ICCJ. Decizia nr. 1545/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1545/2014
Dosar nr. 3663/89/2013
Şedinţa publică din 07 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28/C din 30 octombrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 3663/89/2013, Tribunalul Vaslui a respins, ca inadmisibilă, în principiu, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 507 din 05 noiembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, pronunţată în Dosarul nr. 1871/89/2008, definitivă prin decizia penală nr. 3014/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 28 septembrie 2009, formulată de revizuientul M.G.S., deţinut în Penitenciarul Giurgiu.
În temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul M.G.S. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă totală de 250 RON, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariu pentru apărător desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanţa de fond la data de 11 noiembrie 2013, sub nr. 3663/89/2013, condamnatul M.G.S. a solicitat revizuire sentinţei penale nr. 507 din 05 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. 1871/89/2008.
A susţinut condamnatul revizuient că în mod greşit instanţa de fond nu i-a reţinut în favoarea sa circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.
A solicitat să-i fie audiaţi şi 2 martori spre a face dovada circumstanţelor atenuante.
Cererea a fost adresată procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, conform art. 397 C. proc. pen., care, după efectuarea actelor de cercetare prev. de art. 399 C. proc. pen., a înaintat-o la instanţă cu concluzii de respingere, ca inadmisibilă, întrucât revizuentul a solicitat probe pentru a i se putea reţine în favoarea sa circumstanţele atenuante.
A fost ataşat Dosarul nr. 1871/89/2008, precum şi dosarele instanţelor de control judiciar - Curtea de Apel laşi şi a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 507 din 05 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. 1871/89/2008, inculpatul M.G.S. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a reţinut că în ziua de 12 aprilie 2008, instigat fiind de tatăl său, inculpatul M.G.S., i-a aplicat victimei I.V., în loc public, mai multe lovituri cu un topor, cauzându-i leziuni ce au condus la deces.
Atât instanţa de fond, cât şi instanţele de control judiciar nu au reţinut în favoarea inculpatului revizuent circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., acest aspect fiind un atribut al instanţelor de individualizarea pedepselor.
Instanţele de judecată în raport de gravitatea faptei săvârşite, de urmările acesteia, de împrejurările săvârşirii infracţiunii, precum şi de profilul moral al inculpatului, pot sau nu să reţină în favoarea inculpatului - circumstanţe atenuante.
În speţa de faţă, instanţele au apreciat că inculpatul nu trebuie să beneficieze de circumstanţele atenuante şi deci,nici de reducerea pedepsei sub minimul special prev. de lege pentru infracţiunea săvârşită.
Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, în cazurile limitate prev. de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen.
Revizuientul a invocat în susţinerea cererii sale împrejurări care nu se circumscriu niciunuia din cazurile limitate prev. de art. 394 C. proc. pen.
Reţinerea unor circumstanţe atenuante intră în atribuţiile exclusiv al instanţelor care au judecat fondul cauzei sau al instanţelor care au judecat cauza în căile ordinare de atac şi în nici un caz în sarcina instanţei care este investită cu soluţionarea unei cauze de revizuire.
De altfel, condamnatul revizuient M.G.S. a solicitat în instanţă reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., însă instanţele nu au dat curs acestor cereri, deoarece acesta a săvârşit fapta de omor calificat în stare de recidivă post executorie.
În plus, s-a reţinut că în judecarea cererii de revizuire nu este îngăduit să fie prelungit probatoriul.
Nefiind îndeplinite cerinţele legii, cazul invocat de revizuire nefiind prev. de disp. art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen., cererea a fost respinsă, ca inadmisibilă, în principiu, conform art. 403 alin. (4) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul revizuent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., sentinţa penală pronunţată de Tribunal a fost apelată de condamnatul M.G.S., reiterându-se aceleaşi critici referitoare la reaprecierea cuantumului pedepsei cu închisoarea aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prin reducerea limitelor prevăzute de lege, ca o consecinţă a reţinerii de circumstanţe atenuante.
Examinând hotărârea apelată şi actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept şi în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:
Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, ce constă in reformarea unei hotărâri judecătoreşti definitive care conţine o rezolvare a fondului cauzei, un mijloc procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt. Instanţa care a pronunţat o hotărâre definitivă ce conţine o gravă eroare de fapt este chemată să retragă hotărârea în realizarea principului aflării adevărului şi cu înfrângerea principiului autorităţii lucrului judecat.
Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile penale definitive sunt supuse revizuirii atât în latura penală cât şi în cea civilă, iar cazurile şi motivele de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive sunt expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Astfel, revizuirea poate fi cerută când:
- s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
- un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
- un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
- un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
- când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Motivele invocate de revizuentul condamnat s-a reţinut că nu se circumscriu niciunuia din cazurile prevăzute de textul de lege anterior menţionat.
Împrejurarea că în dovedirea susţinerilor sale, condamnatul a solicitat audierea a doi martori, s-a apreciat că nu poate constitui motiv de revizuire conform dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., deoarece textul art. în alin. (1) lit. a) cere ca faptele şi împrejurările invocate, în mod autonom sau prin coroborare cu alte probe, să poată duce la dovedirea netemeiniciei soluţiei de achitare, încetare a procesului penal ori condamnare, nereferindu-se la elemente accesorii cum sunt cauzele de atenuare a răspunderii penale.
În consecinţă,solicitarea condamnatului de a se proceda la reindividualizarea pedepsei ca urmare a reţinerii unor circumstanţe atenuante judiciare, s-a reţinut că nu se încadrează în prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cererea de revizuire fiind în mod corect respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, inclusiv onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Împotriva acestei decizii condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă şi apel, iar oral în şedinţa publică a solicitat şi aplicarea legii penale mai favorabile.
Examinând recursul declarat de condamnatul revizuient prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul şi persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cauză, solicitarea condamnatului de a se proceda la reducerea pedepsei în executarea căreia se află, nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii deoarece aspectele invocate ce ţin de fondul cauzei nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Şi cum nici în calea de atac a recursului nu au fost aduse elemente noi care să conducă la admiterea cererii de revizuire, fiind reluate aceleaşi aspecte, astfel că nefiind motive de casare a deciziei penale recurate, instanţa urmează să respingă recursul formulat de condamnat.
Pentru aceste considerente, cum aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuientului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat M.G.S. împotriva deciziei penale nr. 208 din 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitvă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1546/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1544/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
