ICCJ. Decizia nr. 1660/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1660/2014

Dosar nr. 62168/3/2010

Şedinţa publică din 15 mai 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 934 din 28 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul I.V. din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor B.S.N., S.F. şi I.V. în sensul reţinerii disp. art. 41 alin. (2) C. pen. în loc de art. 41 lit. a) C. pen., constatând că este o eroare materială din dispozitivul rechizitoriului, care a fost deja îndreptată din oficiu.

I. În baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnată inculpata B.S.N., la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timp de 3 ani, în condiţiile art. 66 C. pen.

În baza art. 86⁵ alin. (1) C. pen. rap. la art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 543 din 17 mai 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2008 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta sentinţă, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit b) C. pen., conform disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen.

A fost dedusă prevenţia de la 8 martie 2011 la 17 mai 2011.

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata S.F., la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timp de 3 ani şi 6 luni, în condiţiile art. 66 C. pen.

În baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 19 din Legea nr. 678/2002 şi art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I.V., la o pedeapsă de 5 ani şi 4 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timp de 4 ani, în condiţiile art. 66 C. pen.

S-a constatat că fapta săvârşită în cauza de faţă este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 688/2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Sentinţa penală nr. 481/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi Sentinţa penală nr. 543/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, şi în consecinţă:

A descontopit pedepsele rezultante aplicate prin Sentinţa penală nr. 688 din 29 iunie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi Sentinţa penală nr. 481 din 29 aprilie 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:

- pedeapsa de 1 an închisoare şi pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 688/2010 pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (faptă din 22 octombrie 2009);

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (pentru fapta din 18 septembrie 2009), pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 407 din 21 aprilie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti (a cărei suspendare condiţionată a fost anulată) şi pedepsele de 2 ani şi respectiv 1 an închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 688/2010 (a căror suspendare condiţionată a fost anulată);

- sporul de 8 luni aplicat prin Sentinţa penală nr. 481/2011.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin prezenta sentinţă cu fiecare din pedepsele anterior menţionate, precum şi cu pedeapsa indivizibilă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 543/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pedepse pe care, la rândul lor, le contopeşte, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare, plus sporul de 8 luni, deci, în final pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost dedusă prevenţia de la 8 martie 2011 la zi.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost anulat M.E.P.I. din 16 mai 2011, emis în baza Sentinţei penale nr. 481 din 29 aprilie 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi M.E.P.I. din 17 octombrie 2011 emis în baza Sentinţei penale nr. 543 din 17 mai 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi s-a dispus emiterea unui nou M.E.P.I. pentru pedeapsa rezultantă aplicată în cauza de faţă.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14, art. 15 şi art. 18 alin. (2) C. proc. pen. au fost admise acţiunile civile exercitate în cadrul procesului penal şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B.S.N., R.E., S.F. şi I.V. la plata sumei de 8.000 RON către partea civilă O.E.F.; către partea civilă M.C. şi 10.000 RON către partea civilă M.A., cu titlu de daune morale.

În baza art. 163 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile urmăribile ale inculpaţilor, până la concurenţa valorii despăgubirilor acordate părţilor civile, 21.000 RON.

În baza art. 349 C. proc. pen. raportat la art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 1600 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul din data de 19 noiembrie 2010, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti, au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv: inculpata R.E. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, faptă prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. ((2) C. pen. şi în lipsă, inculpaţii I.V. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, faptă prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 lit. a) C. pen.; B.S.N., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, faptă prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 lit. a) C. pen. şi S.F. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, faptă prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001. cu aplic. art. 41 lit. a) C. pen.

În fapt, prin actul de inculpare s-a reţinut că, în perioada octombrie 2009 - iulie 2010, inculpaţii R.E., I.V., B.S.N. şi S.F. împreună cu I.F., precum şi cu numitele "C.", "M." şi alte persoane rămase neidentificate, le-au traficat pe minorele M.C., M.A. şi O.E.F., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei.

În faza de urmărire penală, organele de cercetare au procedat la efectuarea unor verificării pe motorul de căutare "G.", a numerelor de telefon utilizate de către inculpatele R.E. şi B.S.N., s-a constatat că aceste numere conduc la diferite site-uri, prin intermediul cărora sunt postate anunţuri publicitare prin care se oferă servicii sexuale contra cost, la domiciliul clientului, tariful perceput în schimbul acestor servicii fiind de 120 RON.

Pe site-urile respective sunt afişate fotografiile unor persoane de sex feminin, îmbrăcate sumar şi prezentate în aşa fel încât să nu poată fi observată fizionomia. Adresele site-urilor pe care sunt postate anunţurile sunt următoarele: X1, X2, X3.

Cu privire la partea vătămată M.A., zisă M.M., născută la data de 19 decembrie 1992 (17 ani la data racolării) s-a constatat de către instanţa de fond că în luna mai 2009, a fost recrutată de inculpata R.E., prin înşelăciune, intenţia acesteia fiind aceea de a o determina să practice prostituţia.

S-a stabilit astfel că, partea vătămată, care în perioada respectivă locuia într-un centru de plasament, a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul unui coleg din centru, pe nume M.A.A., faţă de care aceasta îşi exprimase în repetate rânduri dorinţa de a-şi găsi un loc de muncă şi i-a lăsat acesteia numărul său de telefon pentru a fi contactată. După câteva zile, inculpata a sunat-o pe partea vătămată M.A. stabilind să se întâlnească la staţia P. din zona Dorobanţi. Fără să-i explice unde anume se vor deplasa, inculpata i-a cerut minorei să o însoţească.

Cele două s-au deplasat împreună până la imobilul situat pe str. Octav Cocărăscu, sector 1, unde au urcat la etajul 2 şi au intrat într-un apartament care nu avea număr pe uşa de acces.

În apartamentul respectiv se mai aflau următoarele persoane: inculpatul I.V. (fratele inc. R.E.), mătuşa vitregă a inculpatei, pe nume "M.", cele 2 fiice minore ale acesteia, precum şi concubina inculpatului, numita "C.".

În continuare, minora a fost întrebată cum se numeşte şi câţi ani are, după care "C." sau inc. R.E. i-a cerut să facă un duş. Ulterior, aceeaşi "C." i-a explicat că va trebui să facă nişte poze, fără a preciza motivul, scop în care mătuşa inculpatului I.V. i-a adus lenjerie de corp.

După ce inculpatul I.V. a fotografiat-o pe partea vătămată în ipostaze intime, pozele au fost postate pe site-ul X3, la rubrica "Matrimoniale".

Începând chiar din ziua respectivă, minora a fost dusă la diferite adrese unde a întreţinut relaţii sexuale cu clienţii racolaţi de "C.".

Către adresele acestora partea vătămată M.A. era transportată de către inculpatul I.V. şi concubina acestuia "C.", cu un taxi al companiei S.T., condus de un bărbat pe nume "L.".

De asemenea, numita "C." urca şi la apartamentele clienţilor, de la care primea banii, după care o aştepta pe partea vătămată în taxi.

În locuinţa din str. Octav Cocărăscu, sector 1, M.A. a rămas până în luna octombrie 2009, perioadă în care nu a fost lăsată în apartament niciodată singură şi nici nu i s-a permis să iasă neînsoţită.

Începând cu luna noiembrie 2009, partea vătămată M.A. a fost mutată la adresa din str. Lugoj, sector 5, unde locuiau părinţii inculpatului I.V. şi unde a cunoscut-o şi pe partea vătămată O.E.F., în vârstă de 14 ani.

În perioada noiembrie 2009 - februarie 2010, atât partea vătămată M.A., cât şi partea vătămată O.E.F. au fost transportate la adresele clienţilor racolaţi, de această dată de inc. R.E., care negocia şi preţul, cu taxiuri aparţinând companiilor S.T. şi A., fiind însoţite permanent de inculpatul I.V. şi de inculpată.

Din luna martie, cele două părţi vătămate au fost transportate separat, minora M.A. fiind însoţită de inculpata B.S.N., iar minora O.E.F. de inculpata R.E.

S-a reţinut, totodată, că sumele de bani obţinute de partea vătămată M.A. din practicarea prostituţiei erau împărţite între inculpaţii R.E., I.V. şi B.S.N., părţii vătămate nerevenindu-i o sumă fixă din banii încasaţi de la clienţi, ci, în funcţie de necesităţi, la solicitarea sa, iar inculpaţii I.V., R.E. şi B.S.N. îi înmânau anumite sume de bani pentru a-şi achiziţiona diferite produse.

De asemenea, taximetriştilor li se plătea o sumă cuprinsă între de 150 şi 200 RON pe seară.

De precizat că, la data de 15 aprilie 2010, lucrătorii din cadrul Poliţiei Sectorului 1 - Serviciul Investigaţii Criminale, au depistat-o pe partea vătămată M.A. în imobilul situat în Bucureşti, str. Lugoj, sectorul 1, aceasta fiind urmărită la nivel naţional pentru dispariţie de la data de 15 mai 2009, din centrul de plasament "S.P.P.".

Cu această ocazie, partea vătămată M.A. a declarat că locuieşte de bunăvoie în imobilul respectiv şi îşi câştigă existenţa din practicarea prostituţiei, clienţii fiind racolaţi ce către I.V., sora sa, R.E., şi concubina acestuia, B.S.N., prin intermediul unui anunţ publicitar postat de către aceştia pe site-ul X3 la rubrica "Matrimoniale". Având în vedere cele declarate de către partea vătămată M.A., i s-a solicitat acesteia să acceseze, prin motorul de căutare "G.", site-ul respectiv, iar acesta a indicat un anunţ cu conţinut explicit prin care se ofereau servicii sexuale la domiciliul clientului sau la hotel, tariful perceput fiind de 120 RON. În anunţul respectiv erau expuse mai multe fotografii ale unei persoane de sex feminin, îmbrăcată în lenjerie intimă şi prezentată în aşa fel încât să nu poată fi observată fizionomia.

Cu privire la partea vătămată M.C., născută la data de 16 octombrie 1992 (17 ani şi 8 luni la data racolării) s-a reţinut că în cursul lunii iunie 2010, cu aproximativ 2 săptămâni înainte de terminarea anului şcolar, partea vătămată M.C. a părăsit domiciliul părinţilor şi s-a mutat în zona Chirigiu cu concubinul său, pe nume V., zis T.

La sfârşitul lunii iunie, cei doi s-au stabilit la adresa din str. Anul 1821, sector 5, unde locuiau inculpata S.F., mama lui T., tatăl vitreg al acestuia "G." şi fratele mai mic, G.A.

După aproximativ o lună de zile, perioada în care inculpata S.F. a asigurat familia minorei că fiica lor se află în siguranţă şi că nu va fi pusă în situaţia de a practica prostituţia, aceasta i-a propus părţii vătămate "să facă rost de bani".

În realizarea acestui scop, inculpata S.F. a fost ajutată de inculpata R.E., care racola clienţi în urma anunţurilor postate pe internet, la rubrica matrimoniale.

În vederea întreţinerii de raporturi sexuale, partea vătămată M.C. era însoţită la adresele clienţilor de inculpata R.E., care ţinea permanent legătura telefonic cu potenţialii clienţi.

Ocazional, în taxiul cu care partea vătămată era transportată, venea şi inculpata S.F. De asemenea, inculpata urca cu partea vătămată, lua banii de la clienţi, după care o aştepta pe aceasta în taxi.

Din banii proveniţi din practicarea prostituţiei, partea vătămată M.C. nu primea nimic, aceştia fiind împărţiţi între inculpatele S.F. şi R.E.

S-a reţinut, totodată, şi faptul că ori de câte ori partea vătămată dorea să iasă din locuinţa din str. Anul 1821, sector 5, pentru a se plimba sau pentru a merge la cumpărături, aceasta era în permanenţă însoţită de una dintre persoanele care se aflau în casă în acel moment.

Supravegherea strictă exercitată asupra părţii vătămate se manifesta şi atunci când aceasta se afla în vizită la părinţi. Astfel, atât prietenul ei,V., cât şi inculpata S.F. sunau în permanenţă pentru a "se asigura dacă a ajuns cu bine" sau chiar se deplasau până la apartamentul familiei M. sub diferite pretexte.

S-a precizat că la data de 14 iulie 2010, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare au surprins în flagrant delict pe partea vătămată M.C., care a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu martorul D.D.C.

În fapt s-a stabilit că sus-numitul a apelat-o pe inculpata R.E., care i-a comunicat că anunţul de pe internet este valabil şi a negociat preţul serviciilor sexuale.

Martorul D.D.C. i-a trimis inculpatei R.E. şi un mesaj cu adresa unde domiciliază.

În urma acestor convorbiri, la adresa din Bucureşti, Str. T.I. Ceaikovski, sectorul 2, s-a prezentat partea vătămată M.C., care a întreţinut relaţii sexuale cu acesta contra sumei de 100 RON.

Aceasta a fost transportată la adresa clientului de către taximetristul M.A.D., la solicitarea inculpatei R.E., care, în urma negocierii tarifului, trebuia să încaseze suma obţinută de la client de către partea vătămată M.C.

Cu privire la partea vătămată O.E.F., născută la data de 18 mai 1994 (15 ani la data racolării), instanţa de fond a reţinut că în cursul lunii septembrie/octombrie 2009, sub promisiunea de a-i găsi o persoană cu care să se căsătorească, partea vătămată O.E.F. a fost adusă în Bucureşti de martorul A.C. Acesta i-a prezentat-o pe partea vătămată numitei "C.", care a dus-o la locuinţa inculpatului I.V. din str. Lugoj, sector 5, unde se afla şi partea vătămată M.A.

Începând de a doua zi, în vederea racolării de clienţi, inculpatul a postat pe internet anunţuri şi poze aparţinând, în fapt, unor fete necunoscute, care figurau cu numele celor două minore, E. şi M.M.

În seara aceleiaşi zile, partea vătămată O.E.F. împreună cu partea vătămată M.A. au fost transportate la adresele clienţilor de către inculpaţii R.E. şi I.V., prin intermediul martorului C.I., taximetrist la compania S.T.

S-a stabilit, de asemenea, că inc. R.E. urca împreună cu minorele pentru a lua bani de la clienţi, după care se reîntorcea la taxi, unde le aştepta.

Din banii obţinuţi în urma întreţinerii de raporturi sexuale, partea vătămată O.E.F. nu primea nimic, asigurându-i-se doar mâncarea şi îmbrăcămintea.

După aproximativ 6 luni, inculpatul I.V. a mutat-o pe partea vătămată O.E.F. de la adresa din str. Lugoj, sector 5, la adresa din str. Boişoara, sector 6, unde inculpata R.E. locuia cu bunicii şi fiica ei, unde partea vătămată a rămas pentru 2 săptămâni, perioadă în care la adresele clienţilor a fost însoţită de inc. R.E.

Datorită deteriorării relaţiilor dintre inculpata R.E. şi fratele ei, inculpatul I.V., partea vătămată O.E.F. a fost din nou mutată, de această dată la adresa concubinei inculpatului, respectiv la inculpata B.S.N., care locuia pe str. Cameliei, sector 1, împreună cu mama sa.

La această adresă, partea vătămată a rămas pentru o perioada de aproximativ 4 luni, timp în care de postarea anunţurilor pe internet şi contactarea telefonică a clienţilor s-a ocupat inculpata B.S.N.

La adresele clienţilor, partea vătămată se deplasa de regulă cu inculpata B.S.N. şi ocazional, cu inculpatul I.V., prin intermediul martorului N.Ş., taximetrist la compania de taxi A.

Tot în această perioadă, banii proveniţi din întreţinerea de relaţii sexuale erau împărţiţi între inculpaţii B.S.N. şi I.V.

De precizat că din declaraţia părţii vătămate O.E.F. a rezultat că este posibil să-i fi fost vândută inculpatului I.V. de către numita "C.", bănuiala acesteia întemeindu-se pe faptul că l-a auzit pe inculpat spunând că i-a dat "C." suma de 1000 euro.

De asemenea, s-a stabilit că după ce a intrat în contact cu inculpaţii I.V. şi R.E., partea vătămată nu a mai ieşit pe stradă decât însoţită de unul dintre cei doi.

Cu ocazia audierii, partea vătămată O.E.F. a declarat că nu i-a spus inculpatului I.V. că nu mai vrea să se prostitueze în folosul său, deoarece s-a temut să nu o agreseze, aşa cum se întâmpla cu partea vătămată M.A.

Partea vătămată O.E.F. a menţionat şi faptul că, la un moment dat, a cerut permisiunea de a se deplasa în comuna Hotarele, adică acasă, pentru a-şi lua cartea de identitate, iar la întoarcere, întrucât fuseseră căutaţi de poliţie, inculpaţii I.V. şi B.S.N. au mutat-o la adresa situată pe Calea Griviţei, de unde aceasta a reuşit să plece.

Situaţia de fapt reţinută în actul de inculpare a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile părţilor vătămate M.A., M.C., O.E.F., declaraţiile martorilor C.I., N.F., T.A., C.G.D., T.A.A., D.D.C., L.N.M., G.M.A., C.M.A., B.A.M., B.A., N.F.D., C.I., M.A.D., M.A.A. şi M.M.; procesele-verbale de percheziţie domiciliară; listingurile convorbirilor telefonice; procesele-verbale întocmite ca urmare a studierii listingurilor convorbirilor telefonice; procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere şi planşele fotografice aferente; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procesele-verbale de conducere în teren; declaraţiile inculpatei R.E., precum şi cu toate celelalte înscrisuri existente la dosarul cauzei.

Cu ocazia audierii martorilor N.F.D., C.I. şi M.A.D., aceştia au recunoscut că, la solicitarea inculpaţilor R.E., I.V. şi B.S.N., le-au transportat la adresele clienţilor pe părţile vătămate M.C., M.A. şi O.E.F., pentru serviciile de transport prestate taximetriştii primind o sumă fixă de 200 RON, precum şi bani pentru combustibilul consumat cu ocazia deplasărilor.

În cauză s-a procedat şi la audierea martorilor T.A., C.G.D., T.A.A., D.D.C., L.N.M., G.M.A., C.M.A. şi B.A. care le-au recunoscut de pe planşele fotografice pe părţile vătămate cu care au întreţinut relaţii sexuale contra cost (M.A., B.A.M., O.E.F., M.C.), cât şi pe inculpaţii I.V., R.E. şi B.S.N. ca fiind persoanele cu care au negociat tarifele pentru serviciile sexuale ce urmau a fi prestate.

Pentru clarificarea situaţiei de fapt în ceea ce o priveşte pe partea vătămată M.A., a fost audiat numitul M.A.A., care a locuit cu aceasta în centrul de plasament.

Martorul nu a recunoscut că i-ar fi făcut personal cunoştinţă cu inculpata R.E. şi a susţinut că cele două s-au cunoscut prin intermediul numitului "V.", care lucra ca ospătar în restaurantul "S." din cartierul Dorobanţi.

M.A.A. a confirmat însă că, la scurt timp după ce M.A. a cunoscut-o pe inculpată, a dispărut pentru o perioadă îndelungată, iar după ce a revenit în centrul de plasament, i-a mărturisit că îi este ruşine să spună cu ce s-a ocupat.

Raportat la declaraţia acestui martor, se apreciază că, deşi împrejurările în care acesta precizează că partea vătămată M.A. a cunoscut-o pe inculpata R.E. sunt diferite de cele la care face referire partea vătămată în declaraţia sa, este cert faptul că inculpata a profitat de naivitatea şi situaţia precară în care se afla minora, aflată într-un centru de plasament şi lipsită de mijloace de subzistenţă şi a atras-o în activităţi specifice practicării prostituţiei.

S-a constatat că, în drept, faptele săvârşite de inculpatul I.V. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, în modalităţile alternative de găzduire şi transportare, faţă de părţile vătămate O.E.F. şi M.A.

Faptele săvârşite de inculpata B.S.N. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, în modalităţile alternative de găzduire şi transportare, faţă de partea vătămată O.E.F.

Faptele săvârşite de inculpata S.F. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 în modalităţile alternative de găzduire şi transportare, faţă de minora M.C.

S-a apreciat de către procuror că, la comiterea infracţiunii, inculpata S.F. s-a folosit de unul dintre mijloacele reglementate de alin. (2) al aceluiaşi articol, respectiv de înşelăciune, scopul adevărat al acţiunii de găzduire a părţii vătămate M.C. realizându-se după ce, în prealabil, aceasta, profitând de vulnerabilitatea victimei, datorată în primul rând vârstei şi lipsei experienţei de viaţă, i-a câştigat încrederea, lăsând-o să înţeleagă că fiul său se va căsători cu ea.

Inculpata i-a indus în eroare şi pe membrii familiei părţii vătămate, pe care i-a asigurat că intenţiile sale sunt onorabile şi că nici ea şi nici fiul ei nu au înlesnit vreodată practicarea prostituţiei de către minoră.

Cu privire la inculpatul I.V., s-a constatat că în urma verificărilor efectuate de organele de poliţie din cadrul Poliţiei Sectorului 1 - Serviciul Poliţiei Criminale, cu ocazia îndeplinirii procedurii de citare, s-a constatat că inculpatul I.V. se sustrage de la efectuarea urmăririi penale, acesta neprezentându-se în faţa organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare pentru a i se aduce la cunoştinţă învinuirea şi pentru a fi audiat, deşi a fost legal citat la adresa din Bucureşti, Str. Lugoj, sectorul 1. De asemenea, inculpatul I.V. a fost citat în repetate rânduri şi la adresa din Bucureşti, Str. Lipova, sectorul 1, unde locuieşte fără forme legale, însă nici cu această ocazie nu s-a prezentat la datele fixate pentru audiere.

S-a stabilit, totodată, că inculpatul I.V. nu este încarcerat în reţeaua de penitenciare a Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti sau în reţeaua de aresturi a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi nici nu figurează cu menţiunea "decedat" sau ca fiind dat în urmărire naţională sau internaţională.

Aceste verificări au fost efectuate şi de către organele de poliţie din cadrul I.G.P.R. - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate, în urma neprezentării inculpatului la sediul D.I.I.C.O.T. - S.T.B. în vederea audierii.

Cu privire la inculpata B.S.N., instanţa de fond a constatat că în urma verificărilor efectuate de organele de poliţie din cadrul Poliţiei Sectorului 1 - Serviciul Poliţiei Criminale, cu ocazia îndeplinirii procedurii de citare, s-a constatat că inc. B.S.N. se sustrage de la efectuarea urmăririi penale, aceasta neprezentându-se în faţa organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare pentru a i se aduce la cunoştinţă învinuirea şi pentru a fi audiată, deşi a fost legal citată la adresa din Bucureşti, Str. Lugoj, sectorul 1, unde locuieşte împreună cu concubinul său, devenit soţ pe parcursul procesului penal, inculpatul I.V. Tot cu această ocazie, s-a stabilit că inculpata B.S.N. nu mai locuieşte la adresa din Bucureşti, Str. Transilvaniei, sectorul 1, în prezent la această adresă desfăşurându-şi activitatea o societate comercială. De asemenea, inculpata B.S.N. a fost citată în repetate rânduri şi la adresa din Bucureşti, Str. Cameliei, sectorul 1, unde locuieşte fără forme legale împreună cu mai mulţi membri ai familiei sale, însă nici cu această ocazie nu s-a prezentat la datele fixate pentru audiere.

S-a stabilit, totodată, că inculpata B.S.N. nu este încarcerată în reţeaua de penitenciare a Ministerului Justiţiei Libertăţilor Cetăţeneşti sau în reţeaua de aresturi a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi nici nu figurează cu menţiunea "decedat" sau ca fiind dată în urmărire naţională sau internaţională.

Aceste verificări au fost efectuate şi de către organele de poliţie din cadrul I.G.P.R. - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate, în urma neprezentării inculpatei la sediul D.I.I.C.O.T. - S.T.B. în vederea audierii.

Cu privire la inculpata S.F., instanţa de fond a stabilit că la data de 16 septembrie 2010, în vederea punerii în aplicare a mandatului de aducere emis pe numele său, organele de poliţie din cadrul I.G.P.R. - B.C.C.O. Bucureşti s-au deplasat la adresa inculpatei unde au luat legătura cu concubinul acesteia R.B.C., căruia i s-a lăsat un număr de telefon pentru a fi anunţaţi în momentul în care S.F. va veni la domiciliu.

Ulterior, în jurul orelor 14:30, doamna avocat P.N. a anunţat telefonic organele de poliţie că S.F. nu se va prezenta la sediul D.I.I.C.O.T. - S.T.B. pentru a fi audiată, întrucât îi este frică.

Având în vedere că inculpata S.F. se sustrage urmăririi penale, s-au efectuat formalităţile necesare trimiterii în judecată în lipsă. Potrivit verificărilor efectuate de organele de poliţie din cadrul I.G.P.R. - B.C.C.O. Bucureşti, s-a stabilit că inculpata S.F. nu este încarcerată în reţeaua de penitenciare a Ministerului Justiţiei Libertăţilor Cetăţeneşti sau în reţeaua de aresturi a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi nici nu figurează cu menţiunea "decedat" sau ca fiind dată în urmărire naţională sau internaţională.

Prin Ordonanţa din data de 26 octombrie 2010, în conformitate cu dispoziţiile art. 238 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor:

- I.V., din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- B.S.N., din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- S.F., din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen..

Cu privire la latura civilă a cauzei, cu ocazia audierii, părţile vătămate M.A., M.C. şi O.E.F. au declarat că se constituie părţi civile cu sume corespunzătoare banilor proveniţi din întreţinerea de relaţii sexuale, care au fost însuşiţi de inculpaţii R.E., I.V., B.S.N. şi S.F., respectiv cu sumele de 100.000 euro, 30.000.000 ROL şi 60.000 euro.

În faza de cercetare judecătorească, instanţa a dispus disjungerea cauzei pentru inculpata R.E., aceasta fiind deja condamnată prin Sentinţa penală nr. 899 din 21 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 56246/3/2010, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3743 din 24 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul nr. 62168/3/2010 vizează judecarea laturii civile a cauzei şi a acţiunii penale exercitate împotriva inculpaţilor B.S.N., S.F. şi I.V.

Au fost audiate, în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2010, părţile vătămate O.E.F., care a declarat că nu-şi mai menţine pretenţiile civile formulate la urmărirea penală împotriva inculpaţilor, şi M.A., care îşi menţine în continuare constituirea de parte civilă, solicitând suma de 100.000 euro, cu titlu de daune morale. Şi cu ocazia audierii sale din data de 13 martie 2012, partea vătămată îşi menţine aceeaşi poziţia procesuală, arătând că în perioada de aproximativ 1 an cât a stat la inculpaţi, aceştia încasau pentru prestaţiile sale sexuale, sume cuprinse între 120 până la 250 RON, fiind închiriată cu ora sau cu jumătatea de oră la clienţi români sau străini. Partea vătămată arată că la momentul racolării era în clasa a VIII-a, la un Centru de Plasament, fiind orfană şi colegul său, M.A.A., i-a făcut legătura cu inc. R.E., deoarece partea vătămată şi-a exprimat dorinţa de a găsi ceva de lucru. La scurt timp după ce a făcut cunoştinţă partea vătămată cu R.E., aceasta din urmă a sunat-o şi s-au întâlnit, ducând-o de la şcoală în apartamentul din str. Octavian Cocărăscu, unde locuiau mătuşa lui I.V. cu cele două fete, cu încă o fată C., care era concubina inc. I.V., acesta din urmă având şi o soţie şi doi copii.

Partea vătămată a declarat că a fost invitată să facă un duş şi să îmbrace lenjerie intimă, după care i-au făcut fotografii şi le-au postat pe internet. Din acel moment, inculpaţii au oprit-o la ei şi o duceau cu taxi-ul la diverşi clienţi, iar în timpul cât ea se afla la domiciliul acestora, inculpaţii o aşteptau în taxi, la ieşirea din bloc.

La Centrul de Plasament nu s-a sesizat nimeni despre dispariţia sa, pentru că ea nu mai avea telefon să anunţe, fiindu-i luat telefonul mobil de inculpata R.E.

Partea vătămată a susţinut că în apartamentul unde locuia ea cu cei doi inculpaţi mai era o fată care se şi droga şi de asemenea, era exploatată sexual. Despre inculpata B.S.N. a susţinut că posta anunţurile pe internet şi răspundea la telefoane, stabilind cu clienţii întâlnirile, iar câteodată, încasa şi banii de la client, atunci când o însoţea la locaţiile unde era solicitată.

Totodată, partea vătămată a arătat că niciodată nu era singură, inculpaţii însoţind-o permanent cu taxi-ul când se deplasa în oraş, iar acasă inculpaţii rămâneau prin rotaţie pentru a o păzi.

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată minoră O.E.F., deşi aceasta nu s-a prezentat la proces, Ministerul Public i-a susţinut interesele civile în conformitate cu disp. art. 18 alin. (2) C. proc. pen. solicitând obligarea în solidar, a inculpaţilor, la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de daune morale.

Inculpaţii fiind audiaţi, în şedinţa publică din data de 13 martie 2012, au declarat, astfel:

I.V. a recunoscut în întregime faptele reţinute prin rechizitoriu şi a solicitat aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen.

Inculpata B.S.N. nu a recunoscut infracţiunea reţinută în sarcina sa arătând că, pe partea vătămată M.A. o cunoaşte întrucât a locuit cu ea şi cu inculpatul I.V., la diverse locaţii din luna martie 2011 până în luna iunie 2011, când a venit poliţia şi a luat-o. Despre partea vătămată O.E.F. a arătat că aceasta i-a cerut să stea cu ea la locuinţa inculpatei, însă inculpata nu a fost de acord, astfel încât partea vătămată O.E.F. a plecat.

Despre postarea anunţurilor pe internet cu privire la oferirea de servicii sexuale la domiciliul clientului, inculpata B.S.N. susţine că părţile vătămate erau cele care făceau aceste anunţuri.

Totodată, a arătat că partea vătămată M.A. a stat de bunăvoie la inculpatul I.V. şi ea se afla pur şi simplu în taxi, însoţindu-l pe I.V. atunci când acesta se deplasa împreună cu M.A., acolo unde doreau să meargă.

Inculpata S.F. a susţinut că este nevinovată, arătând că partea vătămată M.C. a fost o perioadă, nora sa, în sensul că a locuit o perioadă cu băiatul inculpatei, iar acum nu-şi explică de ce partea vătămată face afirmaţii acuzatoare la adresa ei.

La termenul din data de 10 aprilie 2012, au fost audiaţi martorii G.A., M.A.D., N.F.D. şi C.M.A.

Toţi şi-au menţinut declaraţiile date la urmărirea penală arătând următoarele:

Martorul G.A. a susţinut că împreună cu prietenul său, a apelat-o, luând numărul de telefon de pe internet, anunţat-o la ce adresă să vină, i-a plătit pentru serviciile prestate, după care a plecat cu un taxi, care o aştepta în faţa blocului.

Martorul M.A.D. a arătat că era şofer la firma de taxi A. şi îşi aminteşte de două domnişoare pe care le ducea la diverse locaţii. Pe una dintre fete o recunoaşte ca fiind inculpata R.E., iar despre cealaltă nu-şi aminteşte cum o chema.

Martorul a arătat că le-a transportat pe fete circa o săptămână şi deşi bănuia că se ocupă cu prostituţia, nu-şi permitea să facă niciun comentariu. A precizat că în seara când a venit poliţia, împreună cu inc. R.E. se mai afla o femeie căreia aceasta i se adresa cu cuvântul "mamă".

Martorul N.F.D. a arătat că era şofer la firma de taxi A., că le transporta pe două fete, E. şi M.M., la diverse locaţii, fiind însoţite de inculpaţii R.V. şi R.E., dar şi de numitul I.F.

Martorul C.M.A. a arătat că a luat un număr de telefon al unei fete de pe internet şi a venit la domiciliul său o fată brunetă, cu un taxi, căreia i-a plătit suma de 100 RON.

În şedinţa publică din data de 4 septembrie 2012 au fost audiaţi martorii M.I., L.N.M., M.M., C.I. şi P.V.D., acesta din urmă declarând că-şi menţine în totalitate declaraţia dată la urmărirea penală şi nu are nimic în plus de relatat.

Martorul C.I. de asemenea, şi-a menţinut declaraţiile date anterior, arătând că l-a contactat inculpatul I.V., solicitându-i să îi asigure servicii de taximetrie pe timpul nopţii. Colaborarea dintre ei a durat circa 5 - 6 luni, timp în care inculpaţii transportau cu taxi-ul pe cele două fete, E. şi M.M., la diverse locaţii, fiind însoţite de B.S.N., I.V. şi ocazional, de R.E. Din discuţiile purtate la telefon şi între ei, în prezenţa sa, şi-a dat seama că cele două fete, respectiv, E. şi M.M., erau fetele lui I.V. şi R.E.

Martorul M.M.A., tatăl părţii vătămate M.C., a arătat că fata lui a dispărut de acasă la vârsta de 17 ani şi a anunţat organele de poliţie, care, la un moment dat, l-au sunat şi i-au zis că i-au găsit fata, invitându-l să vină la poliţie. La sediul secţiei de poliţie era şi inculpatul S.F., care i-a adus la cunoştinţă martorului că băiatul ei o place pe fata lui şi doreşte să o ia de nevastă, martorul a fost de acord cu această propunere.

În timp, martorul a observat că de fiecare dată când venea în vizită acasă la ei, fata era strict supravegheată de cineva din familia băiatului, respectiv, de inc. S.F. sau de concubinul acesteia, impresia pe care le-a lăsat-o fiind aceea că fata nu era niciun moment lăsată singură, nesupravegheată. Martorul arată că fata nici măcar nu stătea la masă, găsind diverse scuze ca să plece cât mai repede de la părinţi de acasă. La un moment dat, martorul s-a autoinvitat la cuscri acasă în vizită, însă aceştia au tot amânat vizita sub diverse pretexte până într-o zi când nu au mai putut să o evite şi astfel, părinţii fetei au văzut că fata lor locuia în condiţii insalubre, pur şi simplu la grămadă, fără a avea o cameră proprie. Părinţii au cerut voie să meargă cu fata lor să mănânce pizza, dar şi de această dată, ca de obicei, fata a stat foarte puţin cu ei, întorcându-se grăbită acasă la inculpaţi.

La un moment dat, părinţii părţii vătămate M.C. au fost sunaţi de poliţie, de o direcţie specializată pe trafic de minori şi acolo, fiind invitaţi, au aflat că inculpaţii o ţin sechestrată pe fiica lor şi o pun să practice prostituţia.

Martorul L.N.M. şi-a menţinut declaraţiile date la urmărirea penală şi împreună cu prietenul său, martorul G.M.A., au solicitat la un număr de telefon, să vină o fată pentru prestarea unor servicii sexuale. Martorul susţine că a venit un taxi, în care erau două fete, o femeie mai în vârstă şi şoferul.

Martorul M.I. a declarat că nu-şi mai aminteşte niciun detaliu, dar ceea ce a declarat la poliţie reprezintă adevărul şi îşi menţine în continuare acele declaraţii.

La termenul din data de 3 iulie 2012, au fost audiaţi şi martorii D.A. şi N.N., care şi-au menţinut în totalitate declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale şi nu au nimic în plus de adăugat.

La dosar s-au depus în circumstanţiere acte, respectiv: certificatul de căsătorie dintre inculpaţii I.V. şi B.S.N., adrese de la parchet din care rezultă că ambilor inculpaţi le sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, bilet de ieşire din spital şi scrisoare medicală pe numele pacientei I.G., o caracterizare în favoarea inculpatului I.V. din partea numiţilor B.N.A., M.A.M., I.M.I., certificate de naştere ale minorilor I.C.E., I.F.I. (aceştia fiind copiii inculpatului I.V. cu numita F.C.), ale minorilor B.R.N. şi I.N.M.L. (aceştia fiind copii inculpatei B.S.N.).

Referitor la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, la dosarul cauzei s-a depus copie de pe Rechizitoriul din data de 6 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, din care a rezultat că în urma denunţului făcut la data de 9 mai 2011 de martorul denunţător I.V., inculpatul din prezenta cauză, a fost trimis în judecată agentul-şef de poliţie B.P., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, deoarece a lăsat să se creadă că exercită influenţă asupra unor poliţişti din cadrul Secţiei 3 şi asupra unui procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pentru ca aceştia să soluţioneze în mod favorabil dosarele în care este cercetat penal martorul-denunţător I.V.

S-au făcut demersuri la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Financiară a Sectorului 1 Bucureşti pentru a se comunica relaţii în legătură cu bunurile mobile şi imobile deţinute de inculpaţi, în vederea instituirii sechestrului asigurător.

Răspunsurile au fost în sensul că inculpaţii nu deţin bunuri impozabile.

În ceea ce o priveşte pe inculpata S.F. răspunsurile au fost contradictorii, o dată răspunsul fiind în sensul că "S.F. figurează la adresa din Aleea Livezilor, coproprietara imobilului cu o valoare de impunere de 137.471 RON, teren de 90,87 mp, cu obligaţii fiscale de 149 RON".

Aceeaşi Direcţie de Taxe şi Impozite a Sectorului 5 Bucureşti a revenit cu o adresă în care arată că inculpata S.F. nu deţine bunuri impozabile.

Au fost depuse la dosar caracterizări din partea numiţilor N.V. şi T.V. pentru inculpata B.S.N., aceştia arătând că inculpata are un comportament decent şi se ocupă în mod corespunzător de cei doi copii pe care îi are.

La dosar au fost depuse copii de pe sentinţele de condamnare referitoare la inculpatul I.V. şi la inculpata B.S.N., respectiv:

- Sentinţa penală nr. 407 din 21 aprilie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 3 mai 2010, prin care inculpatul I.V. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, în formă continuată, faptă săvârşită în perioada 3 septembrie 2009 - 4 septembrie 2009. Această pedeapsă a fost suspendată condiţionat, potrivit disp. art. 81 C. pen.;

- Sentinţa penală nr. 688 din 29 iunie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă la data de 30 noiembrie 2010, prin Decizia penală nr. 713/11 noiembrie 2010 a T.M.B., secţia I penală, prin care inc. I.V. a fost condamnat la două pedepse, de 1 an închisoare, respectiv de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere şi părăsirea locului accidentului, faptele fiind săvârşite în concurs real, în data de 22 octombrie 2009. Prin această sentinţă s-a dispus şi anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată anterior, prin Sentinţa penală nr. 407 din 21 aprilie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare, instanţa dispunând în final, contopirea pedepselor, stabilind ca pedeapsă rezultantă pedeapsa de 2 ani închisoare, pe care sporit-o cu 8 luni, rezultând în final o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare;

- Sentinţa penală nr. 481 din 29 aprilie 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare la data de 16 mai 2011, prin care inculpatul I.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, fapta fiind săvârşită în data de 18 septembrie 2009. Prin aceeaşi sentinţă a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 688 din 29 iunie 2010, pedepsele fiind repuse în individualitatea lor şi, de asemenea, a fost anulată şi suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 407 din 21 aprilie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, instanţa constatând existenţa concursului de infracţiuni, şi dispunând contopirea tuturor pedepselor, rezultând în final, o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare. În baza acestei sentinţe s-a emis M.E.P.I. din 16 mai 2011;

- Sentinţa penală nr. 543 din 17 mai 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 208 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care inculpaţii I.V. şi B.S.N. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, respectiv, complicitate la tâlhărie, la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare, respectiv de 3 ani închisoare pentru o infracţiune continuată, săvârşită în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin două acte materiale, în zilele de 7 martie 2011 şi 8 martie 2011. Prin această sentinţă, inculpatului I.V. i-a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 688 din 29 iunie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente, de 1 an închisoare şi respectiv de 2 ani închisoare, au fost apoi contopite aceste pedepse cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 407 din 21 aprilie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare. Această pedeapsă a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 543 din 17 mai 2011, astfel încât, inc. I.V. avea de executat o pedeapsă totală de 5 ani închisoare, aplicată prin această sentinţă. S-a dedus totodată, reţinerea şi arestarea preventivă de la 8 martie 2011 la zi. În baza acestei sentinţe s-a emis M.E.P.I. din 17 octombrie 2011.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B.S.N., instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 543 din 17 mai 2011, fiind de îndată pusă în libertate şi fiindu-i dedusă arestarea preventivă de la data de 8 martie 2011 la zi (17 mai 2011).

Din fişa de cazier judiciar a inculpatei B.S.N. a rezultat că aceasta a mai fost condamnată la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc şi aderare la un grup infracţional organizat prin Sentinţa penală nr. 616 din 6 august 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, sentinţă care nu este definitivă.

De asemenea, a rezultat din fişa de cazier a inculpatei S.F. că a fost sancţionată administrativ de 8 ori cu diverse sume de bani reprezentând amenzi aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 1/5 din Legea nr. 406/2006, precum şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31/2/1 din Legea nr. 126/1995.

Examinând materialul probator administrat în cauză, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt expusă în rechizitoriu şi descrisă pe larg mai sus, constatând dovedită vinovăţia inculpaţilor pentru faptele deduse judecăţii, astfel cum au fost încadrate în dispoziţiile legale menţionate anterior.

Instanţa de fond a dispus condamnarea inculpaţilor pentru faptele reţinute în sarcina lor, cu luarea în considerare a circumstanţelor reale şi personale pentru fiecare inculpat şi având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen.

Referitor la inculpatul I.V., instanţa de fond a reţinut că cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul parchetului, în sensul reţinerii în sarcina inculpatului a stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., văzând sentinţele de condamnare ataşate la dosar, despre care s-a făcut vorbire mai sus, rezultă că într-adevăr, starea de recidivă rezultă din actele dosarului.

Inculpatul I.V. este judecat, împreună cu ceilalţi coinculpaţi, pentru infracţiunea de trafic de persoane, în formă continuată, săvârşită în perioada mai 2009 - 15 aprilie 2010 în dauna părţii vătămate M.A., în perioada iulie 2009 - 14 iulie 2010 în dauna părţii vătămate M.C. şi în perioada septembrie 2009 - iulie 2010 în dauna părţii vătămate O.E.F.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet, atât pentru inculpatul I.V., cât şi pentru inculpatele B.S.N. şi S.F., în sensul reţinerii disp. art. 41 alin. (2) C. pen. în loc de art. 41 lit. a) C. pen., instanţa de fond a constatat că este vorba despre o eroare materială strecurată în dispozitivul rechizitoriului, întrucât din actul de inculpare rezultă clar pentru ce anume infracţiune au fost inculpaţii trimişi în judecată şi cu ce încadrare juridică fiecare, procurorul arătând chiar pe pagina în care a scris dispoziţia de trimitere în judecată, încadrarea juridică corectă. Tot în rechizitoriu, în partea finală a expozeului, s-a menţionat "prin Ordonanţa din 26 octombrie 2010, în conformitate cu dispoziţiile art. 238 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina învinuiţilor I.V., din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; B.S.N., din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; S.F., din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în rechizitoriu, din eroare s-a trecut, la cei trei inculpaţi, disp. art. 41 lit. a) C. pen. în loc de disp. art. 41 alin. (2) C. pen. De altfel, această eroare a fost îndreptată din oficiu, de către instanţa de judecată, pe parcursul procesului, încă de la termenul din 31 mai 2011, considerând că rezultă în mod vădit faptul că procurorul se referă la disp. art 41 alin. (2) C. pen., şi nu la disp. art. 41 lit. a) C. pen., care nici nu există în C. pen. Deci, la următoarele 15 termene de judecată, în încheierile de şedinţă s-a menţionat corecta încadrare juridică a faptelor în sensul aplicării dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi nu a dispoziţiilor art. 41 lit. a) C. pen., cum din eroare s-a menţionat în dispozitivul rechizitoriului.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.V., instanţa de fond a avut în vedere:

Infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 este sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 7 ani şi 18 ani. Aplicând prima cauză de reducere a pedepsei, respectiv dispoziţiile legii speciale, adică art. 19 din Legea nr. 682/2002, rezultă alte limite de pedeapsă, şi anume, închisoarea între 3 ani şi 6 luni şi 9 ani. Mergând mai departe pe raţionamentul stabilirii cuantumului pedepsei, instanţa a dat eficienţă şi dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. în privinţa inculpatului I.V., reducând cu încă o treime limitele de pedeapsă menţionate mai sus şi rezultând, în final, pedeapsa aplicată inculpatului, respectiv închisoarea cuprinsă între 2 ani şi 4 luni şi 6 ani.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B.S.N., instanţa de fond a constatat că i-a fost redusă pedeapsa aplicată cu 1/2, respectiv dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, ceea ce înseamnă că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii, închisoarea de la 7 la 18 ani, a fost redusă în limitele închisorii cuprinse între 3 ani şi 6 luni şi 9 ani.

Instanţa va înlătura apărările inculpatei, care a susţinut că e nevinovată, în sensul că nu s-ar fi implicat în activitatea infracţională de trafic de persoane, alături de ceilalţi inculpaţi, ci doar îl însoţea pe soţul ei, inculpatul I.V., deoarece rezultă din declaraţiile martorilor, ale părţilor vătămate şi din recunoaşterea vinovăţiei faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu de către coinculpaţii I.V. şi R.E., că şi ea s-a implicat în acţiunea de trafic de persoane.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, în condiţiile reţinerii vinovăţiei sale, instanţa are în vedere faptul că, deşi din actele în circumstanţiere depuse la dosar rezultă că inculpata are o conduită bună în societate şi faţă de copiii săi, totuşi, tot din actele dosarului rezultă că a mai fost condamnată pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, săvârşită în forma grupului infracţional organizat, la o pedeapsă de 8 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 616 din 16 august 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, hotărârea nefiind definitivă.

Prin hotărâre definitivă (Sentinţa penală nr. 543 din 17 mai 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti) inculpata B.S.N. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, întrucât ademenea părţile vătămate, prin oferirea de servicii sexuale, prin postarea unor anunţuri pe internet, iar când părţile vătămate veneau la locuinţa sa, interveneau inculpaţii I.V. şi P.G.F. ameninţându-i cu un topor, pentru a-i deposeda de bunurile aflate asupra lor. Aceste fapte au fost săvârşite în data de 7 martie 2011, în dauna părţii vătămate R.D.C. şi în data de 8 martie 2011 în dauna părţii vătămate C.V. şi U.A.

Pentru infracţiunea de complicitate la tâlhărie în formă continuată, inculpata B.S.N. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform disp. art. 86¹ C. pen., fiind dedusă din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 8 martie 2011 la 17 mai 2011.

Pentru fapta dedusă judecăţii în cauza de faţă, instanţa, constatând dovedită vinovăţia acesteia pe baza probelor administrate în cauză, se va orienta, date fiind circumstanţele personale ale inculpatei şi antecedentele sale penale, la o pedeapsă orientată spre mediul cuantumului prevăzut de lege.

Văzând data săvârşirii faptelor ce au format obiectul Dosarului nr. 14010/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în care inculpata B.S.N. a fost judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie (7 martie 2011 - 8 martie 2011), rezultă că dacă instanţa ar fi cunoscut faptul că inculpata mai săvârşise o infracţiune, respectiv cea dedusă judecăţii în prezenta cauză (comisă în perioada mai 2009 - iulie 2010), nu ar fi aplicat dispoziţiile suspendării sub supraveghere, cum a dispus în respectiva cauză, motiv pentru care în speţă devin aplicabile dispoziţiile referitoare la anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, urmând a se face aplicarea dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni. Aceasta deoarece, faptele săvârşite în prezenta cauză şi faptele comise în Dosarul nr. 14010/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sunt concurente, fiind săvârşite înainte de rămânerea definitivă a primei hotărâri de condamnare, respectiv Sentinţa penală nr. 543 din 17 mai 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, care a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2008 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 86⁵ alin. (1) C. pen. raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 543 din 17 mai 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2008 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti şi a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţă, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., conform disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen.

Referitor la inculpata S.F., instanţa a constatat că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.

Nu pot fi primite apărările inculpatei, în sensul că nu s-ar fi implicat în activitatea infracţională de trafic de persoane, alături de ceilalţi inculpaţi, deoarece rezultă din declaraţiile martorilor M.A.A., L.N.M. şi M.M. că şi ea exercita o strictă supraveghere asupra părţii vătămate M.C., ba chiar a însoţit-o pe partea vătămată M.C. în unele nopţi, la domiciliul clienţilor care îi solicitau serviciile sexuale, aşteptând-o în taxi şi încasând banii de la client. Aceste declaraţii se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, dar şi cu recunoaşterea vinovăţiei faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu de către coinculpaţii I.V. şi R.E., ceea ce conduce în mod indubitabil la concluzia implicării nemijlocite a inculpatei S.F. în activitatea infracţională descrisă mai sus.

Inculpatei S.F. i-au fost reţinute în mod corect de către procuror şi de către instanţă dispoziţiile alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, ca circumstanţă agravantă, pe lângă dispoziţiile alin. (1) şi (3) ale art. 13 din Legea nr. 678/2001, văzând atitudinea sa dolosivă la adresa părţii vătămate M.C., căreia inculpata i-a indus ideea că băiatul ei o place şi ar vrea să se căsătorească cu ea, ademenind-o în acest mod să practice prostituţia. Inculpata a profitat astfel de vulnerabilitatea victimei, datorată vârstei fragede şi lipsei de experienţă de viaţă, câştigându-i încrederea atât ei, cât şi familiei sale, inculpata asigurându-i pe părinţii părţii vătămate că intenţiile sale sunt onorabile şi că nici ea, nici fiul ei nu au înlesnit sau au determinat vreodată practicarea prostituţiei de către partea vătămată M.C.

În condiţiile reţinerii şi a circumstanţei agravante prevăzute de alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, limitele de pedeapsă sunt mai mari decât în cazul celorlalţi doi inculpaţi, iar în ceea ce o priveşte pe inculpata S.F. nu există cauze legale de reducere a pedepsei, cum a fost în cazul celorlalţi doi inculpaţi.

Întrucât inculpata S.F. nu este cunoscută cu antecedente penale, chiar dacă a fost sancţionată administrativ de mai multe ori, instanţa a reţinut circumstanţe atenuante, în baza art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., urmând să reducă pedeapsa sub limita minimă de 10 ani închisoare prevăzută de texul incriminator, în condiţiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei, fiind disjunsă din Dosarul nr. 56246/3/2010, conform Sentinţei penale nr. 899 din 21 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, instanţa a reţinut următoarele:

Din probele administrate în cauză rezultă în mod cert că inculpaţii prin faptele săvârşite în dauna părţilor vătămate M.A., M.C. şi O.E.F., le-au cauzat acestora un prejudiciu moral, indiscutabil, victimele fiind puse luni de zile să se prostitueze în folosul inculpaţilor, fiindu-le îngrădită libertatea de mişcare şi de acţiune şi astfel, fiindu-le lezate atribute esenţiale ce definesc fiinţa umană.

Chiar dacă partea vătămată O.E.F. nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi susţine cauza, procurorul, văzând starea de minoritate a victimei, în temeiul disp. art. 18 alin. (2) C. proc. pen., i-a susţinut interesele, promovând acţiunea civilă în favoarea minorei traficate O.E.F., solicitând obligarea inculpaţilor la plata unor daune morale în cuantum de 8.000 RON.

Examinând cererea formulată de procuror, instanţa o consideră întemeiată, aşa cum, de altfel, consideră ca fiind întemeiate şi celelalte cereri formulate de părţile civile M.A. şi M.C., motiv pentru care, în baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14, art. 15 şi art. 18 alin. (2) C. proc. pen., a admis acţiunile civile exercitate în cadrul procesului penal şi în consecinţă:

Au fost obligaţi inculpaţii B.S.N., R.E., S.F. şi I.V. la plata sumei de 8.000 RON către partea civilă O.E.F., 3.000 RON către partea civilă M.C. şi 10.000 RON către partea civilă M.A., cu titlu de daune morale.

Instanţa de fond a considerat că acest cuantum al daunelor morale este de natură a asigura o justă reparaţie pentru suferinţele cauzate părţilor vătămate de către inculpaţi prin infracţiunea a căror victime au fost acestea. Fiind vorba de daune morale, cuantumul lor s-a apreciat de către instanţă după circumstanţele cauzei, fără a fi nevoie a se administra un anume probatoriu în dovedirea lor, aşa încât instanţa asupra acestui aspect urmează a se pronunţa în echitate.

Instanţa de fond, în baza art. 163 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile urmăribile ale inculpaţilor, până la concurenţa valorii despăgubirilor acordate părţilor civile, 21.000 RON. Stabilirea listei cu bunuri urmăribile ale inculpaţilor, adică susceptibile a fi executate silit, se va stabili în concret la momentul punerii în executare a acestei dispoziţii.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii R.E., I.V., B.S.N. şi S.F.

În cursul soluţionării prezentei cauzei penale inculpaţii R.E. şi I.V. au învederat instanţei de judecată că înţeleg să-şi retragă apelurile declarate în cauză, sens în care s-a luat act de manifestarea de voinţă a acestor inculpaţi, în baza art. 369 C. proc. pen.

Inculpatele B.S.N. şi S.F. au criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică şi au solicitat în principal, fără o motivare concretă în scris sau oral în faţa instanţei de judecată să se dispună achitarea lor, susţinând că nu au comis faptele reţinute în sarcina lor, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepselor aplicate, invocând în acest sens circumstanţele personale.

Curtea, examinând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, în raport de motivele de apel invocate, dar şi din oficiu conform dispoziţiile art. 327¹ alin. (2) C. proc. pen., a constatat apelurile ca fiind nefondate.

Astfel, a reţinut că instanţa de fond a manifestat rol activ în cauză pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situaţia de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatelor şi a reţinut în mod judicios vinovăţia acestora.

În baza materialului probator din dosar, indicat şi analizat amplu în considerentele hotărârii pronunţate de prima instanţă, s-a reţinut corect vinovăţia inculpatelor, dintre care inculpata B.S.N. s-a sustras de la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, iar inculpata S.F. s-a sustras doar de la urmărirea penală cu o motivare făcută prin apărător ales, neîntemeiată, în sensul că îi este frică de organul de urmărire penală, motiv pentru care nu s-a prezentat pentru a fi audiată, deşi a fost legal citată în cauza de faţă.

A apreciat că susţinerile celor două inculpate, în sensul că nu au comis faptele reţinute în sarcina lor, nu au niciun suport probator în cauză, iar martorii audiaţi în apărarea acestora de Curte, B.G.I., D.M., V.S. şi B.G.A.I. (ceilalţi doi martori propuşi nu au putut fi identificaţi) nu au putut să dea relaţii concrete cu privire la activitatea inculpatelor, pe care deşi le cunosc, au arătat că nu ştiu cu ce activităţi se ocupau acestea.

S-a arătat că în cauză instanţa de fond reţinând în mod judicios vinovăţia celor două inculpate (ceilalţi doi inculpaţi şi-au retras apelurile declarate) a dispus în mod legal condamnarea acestora şi în raport de toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. a stabilit pedepse just individualizate, atât prin cuantum, cât şi modalitate de executare, pedepse care sunt, atât prin cuantum cât şi modalitate de executare de natură a realiza scopul pedepsei, aşa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen.

Faţă de gradul ridicat de pericol social al faptelor reţinute în sarcina inculpatelor concretizat prin circumstanţele reale în care au fost comise, de scopul urmărit şi perioada de timp în care s-au săvârşit, a reţinut că nu se impune reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatelor.

Constatând criticile formulate neîntemeiate, iar hotărârea atacată este legală şi temeinică, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile.

În baza art. 369 C. proc. pen., a luat act că inculpaţii R.E. şi I.V. şi-au retras apelurile declarate în prezenta cauză.

Împotriva Deciziei penale nr. 293/A din data de 18 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au formulat recurs inculpatele B.S.N. şi S.F.

Înalta Curte a constatat incidenţa art. 12 din Legea nr. 255/2013, prezentele recursuri judecându-se potrivit legii vechi privitoare la recurs.

Recurenta inculpată S.F. a depus motivele de recurs la data de 17 aprilie 2014, solicitând, în esenţă, schimbarea încadrării juridice din art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2002 cu aplic, art. 41 alin. (1) C. pen. anterior în art. 211 din noul C. pen. A mai solicitat aplicarea art. 5 noul C. pen. privind reindividualizarea pedepsei cu aplic. art. 86¹ C. pen. anterior.

În cadrul dezbaterilor a invocat aceleaşi motive, solicitând aplicarea art. 91 noul C. pen. ca formă de executare a pedepsei.

Recurenta inculpată B.S.N. a depus motivele de recurs la data de 7 mai 2014, invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12, 17² C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi reţinerea circumstanţelor reale şi personale. A mai solicitat respingerea acţiunii civile.

În cadrul dezbaterilor a arătat că nu mai poate invoca cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., solicitând aplicarea legii penale mai favorabile, arătând că art. 13 din Legea nr. 678/2001 pentru care a fost condamnată are echivalent în art. 211 alin. (1) noul C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) vechiul C. pen. A mai solicitat reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi aplicarea art. 5 noul C. pen., sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile şi reducerea pedepsei.

Examinarea prezentelor recursuri se va face raportat la Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte constată că motivele de recurs au fost depuse la dosarul cauzei peste termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (1), (2) vechiul C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Prevederile art. 385¹⁰ vechiul C. proc. pen. stabilesc condiţiile de formulare a motivelor de recurs astfel:

Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. prevăd că motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2²) C. proc. pen. prevăd că în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prev. în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care potrivit art. 385⁹ alin. (3) se iau în considerare din oficiu.

Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (3) C. proc. pen. prevăd că dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prev. de art. 385⁵ alin. (3) când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii.

Astfel, criticile invocate în cuprinsul cazurilor de casare depuse la dosarul cauzei nu se vor analiza.

Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al disp. art. 385⁹ C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar criticile formulate de recurente în cadrul motivelor de recurs depuse la dosarul cauzei nu se circumscriu acestui cadru legal, aceste critici nu se vor analiza.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte reţine că inculpata B.S.N. a fost condamnată de instanţele de fond şi cea de control judiciar pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, la pedeapsa de 6 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a interzis inculpatei dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani în condiţiile art. 66 C. pen.

A fost dedusă prevenţia de la 8 martie 2011 la 17 mai 2011.

Inculpata S.F. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen., la 7 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani şi 6 luni în condiţiile art. 66 C. pen.

Dispoziţiile art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 au ca limite de pedeapsă închisoarea cuprinsă de la 7 - 18 ani şi interzicerea unor drepturi în cazul prevăzut la alin. (1) şi închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi în cazul prevăzut la alin. (2).

Aceste dispoziţii îşi găsesc corespondent în art. 211 noul C. pen. pentru alin. (1), limitele de pedeapsă sunt cuprinse de la 3 la 10 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi şi pentru alin. (2), închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

În ceea ce o priveşte pe inculpata S.F., deşi limitele de pedeapsă sunt mai favorabile în contextul reglementării noului C. pen., acesteia i s-au reţinut circumstanţe atenuante prev. de art. 74, 76, circumstanţe care nu se regăsesc în noul C. pen., astfel aplicându-i-se dispoziţiile art. 211 noul C. pen., fără reţinerea circumstanţelor atenuante s-ar cauza o situaţie defavorabilă inculpatei, regimul sancţionator fiind mult mai aspru ca şi pedeapsa aplicată.

Astfel, legea penală veche este mai favorabilă pentru inculpata S.F.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B.S.N., acesteia îi sunt mai favorabile dispoziţiile noului C. pen., respectiv art. 211 alin. (1), întrucât acesteia nu i-au fost reţinute circumstanţe atenuante.

În ce priveşte concursul de infracţiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni este reglementată de dispoziţiile art. 34, potrivit cărora, în situaţia în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În noul C. pen. regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie obligaţia pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speţa de faţă ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Ca atare, se constată că în privinţa concursului de infracţiuni, legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi C. pen. în vigoare, la art. 36 prevede un spor mai redus (până la 3 ani, faţă de 5 ani cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunile săvârşite, în privinţa cărora s-a reţinut forma continuată, mai favorabil este C. pen. anterior.

Sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii aplicate inculpatelor, se constată că aplicarea acestei pedepse a fost determinată de condamnarea acestora pentru infracţiunile pentru care au fost cercetate şi condamnate, care prevăd această sancţiune corelativ pedepsei principale. Cuantumul în care a fost aplicată se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum şi drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de inculpata B.S.N. împotriva Deciziei penale nr. 293/A din data de 18 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va casa în parte atât decizia penală atacată, cât şi Sentinţa penală nr. 934 din 28 decembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi rejudecând:

I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatei B.S.N. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 6 ani închisoare aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002;

- 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 543 din 17 mai 2011 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2008 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.

Va reduce pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu aplic. art. 5 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani conform art. 68 C. pen.

Va menţine dispoziţia de anulare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 543 din data de 17 mai 2011 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2008 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) - art. 35 C. pen. anterior va dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. conform art. 68 C. pen.

Va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

II. Va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata S.F. împotriva Deciziei penale nr. 293/A din data de 18 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpata B.S.N. împotriva Deciziei penale nr. 293/A din data de 18 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează în parte atât decizia penală atacată, cât şi Sentinţa penală nr. 934 din 28 decembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi rejudecând:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatei B.S.N. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

Reduce pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu aplic. art. 5 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani conform art. 68 C. pen.

Menţine dispoziţia de anulare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 543 din data de 17 mai 2011 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2008 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) - art. 35 C. pen. anterior dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. conform art. 68 C. pen.

Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

II. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata S.F. împotriva Deciziei penale nr. 293/A din data de 18 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurenta inculpată S.F. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată B.S.N., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile M.A., M.C. şi O.E.F. în sumă de câte 150 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1659/2014. SECŢIA PENALĂ. Tâlhărie...		ICCJ. Decizia nr. 1663/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... →

ICCJ. Decizia nr. 1660/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1660/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs