ICCJ. Decizia nr. 1659/2014. SECŢIA PENALĂ. Tâlhărie (art.211 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1659/2014

Dosar nr. 2720/102/2013

Şedinţa publică din 15 mai 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 82 din 20 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 2720/102/2013, prima instanţă a dispus după cum urmează:

În baza art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.L.M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. c) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat C.L.M. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei.

În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.L.M. va executa pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. la pedeapsa principală stabilită s-a adăugat şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

A făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 5 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 şi a pct. 9 din Anexa la Legea nr. 76/2008, dispunând prelevarea de la inculpat de probe biologice şi acesta să fie încunoştinţat că respectivele probe vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

În baza art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.K. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. c) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat S.K. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei.

În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.K. va executa pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

În baza şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

S-a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 5 şi art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 şi a pct. 9 din Anexa la Legea nr. 76/2008, dispunând prelevarea de la inculpat de probe biologice şi acesta să fie încunoştinţat că respectivele probe vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 1357 şi urm. C. civ., a admis în parte acţiunea civilă a părţilor civile P.M., P.I. şi N.A.I. şi a obligat inculpaţii, în solidar, la plata către părţile civile a următoarelor sume:

- 3.320 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare, către toate cele trei părţi civile.

- câte 5.000 RON fiecărei părţi civile cu titlu de daune morale.

A dispus restituirea către părţile civile a ceasului de mână ridicat de la numitul S.C., despre care s-a stabilit că a aparţinut victimei, ceas aflat în plicul de la fila 29 a dosarului de urmărire penală.

În baza prevederilor art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii C.L.M. şi S.K. să plătească în favoarea statului suma totală de 2.930 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 2.900 RON provine din faza de urmărire penală, respectiv câte 1.465 RON fiecare.

În motivare, instanţa de fond a arătat că în seara zilei de 23 ianuarie 2013, inculpaţii C.L.M. şi S.K., împreună cu numitul F.B., după ce în prealabil au consumat băuturi alcoolice la locuinţa inculpatului S.K., s-au deplasat la locuinţa victimei P.I., din acelaşi sat cu ei, despre care ştiau că era pensionar şi locuia singur. Ajungând în dreptul locuinţei victimei, cei trei au continuat deplasarea până au ajuns la următoarea casă de pe aceeaşi parte cu casa victimei. Profitând că acea casă era nelocuită, cei trei au sărit gardul intrând în curte şi de acolo s-au deplasat spre locuinţa victimei. În acest timp, inculpaţii C.L.M. şi S.K. i-au adus la cunoştinţă numitului F.B. ce doreau să facă, respectiv să sustragă bani de la victimă, situaţie în care numitul F.B. s-a speriat şi a plecat.

În continuare, cei doi inculpaţi, C.L.M. şi S.K., s-au deplasat spre casa victimei, iar odată ajunşi acolo, au bătut la uşa de la intrare. După aceea au fugit şi s-au ascuns după o latură a casei, unde au aşteptat până ce victima a deschis uşa şi a ieşit în curte, strigând "Cine-i acolo". După un timp victima a încercat să reintre în casă, moment în care cei doi inculpaţi au fugit la ea, cu intenţia de a o împiedica să închidă uşa şi să intre o dată cu ea în locuinţă. Primul care a ajuns lângă uşă a fost inculpatul S.K., acesta împiedicându-se de victimă, care se afla în cadrul uşii, şi căzând peste aceasta pe holul de la intrare. În continuare inculpatul S.K. a început să lovească victima, timp în care a intrat în hol şi inculpatul C.L.M. Iniţial victima a negat că ar avea bani, motiv pentru care cei doi inculpaţi au continuat s-o lovească. În cele din urmă victima a fost de acord să le dea banii ce-i avea şi atunci toţi trei s-au deplasat spre bucătărie. Acolo, folosind lumina de la telefonul mobil, inculpatul S.K. a căutat pe masă şi în dulap, fără a găsi vreo sumă de bani. Între timp, inculpatul C.L.M. a dus victima în camera în care aceasta dormea, unde a continuat să-i ceară bani şi să o lovească.

