cum a declarat pe parcursul urmăririi penale partea vătămată M.D.A., dar şi A.Ş.A.
Tot inculpatul C.A. a fost şi persoana care l-a însoţit pe tatăl său în căutarea celor care au plecat nemulţumiţi de condiţiile de muncă la scurt timp după ce au ajuns în Burghillos, aducându-i acasă sub ameninţarea unui pistol şi a unei săbii, şi pentru a le crea o stare de temere, inculpatul C.A. le-a povestit că tatăl său a făcut parte din lumea interlopă din Spania ocupându-se de traficul de femei, motiv pentru care a fost şi arestat.
Deşi potrivit declaraţiilor părţilor vătămate nu au existat alte forme de ameninţare, totuşi, M., C., P., au arătat că au văzut cum inculpatul S.I. afişa ostentativ o sabie, în timp ce N.N. şi F.I. au vorbit de prezenţa unui pistol pe care S.I. i-a dat unui om ai său pentru a-l pune în maşină, părţile vătămate apreciind acest gest ca fiind făcut cu intenţia de a-i speria. Considerând că numai dacă fug vor putea scăpa de condiţiile necorespunzătoare în care munceau pentru inculpatul S.I. şi profitând de faptul că fiul acestuia, inculpatul C.A., plecase cu o zi înainte de la ei, după cum a relatat partea vătămată F.I., acesta împreună cu ceilalţi aflaţi în localitatea Petraja au fugit în acea noapte pe câmp, evitând drumurile circulate pentru a nu fi găsiţi de oamenii lui Săli.
Părţile vătămate din cele două locaţii ţinând legătura telefonic, în aceeaşi noapte au luat hotărârea de a fugi şi cei aflaţi în localitatea Burghillos, care au profitat de faptul că inculpatul S.I. plecase în acea seară înspre localitatea Petraja pentru a da salariile, urmând a reveni pentru a le plăti şi lor.
După ce partea vătămată A.A. i-a spus lui M.A. că au primit de la inculpatul S.I. drept salariu numai suma de aproximativ 130 de euro de persoană pentru întreaga lună, dar şi că S. afirmase că celor din Burghillos nu le va mai da niciun ban şi le va tăia mâinile şi picioarele, întrucât avuseseră curajul să încerce să fugă în perioada anterioară, după cum au relatat atât C.M.D., dar şi P.S.M., toţi cei aflaţi în Burghillos, mai puţin numitul "V.", care se temea foarte rău de S.I., au fugit pe câmp şi au fost găsiţi dimineaţa de un echipaj de poliţie care i-a condus la sediu.
În urma declaraţiilor date organelor de poliţie, inculpatul S.I. a fost căutat la locuinţa din Burghillos, unde a fost găsit fiul acestuia, inculpatul C.A., care a fost condus la sediul poliţiei şi în urma percheziţiei, cei 5.100 euro găsiţi asupra sa au fost împărţiţi părţilor vătămate, fiecare primind în jur de 600 de euro.
De asemenea, părţile vătămate din localitatea Petraja s-au prezentat la o secţie de poliţie, unde au dat declaraţii, relatând cele întâmplate, ulterior prin intermediul Consulatului României fiind demarate formalităţi pentru aducerea acestora în ţară.
Aşa cum a rezultat din declaraţiile date de părţile vătămate, chiar şi după ce s-au prezentat la poliţie, părţile vătămate s-au temut că inculpatul S.I. şi oamenii lui îi vor căuta, această temere fiind determinată de atitudinea avută în permanenţă de inculpatul S.I., care i-a ameninţat că îi va găsi dacă vor fugi şi se va răzbuna, inclusiv fiul său A. prezentându-l părţilor vătămate ca fiind un cunoscut al lumii interlope, care a făcut şi puşcărie, iar inculpatul S.I. fiind însoţit mereu de persoane care îl ajutau să îi supravegheze, printre care un văr al său pe nume M. şi un bărbat de etnie rromă, pe nume P.
Din cele anterior reţinute, s-a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, faptă pentru care au fost trimişi în judecată cei 3 inculpaţi.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că elementul material al infracţiunii de trafic de persoane poate fi efectuat, alternativ, în una dintre modalităţile prevăzute de textul incriminator, respectiv: recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea, primirea unei persoane.
Recrutarea constă în atragerea (racolarea) victimei prin convingerea acesteia spre a fi exploatată în vederea obţinerii de foloase, procedeele folosite în mod frecvent de către traficanţii de fiinţă umană având la bază mirajul succesului financiar rapid.
În speţă, potrivit declaraţiilor părţii vătămate F.I. se constată că acesta a fost contactat de un amic în luna martie 2011, care i-a comunicat că inculpatul S.I. are nevoie de oameni pentru muncă, după care a fost sunat de acesta, care i-a cerut să găsească şi alţi băieţi care să vină să lucreze în Spania chiar dacă nu au carte verde, spunându-i că vor avea de muncă circa 6 luni, şi vor fi plătiţi în funcţie de cât vor munci pe zi, adică 450 de euro pentru un tir de răsaduri şi 400 de euro pentru un camion încărcat cu cartofi.
De asemenea, inculpatul S.I. i-a comunicat telefonic că va plăti contravaloarea biletelor de transport, pe care aceştia urmează să i le achite după sosirea lor în Spania, alături de o sumă de bani ca răsplată că le-a găsit de muncă şi le-a intermediat sosirea în Spania, condiţii care au fost comunicate de F.I., tuturor celor cu care a luat legătura, care au aflat, de asemenea că inculpatul S.I. le va asigura cazarea în prima lună, dar şi mâncarea, urmând ca din salariul pe primele 25 de zile de muncă să achite şi aceste cheltuieli făcute de el,
Deşi iniţial inculpatul S.I. s-a ţinut de promisiune şi a asigurat nu doar biletele de transport, dar şi condiţii decente de găzduire şi, ulterior, cazare a primilor sosiţi în Spania, potrivit relatărilor părţilor vătămate F.I. şi N.N., iar după numai 13 zile lucrate în luna aprilie i-a şi plătit, fiecare cu suma de 225 de euro, considerând că au lucrat în folosul său numai 6 zile, urmând ca din munca prestată în continuare să-şi recupereze cheltuielile generate de aducerea lor în Spania, după sosirea celorlalte persoane, în luna mai, condiţiile de cazare, masă şi remunerare s-au schimbat.
Condiţiile bune oferite iniţial au fost apreciate de către părţile vătămate şi le-au determinat să comunice cunoştinţelor lor interesate de găsirea unui loc de muncă în Spania că "angajatorul" S.I. le-a asigurat condiţii bune de trai şi i-a plătit corespunzător pentru munca prestată, fapt care i-a şi determinat pe părţile vătămate M.A., C.M., P.S. şi celelalte părţi vătămate să ia hotărârea de a accepta oferta făcută de S., neinteresându-se foarte mult de "comisionul" pe care acesta îl solicita şi de care au luat cunoştinţă, în amănunt, la sosirea în Spania.
Prin respectarea promisiunii iniţiale, inculpatul S.I. a obţinut, prin urmare, acordul de a veni la muncă în Spania şi a celorlalte părţi vătămate, atrase de posibilitatea obţinerii unor venituri bune, în condiţii decente, însă ulterior inculpatul nu şi-a mai respectat promisiunea, condiţiile de cazare înrăutăţindu-se, la fel ca şi cele de masă, iar munca prestată nu a mai fost plătită corespunzător.
Inculpatul S.I. a fost cel care, potrivit declaraţiilor părţilor vătămate N.N.M. şi F.I. le-a solicitat şi copii de pe actele de identitate, sub pretextul completării contractelor de muncă, care urmau să fie gata la sosirea în Spania, ducându-i şi la poliţie împreună cu inculpata D.C.A. pentru a fi înregistraţi în evidenţe în vederea întocmirii documentelor necesare rămânerii în Spania.
Potrivit promisiunilor, inculpatul S.I. a achiziţionat biletele de transport pentru toate părţile vătămate, care s-au prezentat numai la agenţiile de turism şi, pe baza buletinelor, şi-au putut ridica biletele de transport, situaţie în care se poate reţine, deci, şi implicarea inculpatului S.I. în transportarea victimelor, o altă modalitate de realizare a elementului material al infracţiunii de trafic de persoane.
Odată ajunşi în Spania, părţile vătămate F.I., N.N., A.N.A., B., S., R., M., au fost aşteptaţi de către inculpatul S.I., care, după ce le-a prezentat, împreună cu concubina sa inculpata D.C.A., şi contractele de muncă redactate în limba spaniolă - care au rămas în posesia lor -, i-a găzduit în locuinţa sa, împreună cu familia lui, unde au stat în condiţii decente, pentru ca la câteva zile să le înmâneze 700 de euro şi să le indice o casă în vederea închirierii, imobil în care a locuit o perioadă de timp şi inculpatul C.C.A.
Inculpatul S.I. s-a ocupat şi de primirea celor sosiţi în luna mai, în urma discuţiilor telefonice purtate de partea vătămată M.D.A. cu F.I., trimiţându-l pe fiul său inculpatul C.A., împreună cu A.A. pentru a-i lua din Valladolid şi transporta în localitatea Petraja, unde i-a întâmpinat împreună cu inculpata D.C.A., pe care le-a indicat-o drept şefa lor şi i-a pus să semneze documente în limba spaniolă, despre care le-a spus că sunt contracte de muncă, atrăgându-le atenţia că nu vor putea pleca fără actele respective şi nici să se angajeze în altă parte, constrângându-i, după cum a declarat A.Ş.A., să muncească în acest mod pentru el.
Tot acest inculpat a fost şi cel care s-a ocupat de cazarea noilor veniţi, în casa în care stăteau deja părţile vătămate F.I. şi N.N., dar şi după mutarea lor în localitatea Burghilos, într-o casă în care însă chiria era neplătită, proprietarul venind aproape zilnic să le ceară plata.
Împreună cu inculpata D.C.A., inculpatul S.I. s-a ocupat şi de aprovizionarea cu alimente a părţilor vătămate ori a asigurat sumele de bani necesare, în jur de 100 euro săptămânal pentru cumpărarea produselor necesare pregătirii hranei, de care iniţial s-au ocupat persoane din familia sa, după cum reiese din declaraţia martorului C.M.A.
S-a reţinut de asemenea că inculpatul S.I. a avut, prin urmare, legătură directă cu părţile vătămate, de la discuţia telefonică purtată cu F.I., care potrivit declaraţiilor sale a dat telefonul pe speaker pentru ca toţi cei aflaţi alături de el să audă oferta acestuia de muncă, dar şi la momentul sosirii în Spania şi în timpul şederii acestora atât în localitatea Petraja, cât şi în Burghillos, supraveghindu-i în permanenţă, atât direct, cât şi prin intermediul fiului său, inculpatul C.C.A., dar şi al concubinei sale inculpata D.C.A., sau al celorlalte persoane din anturajul său, numiţii M., P., sau alţii indicaţi drept bodyguarzii săi.
În acest mod, achiziţionându-le biletele de transport şi ocupându-se de găzduirea, iar apoi de cazarea lor, dar şi de procurarea hranei, inculpatul S.I. s-a asigurat că persoanele pe care le-a convins să vină la muncă în Spania, promiţându-le că vor beneficia de venituri conform muncii prestate, vor rămâne să muncească în folosul său.
Pentru a se asigura că părţile vătămate nu vor pleca, inculpaţii S.I. şi D.C.A., după ce i-au prezentat la poliţie pentru a fi înregistraţi şi i-au pus să semneze contracte de muncă, dar în limba spaniolă, limbă pe care niciuna dintre părţile vătămate nu o cunoşteau, le-au oprit documentele, forţându-i astfel, după cum a remarcat şi partea vătămată A.Ş., să muncească în acest mod pentru ei.
Părţile vătămate au fost constrânse să muncească în folosul inculpaţilor, care i-au supravegheat în permanenţă, atât inculpatul S.I., personal, dar şi inculpatul C.C.A., care ţinea evidenţa zilelor de muncă prestate de fiecare parte vătămată, confruntându-şi evidenţele sale cu cele ţinute de partea vătămată F.I., precum şi inculpata D.C.A., care venea în fiecare dimineaţă şi supraveghea activitatea părţilor vătămate, informându-l în permanenţă pe inculpatul S.I. cu privire la îndeplinirea de către aceştia a normelor de muncă şi hotărând suplimentarea normelor, când constata că părţile vătămate reuşeau să le îndeplinească mai repede.
Totodată, în lipsa inculpatului S.I. acesta era înlocuit de soţia sa R., ori de oamenii din anturajul său, pe care îi prezentase ca fiind persoane de care ceilalţi trebuie să asculte, şi chiar de numitul P., descris de partea vătămată C.M.D. ca fiind un bărbat de etnie rromă, pe care inculpatul S. l-a prezentat ca fiind şeful său, iar la sosirea acestuia S.I. i-a îndemnat să muncească mai mult.
S-a reţinut de către instanţa de fond că atunci când părţile vătămate M.A. şi C.M.A. şi-au manifestat nemulţumirea pentru condiţiile de masă, dar şi de muncă şi au fugit împreună cu ceilalţi aflaţi în localitatea Burghillos, au fost căutaţi de către inculpaţii S.I. şi C.C.A., iar în momentul în care au fost găsiţi au fost urcaţi în maşină sub ameninţarea unor acte de violenţă, proferate prin afişarea unui pistol şi a unei săbii şi însoţite de ameninţarea că dacă vor mai fugi îi vor prinde şi ie vor tăia mâinile şi picioarele.
Incidentul de Ia Burghillos a fost povestit de inculpatul S.I. şi celor aflaţi la Petraja, ameninţându-i că îi va bate dacă vor încerca acelaşi lucru şi explicându-le că are o familie numeroasă şi oameni care vor veni după ei şi-l vor răzbuna, după care a început în mod constant, potrivit relatărilor părţii vătămate N.N.M. să vină însoţit de bodyguarzi şi să poarte, la vedere, un pistol.
Ameninţările au fost folosite constant pe perioada şederii în Spania a părţilor vătămate, aşa cum a arătat partea vătămată C.M.A., nu doar când el şi-a exprimat o nouă nemulţumire pentru mărirea normei de lucru din dispoziţia inculpatei D.C.A., dar şi atunci când el i-a transmis lui R.I. şi lui C.A. că sunt nemulţumiţi de hrana primită, inculpatul S.I. afişând un pistol pe care îl punea pe masă şi fiind însoţit de 2 bodyguarzi, pentru a spori teama părţilor vătămate şi a le limita comentariile.
De asemenea, acelaşi inculpat a purtat la vedere o sabie, cu care a ameninţat partea vătămată M.D.A. că îl va tăia cu sabia pe spate, iar pe C.M.D. că îi va tăia mâinile, când i-au spus că sunt nemulţumiţi de ceea ce se gătise pentru masa respectivă.
Pentru a li se crea o stare de temere, inculpatul C.A., dar şi inculpatul S.I., le-au povestit că acesta din urmă a fost implicat în traficul de femei, că are prieteni în lumea interlopă şi că a fost arestat, şi pentru a le întări convingerea că ameninţările sunt reale şi pot fi duse uşor la îndeplinire, după cum a arătat A.Ş.A., S.I. i-a dus pe acesta şi pe S.M. într-un cartier mărginaş al localităţii Burghillos, unde le-a prezentat mai mulţi bărbaţi dubioşi, indicându-i ca fiind oamenii lui, care vor fi trimişi după ei dacă vor fugi.
De altfel, şi după ce, de comun acord, urmare discuţiilor telefonice purtate, atât părţile vătămate aflate în localitatea Petraja, dar şi cele din localitatea Burghillos, au hotărât să fugă - considerând că aceasta este singura soluţie pentru a scăpa de condiţiile rele de muncă, cazare şi masă, coroborate cu lipsa unei plăţi corespunzătoare a muncii desfăşurate, fără calcule în legătură cu sumele datorate pentru zilele lucrate şi cele cheltuite pentru aducerea în Spania, cazarea şi asigurarea mesei-, au mers toată noaptea pe câmp, departe de drum, stând cu teama că vor fi găsiţi de oamenii inculpaţilor.
Chiar după ce au fost găsiţi de către autorităţi, ori s-au predat acestora, au discutat între ei să nu rămână grupaţi, întrucât ar fi uşor de găsit de persoanele trimise în căutarea lor, părţile vătămate având temerea că inculpatul S.I. se va răzbuna pentru plecarea lor.
Partea vătămată C.M.A. a şi declarat că în timp ce se mai afla încă pe teritoriul Spaniei, ulterior predării către autorităţi, a fost sunat de inculpatul S.I., care l-a întrebat unde este, dar de teamă că ar putea veni după el a refuzat să-i comunice, moment în care inculpatul S. l-a ameninţat şi i-a spus că nu va putea părăsi Spania, întrucât are legături cu diferiţi oameni de la agenţiile de voiaj oare îl vor anunţa în momentul în care se va prezenta la îmbarcare.
Instanţa de fond a constatat că sunt întrunite şi elementele laturii subiective, infracţiunea de trafic de persoane săvârşindu-se cu intenţie directă, calificată prin scop, în condiţiile în care legea prevede ca faptele să fie săvârşite în scopul exploatării persoanei, iar în speţă, acest scop a fost şi realizat.
Astfel, părţile vătămate au fost determinate să muncească, după ce li s-a promis că o vor face în mod legal şi au fost puşi să semneze documente care le-au fost prezentate ca fiind contracte de muncă, fără însă a li se da citire cuprinsului acestora, fără a li se explica drepturile şi fără a beneficia de norme de protecţie a muncii.
Părţilor vătămate le-au fost date doar explicaţii sumare, constând numai în faptul că pentru fiecare tir încărcat cu cartofi sau cu răsaduri de praz plantate, vor primi în jur de 400 de euro, fără a li se explica care erau sumele de bani care se primeau de către cetăţenii spanioli pentru o muncă similară depusă, ori să li se indice o dată exactă pentru plată.
De altfel, părţile vătămate erau ţinute izolate de persoane cu care ar fi putut lua legătura şi afla drepturile pe care le aveau, luând contact numai cu şoferul tirurilor cu oare însă nu puteau comunica necunoscând limba spaniolă, aflând abia cu ocazia prezentării la poliţie că ar fi trebuit să primească pe zi în jur de 50 sau 80 de euro pe zi.
Potrivit calculelor făcute de către părţile vătămate, sumele de bani reţinute de către inculpaţi din cele pe care le datorau pentru munca prestată de ei erau nejustificat de mari raportat la contravaloarea biletelor de transport de numai 50 - 80 de euro, cazarea care pentru cei aflaţi în localitatea Petraja era de 350 euro lunar, care ar fi trebuit împărţită între cele 17 - 18 persoane care locuiau în imobil, masa care consta pentru cei aflaţi în Burghillos în special din cartofi şi, de altfel, pentru toţi, din produse în valoare de 80 - 100 euro săptămânal, care trebuia să asigure necesarul de hrană pentru circa 9 persoane în fiecare dintre cele două localităţi în care se aflau părţile vătămate la muncă, iar suma oprită pentru plata contravalorii transportului la locul de muncă, fiind uneori nejustificat de mare, faţă de numărul de persoane transportate şi distanţa parcursă, realizându-se în acest mod venituri importante pentru inculpaţi, pe seama muncii desfăşurate de către părţile vătămate.
Partea vătămată N.N. a menţionat, de altfel, că la un moment dat, a discutat cu un spaniol de la care inculpatul S.I. primea banii pentru fiecare tir de răsaduri plantat şi a aflat că acesta îl plătea pe S. cu suma de 900 de euro, deşi acesta din urmă justifica neplata salariului cu neprimirea, la rândul său, a banilor.
Tribunalul a apreciat că raportat la cele menţionate că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în cazul fiecăruia din cei 3 inculpaţi, care au avut contribuţii proprii în racolarea, transportarea, cazarea, asigurarea mesei pentru părţile vătămate, în vederea exploatării acestora prin desfăşurarea de munci agricole la plantat răsaduri de praz sau cules de cartofi, obţinând, în acest mod, venituri ilicite.
Astfel, deşi părţilor vătămate li s-a promis un loc decent de muncă în Spania, cu specificarea asigurării condiţiilor de cazare, masă şi remunerare, după racolarea şi transportarea tuturor în Spania au fost obligate să muncească în folosul inculpatului S.I. şi implicit al celorlalţi inculpaţi, care nu munceau decât parţial - inculpatul C.A. sau doar îi supravegheau - inculpata D.C. şi beneficiau, din sumele de bani oprite părţilor vătămate pentru cazare, masă şi transport la locul de muncă, fără o plată corespunzătoare şi asigurarea tuturor condiţiilor promise şi fără posibilitatea găsirii altui loc de muncă, în condiţiile opririi actelor de rezidenţă.
Întrucât fiecare inculpat a săvârşit la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul infracţiunii de trafic de persoane, în cauză fiind vorba de mai multe persoane vătămate racolate, transportate, cazate şi exploatate în Spania la intervale diferite de timp vor fi reţinute în sarcina acestora şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.
Totodată, s-a constatat că sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în condiţiile în care din lucrările dosarului rezultă că cei 3 inculpaţi s-au constituit într-un grup infracţional organizat, având ca scop exploatarea prin muncă a părţilor vătămate, inculpaţii recunoscând, de altfel şi săvârşirea acestei fapte, aşa cum a fost ea reţinută în sarcina lor în actul de sesizare a instanţei.
Astfel, din declaraţia inculpatei D.C.A., instanţa de fond a reţinut că la iniţiativa inculpatului S.I., pe numele acesteia a fost înfiinţată o firmă, prin intermediul căreia puteau fi angajaţi muncitori în Spania, în acest mod încheindu-se contractele de muncă pentru părţile vătămate din cauză.
Deşi potrivit declaraţiilor sale aceasta nu a fost de acord nici cu înfiinţarea firmei şi nici cu angajarea muncitorilor, ea a fost de faţă la momentul semnării contractelor de muncă de către părţile vătămate, dându-le indicaţii acestora cu privire la obligaţiile care rezultau din contract şi având cunoştinţă de faptul că lor nu le-a fost înmânat niciun exemplar, toate documentele rămânând în posesia inculpaţilor.
Inculpata D.C.A. a avut, prin urmare, cunoştinţă de împrejurările în care urmau să lucreze în Spania părţile vătămate, cunoscând că acestora nu li s-au comunicat drepturile rezultate din contract, participând chiar alături de inculpaţi S.I. şi C.C.A., atât la supravegherea muncitorilor, dar şi la momentul la care aceştia erau plătiţi de către S.I.
Prin urmare, şi inculpatul C.C.A. a cunoscut împrejurările în care părţile vătămate au venit să muncească în Spania, ocupându-se de transportul părţilor vătămate în localitatea unde urmau să desfăşoare munca, participând la supravegherea acestora şi având cunoştinţă de condiţiile în care locuiau şi mâncau, dar şi de nemulţumirile lor, participând şi la asigurarea pentru aceştia a unui climat de teamă pentru a-i determina să nu fugă, prin poveştile despre trecutul infracţional al tatălui şi luând parte la aducerea la ordine a celor care au îndrăznit să fugă de sub supravegherea inculpatului S.
Ca atare, s-a reţinut că este evident că fiecare dintre cei 3 inculpaţi a avut un rol bine determinat în traficarea părţilor vătămate.
S-a reţinut totodată că inculpatul S.I. avea rolul de lider şi era cunoscut ca fiind "angajatorul", ocupându-se de recrutarea părţilor vătămate, promiţându-le condiţii decente de muncă şi o plată corespunzătoare şi asigurându-le confortul psihic necesar plecării din România prin achiziţionarea biletelor de drum şi plata chiriei şi a hranei, iar ulterior găzduindu-i un timp în locuinţa sa şi plătindu-le contravaloarea chiriei şi chiar a garanţiei pentru casă şi dându-le banii necesari pentru procurarea mâncării, dar participând şi la supravegherea lor. Fiul acestuia, inculpatul C.C.A. s-a ocupat şi el de transportul persoanelor vătămate din localitatea Valladolid în localitatea Petraja, îl sprijinea pe tatăl său în procurarea alimentelor, însoţindu-l pe şoferul A.N.A. la cumpărături şi asigura supravegherea părţilor vătămate, atât acasă, locuind o perioadă de timp cu fiecare dintre grupuri, dar şi la locul de muncă, ţinând evidenţa zilelor lucrate de fiecare parte vătămată.
Totodată, acesta a asigurat menţinerea ordinii şi disciplinei printre părţile vătămate, inducându-le ideea că tatăl său este o persoană periculoasă şi participând chiar la recuperarea celor fugiţi prima dată din localitatea Burghillos.
De asemenea, inculpata D.C.A., s-a ocupat de intrarea în legalitate a părţilor vătămate, imediat după sosirea acestora în Spania, însoţindu-i la autorităţile locale pentru a fi luaţi în evidenţă şi înmânându-le, în vederea semnării, contractele de muncă, rămase în posesia sa şi purtate zilnic în torpedoul maşinii, potrivit propriei declaraţiei, pentru a putea fi prezentate autorităţilor la un eventual control.
Aceasta a avut şi rolul de a asigura supravegherea muncitorilor, fiind prezentată de către inculpatul S.I. ca fiind "şefa" acestora, verificându-le prezenţa în fiecare dimineaţă şi fiind atentă la realizarea normei zilnice, chiar luând măsuri pentru ca părţile vătămate să muncească mai mult, conform posibilităţilor dovedite de aceştia.
A fost desemnată, aşa cum au arătat părţile vătămate să ţină evidenţa zilelor de muncă şi a participat la calcularea sumelor de bani primite de către muncitori, dar şi la momentul la care acestora li s-au oprit banii datoraţi drept "comision", potrivit declaraţiilor părţilor vătămate.
Prin urmare, faţă de existenţa unei evidente organizări a inculpaţilor, a rolului precis pe care îl avea fiecare, recunoaşterea autorităţii inculpatului S.I. şi scopul urmărit de toţi în exploatarea prin muncă a părţilor vătămate, s-a apreciat că se impune reţinerea în sarcina inculpaţilor şi a infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Având în vedere că infracţiunile de trafic de persoane şi de asociere într-un grup infracţional organizat în vederea exploatării prin muncă a părţilor vătămate în cauză au fost săvârşite de inculpaţi înainte de a fi condamnaţi definitiv pentru vreuna dintre ele s-a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului S.I., instanţa a avut în vedere atât gradul de pericol social al faptelor reţinute în sarcina acestuia, considerat deosebit de ridicat, raportat şi la numărul mare de părţi vătămate, dar şi împrejurările în care acesta a comis faptele, alături de circumstanţele sale personale.
În acest sens, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei, solicitând judecarea potrivit procedurii simplificate în cazul recunoaşterii vinovăţiei, fiind de acord şi cu achitarea despăgubirilor materiale şi morale solicitate de către părţile vătămate C.M.A. şi F.I., deşi aceştia nu au administrat probe în dovedirea pretenţiilor, manifestându-şi disponibilitatea de a achita şi sumele de bani cerute de celelalte părţi vătămate, dacă aceştia şi le-ar dovedi.
S-a avut în vedere şi faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de persoane, pe tot parcursul judecării cauzei, fiind, de altfel, arestat în respectiva cauză, prin Sentinţa penală nr. 187 din 1 august 2012 pronunţată de către Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 5185/90/2012 aplicându-i-se o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., pedeapsă din care s-a dedus perioada arestării preventive începând cu data de 5 iunie 2012 la zi, sentinţă definitivă prin Decizia penală nr. 117/A din 23 octombrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că ţinând seama şi de contribuţia sa la săvârşirea faptelor, rezultată din probe, conform celor anterior arătate, de disponibilitatea manifestată de a achita o parte din prejudiciu, dar şi faţă de necesitatea aplicării prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., care are drept consecinţă reducerea limitelor pedepselor cu o treime, că resocializarea inculpatului se poate realiza şi prin aplicarea unor pedepse către minimul prevăzut de textele de lege sancţionatoare.
În urma contopirii pedepselor aplicate în cauză şi stabilirii pedepsei celei mai grele de executat, în baza dispoziţiilor art. 36 C. pen. s-a procedat şi la contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată de către Tribunalul Vâlcea, pentru săvârşirea faptei de trafic de persoane în perioada mai 2009 - aprilie 2010, constatându-se că fapta săvârşită în cauză, respectiv în perioada martie - mai 2011, este concurentă cu această din urmă faptă, având loc înainte de condamnarea definitivă a inculpatului de către Tribunalul Vâlcea în anul 2012.
Considerându-se că numai prin privare de libertate poate fi asigurat scopul sancţionator al pedepsei, s-au aplicat dispoziţiile art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
Având în vedere că inculpatul a fost reţinut şi arestat în urma săvârşirii faptei constată concurentă, în baza disp.art. 36 alin. (3) C. pen., s-a procedat la deducerea din pedeapsa de executat a perioadei executată de la 5 iunie 2012 la zi, luându-se act conform disp. art. 350 C. pen. că inculpatul este arestat în altă cauză.
La rămânerea definitivă a hotărârii s-a procedat la anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 187/2012 şi la emiterea unui nou mandat conform celor dispuse în prezenta cauză.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor D.C.A. şi C.C.A., instanţa de fond a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, considerat ca fiind, de asemenea, ridicat, în raport şi de faptul că au fost traficate un număr mare de părţi vătămate, urmând a se avea însă în vedere şi poziţia de recunoaştere a vinovăţiei de către fiecare inculpat, precum şi lipsa antecedentelor lor penale.
S-a apreciat că scopul educativ şi sancţionator al pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse către minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, având în vedere că inculpaţii au înţeles gravitatea faptelor săvârşite, pe care le-au regretat şi au fost de acord cu despăgubirea a două dintre părţile vătămate chiar şi în lipsa dovezilor făcute de acestea cu privire la sumele cerute cu titlu de despăgubiri materiale, considerându-se că resocializarea lor se poate realiza şi prin aplicarea unor pedepse stabilite într-un cuantum proporţional cu gravitatea faptelor săvârşite, ţinând seama de prevederile art. 3201 C. proc. pen., cu efect asupra reducerii limitelor pedepsei, dar şi de faptul că scopul pedepsei de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, poate fi atins prin aplicarea unor astfel de pedepse.
Instanţa a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 861 C. pen. pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, neimpunându-se ca executarea să se realizeze cu privare de libertate, în condiţiile în care prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, iar din comportamentul inculpaţilor, atât anterior săvârşirii faptelor, cât şi ulterior, prin consimţirea despăgubirii a două dintre părţilor vătămate, fără administrarea vreunei probe, iar a celorlalte sub această condiţie şi prin recunoaşterea şi regretarea celor întâmplate, rezultă că prin această formă de executare a pedepsei va fi realizată nu numai constrângerea, dar şi reeducarea lor.
Prima instanţă a apreciat că pronunţarea condamnării inculpaţilor constituie un avertisment şi, chiar fără executarea pedepsei, aceştia nu vor mai săvârşi alte infracţiuni, iar conduita lor, de recunoaştere şi regret a faptelor şi lipsa antecedentelor penale atestă că săvârşirea acestor infracţiuni este accidentală în viaţa lor.
În aceste condiţii, după stabilirea cuantumului pedepselor, instanţa de fond a stabilit un termen de încercare potrivit disp. art. 862 C. pen., compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se va adăuga un interval de timp considerat suficient pentru a se verifica comportamentul lor în societate.
Pe durata termenului de încercare, inculpaţii se vor supune măsurilor de supraveghere impuse de instanţă, potrivit disp. art. 863 C. pen., respectiv: să se prezinte, odată pe lună, la data fixată, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea - inculpata D.C.A. şi Tribunalul Teleorman - inculpatul C.C.A.; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Totodată, în baza disp. art. 863 alin. (3) C. pen., instanţa de fond a obligat pe inculpaţi să urmeze unul dintre programele organizate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă tribunalele menţionate, activităţi menite să asigure înţelegea de către inculpaţi a necesităţii de a se integra în societate şi de a respecta normele şi valorile ei.
Întrucât s-a dispus ca supravegherea să se realizeze de către Serviciul Probaţiune de pe lângă Tribunalele Vâlcea şi Teleorman, acestora li se vor comunica măsurile dispuse de către instanţă, în conformitate cu disp. art. 863 alin. (2) C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 864 C. pen. rap. la art. 83 C. pen., inculpaţilor li s-a atras atenţia asupra posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare vor săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o condamnare definitivă, chiar după expirarea acelui termen, instanţa va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii interzise inculpaţilor respectiv drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., neimpunându-se în raport de faptele săvârşite să le fie interzis şi dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.
Întrucât faţă de inculpata D.C.A. a fost luată măsura reţinerii pe o perioadă de 24 de ore cu începere de la 3 decembrie 2012, în baza Ordonanţei nr. 75/D/P/2010 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmboviţa, în baza disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii.
Pe latură civilă, instanţa de fond a reţinut că părţile vătămate M.D.A., A.Ş.A., N.N.M., C.M.D., P.S.M., V.I.S., G.V. şi A.N.A. s-au constituit parte civilă cu sume reprezentând daune materiale şi morale, însă deşi au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri în dovedirea pretenţiilor, aceştia nu au depus la dosarul cauzei acte care să vină în sprijinul solicitărilor.
Cerinţele legale în vigoare impun ca persoana care a săvârşit un fapt ilicit să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârşirea faptei, indiferent de caracterul lor, trebuind a fi deci reparate atât prejudiciile patrimoniale sau materiale-în limitele dovedirii lor potrivit prevederilor cu care cine face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească, dar şi cele nepatrimoniale sau morale, care vor fi apreciate de către instanţă în funcţie de probele administrate.
Raportat la declaraţiile părţilor vătămate referitor la modul în care au fost comise infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor s-a apreciat că acestora nu le-au fost produse suferinţe fizice şi nici psihice care să necesite o reparare din partea inculpaţilor.
Astfel, potrivit relatărilor lor au fost transportaţi cu autocarul, au avut asigurată o locuinţă şi două mese pe zi, şi chiar dacă acestea nu au fost întotdeauna corespunzătoare, înscriindu-se însă în limitele care să conducă la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane s-a apreciat că nu au coborât sub limitele decenţei şi demnităţii umane.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că nici purtarea, la vedere, a unei săbii sau a unui pistol de către inculpatul S.I., nu au fost de natură a crea suferinţe părţile vătămate care să impună a fi reparate prin acordarea unor daune morale.
În consecinţă, faţă de cele reţinute şi în raport de dispoziţiile art. 15 şi 346 Cod proc. penală cererile părţile vătămate anterior menţionate au fost respinse ca nefondate.
În ceea ce priveşte pe părţile vătămate F.I. şi C.M.A., s-a reţinut că aceştia s-au constituit, parte civilă cu sumele de 1.000 euro şi respectiv 2.300 euro, reprezentând daune materiale şi morale, sume cu care inculpaţii au fost de acord să fie despăgubiţi, chiar şi în lipsa unor probe, situaţie în care, faţă de poziţia inculpaţilor şi de dispoziţiile art. 346 C. proc. pen., prima instanţă a dispus obligarea acestora din urmă, în solidar, la plata sumelor respective.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând cheltuielile ocazionate de desfăşurarea urmăririi penale în sumă de 10.000 RON, dar şi contravaloarea onorariilor apărătorilor desemnaţi din oficiu părţilor civile în raport de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 678/2001, în sumă de 1.500 RON.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Dâmboviţa, partea vătămată N.N.M. şi inculpaţii S.I., D.C.A. şi C.C.A. pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Critica parchetului a vizat aplicarea disp. art. 36 alin. (3) C. pen. susţinându-se că instanţa de fond în mod greşit a contopit pedeapsa rezultantă stabilită în cauză cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului S.I. prin Sentinţa penală nr. 187 din 01 august 2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, deoarece operaţiunea de contopire a pedepselor pentru infracţiuni concurente impune punerea acestora în individualitatea lor şi apoi recontopirea tuturor pedepselor în pedeapsa cea mai grea.
O altă critică a vizat nelegalitatea hotărârii sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei dispusă faţă de inculpaţii D.C.A. şi C.C.A.. întrucât pedepsele aplicate de câte 3 ani şi 6 luni închisoare stabilite pentru infracţiuni aflate în concurs, exclud suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aşa cum se prevede expres în art. 861 alin. (2) C. pen.
S-a mai susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins pretenţiile civile ale părţilor vătămate, întrucât infracţiunea de trafic de persoane în scopul exploatării prin muncă comisă de inculpaţi, a cauzat părţilor vătămate prejudicii materiale şi morale.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi înlăturarea aspectelor de nelegalitate.
Apelanţii inculpaţi S.I., D.C.A. şi C.C.A. au solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei şi pe fond achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, lipseşte latura subiectivă susţinând că inculpatul S.I. este concubinul inculpatei D.C.A. şi tatăl inculpatului C.C.A. şi din probele administrate nu a rezultat că au iniţiat, constituit sau aderat la un grup infracţional organizat, precizând că părţile vătămate au venit la muncă în Spania, au locuit şi au lucrat în aceleaşi condiţii cu inculpaţii şi au acceptat să le respectiv cheltuielile efectuate cu transportul, cazarea şi hrana, respectiv să lucreze 25 zile în folosul lor.
Inculpatul C.C.A. a mai arătat că nu a avut nicio contribuţie la racolarea şi aducerea persoanelor vătămate la muncă în Spania, că a locuit şi lucrat în aceleaşi condiţii cu acestea, că norma de lucru era impusă de angajatorul spaniol iar apelantul S.I., în subsidiar a susţinut că pedepsele aplicate sunt prea aspre în raport de conduita procesuală sinceră de recunoaştere a faptei comise, de împrejurarea că familia sa a achitat aproximativ 8000 euro părţilor vătămate pentru drepturile cuvenite acestora pentru munca efectuată în Spania.
Partea vătămată N.N.M. nu a formulat motive de apel şi la dezbateri, prin apărătorul desemnat din oficiu a susţinut că achiesează la apelul declarat de parchet în ce priveşte latura civilă a cauzei.
Curtea examinând hotărârea apelată, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, a criticii invocate şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 378 C. proc. pen. a constatat că sunt fondate doar apelurile declarate de unitatea de parchet şi de inculpaţii D.C.A. şi C.C. pentru considerentele următoare:
Situaţia de fapt, modalităţile şi împrejurările comiterii infracţiunilor de trafic de persoane în scopul exploatării prin muncă în formă continuată, săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat al cărui lider a fost inculpatul S.I. au fost temeinic reţinute pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale: declaraţiile părţilor vătămate, procesele-verbale de sesizare, procesele-verbale de recunoaştere după fotografie însuşite în totalitate de inculpaţi care s-au coroborat cu declaraţiile acestora de recunoaştere a faptelor comise aşa cum au fost descrise în actul de acuzare, mijloace de probă analizate şi interpretate în mod just de instanţa de fond,din care a rezultat fără echivoc vinovăţia inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii.
Astfel, din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, a rezultat că în perioada martie - mai 2011 inculpatul S.I. împreună cu inculpata D.C.A., concubina sa, sprijiniţi de inculpatul C.C.A. şi de învinuiţii M.M. şi M.P. faţă de ultimii doi cauza a fost disjunsă prin actul de sesizare a instanţei, au indus în eroare un număr de douăsprezece părţi vătămate, promiţându-le că le asigură locuri de muncă în Spania, în condiţii avantajoase de plată şi prin intermediul părţii vătămate F.I. mai multe persoane domiciliate în judeţele Dâmboviţa şi Prahova au acceptat să lucreze în Spania cu 35 euro/zi muncă, transportul şi cazarea fiind asigurate de către inculpatul S.I.
Ajunse în Spania, părţile vătămate au fost cazate în localitatea Pedrajas, în imobilul în care locuiau şi inculpaţii, ulterior acestea au locuit într-o casă închiriată, suma de 700 euro pentru plata garanţiei şi chiriei pentru prima lună a fost achitată de către inculpatul S.I., care împreună cu ceilalţi inculpaţi le-au obligat să muncească în condiţii grele - să planteze răsadul de praz şi să culeagă cartofi -, normele de lucru erau foarte mari, nefiind plătiţi pentru munca prestată.
În lunile aprilie - mai 2011 inculpaţii S.I. şi D.A. au racolat prin intermediul unei persoane cu numele de I. din Diţeşti, la rândul său victimă a grupării, pe numiţii A.M.A., C.D., M.D.A., V.I.S., G.V., G.G., S.M., P.S, A.A. şi N.N., precum şi alte persoane (M. şi A.) care ajunşi în Spania au luat legătura cu inculpatul S.I., şi le-a cerut să meargă în localitatea Valladolid unde au fost aşteptaţi de către inculpatul C.C.A. şi de A.A. care i-a condus în localitatea Petraja.
Prin firma sa din Spania, inculpata D.C.A. le-a întocmit contacte de muncă în limba spaniolă, i-a pus pe muncitori să semneze fără ca aceştia să cunoască conţinutul prevederilor din contract şi apoi i-a supravegheat în timp ce se aflau la muncă pe câmp, a ţinut evidenţa orelor şi muncilor prestate de către persoanele vătămate, a calculat sumele datorate de acestea cu titlu de comision (cheltuieli de transport, cazare, hrană, ţigări).
Părţile vătămate au declarat că în perioada cât au muncit au fost supravegheaţi în permanenţă şi ameninţaţi, iar când inculpatul S.I. nu-i putea supraveghea trimitea pe un văr al său pe nume M. sau o altă persoană cu numele P., despre care au aflat că ar fi şef.
De asemenea, au mai arătat că inculpatul S.I. era cel care le dădea indicaţii cu privire la activităţile pe care trebuiau să le desfăşoare, asigura maşina care îi transporta la câmp, la început le-a asigurat hrana, stabilea normele de lucru care erau foarte mari, fiind obligaţi să lucreze inclusiv în zilele de sâmbătă, au locuit în condiţii insalubre, într-o cameră mică de 2/3 m2, câte 5 persoane, dormeau pe nişte saltele uzate, plecau la muncă fără să mănânce şi că nu au fost plătiţi pentru munca prestată, aspecte expuse în detaliu în hotărârea criticată, reţinându-se totodată că prin faptele săvârşite, inculpaţii au încălcat şi prevederile legislaţiei spaniole în domeniu şi anume: Statutul angajaţilor, Decretul Regal legislativ nr. 1/1995 şi nr. 2720/1998 privind contractele de muncă precum şi legislaţia referitoare la salarizarea angajaţilor.
Din ansamblul probelor a rezultat fără niciun dubiu că inculpaţii nu au comunicat părţilor vătămate ce sume trebuie să primească pentru munca prestată, ci doar că vor fi plătiţi în funcţie de numărul de camioane încărcate cu cartofi.un camion însemnând cca. 450 euro, fără să le spună însă câţi oameni urmau să facă parte dintr-o echipă, de numărul tirurilor încărcate pentru care echipa de muncitori urma să fie plătită cu suma de 450 euro pentru fiecare tir şi nici că vor lucra 25 de zile în folosul său pentru restituirea cheltuielilor efectuate cu transportul şi cazarea, situaţie în care la începutul lunii iunie 2011 părţile vătămate au primit sume cuprinse între 130 şi 210 euro, aşa cum au declarat A.N.A., N.N. şi F.I.
Potrivit calcului făcut de acestea, sumele de bani reţinute de către inculpaţi din cele cuvenite pentru munca prestată erau nejustificat de mari raportat la contravaloarea biletelor de transport de numai 50 - 80 de euro, cazarea de 350 euro lunar, care ar fi trebuit împărţite pentru cele 17 - 18 persoane care locuiau în imobil şi pentru alimente care valorau circa 80 euro pe săptămână, hrana fiind săracă, consumând mai mult cartofi care erau luaţi de pe câmp.
Nemulţumiţi de condiţiile grele de muncă, fiind obligaţi să muncească de la 7 dimineaţa, de normele de lucru foarte mari, de condiţiile de cazare, de faptul că trebuiau să plătească o taxă pentru transportul la locul de muncă, că nu au fost plătiţi pentru munca prestată şi că sunt în pericol dacă rămân să muncească.o parte dintre persoanele vătămate (N.N., F.I., C.M.D. şi M.D.A.) au încercat să fugă mergând pe jos aproape 3 zile pe câmp, dormind în pădure sau în faţa unei bisericii, părţile vătămate C. şi M. relatând că inculpatul .I. le-a ameninţat afirmând că primului o să-i taie mâinile, iar secundului că îl va lovi cu sabia pe spate şi ulterior au aflat că i-a ameninţat cu arma şi pe ceilalţi muncitori care munceau la plantat de praz.
Din relatările părţilor vătămate a mai rezultat că pentru a menţine starea de teroare inculpatul S.I. i-a dus într-un cartier mărginaş al oraşului, unde le-a prezentat mai mulţi bărbaţi spunându-le că aceştia sunt oamenii care îi vor căuta şi îi vor prinde, ceea ce demonstrează că muncitorii erau forţaţi să muncească, fiind permanent supravegheaţi atât în timp ce munceau cât şi unde se aflau cazaţi.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultă că inculpatul S.I. a avut rolul de lider, fiind cunoscut ca angajatorul muncitorilor, s-a ocupat de recrutarea părţilor vătămate, promiţându-le condiţii decente de muncă şi o plată corespunzătoare, le-a asigurat bilete de transport, cazare şi plata chiriei, dându-le bani şi pentru hrană, a participat alături de ceilalţi inculpaţi la supravegherea acestora, inculpatul C. a avut rolul de asemenea de a asigura transportul persoanelor vătămate din localitatea Valladolid în localitatea Petraja, l-a sprijinit pe tatăl său în supravegherea muncitorilor, ţinea evidenta zilelor lucrate de fiecare parte vătămată, menţinea ordinea şi disciplina a participat la recuperarea celor care au fugit din localitatea Burghillos.
De asemenea, inculpata D.C.A. s-a preocupat pentru întocmirea contractelor de muncă, a însoţit partite vătămate la autorităţile locale pentru a fi înregistrate, a asigurat supravegherea muncitorilor verificându-le prezenta la muncă în fiecare zi, şi îndeplinirea normei zilnice, a calculat sumele de bani primite şi comisioanele datorate, fiind cunoscută de muncitori ca un şef.
Prin urmare, Curtea a constatat că în mod justificat instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, în cauză fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, faptă săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat, fiecare dintre inculpaţi având un rol bine stabilit cu sarcini determinate privind racolarea, transportarea, cazarea şi supravegherea părţilor vătămate, în scopul exploatării prin muncă, fiind lipsită de relevanţă juridică împrejurarea că între inculpaţi existau relaţii de afecţiune şi de filiaţie câtă vreme sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003.
Ca atare, susţinerile inculpaţilor că au fost condamnaţi pe nedrept întrucât nu sunt vinovaţi pentru faptele reţinute în sarcina lor, a fost respinsă ca neîntemeiată.
De altfel, inculpaţii au optat pentru a fi judecaţi conform procedurii simplificate, la termenul de judecată din data de 12 februarie 2013 recunoscând în totalitate faptele comise aşa cum au fost prezentate în actul de sesizare al instanţei, au fost de acord şi şi-au însuşit întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale, recunoaştere care presupune nu numai recunoaşterea faptei ca act de conduită ci şi vinovăţia pentru consecinţele produse din punct de vedere subiectiv, aşa încât solicitarea acestora de a fi achitaţi, pe motiv că lipseşte latura subiectivă a infracţiunilor s-a apreciat că este evident lipsită de temei.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, critica parchetului s-a apreciat că este întemeiată în sensul că deşi instanţa de fond a reţinut în mod corect că faptele comise de inculpatul S.I. din prezenta cauză sunt concurente cu aceea pentru care a fost condamnat anterior prin Sentinţa penală nr. 183 din 7 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în mod greşit a procedat mai întâi la contopirea pedepsei aplicate în cauză şi apoi a dispus contopirea pedepsei rezultante cu pedeapsa la care fusese condamnat anterior.
S-a reţinut că procedeul folosit de instanţa de fond încalcă dispoziţiile prev. de art. 34 C. pen. potrivit cărora în cazul concursului de infracţiuni se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi apoi se dispune contopirea acestora din care se scade perioada executată aşa cum se prevede în art. 36 alin. (3) C. proc. pen.
Întrucât prin hotărârea pronunţată Tribunalul Dâmboviţa nu a respectat ordinea operaţiunilor în contopirea pedepselor aplicare inculpatului pentru infracţiuni concurente, ordine care presupune punerea pedepselor aplicate în individualitatea lor şi apoi recontopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea critica parchetului este întemeiată impunându-se admiterea apelului conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei în parte în latură penală, descontopirea pedepsei rezultante principale de 5 ani închisoare în elementele componente şi recontopirea tuturor pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea conform art. 34 lit. b) C. pen.
De asemenea, şi modalitatea de executare a pedepselor cu suspendarea sub supraveghere a executării acestora stabilită faţă de inculpaţii D.C.A. şi C.C.A. este nelegală, întrucât potrivit art. 861 alin. (2) C. proc. pen., acest mod de executare poate fi acordat în cazul concursului de infracţiuni, numai dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi anterior inculpatul nu a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Or, în speţă, cei doi inculpaţi au fost condamnaţi pentru săvârşirea unui concurs de infracţiuni la pedepse de câte 3 ani şi 6 luni închisoare, situaţie în care instituţia suspendării sub supraveghere este inaplicabilă, aşa cum legiuitorul a prevăzut în mod imperativ în norma juridică sus arătată.
Însă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului precum şi din fişa de cazier judiciar, a rezultat că inculpaţii D.C.A. şi C.C.A. sunt infractori primari, se află la primul contact cu legea penală, anterior săvârşirii faptelor au avut o conduită corespunzătoare în societate, au obţinut mijloace de existenţă în mod licit, au conştientizat gravitatea faptelor comise şi au fost de acord cu pretenţiile civile formulate de părţile civile C.M.A. şi F.I.
Aceste împrejurări în opinia instanţei au constituit circumstanţe atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., care se impuneau a fi reţinute în favoarea lor, situaţie în care sub acest aspect apelurile declarate de inculpaţii D.C.A. şi C.C.A. au fost admise, s-a desfiinţat sentinţa în parte şi după descontopirea pedepselor rezultante în elementele componente, potrivit art. 76 lit. b) C. pen. s-au redus pedepsele principale aplicate pentru fiecare infracţiune sub limita minimă, redusă cu o treime ca efect al aplicării art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., iar după contopire inculpaţii vor executa pedeapsa cea mai grea.
Având în vedere pedepsele astfel stabilite curtea a constatat că sunt îndeplinite cerinţele prev. de art. 861 C. pen., menţinând suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor precum şi celelalte dispoziţii ale hotărârii.
În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului S.I. că pedepsele aplicate de câte 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. ca pedeapsă complementară sunt prea severe faţă de atitudinea procesuală sinceră manifestată în cursul procesului penal, Curtea a considerat că instanţa de fond a valorificat corespunzător criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. ţinând cont de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, de amploarea traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă, respectiv că tot mai mulţi infractori profitând de ignoranţa şi de situaţia materială precară a persoanelor, cu deosebire din mediul rural, le induc în eroare promiţându-le locuri de muncă avantajoase în străinătate şi odată ce acestea acceptă sunt exploatate, obţinând beneficii materiale importante din munca pe care aceştia sunt obligaţi să o presteze în condiţii deosebit de grele, cum a procedat şi apelantul S.I., astfel că pedeapsa s-a apreciat că nu este deloc aspră raportat la limitele prevăzute de textul încriminator.
S-a reţinut că inculpatul a perseverat în săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiune, fiind condamnat anterior la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare în executarea căreia se află, ceea ce denotă persistenţa acestuia în comiterea faptelor penale.
Aşa fiind, Curtea a considerat că pedeapsa de executat de 5 ani închisoare este proporţională cu gravitatea faptei comise şi nu se justifică reducerea la minimul special aşa cum a solicitat, întrucât sancţiunea penală ar fi lipsită de eficienţă şi s-ar încuraja potenţialii infractori să comită fapte asemănătoare, întreţinându-se climatul infracţional, în consecinţă, critica inculpatului S.I. s-a apreciat că este neîntemeiată, astfel că apelul declarat a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Referitor la critica parchetului privind soluţionarea laturii civile a cauzei, s-a constatat că instanţa de fond în mod justificat a respins, ca neîntemeiate cererile de despăgubiri formulate de părţile vătămate, întrucât pretenţiile solicitate nu au fost dovedite, iar din declaraţiile aflate la dosar a rezultat că li s-a asigurat locuinţă şi două mese pe zi, transportul cu autocarul în Spania şi la locul de muncă, chiar dacă condiţiile nu au fost confortabile, astfel că satisfacţia acestora s-a reţinut că este îndeplinită de condamnarea inculpaţilor pentru faptele comise.
Într-adevăr infracţiunile de trafic de persoane a reprezentat pentru părţile vătămate o experienţă traumatizantă, însă acestea şi-au asumat riscul în momentul în care au plecat să muncească în străinătate, acceptând cu uşurinţă propunerile inculpaţilor fără să se preocupe să verifice dacă condiţiile de muncă şi de plată sunt reale, acceptând tacit au acceptat să lucreze în folosul inculpaţilor pentru plata cheltuielilor de transport suportate de aceştia.
Ca atare, Curtea în acord cu instanţa de fond a considerat că nu se justifică acordarea despăgubirilor materiale şi morale solicitate de părţile vătămate. Faţă de considerentele arătate şi apelul părţii vătămate N.N.M. a fost respins ca nefondat.
În baza art. 192 C. proc. pen. apelanţii S.I. şi N.N.M. au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv la plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu, pentru inculpat până la prezentarea avocatului ales.
Împotriva Deciziei penale nr. 230 din 25 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în termen legal au declarat recursuri inculpaţii S.I., D.C.A. şi C.C.A.
Prin motivele de recurs, recurentul inculpat S.I., prin apărător ales a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior şi a arătat în esenţă, cu privire la infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, că este mai favorabilă încadrarea juridică conform legii noi, respectiv art. 367 alin. (1) C. pen.; iar în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, de asemenea este mai favorabilă noua lege, respectiv art. 210 C. pen. Astfel, art. 7 din Legea nr. 39/2003 prevedea limite de pedeapsă de la 7 la 20 ani, iar art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 prevedea limite de pedeapsă de la 5 la 15 ani; conform art. 367 C. pen., limitele de pedeapsă sunt 1 - 5 ani, iar conform art. 210 C. pen., de la 3 la 10 ani.
Cu privire la infracţiunea continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, apărătorul a apreciat că dispoziţiile art. 35 rap. la art. 36 C. pen. în vigoare sunt mai favorabile.
De asemenea, a apreciat că se impune şi reţinerea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen. anterior, având în vedere conduita bună a inculpatului, caracterizările de la dosar, lipsa cazierului. A mai arătat că art. 74 lit. c) se referă la o atitudine de recunoaştere şi de regret, iar jurisprudenţa - chiar şi pe legea veche - a stabilit că aceste împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante, în lipsa unei prevederi legale imperative, nu sunt anulate de disp. art. 3201 C. proc. pen.
Recurenţii inculpaţi D.C.A. şi C.C.A., prin apărător ales au solicitat, de asemenea, aplicarea legii noi ca fiind lege penală mai favorabilă în ceea ce priveşte limitele de pedeapsă. S-a mai solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen. anterior, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 - 76 din legea veche.
Analizând recursurile declarate în cauză instanţa reţine următoarele:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la individualizarea sancţiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanţa constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 3859 pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept, în acelaşi sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii, în consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii atât cu privire la cuantum, cât şi cu privire la modalitatea de executare, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.
În ceea ce priveşte efectele abrogării art. 12 din Legea nr. 678/2001 şi reincriminarea faptei de trafic de persoane în art. 210 C. pen., instanţa de recurs constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
În ceea ce priveşte dezincriminarea art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanţa va reţine dispoziţiile art. 77 lit. a) C. pen., prin care se înţelege săvârşirea faptei de mai multe persoane, atât în sensul reţinerii în corespondenţă a art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cât şi în considerarea faptului că infracţiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003 nu a fost dezincriminată decât în măsura în care aceasta nu se regăseşte în conţinutul art. 367 C. pen., având un înţeles mai larg decât cel prev. de art. 7 din Legea 39/2003, instanţa apreciind că dispoziţiile art. 77 lit. a) C. pen. au incidenţă în cauză, respectiv, circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei de către trei sau mai multe persoane împreună, cu referire la inculpatul S.I.
În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit la data de 23 aprilie 2014, iar recursul a fost soluţionat la data de 7 mai 2014.
În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 25 noiembrie 2013 şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează traficul de persoane, a fost abrogat C. p. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent instanţa de recurs urmează să analizeze:
a) Influenţa modificărilor legislative ou privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat, în examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;
b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;
Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat.
Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Conform art. 94 din Legea nr. 187/2012, Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, se modifică după cum urmează: la art. 2, a) prin trafic de persoane se au în vedere faptele prevăzute la art. 210 şi 211 din C. pen.; b) prin exploatarea unei persoane se au în vedere activităţile prevăzute la art. 182 C. pen.; c) prin victimă a traficului de persoane se înţelege persoana fizică, subiect pasiv al faptelor prevăzute la art. 210, 211, 264 şi 374 din C. pen. sau al tentativei la una dintre aceste fapte, indiferent dacă participă sau nu în procesul penal în calitate de persoană vătămată. Articolele 12,13, 14 şi 15 - 19 din Legea nr. 678/2001 se abrogă.
Dată fiind abrogarea art. 12 din Legea nr. 678/2001 şi incriminarea traficului de persoane în art. 210 C. pen., instanţa de recurs a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche (Legea nr. 678/2001) faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.). Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.
Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi recurenţii, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurenţi conduce la dezincriminarea faptei faţă de aceştia.
Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003
"Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001
(...) (2) Traficul de persoane săvârşit în una dintre următoarele împrejurări:
a) de două sau mai multe persoane împreună; (...) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 210 C. pen. Traficul de persoane
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită:
a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(...) (3) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.
Art. 367 Constituirea unui grup infracţional organizat
(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului.
(5) Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1) - (3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
(6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.
Art. 77 C. pen. Circumstanţe agravante
Următoarele împrejurări constituie circumstanţe agravante:
a) săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;
b) săvârşirea infracţiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
c) săvârşirea infracţiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri;
d) săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor;
e) săvârşirea infracţiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze;
f) săvârşirea infracţiunii în stare de intoxicaţie voluntară cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii infracţiunii;
g) săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenţă;
h) săvârşirea infracţiunii pentru motive legate de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de acelaşi fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorităţii unei persoane în raport cu celelalte."
Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 12 din Legea nr. 678/2001 şi art. 7 alin. (1) din legea 39/2003 a intrat în vigoare art. 210, art. 367 şi art. 77 lit. a) C. pen., care cuprinde cu excepţia agravantei săvârşirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună toate celelalte elemente din acuzaţia pentru care a fost trimisă în judecată, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii S.I., D.C.A. şi C.C.A., acuzaţia faţă de care au fost condamnaţi a constat în aceea că în perioada martie - mai 2011 inculpatul S.I. împreună cu inculpata D.C.A., concubina sa, sprijiniţi de inculpatul C.C.A. şi de învinuiţii M.M. şi M.P. faţă de ultimii doi cauza a fost disjunsă prin actul de sesizare a instanţei, au indus în eroare un număr de douăsprezece părţi vătămate, promiţându-le că le asigură locuri de muncă în Spania, în condiţii avantajoase de plată şi prin intermediul părţii vătămate F.I. mai multe persoane domiciliate în judeţele Dâmboviţa şi Prahova au acceptat să lucreze în Spania cu 35 euro/zi muncă, transportul şi cazarea fiind asigurate de către inculpatul S.I.
Elementul material al laturii obiective în ceea ce îi priveşte pe S.I., D.C.A. şi C.C.A., respectiv, inducerea în eroare a unui număr de douăsprezece părţi vătămate, promiţându-le că le asigură locuri de muncă în Spania, nu prezintă diferenţe între art. 12 din Legea nr. 678/2000 şi art. 210 C. pen. Legea nouă, devine astfel mai favorabilă, deoarece limitele de pedeapsă sunt mai reduse, însă doar pentru inculpatul S.I., întrucât faţă de inculpaţii D.C.A. şi C.C.A., s-au reţinut circumstanţe atenuante ce nu se mai regăsesc în noua reglementare.
Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.
Faţă de cele ce preced, instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche (art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior) şi efectele acuzaţiei în legea nouă (art. 210 C. pen. şi art. 367 alin. (1) C. pen.). Legea veche cu reţinerea de circumstanţe atenuante şi art. 3201 C. proc. pen. şi legea nouă fără acele circumstanţe atenuante, pentru că acestea nu se regăsesc în conţinutul legii noi, iar circumstanţele nu reprezintă o instituţie autonomă faţă de încadrarea juridică dată de legea aleasă ca fiind mai favorabilă din punctul de vedere al limitelor de pedeapsă.
Ca atare, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane, comparaţia trebuie făcută între textele în baza cărora s-a dispus condamnarea şi textul prevăzut de art. 210 alin. (1) lit. a) cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. şi cu reţinerea art. 3201 C. proc. pen., aplicabil conform ambelor legi. Prin reţinerea de circumstanţe atenuante, prin reducerea succesivă a pedepselor, limitele între care instanţa de fond şi de apel au aplicat pedeapsa în cauză au fost de la 3 luni la 3 ani şi 4 luni, pe când aceste limite, prin nereţinerea de circumstanţe atenuante pe legea nouă, ar fi de la 1 an la 3 ani şi 4 luni, cu posibilitatea aplicării unui spor prin reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 77 lit. a) C. pen. Prin urmare, limitele sunt mai mari pe legea nouă, cu privire la inculpaţii D.C.A. şi C.C.A.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003, unde prin reduceri succesive s-ar ajunge la limite de la 3 luni la 3 ani şi 4 luni pe legea veche, conform legii noi, respectiv disp. art. 367 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă sunt de la 1 la 5 ani, iar prin aplicarea art. 3201 C. proc. pen. s-ar ajunge la limite de la 3 luni şi 10 zile la 3 ani şi 4 luni. Maximul este identic, iar minimul este cu 10 zile mai mare, fiind irelevant acest aspect, dar chiar şi din această perspectivă, legea nouă este mai defavorabilă decât legea veche, pentru inculpaţii D.C.A. şi C.C.A. Deci din perspectiva limitelor de pedeapsă, mai favorabilă este legea veche pentru că s-au reţinut circumstanţe atenuante şi a fost posibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic decât s-ar putea face în mod corespunzător pe legea nouă, astfel că recursurile inculpaţilor D.C.A. şi C.C.A. vor fi respinse ca nefondate, pentru că pedeapsa este deja aplicată în baza legii mai favorabile.
Cu privire la inculpatul S.I., având în vedere faptul că pentru acesta nu s-au reţinut circumstanţe atenuante, cu privire la infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001, limitele de pedeapsă fiind determinate numai de aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. anterior, aceste limite fiind cuprinse între 3 ani şi 4 luni - 10 ani, comparativ cu 3 ani - 10 ani, conform legii noi, cu posibilitatea aplicării unui spor. Maximul este acelaşi, minimul este mai redus cu 4 luni iar pedeapsa aplicată acestui inculpat este de 5 ani. Pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003, limitele conform legii vechi sunt de la 3 ani şi 4 luni - 13 ani şi 4 luni, care sunt mai mari decât 1 an - 5 ani pe legea nouă, astfel că şi din această perspectivă legea nouă îi este mai favorabilă acestui inculpat.
Principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidenţă în cazul unor instituţii diferite de incriminare şi sancţiune este impusă de lege, jurisprudenţa Curţii Constituţionale:
- instituţii autonome definite atare în lege. Legea nr. 187/2012 stabileşte legea mai favorabilă distinct faţă de cea stabilită în raport de încadrarea juridică şi sancţiune în cazul recidivei (art. 9), pluralitatea de infracţiuni (art. 10), suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17). Voinţa legiuitorului este clară şi neechivocă, în aplicarea principiului constituţional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situaţia concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituţiilor incidente fiecărui caz în parte;
Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituţiile care funcţionează autonom a fost discutată în doctrină şi practică încă din anul 1936. V.D. în C. pen. adnotat din 1936 arăta că "aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispoziţiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obţine un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicaţiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită şi pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituţiunile cari funcţionează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului". Aceeaşi idee este regăsită şi în Codul penal comentat şi adnotat -1969, T. Vasiliu, D. Pavel, etc. şi este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în Practica judiciară penală, vol. I, paginile 32 - 41, Constantin Mitrache în Explicaţii preliminare ale noului Cod penal, pag. 76 paragraful 1, pag.77).
Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituţii autonome nu contravine principiului legalităţii, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condiţiile de existenţă ale unei instituţii dintr-o lege, iar efectele aceleiaşi instituţii sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispoziţiilor de favoare în cadrul aceleiaşi instituţii juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situaţii prin care condiţiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiaşi fapt juridic, nu şi aplicarea unor legi diferite cu privire la instituţii juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condiţiile de existenţă ale unei instituţii (faptul juridic) şi efectele acelei instituţii (faptul juridic).
Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează, în aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situaţia persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravenţională, după caz.
În aplicarea acestui principiu, în raport de Legea nr. 187/2012 care stabileşte modalitatea aplicării autonome a legii penale mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituţii autonome este incident în speţă cu privire la efectele concursului de infracţiuni.
Referitor la existenţa concursului de infracţiuni, instanţa constă că legea veche este mai favorabilă inculpatului întrucât aplicarea sporului de pedeapsă are caracter facultativ, în timp ce legea nouă are caracter obligatoriu şi având în vedere că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, cuantum situat spre mediul prevăzut de lege şi prin neaplicarea sporului de pedeapsă, dispoziţiile legii noi nu sunt mai favorabile şi nu pot retroactiva.
Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, în conţinutul şi condiţiile prevăzute de noua reglementare, astfel încât durata pedepsei complementare se va reduce spre minimul prevăzut de legea nouă mai favorabilă.
Se va constată că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani are corespondent în art. 66 lit. a), b), g) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut şi pe o perioadă de 1 an, în condiţiile art. 68 C. pen.
De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a) şi b) şi g) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.
Faţă de aceste considerente se va admite recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 230 din 25 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Se va casa în parte atât decizia recurată, cât şi Sentinţa penală nr. 183 din 07 mai 2013 pronunţată de Tribunalul. Dâmboviţa, în dosar nr. 9735/120/2012, numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.I. şi numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior aplicată inculpatul S.I., în pedepsele componente de câte 5 ani închisoare şi 3 ani pedepse complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. penală şi 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 187 din 01 august 2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor cu privire la inculpatul S.I., din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, în infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. şi art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, şi art. 77 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpatul S.I. la pedepsele de 2 ani închisoare şi respectiv de 4 (patru) ani închisoare şi câte 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., va contopi pedepsele aplicate prin prezenta decizie cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 187 din 01 august 2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, urmând ca inculpatul S.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
Conform art. 36 alin. (3) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen. va deduce din pedeapsă perioada executată în baza Sentinţei penale nr. 187 din 01 august 2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, de la 05 iunie 2012, la zi.
Se va constata că inculpatul S.I., se află în executarea pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 187 din 01 august 2012, pronunţată de Tribunalul Vâlcea.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei recurate care nu contravin prezentei.
II. Se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii, D.C.A. şi C.C.A., împotriva aceleiaşi decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul S.I. vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parţial în sumă de 150 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales, precum şi suma de 400 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimate părţi vătămate, M.D.A., A.Ş.A., N.N.M., C.M.D., P.S.M..V.I.S., G.V., şi A.N.A., se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga recurenţii inculpaţi D.C.A. şi C.C.A. la plata sumei de câte 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi până la prezentarea apărătorilor aleşi şi suma de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimate părţi vătămate, M.D.A., A.Ş.A, N.N.M., C.M.D., P.S.M..V.I.S., G.V., şi A.N.A., ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 230 din 25 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte atât decizia recurată, cât şi Sentinţa penală nr. 183 din 07 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosar nr. 9735/120/2012, numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.I. şi numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior aplicată inculpatul S.I., în pedepsele componente de câte 5 ani închisoare şi 3 ani pedepse complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 187 din 1 august 2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor cu privire la inculpatul S.I., din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, în infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. şi art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, şi art. 77 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul S.I. la pedepsele de 2 ani închisoare şi respectiv de 4 (patru) ani închisoare şi câte 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta decizie cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 187 din 01 august 2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, urmând ca inculpatul S.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
Conform art. 36 alin. (3) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., deduce din pedeapsă perioada executată în baza Sentinţei penale nr. 187 din 1 august 2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, de la 05 iunie 2012, la zi.
Constată că inculpatul S.I., se află în executarea pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 187 din 1 august 2012, pronunţată de Tribunalul Vâlcea.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei recurate care nu contravin prezentei.
II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii, D.C.A. şi C.C.A., împotriva aceleiaşi decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul S.I. rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial în sumă de 150 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales, precum şi suma de 400 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimate părţi vătămate, M.D.A., A.Ş.A., N.N.M., C.M.D., P.S.M..V.I.S., G.V., şi A.N.A., se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi D.C.A. şi C.C.A. la plata sumei de câte 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 150 lei reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi până la prezentarea apărătorilor aleşi şi suma de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimate părţi vătămate, M.D.A., A.Ş.A., N.N.M., C.M.D., P.S.M..V.I.S., G.V., şi A.N.A., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 mai 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1555/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1557/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
