ICCJ. Decizia nr. 1625/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1625/2014

Dosar nr. 5373/118/2013

Şedinţa publică din data de 13 mai 2014

Deliberând asupra recursului,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 306 din data de 14 august 2013, pronunţată în Dosarul penal nr. 5373/118/2013, Tribunalul Constanţa a hotărât condamnarea inculpaţilor R.P. şi O.A. în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la câte o pedeapsă principală de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Celor doi inculpaţi li s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Pedepsele aplicate inculpaţilor R.P. şi O.A. s-a dispus să fie executate în regim de detenţie, conform prevederilor art. 57 C. pen.

În baza prevederilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 8 martie 2013 la zi, iar în temeiul prevederilor art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest.

Totodată, în temeiul prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a 8,9 kg plante uscate care aparţin genului cannabis, ambalate în 4 saci de rafie, 166,5 grame cannabis şi a contraprobelor de 5,1 grame cannabis şi 5,9 grame plante uscate care aparţin genului cannabis, depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. - Direcţia de cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă - Camera de Corpuri Delicte, în baza dovezilor din 17 aprilie 2013, în vederea distrugerii.

În baza prevederilor art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri folosite pentru comiterea faptei, consemnate în procesul-verbal de percheziţie şi care au fost lăsate în custodia lui R.C. la Ferma D. din comuna N.B., 34 lămpi prevăzute cu becuri, reglabile în înălţime, 3 calorifere, 1 termometru, aparat dezumidificator, 2 sisteme control ventilatoare şi 2 senzori.

În conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 143/2000 au fost obligaţi inculpaţii O.A. şi R.P., la plata contravalorii operaţiunii de distrugere a drogurilor rămase în urma analizelor de laborator.

Inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de câte 2000 RON.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut următoarele:

La data de 6 martie 2013 au fost depistaţi succesiv inculpaţii O.L.A. şi B.L., având asupra lor droguri de risc, respectiv cannabis.

Iniţial, a fost depistat inculpatul O.L.A. şi la controlul autoturismului personal a fost descoperită cantitatea de 9,7 grame cannabis despre care s-a stabilit că acesta a deţinut-o pentru consum propriu fără drept.

O.L.A. a denunţat că a procurat cannabisul de la inculpatul B.L. şi a contribuit pe parcursul urmăririi penale la prinderea şi tragerea la răspundere penală a acestuia.

Tot în ziua de 6 martie 2013 a fost depistat B.L., ocazie cu care asupra acestuia a fost descoperită cantitatea de 0,6 grame cannabis şi a predat cantitatea de 2,3 grame cannabis.

Cu ocazia audierii, B.L. a declarat că are cunoştinţă despre faptul că, un anume R.P. care locuieşte în satul D., comuna N.B. deţine împreună cu alte persoane o plantaţie de cannabis. Despre plantaţie a arătat că se află în localitatea D., în nişte hale.

Cercetările efectuate ulterior au confirmat denunţul făcut de către B.L., iar la data de 7 martie 2013 a rezultat împrejurarea că R.P. ar deţine în satul D., în incinta fostei ferme D., o plantaţie de cannabis.

În baza autorizaţiei emise în cauză, la data de 7 martie 2013 s-a efectuat o percheziţie la imobilul cu fosta denumire C. - SC F.D. SA - sector economic şi sector comercial. Cu această ocazie s-a găsit o cultură de cannabis compusă din 489 plante, conţinând masa totală de 71,663 kilograme.

La percheziţie s-a constatat că plantele erau cultivate fiecare în ghiveciul ei, în incintă se aflau 34 de lămpi cu becuri reglabile în înălţime cu lanţ, trei calorifice, termometru, aparat dezumidificator, două sisteme de ventilaţie, prize cu termostat, siguranţe pentru instalaţii electrice, instalaţie de apă legată la pompă cu hidrofor şi multe alte recipiente conţinând diferite substanţe necesare dezvoltării culturii de cannabis. S-a constatat existenţa unui adevărat sistem prin care cultura de cannabis a fost întreţinută şi dezvoltată după însămânţare.

În interiorul curţii de acces au fost depistaţi O.A., N.V. şi R.C., părinţii lui R.P., însă în timpul percheziţiei domiciliare în incinta fermei a venit şi R.P.

Din declaraţiile martorilor R.C. şi N.V., părinţii lui R.P., a rezultat că aceştia sunt pensionari şi că nu au venituri cumulate mai mari de 1.100 RON, că nu au dobândit moşteniri ori nu au câştigat sume importante la loto sau la pariuri. Acest fapt a infirmat susţinerile constante făcute în cursul cercetărilor de către inculpatul R.P., că imobilul aparţine părinţilor săi.

În realitate, imobilul din satul D., compus din clădiri şi teren a fost achiziţionat şi este exploatat de către R.P., iar părinţii acestuia doar locuiesc acolo.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul O.A. a recunoscut participaţia sa la săvârşirea activităţii infracţionale, însă a încercat să-l acopere pe inculpatul R.P., despre care a afirmat că nu a avut nicio implicare.

Tribunalul a reţinut că susţinerile martorilor R.C. şi N.V., coroborate cu declaraţiile învinuitului B.L., cu înscrisurile şi urmele descoperite la percheziţia domiciliară, cu rezultatul constatărilor tehnico-ştiinţifice grafoscopice şi dactiloscopice şi cu menţiunile din contractul de închiriere din 7 ianuarie 2013, precum şi cu conţinutul convorbirii telefonice interceptate autorizat în cauză, dovedesc implicarea lui R.P. în săvârşirea activităţii infracţionale, aşa cum a fost reţinută în sarcina acestuia.

Deşi inculpatul R.P. a acreditat ideea pe parcursul urmăririi penale că el a încheiat contractul de închiriere la 7 ianuarie 2013, după care nu a avut nicio implicare în cultivarea plantelor de cannabis şi deşi inculpatul O.A. a susţinut până la finalul urmăririi penale că el şi-a procurat şi transportat toate componentele instalaţiei de cultivare a plantelor de cannabis, la percheziţia domiciliară s-au găsit un bon fiscal emis de SC A.R. SRL, la care sunt ataşate două certificate de garanţie, ambele din 5 ianuarie 2013, pentru două umidificatoare, din incinta imobilului unde au fost găsite cele 498 plante de cannabis.