Negăsind sume de bani sau alte bunuri în bucătărie, inculpatul S.K. s-a deplasat şi el în dormitor, iar de acolo într-o altă cameră unde se aflau haine şi un covor. Întrucât victima a refuzat să le arate unde-şi ţinea banii, inculpatul S.K. s-a enervat, l-a împins pe P.I. pe pat, a sărit pe el şi l-a lovit de mai multe ori, după care inculpatul C.L.M. l-a lovit şi el cu pumnii şi picioarele în zona abdomenului şi chiar l-au călcat cu picioarele pe abdomen.

În urma acestor agresiuni victima le-a spus că le dă banii şi le-a indicat locul unde-i ţinea, respectiv sub pernă. Inculpatul C.L.M. a ridicat perna şi a găsit acolo o sumă, pe care a introdus-o în buzunar. După aceea a continuat să lovească victima, cerându-i acesteia să-i dea toţi banii. Victima le-a spus că nu mai are alţii, întrucât erau la fiul său.

Cu toate acestea inculpatul C.L.M. a continuat s-o lovească şi să-i ceară bani, în timp ce inculpatul S.K. a mers şi a căutat în dulap. Negăsind nimic de valoare i-a spus inculpatului C.L.M. să plece. Cei doi au părăsit locuinţa, lăsând victima pe pat.

În timp ce se depărtau de casa victimei, inculpatul C.L.M. i-a arătat inculpatului S.K. un ceas de mână pe care-l sustrăsese din casa victimei, ceas pe care l-a dat inculpatului S.

Inculpaţii au sustras de la victimă circa 100 RON, sumă pe care cei doi au împărţit-o.

Ceasul a fost vândut de inculpatul S.K. cu suma de 10 RON bunicului său S.C.

De la acesta, ceasul a fost ridicat de organele de poliţie şi, fiind prezentat unuia din fiii victimei, respectiv lui P.M., acesta l-a recunoscut ca fiind al tatălui său.

La data de 28 ianuarie 2013, victima P.I. a fost găsită decedată în locuinţa proprie, mai exact pe patul din camera în care dormea.

Din concluziile raportului de autopsie medico-legală a rezultat că moartea numitului P.I. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute pe fondul atriţiei toracice în condiţiile unui politraumatism cu fractură triplă de stern şi fracturi costale bilaterale, în câte patru planuri cu deplasare, hemotorax bilateral, ruptură hepatică superficială cu hemo-peritoneu minim, infiltrat sanguin peri-renal bilateral, echimoze toracale şi faţa dorsală a mâinii stângi. Leziunile traumatice s-au putut produce cel mai plauzibil prin mecanismul de lovire directă repetată cu corp dur contondent, cădere pe suprafaţă dură şi comprimare între două planuri dure şi au legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei. Data agresiunii şi a decesului, ţinând cont de modificările post-mortale ale cadavrului şi de datele anchetei, a putut fi perioada dintre 23 şi 25 ianuarie 2013. Alcoolemia victimei a fost de 0,80 grame la mie. Concentraţia monoxidului de carbon în sânge a fost negativă.

În cursul urmăririi penale inculpaţii au recunoscut fără rezerve comiterea faptelor, aceştia aflându-se în stare de arest preventiv ca urmare a comiterii unei alte fapte de tâlhărie la circa trei zile după comiterea faptelor descrise mai sus.

În cursul judecăţii, de asemenea inculpaţii au recunoscut fără rezerve comiterea faptelor, solicitând ca judecata să se facă potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi părţile civile P.M., P.I. şi N.A.I.

În motivare, parchetul a solicitat confiscarea sumelor de bani dobândite de inculpaţi în urma infracţiunii.

Părţile civile au solicitat aplicarea unei pedepse orientată către maximul special şi majorarea daunelor morale.

Analizând apelurile declarate, curtea de apel a reţinut următoarele:

În ce priveşte săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor de violare de domiciliu şi tâlhărie urmată de moartea victimei, s-a arătat că cele reţinute de prima instanţă sunt legale şi temeinice, în condiţiile în care inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor şi au cerut judecarea în baza procedurii simplificate prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

În ce priveşte individualizarea pedepselor, curtea de apel a reţinut următoarele:

Inculpaţii au intrat în locuinţa unei persoane în vârstă, au lovit-o cu o duritate deosebită, cu consecinţa morţii acesteia, în scopul sustragerii unei sume de bani.

Faptele sunt de o brutalitate deosebită, şi impun aplicarea unor pedepse corespunzătoare pentru realizarea nu doar a prevenţiei speciale, ci şi a celei generale.

Dacă reducerea pedepsei conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. este un drept al inculpaţilor, reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare reprezintă în acest caz o facultate de care instanţa trebuie să uzeze cu circumspecţie. Doar împrejurări cu adevărat decisive, referitoare spre exemplu la conduita inculpaţilor anterior săvârşirii infracţiunii sau la comportamentul lor procesual, pot fi contrapuse în mod util gravităţii unor asemenea fapte, pentru a determina scăderea pedepsei sub minimul pe care legiuitorul îl prevede. În mod special, instanţa apreciază ca un demers periculos pentru încrederea comunităţii în actul de justiţie scoaterea unor elemente privitoare la comportamentul inculpaţilor din contextul ansamblului personalităţii acestora şi folosirea lor drept ceea ce ar putea părea drept pretexte pentru aplicarea unor pedepse blânde pentru fapte imunde.

Analizând mai concret împrejurările cauzei prin prisma criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., curtea de apel a reţinut următoarele:

Este adevărat că inculpaţii nu au antecedente penale. Dar pentru aprecierea periculozităţii inculpaţilor nu este lipsit de interes că au comis o tâlhărie la câteva zile după faptele din cauză, tâlhărie pentru care au fost deja condamnaţi definitiv prin Sentinţa penală nr. 362/2013 a Judecătoriei Târgu Mureş. Nici nu se poate spune că anterior săvârşirii faptelor inculpaţii au avut o conduită bună. Potrivit referatelor de evaluare, S.K. a mai fost sancţionat administrativ pentru săvârşirea unui furt, care ar fi fost comis împreună cu C.L. şi este caracterizat de poliţia locală ca predispus la fapte antisociale. C.L., pe de altă parte, a avut o conduită mai bună decât S.K. anterior săvârşirii infracţiunii, dar curtea de apel nu găseşte vreun argument în sprijinul opiniei că o conduită caracterizată prin munci sporadice fără forme legale şi prin obiceiul practicării jocurilor de noroc şi consumului de băuturi alcoolice, uneori în cantităţi mari trebuie reţinută ca o circumstanţă atenuantă atunci când se pune problema stabilirii pedepselor pentru infracţiuni de violare de domiciliu şi tâlhărie urmată de moartea victimei.

În ce priveşte comportamentul procesual al inculpaţilor, acesta pledează, într-adevăr, în favoarea lor. Dar el a fost deja avut în vedere în contextul dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., în baza cărora minimul pedepsei luat în consideraţie a fost redus cu o treime. Aceleaşi împrejurări, respectiv recunoaşterea faptei, nu i se dă în practica judiciară majoritară un dublu efect, prin coborârea pedepsei sub minimul special, conform art. 74 lit. c) rap. la art. 76 C. pen. şi prin reducerea lui cu o treime în baza art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. Nu este cazul modificării acestei practici în cazul inculpaţilor, care au recunoscut faptele doar după ce au fost arestaţi pentru cealaltă faptă de tâlhărie, iar în declaraţiile lor încearcă, fiecare, să îşi minimizeze responsabilitatea şi să o treacă pe umerii coinculpatului. Instanţa de apel mai are în vedere şi un alt aspect, care este semnificativ pentru a decide dacă recunoaşterea faptelor izvorăşte dintr-un regret autentic şi, prin urmare, prezice un risc redus de recidivă. După săvârşirea faptei, cei doi inculpaţi s-au reîntâlnit cu învinuitul F.B. Atunci, C.L.M. a spus că "pentru banii ăştia nici nu merita efortul". Iar S.K. "a precizat că l-au bătut vreo oră pe bătrân şi degeaba". Având în vedere conduita generală a inculpaţilor, inclusiv repetarea comportamentului infracţional după comiterea faptelor din cauză, curtea de apel a considerat că aceste remarci exprimă un nivel mai profund al conştiinţei inculpaţilor decât regretul, formal, manifestat în cursul procesului.

În ce priveşte circumstanţele reale ale faptelor, la fel ca în cazul celor personale, poate fi făcută o diferenţiere între cei doi inculpaţi, favorabilă inculpatului C.L. Din declaraţia învinuitului F.B. reiese că S.K. a avut iniţiativa comiterii faptei, şi este cel care a fost mai insistent în solicitarea colaborării învinuitului.

Pentru aceste considerente, curtea de apel a considerat că celor doi inculpaţi trebuie să li se aplice pentru infracţiunile săvârşite pedepse cu închisoarea în limitele speciale, cu o anumită diferenţiere între cei doi, care să răspundă constatării că circumstanţele personale şi reale sunt ceva mai favorabile în cazul inculpatului C.L.M.

Având în vedere prev. art. 211 alin. (3) C. pen. instanţa a aplicat şi pedeapsa complementară. De asemenea, în conformitate cu disp. art. 71 C. pen. şi ale Deciziei penale nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a interzis inculpaţilor drepturile prev. de art 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. Instanţa a avut în vedere oportunitatea interzicerii acestor drepturi în cazul unor inculpaţi care au dat dovadă de o conduită antisocială şi au comis o infracţiune deosebit de gravă, tâlhărie urmată de moartea victimei.

Pedepsele stabilite au fost contopite, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen.

În latura civilă, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 1357 şi urm. C. civ., inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata către părţile civile a următoarelor sume:

- 6000 RON cu titlu de daune materiale, către toate cele trei părţi civile. Instanţa are în vedere că, în apel, inculpaţii s-au arătat de acord să achite părţilor civile suma de 6500 RON cu titlu de pagubă materială, dar că părţile civile au solicitat, în solidar, numai suma de 6000 RON, în primă instanţă.

- câte 10.000 RON fiecăreia dintre părţile civile P.M. şi N.A.I. cu titlu de daune morale, menţinând obligarea inculpaţilor la suma de 5000 RON cu acest titlu în favoarea părţii civile P.I. Instanţa are în vedere că toate cele trei părţi civile sunt copiii victimei, prin urmare uciderea acesteia le-a provocat, în mod neîndoielnic, suferinţe morale, dar că aceste suferinţe sunt mai accentuate în cazul primelor două, care au păstrat legăturile cu victima după divorţul acesteia de mama lor, decât în cazul ultimei, care a întrerupt aceste legături.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul S.K. a sumei de 60 RON şi de la inculpatul C.L.M. a sumei de 50 RON. Inculpaţii au recunoscut că, în urma săvârşirii faptelor, au sustras suma de 100 RON, pe care au împărţit-o în două părţi egale, şi un ceas, pe care S.K. l-a vândut pentru 10 RON.

A dispus restituirea către părţile civile recurente P.M., P.I. şi N.A.I., pe lângă ceasul de mână, şi a mijloacelor materiale de probă constând în butoni pentru aragaz ambalate în coletele plic nr. 2, 3 şi 4, înaintate Tribunalului Mureş odată cu dosarul de urmărire penală, arătate în Adresa de înaintare şi în procesul-verbal din 22 mai 2013 de la dosarul Tribunalului, înregistrate în Registrul de valori şi corpuri delicte al Tribunalului Mureş, urmând ca mijloacele materiale de probă din restul coletelor plic, care au valoare probatorie, dar nu şi vreo valoare economică, să se arhiveze odată cu dosarul.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi părţile civile, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., şi în rejudecare a dispus conform celor de mai sus. A menţinut celelalte dispoziţii din hotărârea primei instanţe.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la cheltuielile judiciare.

Împotriva Deciziei penale nr. 68/A din data de 20 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au formulat recurs inculpaţii C.L.M. şi S.K., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2720/102/2013.

Înalta Curte va constata incidenţa art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, prezenta cauză judecându-se potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Se constată că inculpatul S.K. nu a depus motivele de recurs, iar inculpatul C.L.M. a depus motivele de recurs la data de 12 mai 2014, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 385¹⁰ vechiul C. proc. pen.

Examinarea recursurilor se va face prin prisma vechiului C. proc. pen., cu modificările aduse de Legea nr. 2/2013.

Prevederile art. 385¹⁰ alin. (1) vechiul C. proc. pen. prevăd că recursul trebuie să fie motivat. Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) vechiul C. proc. pen. prevăd că motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2²) vechiul C. proc. pen. prevăd că în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (3) vechiul C. proc. pen. prevăd că dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prev. de art. 385⁶ alin. (3), când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii.

Având în vedere că recursurile nu pot fi analizate în afara cadrului restrictiv al dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar criticile formulate de recurent în cadrul motivelor depuse de inculpatul C.L.M. la 12 mai 2014 nu se circumscriu acestui cadru legal, respectiv art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., aceste critici nu se vor analiza.

Apărătorul ales al inculpaţilor în cadrul dezbaterilor nu a invocat niciun caz de casare care se poate lua în discuţie din oficiu.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată următoarele:

Inculpaţii au fost condamnaţi la 12 ani, respectiv 11 ani închisoare şi 9 ani şi respectiv 8 ani pedeapsa complementară pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. c) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. s-au contopit pedepsele conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.

Regimul sancţionator al infracţiunilor prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) vechiul C. pen. este mult mai aspru, respectiv de la 6 luni la 4 ani închisoare (pentru alin. (1)), şi de la 3 la 10 ani închisoare (pentru alin. (2)), comparativ cu dispoziţiile art. 224 alin. (1) şi (2) noul C. pen., de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă (pentru alin. (1)) şi de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă (pentru alin. (2)).

Referitor la infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei se constată, de asemenea, că regimul sancţionator prevăzut de vechiul C. pen. este mult mai aspru faţă de cel prevăzut de noul C. pen., astfel: art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. c) şi alin. (3) vechiul C. pen. limitele de pedeapsă sunt următoarele - închisoare de la 3 la 18 ani (alin. (1)); închisoare de la 5 la 20 ani (alin. (2) lit. b)); închisoare de la 7 la 20 ani (alin. (2²) lit. c)); închisoare de la 15 la 25 ani (alin. (3)) comparativ cu dispoziţiile noului C. pen., astfel: art. 233 noul C. pen. cu limite de pedeapsă, închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi; pentru art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen., cu limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi; art. 236 noul C. pen. cu pedeapsa de la 7 la 18 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

Astfel se constată că legea penală mai favorabilă pentru ambii inculpaţi, raportat la regimul sancţionator, reprezintă dispoziţiile noului C. pen.

În ce priveşte concursul de infracţiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni este reglementată de dispoziţiile art. 34, potrivit cărora, în situaţia în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În noul C. pen. regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie obligaţia pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speţa de faţă ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii aplicate inculpaţilor, se constată că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea acestora pentru infracţiunile pentru care au fost cercetaţi şi condamnaţi, care prevăd această sancţiune corelativ pedepsei principale. Cuantumul în care a fost aplicată se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum şi drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) vechiul C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpaţii C.L.M. şi S.K. împotriva Deciziei penale nr. 68/A din data de 20 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va casa în parte decizia penală atacată şi rejudecând:

I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.L.M. prin decizia penală atacată în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- 11 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. c) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Va reduce de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Va reduce de la 11 ani închisoare la 7 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 233 C. pen., rap. la art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen. cu ref. la art. 236 C. pen., cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani conform art. 68 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul C.L.M. va executa pedeapsa principală cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului S.K. prin decizia penală atacată în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- 12 ani închisoare şi 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. c) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Va reduce de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Va reduce de la 12 ani închisoare la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 233 C. pen., rap. la art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen. cu ref. la art. 236 C. pen., cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul S.K. va executa pedeapsa principală cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate, care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Va constata că inculpaţii sunt în executarea altor pedepse. Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) vechiul C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii C.L.M. şi S.K. împotriva Deciziei penale nr. 68/A din data de 20 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia penală atacată şi rejudecând:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.L.M. prin decizia penală atacată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

Reduce de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Reduce de la 11 ani închisoare la 7 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 233 C. pen., rap. la art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen. cu ref. la art. 236 C. pen., cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani conform art. 68 C. pen.

Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului S.K. prin decizia penală atacată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

Reduce de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Reduce de la 12 ani închisoare la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 233 C. pen., rap. la art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen. cu ref. la art. 236 C. pen., cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate, care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Constată că inculpaţii sunt în executarea altor pedepse.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1625/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de...		ICCJ. Decizia nr. 1660/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori... →

ICCJ. Decizia nr. 1659/2014. SECŢIA PENALĂ. Tâlhărie (art.211 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1659/2014. SECŢIA PENALĂ. Tâlhărie (art.211 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Recurs