Din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică din 12 martie 2013, a rezultat că cele două certificate de garanţie au fost semnate la rubrica "cumpărător" de inculpatul R.P. De altfel, acesta a semnat şi contractul de închiriere întocmit formal cu inculpatul O.A.

Tribunalul a constatat că, deşi în faza de urmărire penală, inculpatul O.A. a susţinut că R.P. nu a avut acces în incinta unde au fost găsite plantele de cannabis, că nu avea cheia de la clădire, că singur a montat fiecare componentă a instalaţiei care a permis cultivarea plantaţiei de cannabis, că a transportat şi montat cele două tablouri electrice din cameră seră unde au fost descoperite plantele de cannabis, inclusiv lămpile, ventilatoarele şi celelalte părţi componente descoperite, că s-a ocupat singur de achiziţionarea şi transportul acestora, probele administrate în cauză dovedesc contrariul.

Pe de o parte, martorii R.C. şi N.V. au arătat în declaraţiile lor că persoanele care aveau chei şi accesul la clădirea unde au fost descoperite plantele de cannabis, au fost inculpaţii R.P. şi O.A. Martorul R.C. a precizat că fiul acestuia le-a interzis atât lui cât şi mamei inculpatului să pătrundă în clădirea respectivă.

De asemenea, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare în incinta camerei sere unde au fost descoperite plantele de cannabis, au fost prelevate, fixate şi ridicate criminalistic prin transfer pe folie adezivă transparentă un număr de zece urme ce au fost valorificate cu ocazia întocmirii raportului de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică şi s-a stabilit că urma palmară ilustrată în foto nr. 2, ridicată de pe suprafaţa ventilatoarelor, a fost creată de regiunea digito-palmară a palmei de la mâna stângă a inculpatului R.P., că urma digitală ilustrată în foto nr. 10, ridicată de pe suprafaţa tabloului electric, a fost creată de degetul arătător de la mâna dreaptă a inculpatului R.P.

De asemenea, urma digitală ilustrată în foto nr. 7, ridicată de pe suprafaţa unui recipient din plastic cu îngrăşământ, a fost creată de degetul inelar de la mână stângă a inculpatului O.A., iar urma digitală ilustrată în foto nr. 8, ridicată de pe suprafaţa unui recipient din plastic cu îngrăşământ, a fost creată de degetul mijlociu de la mâna stângă a inculpatului O.A.

Tot pe parcursul urmăririi penale, cu ocazia efectuării percheziţiei la fermă, au fost găsite 2 aparate dezumidificator şi un aparat umidificator, pentru primele două aparate au fost identificate documente (bon fiscal şi certificat de garanţie) care atestau faptul că aceste bunuri au fost achiziţionate de la magazinul A.R. SRL, iar semnătura de pe documentele de provenienţă aparţine inculpatului R.P. S-a menţionat că achiziţionarea bunurilor s-a făcut la data de 5 ianuarie 2013, iar contractul de închiriere R.C. şi O.A. s-a încheiat la data de 7 ianuarie 2013. În faţa instanţei, inculpatul O.A. a arătat că recunoaşte că a cultivat cele 498 de plante de cannabis, însă inculpatul R.P. nu a avut nicio legătură cu activitatea sa. Alt băiat, pe care nu îl ştie decât după numele de A., i-ar fi sugerat să cultive plante de cannabis şi tot acesta l-a ajutat cu materialele necesare pentru ferma unde au fost cultivate plantele, fiind vorba de lămpi, becuri, drose şi îngrăşământ. Cu R.P. a vorbit în luna ianuarie pentru spaţiul din fermă, fără să-i spună nimic legat de răsadurile de plante ce urmau să fie cultivate. A mai arătat că nu avea niciun plan referitor la aceste plante şi nu dorea să le pună în vânzare, a făcut-o doar experimental, deşi făcuse investiţii pentru a le cultiva, pentru obiectele respective achitase suma de 6000 RON. A vrut să vadă dacă vor creşte altfel când li se schimbă mediul, şi apoi le-ar fi aruncat, nu le-ar fi transferat în solarii. Contractul de închiriere era încheiat pe o durată de 6 luni, iar chei pentru hala închiriată avea doar el, deşi avea acces la toate bunurile fermei. Nu a plătit chirie pentru acel spaţiu deoarece toată vara a lucrat la R.P. Acele plante emanau un miros nu foarte puternic de mucegai, însă nimeni nu a întrebat nimic legat de acest aspect. La semnarea contractului R.P. i-a arătat nişte acte, cum că el este mandatar. În anul 2012 a lucrat la casa de locuit din incinta fermei şi deţinea cheile de la toate încăperile din incinta fermei. Nu a plătit factura de lumină pentru că nu a venit factura, însă presupune că acea factură ar fi fost mare. Niciodată părinţii inculpatului nu intenţionau să vină în hală, unde petrecea 2 - 3 ore pe zi pentru a uda plantele şi a le pune îngrăşământul necesar. A mai construit la hala respectivă încă un perete, fără ştirea lui R.P., cu intenţia de a usca acele plante, având şi un număr de 34 de lămpi.

Tribunalul a reţinut că apărările inculpatului precum că nu a dorit să facă decât un experiment cu acele plante nu pot fi luate în considerare, având în vedere chiar susţinerile acestuia conform cărora investiţiile necesare cultivării plantelor de cannabis s-au ridicat la suma de 6000 RON, efortul depus zilnic era de 2 - 3 ore, contractul de închiriere presupunea plata unei chirii sau prestarea unor servicii în contul acesteia, plata facturii de energie electrică într-un cuantum foarte mare, toate acestea reprezentând un efort al inculpatului atât financiar, cât şi uman, care nu s-ar justifica, dacă nu ar fi urmărit obţinerea unui profit, în final. Instanţa a avut în vedere şi procesul-verbal încheiat de lucrătorii de poliţie şi specialiştii din cadrul E., precum şi documentaţia întocmită de aceştia din urmă, în care s-a menţionat că sigiliul de unică folosinţă era tăiat, antena de comunicare modem nu era întinsă corespunzător, astfel încât să poată transmite indexul automat, însă contorul a fost schimbat la data de 28 ianuarie 2013 de o echipă E., cu indexul de plecare 0, iar la momentul verificărilor contorul era înregistrat cu indexul 9645 KW, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare, care nu ar fi făcute doar pentru ca inculpatul să-şi satisfacă o curiozitate legată de creşterea plantelor.

Inculpatul R.P., după ce iniţial audiat ca martor, a adoptat o poziţie de negare totală a faptelor şi a oricărei implicări, apoi ca învinuit şi inculpat s-a prevalat de dreptul la tăcere, însă în faţa instanţei a dat o declaraţie prin care a urmărit să contracareze probele administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, a precizat că, se cunoaşte cu inculpatul O.A. de mai mult timp, ferma D. era pe numele tatălui său, însă de documentaţia aferentă s-a ocupat personal, tatăl său fiind alcoolic. Când a fost licitată ferma s-a împrumutat cu suma de 250.000 RON de la L.P., tatăl său a semnat actul de adjudecare apoi s-au ocupat de amenajarea spaţiilor, intenţionând să deschidă o ciupercărie. Lucrările au fost conduse de O.A. până în anul 2012, iar la insistenţele acestuia din urmă a încheiat un contract de închiriere pentru o parte din hală, spunându-i că nu are ce face în acea perioadă şi intenţionează să pună răsaduri de legume, pentru care are nevoie de apă şi lumină. Mergea la fermă cam la 3 - 4 zile, iar pentru că la o persoană avea o datorie la el şi nu avea banii necesari, a fost de acord să primească de la acesta obiecte de mobilier. Umidificatoarele, două la număr, au fost cumpărate pentru locuinţa din Constanţa în luna ianuarie 2013, însă, întrucât soţia sa i-a spus că nu sunt bune întrucât trebuiau dezumidificatoare şi împreună cu mai multe peturi şi ventilatoare le-a transportat la fermă. Nu a discutat niciodată cu O.A. despre ceea ce făcea el la fermă, a simţit un miros deosebit ca de mucegai, tocmai de aceea şi-a sfătuit părinţii să lase halele deschise. În ziua percheziţiei nu a ştiut ce s-a găsit acolo, avea maşina stricată şi nu putea să ajungă imediat, însă ştiind că este O.A. acolo nu şi-a făcut probleme. La momentul când tatăl său a susţinut declaraţia la urmărire penală era sub influenţa alcoolului, nu cunoştea persoane din anturajul său care să se ocupe cu traficul de droguri. În discuţia telefonică purtată cu soţia sa nu s-a referit la bani care să provină din droguri ci la bani care să provină de la service. O.A. ştia unde se află toate lucrurile aflate în fermă, era omul său de încredere. Nu le-a interzis părinţilor să intre în spaţiul închiriat.

Tribunalul a reţinut că, prin declaraţia sa, inculpatul R.P. a încercat să ofere explicaţie pentru toate probele ce îl incriminează pe el. Mai exact, actul de inculpare face referire la achiziţionarea a două umidificatoare pe data de 5 ianuarie 2013 ce au fost găsite în incinta fermei şi care deserveau plantaţia, iar inculpatul a declarat că acestea au fost cumpărate pentru locuinţa sa, însă nu au fost bune şi atunci le-a adus să fie depozitate, la care se mai adaugă un dezumidificator care a ajuns tot pentru depozitare acolo. Aceste precizări au fost făcute numai după ce au fost găsite documentele de provenienţă şi a fost expertizată semnătura de pe acestea, concluzionându-se că aparţine inculpatului R.P., iar urmele papilare găsite pe ventilatoare de asemenea aparţin inculpatului. Inculpatul a mai explicat că şi ventilatoarele au fost aduse acolo tot pentru depozitare, fiind luate de la acea persoană care nu a putut achita datoria, numai că toate aceste bunuri întâmplarea face că au fost deosebit de utile pentru a se ajunge la performanţa unei plantaţii de cannabis cu plante mature, crescute în condiţii optime, după cum se poate vedea în planşele foto ataşate la dosar şi aşa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organele de poliţie.

S-a mai constatat că organele de urmărire penală au făcut referire şi la achiziţionarea fermei D. pe numele părinţilor săi, tocmai pentru ca implicarea şi răspunderea sa în probleme ce implică ferma, să fie cât mai mică. Sesizând acest lucru, în faţa instanţei, inculpatul a arătat că, într-adevăr ferma a fost achiziţionată pe numele tatălui său, deşi îi aparţine, banii fiind viraţi de el, ca urmare a unui împrumut luat de la o persoană, L.P.

Inculpatul a dat şi o explicaţie pentru urmele papilare găsite la locul faptei, susţinând că acestea au rămas întrucât acele bunuri, pentru a fi depozitate au fost manevrate de acesta şi oricum el efectua deplasări la fermă la 2 - 3 zile întrucât acolo locuiau şi părinţii săi.

Tribunalul a reţinut că este de notorietate faptul că acest gen de plante emană un miros puternic, greu de suportat, în condiţiile în care sunt crescute într-un spaţiu restrâns şi în număr foarte mare, iar inculpatul R.P. şi-a dat seama că nu ar putea nega o asemenea realitate, de aceea a susţinut că mirosul respectiv l-a pus pe seama mucegaiului creat de halele neaerisite, însă este clar că mirosul emanat era de cu totul altă intensitate.

Inculpatul R.P. a susţinut faptul că inculpatul O.A. era omul folosit la diverse munci în fermă şi în care avea o mare încredere, însă aceste relaţii se bazau pe o oarecare subordonare, adică inculpatul O.A. făcea tot ceea ce îi spunea R.P. în materie de lucrări. Tribunalul a reţinut că este greu de crezut că inculpatul R.P., deşi se deplasa de 2 - 3 ori pe săptămână şi de fiecare dată constatând un miros specific plantelor de cannabis, nu ar fi luat atitudine şi nu l-ar fi întrebat nimic legat de acest lucru pe inculpatul O.A., doar pentru simplul fapt că acesta deţinea un contract de închiriere. De asemenea, inculpatul R.P. a susţinut că îi dădea libertatea de a se folosi de orice bunuri din fermă, fără să fie întrebat în prealabil, ori acest lucru explică faptul că ambii inculpaţi urmăreau acelaşi scop, acela de a susţine o plantaţie de cannabis costisitoare care necesita timp şi bani, iar inculpaţii îşi aduceau contribuţia fiecare după posibilităţile personale.

Astfel, inculpatul O.A. a susţinut că nu avea loc de muncă, avea o situaţie familială deosebită, un copil minor cu grave afecţiuni şi chiar confirmată de actele medicale, şi cu toate acestea, a încercat să acrediteze ideea că, din lipsă de ocupaţie, a încercat să facă un experiment, fără să urmărească să obţină vreun venit. Poziţia procesuală a inculpatului O.A. de asumare în întregime a faptelor sale, a conturat tocmai această relaţie de subordonare dintre cei doi inculpaţi.

Inculpatul R.P. a arătat că procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare ar fi lovit de nulitate absolută având în vedere faptul că lucrătorii de poliţie care l-au încheiat l-au lovit şi ameninţat, i-au vorbit urât, iar ulterior aceştia chiar au fost acuzaţi într-un alt dosar de fapte similare de violenţe şi chiar arestaţi.

Instanţa de fond a reţinut că nu este în măsură să cerceteze aspectele învederate şi nici să facă alte demersuri din moment ce nu se contestă vreo afirmaţie anume înscrisă în procesul-verbal, ci doar se încearcă o discreditare a celor constatate de organe de poliţie care, la rândul lor, în prezent, ar fi cercetate în altă cauză. Astfel, tribunalul a apreciat că nu se poate analiza o nulitate a procesului-verbal din moment ce inculpaţii nu contestă realitatea descrisă în procesul-verbal şi care a fost confirmată de inculpaţi şi anume că la ferma D. a fost descoperită o plantaţie de cannabis, iar inculpatul O.A. chiar a confirmat numărul plantelor găsite acolo şi situaţia acestora, fără a avea relevanţă în prezenta cauză poziţia adoptată de lucrătorii de poliţie faţă de cei doi inculpaţi. Percheziţia s-a efectuat în condiţii de legalitate, din perspectiva existenţei autorizaţiei de percheziţie, iar aspectele constatate cu acea ocazie nu au fost contestate.

În faza cercetării judecătoreşti martorul R.C., tatăl inculpatului R.P., nu a mai dorit să susţină declaraţie, iar martora N.V., mama inculpatului, a arătat că ferma a fost cumpărată de ea şi soţul ei, însă băiatul lor R.P. i-a ajutat cu ceva bani şi cu actele. Inculpatul O.A. lucra cu alţi băieţi la o construcţie în cadrul fermei. Nu le-a interzis nimeni să meargă în hala unde băiatul lor urma să facă o ciupercărie. Fiul lor îi vizita mai mult seara la fermă şi nu se prea întâlnea cu O.A. Ştia că există un contract de închiriere încheiat cu O.A. Uşile halei erau închise şi nu a simţit niciodată vreun miros ciudat în apropiere.

Inculpatul R.P. a propus mai mulţi martori pentru a fi audiaţi, respectiv: R.F., D.P., B.C. şi L.P.

R.F., soţia inculpatului R.P., ce a declarat că a avut o convorbire cu soţul său întrucât trebuia să se prezinte la fermă pentru că urmau să vină mascaţii şi va fi reţinut 24 de ore pentru că aşa este procedura. La începutul anului i-a cerut soţului să cumpere un dezumidificator pentru locuinţa lor, însă el a cumpărat un umidificator şi pentru că nu era util, sigur a fost dus la ţară. În cadrul fermei s-au făcut lucrări de amenajare de către O.A. şi alţi muncitori. Între soţul ei şi O.A. s-a încheiat un contract de închiriere pentru un spaţiu din fermă. A mai menţionat că D.P. a fost o persoană căreia i-a împrumutat o sumă de bani girată cu casa şi pentru că nu a restituit banii le-au dat nişte materiale de la fabrica lui în luna februarie 2013.

D.P. a declarat ca R.P. l-a ajutat cu suma de 30.000 euro, dar pentru că nu a avut să-i mai restituie a desfiinţat o fabrică de mobilă, iar bunurile au fost duse la ferma D., de acest lucru ocupându-se inculpatul R.P. Ştia că inculpatul intenţiona să deschidă o ciupercărie, spaţiul era în amenajare, iar acele bunuri trebuiau să fie folosite în acest scop. Nu s-a încheiat niciun înscris care să dovedească acest lucru, iar din suma împrumutată nu a restituit niciun ban. Conform înţelegerii lor verbale nu ar mai datora nicio sumă de bani.

B.C. a declarat că a efectuat mai multe lucrări la locuinţa acestuia, iar O.A. le-a dat de muncă atunci când R.P. venea şi depozita materiale, iar prin ianuarie - februarie l-a ajutat pe R.P. să depoziteze nişte mobilier. Cu acea ocazie nu a simţit vreun miros de mucegai în acele hale.

L.P. a susţinut că l-a cunoscut pe inculpatul R.P. care i-a spus că intenţionează să deschidă o ciupercărie în incinta fermei D., s-a încheiat un contract notarial de împrumut pentru suma de 250.000 RON şi fixaseră un termen de 120 de zile pentru achitarea sumei, însă acest lucru nu s-a întâmplat şi l-a acţionat în judecată.

Instanţa de fond a constatat că toate aceste probe pot dovedi anumite împrejurări legate de achiziţionarea fermei, a împrumutului unor sume de bani, a primirii în schimb a unor bunuri, însă nu exclud implicarea inculpaţilor în comiterea faptei ce li se reţine în sarcină.

Tribunalul a reţinut că are în vedere toate probele administrate în cauză, inclusiv procesul-verbal de sesizare din oficiu din 6 martie 2013, procesele-verbale întocmite de lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate la data de 7 martie 2013; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 martie 2013 şi adresa cu din 7 martie 2013 ale Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate, procesul-verbal de percheziţie domiciliară din 7 martie 2013, de la imobilul cu fosta denumire C. - SC F.D. SA - sector economic şi sector comercial, planşa fotografică din 7 martie 2013, întocmită de specialiştii din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa, Serviciul Criminalistic, copia procesului-verbal din 13 aprilie 2011, privind adjudecarea imobilului cu fosta denumire C. - SC F.D. SA - sector economic şi sector comercial, unde s-a găsit cultura de cannabis, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică cu din 29 martie 2013 şi adresa din 7 martie 2013 ale Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate în care se atestă cantitatea de 498 plante verzi în greutate de 71,663 kilograme care în urma uscării cântăresc 8,9 kg plante care aparţin genului cannabis, aşa cum rezultă din suplimentul la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, depus în faza cercetării judecătoreşti de organele de urmărire penală; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică din 8 martie 2013, întocmit de specialiştii din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa, Serviciul Criminalistic, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică din 28 martie 2013, întocmit de specialiştii din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa, Serviciul Criminalistic; contractul de mandat încheiat de R.C. şi R.P., autentificat la 12 aprilie 2011, la B.N.P. T.G., contractul de închiriere din 7 ianuarie 2013, încheiat între R.C. şi O.A., privind imobilul reprezentat de spaţiile situate în sat D., comuna N.B., judeţul Constanţa; procesul-verbal din 8 martie 2013, privind redarea scrisă a convorbirii telefonice purtate de inculpatul R.P. cu soţia acestuia, R.F., la data de 7 martie 2012, ora 20:23, din care au fost redate următoarele:

R.P. - Să fii tare! N-au nimic împotriva mea! Dar să vedem ce e ... deci, ancheta aşa ... Aşa e procedura. Stau sub anchetă 24 de ore!

R.F. - N-ai făcut nimic, nu?

R.P. - Nu! Eu nu! Deci eu nu, da?

R.F. - Am înţeles!

R.P. - N-au nimic împotriva mea! Dar să vedem ce e ... deci ancheta aşa ... Aşa e procedura! Stau sub anchetă 24 de ore!

R.P. - Se vor face bani, se vor face bani, iubiţel!

R.F. - D.! Cum să fac, dacă nu s-au făcut până acum, se fac aşa dintr-o dată, ce zici tu?

R.P. - T., banii ce se vor face din aia ..., îi împărţiţi, ai înţeles? ... Ai înţeles ce zic eu?

Pe baza tuturor probelor administrate în cauză instanţa de fond a reţinut că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea faptelor ce li se reţin în sarcină motiv pentru care a apreciat că se impune condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de lege.

Astfel, în drept, tribunalul a reţinut următoarele:

Fapta inculpatului R.P., care în cursul anului 2013 l-a ajutat pe inculpatul O.A. să cultive 498 plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme, punându-i la dispoziţie o clădire din incinta imobilului cu fosta denumire "C. - SC F.D. SA - sector economic şi sector comercial" şi la data de 7 martie 2013 a deţinut împreună cu inculpatul O.A., în incinta imobilului menţionat mai sus, 498 plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme, iar după uscare au rezultat 8,9 kg plante ce conţin cannabis, în vederea punerii în circulaţie prin vânzare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului O.A., care în cursul anului 2013 a cultivat 498 plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme şi la data de 7 martie 2013 a deţinut împreună cu inculpatul R.P., în incinta imobilului cu fosta denumire "C. - SC F.D. SA - sector economic şi sector comercial", 498 plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme, iar după uscare au rezultat 8,9 kg plante ce conţin cannabis, în vederea punerii în circulaţie prin vânzare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen., modalitatea concretă de comitere a faptelor, constând în eforturile conjugate depuse de inculpaţi pentru a susţine o plantaţie de cannabis, care în mod cert a fost concepută pentru a aduce venituri substanţiale celor doi inculpaţi, a cantităţii deosebit de mari de plante de cannabis deţinute în mod ilegal, faţă de consecinţele ce le-ar fi putut avea faptele inculpaţilor asupra sănătăţii populaţiei, în cazul în care activitatea lor infracţională ar fi ajuns să fie aducătoare de profit.

Au fost avute în vedere şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor care sunt tineri, nu au antecedente penale, anterior prestau şi activităţi licite. În plus, inculpatul O.A. este tatăl unui copil minor ce suferă de grave afecţiuni - encefalopatie epileptică, retard psihic mediu, iar inculpatul R.P. are un copil minor.

Împotriva Sentinţei penale nr. 306 din 14 august 2013 a Tribunalului Constanţa au declarat apel, în termen legal, inculpaţii R.P. şi O.A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin Decizia penală nr. 145/P din 29 noiembrie 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanţii - inculpaţi O.A. - studii 8 clase, fără loc de muncă, fără antecedente penale, în prezent deţinut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. Constanţa şi R.P. - studii 10 clase şi şcoala profesională, administrator de societate comercială, fără antecedente penale, în prezent deţinut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. Constanţa, împotriva Sentinţei penale nr. 306 din 14 august 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 5373/118/2013.

În baza art. 383 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor O.A. şi R.P.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaţilor perioada arestării preventive de la data de 14 august 2013 la zi.

În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligaţi apelanţii-inculpaţi la plata a câte 400 RON fiecare, cheltuieli judiciare avansate de către stat în apel.

În baza art. 189 C. proc. pen. onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu - avocaţi B.I. şi B.C., în cuantum de 75 RON fiecare, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Examinând Sentinţa penală nr. 306 din 14 august 2013 a Tribunalului Constanţa raportat la criticile din apelurile inculpaţilor O.A. şi R.P., la probatoriul administrat, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că aceasta este legală şi temeinică, iar apelurile nefondate, pentru următoarele considerente:

Situaţia de fapt, constând în împrejurarea că inculpaţii O.A. şi R.P. au înfiinţat şi deţinut o cultură cu 498 plante de cannabis, în scopul obţinerii de droguri, în vederea punerii acestora în vânzare, a fost corect reţinută de instanţa de fond şi probată indubitabil cu procesele-verbale de depistare, raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 29 martie 2013 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate, procesul-verbal de percheziţie domiciliară din 7 martie 2013, la imobilul denumit "C. - SC F.D. SA", planşa fotografică din 7 martie 2013, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 martie 2013 şi adresa din 7 martie 2013 ale Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică din 8 martie 2013 al I.P.J. Constanţa şi din 28 martie 2013, contractul de închiriere din 7 ianuarie 2013, încheiat între R.C. şi O.A. pentru imobilul reprezentat de spaţiile situate în sat D., comuna N.B., judeţul Constanţa, procesul-verbal din 8 martie 2013, de redare în scris a convorbirii telefonice purtate la data de 7 martie 2012, ora 20:23, de R.P. şi soţia sa, R.F., coroborate cu declaraţia de recunoaştere a faptei de către inculpatul O.A.

Instanţa de apel a reţinut că apărările inculpatului O.A. au fost corect înlăturate de prima instanţă, în condiţiile în care teza unui simplu experiment, ca motivaţie pentru înfiinţarea culturii de cannabis, nu poate fi primită, câtă vreme cultura a necesitat o investiţie de 6000 RON, care trebuia recuperată, iar numitul A. i-a sugerat plantarea cannabisului, ajutându-l cu materialele necesare, evident în vederea obţinerii drogurilor pentru a fi puse în vânzare şi obţinerea de profit.

Implicarea inculpatului R.P. în ajutorarea inculpatului O.A. pentru înfiinţarea culturii de cannabis şi deţinerea a 498 plante de cannabis, în scopul vânzării drogului ce urma să se obţină prin uscarea plantelor respective, a fost probată fără niciun dubiu, prin aceea că a oferit locaţia necesară în ferma proprietatea lui, fără a încasa chirie, a achiziţionat personal două aparate dezumidificator de la magazinul A.R. SRL, găsite la fermă şi folosite pentru cultura de cannabis, precum şi prin identificarea urmelor sale papilare pe suprafaţa ventilatorului, a tabloului electric şi a unui recipient cu îngrăşământ, toate obiectele menţionate servind la întreţinerea culturii de cannabis. Nu în ultimul rând, Curtea a reţinut că din declaraţiile martorilor R.C. şi N.V. rezultă că inculpaţii O.A. şi R.P. deţineau cheile şi aveau accesul la clădirea unde au fost descoperite plantele de cannabis.

În lumina probatoriului administrat în cauză, Curtea a constatat că susţinerile apelantului O.A. pentru atenuarea răspunderii sale penale, în sensul că a înfiinţat cultura de cannabis din simplă curiozitate şi cu seminţe adunate de la plante de pe câmp nu are credibilitate, deoarece contrazice apărările iniţiale făcute în faţa instanţei de fond, iar situaţia sa precară financiară exclude angajarea unor cheltuieli de 6000 RON fără a urmări obţinerea unui profit.

În considerarea nesincerităţii apărărilor pe care le-a susţinut inculpatul O.A., a împrejurării că a ascuns contribuţia inculpatului R.P. la înfiinţarea, întreţinerea şi deţinerea culturii de cannabis, Curtea a apreciat că nu pot fi reţinute în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., nefiind abordată o conduită procesuală corespunzătoare, iar activitatea infracţională a fost asumată premeditat şi prin dezicerea, cu intenţie, de comportamentul anterior corespunzător.

Raportat la conduita procesuală a apelantului inculpat O.A., de asumare parţială a adevărului, la modalitatea concretă de săvârşire a faptei de natura acesteia şi urmările deosebit de grave ce s-ar fi putut produce prin vânzarea drogurilor, Curtea a apreciat că scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea în regim privativ de libertate a pedepsei, nefiind îndeplinite cerinţele art. 86¹ C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Aşa cum s-a reţinut în precedent, apelantul inculpat R.P. l-a ajutat în mod cert pe apelantul inculpat O.A. la înfiinţarea, dezvoltarea şi deţinerea culturii de cannabis, iar susţinerile sale contrare au fost considerate de instanţa de apel neîntemeiate.

Astfel, cele două aparate de ventilaţie, ce purtau amprente ale inculpatului R.P., aflate în incinta unde erau cultivate plantele de cannabis, urma papilară de pe tabloul electric ce alimenta inclusiv cultura de cannabis, şi achiziţia celor două aparate dezumidificator întrebuinţate pentru aceeaşi cultură de droguri, demonstrează indubitabil implicarea acestuia în activitatea de deţinere a culturii respective.

În aceeaşi ordine de idei, Curtea a reţinut că este de neconceput ca inculpatul O.A. să fi deţinut cultura de cannabis fără ştirea inculpatului R.P., în condiţiile în care era angajatul, dar şi omul de casă al acestuia din urmă, iar poziţia de subordonare a sa şi prezenţa zilnică a proprietarului fermei nu-i permitea ascunderea culturii de cannabis. Rezultă, deci, că nu este vorba de incertitudine şi îndoială în privinţa săvârşirii faptei reţinute de prima instanţă în sarcina apelantului inculpat R.P., apărările acestuia fiind vădit contrazise de probele menţionate anterior.

Astfel, probându-se fără echivoc săvârşirea faptei de deţinere a unei culturi de cannabis de către inculpatul apelant R.P., curtea de apel a respins solicitarea acestuia de achitare, întrucât nu este el autorul faptei penale reţinute de prima instanţă în sarcina lui, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În drept, s-a constatat că fapta reţinută în sarcina apelanţilor inculpaţi O.A. şi R.P., conform probatoriului administrat în cauză, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Totodată, s-a reţinut că este lipsită de relevanţă sub aspectul angajării răspunderii penale a inculpaţilor împrejurarea că aceştia nu au apucat să valorifice cannabisul, întrucât textul incriminator se referă la simpla deţinere a drogurilor, fără alte condiţii, iar scopul evident al deţinerii culturii celor 498 plante de cannabis era vânzarea ca drog, pentru un profit rapid şi important.

Astfel, fiind îndeplinite cerinţele art. 345 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a apreciat că în mod temeinic s-a pronunţat o soluţie de condamnare a inculpatului R.P. de către prima instanţă.

Având în vedere că inculpatul apelant R.P. nu a recunoscut, în pofida probelor evidente, ajutorul dat inculpatului O.A. în deţinerea culturii de cannabis, natura faptei săvârşite, urmările ce s-ar fi putut produce prin valorificarea celor 498 plante de cannabis asupra sănătăţii potenţialilor cumpărători, precum şi celelalte criterii de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., Curtea a apreciat că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului R.P., atât în cuantum, cât şi ca modalitate de executare.

Asumându-şi deliberat o contribuţie atât de periculoasă, în scopul obţinerii unor venituri importante, prin afectarea gravă a sănătăţii persoanelor consumatoare, inculpaţii apelanţi prezintă o periculozitate socială ridicată, de natură a estompa comportamentul corespunzător avut anterior şi de care s-au dezis intenţionat, astfel că răspunderea lor penală trebuie să fie una pe măsură, neexistând garanţii că scopul pedepsei poate fi atins în ceea ce-i priveşte fără executare în regim privativ de libertate.

Raportat la cele ce preced, curtea de apel, constatând netemeinicia criticilor din apelurile inculpaţilor O.A. şi R.P., dar şi faptul că nu au fost identificate alte motive de reformare a hotărârii de fond, în urma examinării din oficiu, în temeiul prevederilor 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate respectivele apeluri.

În condiţiile în care, urmare respingerii apelurilor, hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim privativ de libertate a fost menţinută, instanţa de apel a reţinut că se menţin neschimbate temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a apelanţilor inculpaţi O.A. şi R.P., acestea fiind consolidate prin probatoriul administrat în cele două faze procesuale parcurse (fond şi apel), astfel încât s-a menţinut măsura arestării preventive a acestora, conform prevederilor art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

Susţinerea apelantului inculpat R.P., în sensul că măsura arestării sale preventive a depăşit termenul rezonabil nu a fost primită în condiţiile în care procesul penal nu a cunoscut tergiversări, iar subzistenţa temeiurilor ce au determinat arestarea lui preventivă impun în continuare menţinerea acesteia, în interesul ocrotirii prioritare a ordinii publice.

Potrivit prevederilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate apelanţilor inculpaţi O.A. şi R.P. perioada executată în arest preventiv de la 14 august 2013 la zi.

Împotriva Deciziei penale nr. 145/P din 29 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, au declarat recurs inculpaţii O.A. şi R.P.

În cererea prin care a declarat recurs, inculpatul O.A., prin apărător ales, avocat S.D.V., a invocat cazul de casare prevăzut de art. art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen. Totodată, a precizat că motivele de recurs le va depune printr-un memoriu separat.

La data de 16 aprilie 2014, inculpatul O.A., prin apărător ales, avocat S.D.V., a depus motivele de recurs prin care a solicitat, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) rap. la art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinţei şi a deciziei atacate şi, rejudecând, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, în sensul reindividualizării pedepsei aplicate, atât în ceea ce priveşte cuantumul acesteia, cât şi în privinţa modalităţii de executare.

În esenţă, a susţinut că instanţele de fond şi de apel au făcut o greşită aplicare a legii, nereţinând niciuna din dispoziţiile art. 72 şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., deşi raportat la împrejurările de comitere a faptei (a luat seminţele de pe un câmp, deci nu au fost achiziţionate de la un dealer de droguri; a intenţionat să realizeze un experiment, pentru a vedea dacă într-adevăr se obţine cânepă din seminţele respective; acele plante nu au intrat în circuitul civil, neexistând comunicări cu persoane cunoscute ca efectuând activităţi de trafic de droguri) şi la circumstanţele personale (a recunoscut comiterea faptelor, este o persoană responsabilă, integrată social, este căsătorit, are un copil minor în întreţinere, nu are antecedente penale) s-ar fi impus reţinerea acestor texte legale.

Totodată, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 86¹ C. pen. întrucât scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, date fiind măsurile de supraveghere pe care trebuie să le respecte inculpatul.

În motivele de recurs depuse la data de 6 mai 2014, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul O.A., avocat L.D., a solicitat aplicarea art. 5 C. pen. privind legea penală mai favorabilă întrucât, prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal a fost modificat art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în sensul că minimul special al pedepsei a fost redus de la 3 ani la 2 ani închisoare, iar maximul special a fost redus de la 15 ani la 7 ani închisoare. Astfel, a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut.

Inculpatul R.P., în motivele de recurs depuse de apărătorul ales la data de 9 mai 2014, a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17¹, 18 şi 20 C. proc. pen. anterior.

În esenţă, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile şi reducerea pedepsei întrucât prin art. 81 din Legea nr. 187/2012 s-a modificat art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, noile limite de pedeapsă fiind cuprinse între 2 şi 7 ani.

De asemenea, a solicitat admiterea recursului şi achitarea, întrucât nu a avut nicio legătură cu faptele comise de către inculpatul O.A. Totodată, a precizat că instanţele de fond şi de apel i-au înlăturat în mod injust apărările, mijloacele de probă neconturând certitudinea participaţiei sale la săvârşirea faptei.

La termenul din data de 13 mai 2014, cu ocazia dezbaterii recursului, apărătorul ales al inculpatului R.P., avocat I.T.B., a solicitat aplicarea Legii nr. 143/2000, modificată prin art. 81 din Legea nr. 187/2012, apreciind că aceasta este legea penală mai favorabilă inculpatului, întrucât limitele de pedeapsă au fost reduse.

Examinând cauza în temeiul art. 385⁶ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, în ceea ce priveşte legea aplicabilă în speţă, se constată că în cursul soluţionării prezentei cauze a intrat în vigoare un nou C. proc. pen., iar normele tranzitorii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 stabilesc că "recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs".

Având în vedere data pronunţării deciziei recurate (29 noiembrie 2013), în speţă sunt aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte constată că inculpatul R.P. nu a motivat recursul cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum prevede art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. aşa încât, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., nu se pot examina decât cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, respectiv cele prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13, 14 şi 15 C. proc. pen.

Aceste cazuri de casare se referă la nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la compunerea instanţei de judecată, la incompatibilitate şi la prevederile art. 292 alin. (2), la respectarea dispoziţiilor referitoare la publicitatea şedinţei de judecată, participarea procurorului sau a inculpatului, prezenţa apărătorului în cazurile în care acestea sunt obligatorii, la situaţia în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege ori nu s-a constatat graţierea pedepsei. Or, examinând din oficiu cauza, Înalta Curte observă că nu este aplicabil niciunul dintre cazurile de casare anterior menţionate.

De altfel, inculpatul R.P. a invocat dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17¹, 18 şi 20 C. proc. pen., care au fost abrogate prin Legea nr. 2/2013, contestând chiar situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel, respectiv modul în care aceasta a apreciat probele şi a solicitat stabilirea unei situaţii de fapt diferite, care să conducă la pronunţarea unei soluţii de achitare.

Prin Legea nr. 2/2013, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia legiuitorului fiind aceea de a limita controlul judiciar pe calea recursului doar la chestiuni de drept.

Astfel, Înalta Curte nu poate analiza conţinutul mijloacelor de probă, nu poate da o nouă apreciere materialului probator şi nu poate stabili o altă situaţie de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al instanţei de fond şi al instanţei de apel.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul O.A., Înalta Curte reţine că acesta l-a motivat în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., însă a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante şi reaprecierea modului de executare a pedepsei. Or, aceste critici nu se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii".

Susţinerea privind reindividualizarea pedepsei se încadra în cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. în forma anterioară modificării prin Legea nr. 2/2013. Însă, aşa cum s-a menţionat, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen. anterior, modificat prin Legea nr. 2/2013, orice reformare a hotărârii pronunţate în apel fiind strict legată de aplicarea legii.

Astfel, Înalta Curte constată că reţinerea circumstanţelor atenuante judecătoreşti prev. de art. 74 C. pen. şi aplicarea unei pedepse în condiţiile art. 86¹ C. pen. constituie operaţiuni de apreciere şi sunt atributul exclusiv al primei instanţe şi al instanţei de apel (aceasta din urmă în virtutea caracterului devolutiv total al apelului), şi nu pot face obiectul examinării cauzei de către instanţa de recurs.

Intenţia legiuitorului a fost clară sub acest aspect şi rezultă din conţinutul cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen.

Legea penală mai favorabilă

Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei se realizează în conformitate cu dispoziţiile art. 5 C. pen., potrivit căruia în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Conform art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Rezultă, astfel, că aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen. mai sus menţionat este incidentă în situaţii tranzitorii, caracterizate printr-o succesiune a legilor penale intervenită de la data săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, când ia naştere raportul juridic penal de conflict, şi până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În speţă, suntem într-o asemenea situaţie, căci după comiterea infracţiunii şi mai înainte de judecarea definitivă a cauzei, la data de 1 februarie 2014, a fost modificată Legea nr. 143/2000, modificări care pot influenţa soluţia ce poate fi pronunţată în cauză.

Având în vedere caracterul de ordine publică al legii penale mai favorabile, faptul că inculpaţii nu mai pot solicita pe altă cale determinarea legii mai blânde în cursul judecăţii, reţinând fundamentul constituţional al acestui principiu şi luând în considerare disp. art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Înalta Curte apreciază că aplicarea legii penale mai favorabile nu este condiţionată de încadrarea în vreunul din cazurile de casare, ci trebuie avută în vedere din oficiu.

Chiar aşa fiind, trebuie respectate toate celelalte rigori impuse de soluţionarea recursului, în sensul că analiza este limitată doar la chestiuni de drept, prin compararea vechii şi noii reglementări de drept substanţial, pe baza situaţiei de fapt şi a tipului de infracţiune stabilite prin hotărârile atacate, fără a se face o nouă apreciere asupra criteriilor de individualizare a sancţiunilor.

Se observă că, în speţa dedusă judecăţii, inculpaţii R.P. şi O.A. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în cursul anului 2013 inculpatul O.A., ajutat de inculpatul R.P., a cultivat 498 plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme şi la data de 7 martie 2013 a deţinut împreună cu inculpatul R.P., în incinta imobilului cu fosta denumire "C. - SC F.D. SA - Sector economic şi sector comercial", 498 plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme, iar după uscare au rezultat 8,9 kg plante ce conţin cannabis, în vederea punerii în circulaţie prin vânzare.

Totodată, Înalta Curte reţine că, de la data pronunţării deciziei (29 noiembrie 2013) şi până la soluţionarea recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, împrejurare ce determină analizarea dispoziţiilor ce reglementează aplicarea legii penale în timp cu referire la modificările aduse infracţiunii de trafic de droguri de risc.

Astfel, se observă că această infracţiune este prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sub aspectul conţinutului constitutiv neintervenind nicio modificare, în sensul că sunt incriminate în continuare faptele constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept.

Însă, potrivit art. 81 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen., dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 au fost modificate sub aspect sancţionator, limitele de pedeapsă fiind reduse. Astfel, se observă că infracţiunea de trafic de droguri de risc era sancţionată anterior cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar începând cu data de 1 februarie 2014 s-a prevăzut o pedeapsă de la 2 la 7 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

Astfel, luând în considerare reducerea limitelor de pedeapsă atât în ce priveşte minimul, cât şi maximul sancţiunii, rezultă că legea nouă este mai favorabilă, urmând a fi aplicată în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii R.P. şi O.A.

Cât priveşte stabilirea în concret a pedepsei conform legii noi, Înalta Curte porneşte de la premisa că instanţa de recurs nu are posibilitatea de a realiza o individualizare a pedepsei între noile limite. În atare situaţie, instanţa de recurs trebuie să ia în considerare principiul proporţionalizării sancţiunii, mai precis, să respecte modul în care pedeapsa a fost individualizată de către instanţa de fond şi de către instanţa de apel în limitele prevăzute de legea veche şi, în aceeaşi măsură, să o orienteze către minim, către mediu sau către maximul special, prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă.

Drept urmare, Înalta Curte constată că sancţiunea ce ar putea fi aplicată inculpaţilor în mod proporţional potrivit legii noi, ar fi pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii, instanţa reţine că inculpaţilor li s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Astfel, având în vedere că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea inculpaţilor pentru infracţiuni care prevăd această sancţiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât şi în noua normă de incriminare, iar drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., Înalta Curte, fără a realiza o nouă individualizare a pedepsei, va reduce durata pedepsei complementare de la 3 ani la 1 an şi 3 luni, proporţional reducerii pedepsei principale potrivit noii legi.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii R.P. şi O.A., va casa în parte decizia şi sentinţa atacate şi rejudecând:

Va condamna inculpaţii R.P. şi O.A. la o pedeapsă de 3 ani şi 3 luni pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

Va aplica inculpaţilor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an şi 3 luni şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi ale deciziei recurate.

Conform art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 8 mai 2013 la 13 mai 2014.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen. (reţinut în virtutea principiului imediatei aplicări şi în absenţa unor norme tranzitorii), cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţi vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii O.A. şi R.P. împotriva Deciziei penale nr. 145/P din 29 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 306 din 14 august 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi rejudecând:

Condamnă inculpatul R.P. la o pedeapsă de 3 ani şi 3 luni pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an şi 3 luni. Aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Condamnă inculpatul O.A. la o pedeapsă de 3 ani şi 3 luni pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an şi 3 luni.

Aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi ale deciziei recurate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 8 mai 2013 la 13 mai 2014.

În recurs, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenţilor inculpaţi până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1607/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea...		ICCJ. Decizia nr. 1659/2014. SECŢIA PENALĂ. Tâlhărie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 155/2014. SECŢIA PENALĂ ICCJ. Decizia nr. 156/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), proxenetismul (art. 329 C.p.), traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13), iniţiere, constituire de grup ICCJ. Decizia nr. 1607/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, ade ICCJ. Decizia nr. 1659/2014. SECŢIA PENALĂ. Tâlhărie (art.211 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1660/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1663/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1667/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs