ICCJ. Decizia nr. 1730/2014. SECŢIA PENALĂ

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1730/2014

Dosar nr. 3566/101/2010

Şedinţa publică din 21 mai 2014

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 105 din 23 mai 2012, Tribunalul Mehedinţi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.R.M., din infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din aceeaşi lege, art. 302 C. pen. cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 lit. b), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în o infracţiune prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 302 C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.D.C., din infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din aceeaşi lege, art. 302 C. pen., cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 lit. b), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi art. 23 pct. 1, lit. c) din Legea nr. 656/2002, în o infracţiune prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 302 C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002. S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.C.N., din infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din aceeaşi lege, art. 302 C. pen., cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 lit. b), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în o infracţiune prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 302 C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.R.M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.R.M., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.R.M., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.R.M., la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, iar inculpatul G.R.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului G.R.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 4 ani, calculat în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la organele desemnate cu supravegherea sa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului său de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, căruia i se comunică datele de la lit. a) - e).

În baza art. 359 alin. (1), (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi emiterea unei comunicări scrise în acest sens.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.R.M., pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a dispoziţiilor privind operaţii de import sau export prevăzută de art. 302 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.R.M., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.C., la o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.C., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.C., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.C., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 23 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.D.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, iar inculpatul P.D.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului P.D.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat autoturismul marca B., dobândit prin actul de vânzare-cumpărare din 5 februarie 2008 şi remorca cu capacitate 1289, dobândită prin actul de vânzare-cumpărare din 1 octombrie 2008, aparţinând inculpatului P.D.C.

În vederea executării măsurii confiscării, s-a menţinut măsura sechestrului asigurător, instituit asupra autoturismul marca B., dobândit prin actul de vânzare-cumpărare din 5 februarie 2008 şi remorca cu capacitate 1289, dobândită prin actul de vânzare-cumpărare din 1 octombrie 2008, ambele aparţinând inculpatului P.D.C., măsură dispusă prin Ordonanţa din data de 12 mai 2009.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.D.C., pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a dispoziţiilor privind operaţii de import sau export prevăzută de art. 302 alin. (1) C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C.N. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C.N., la o pedeapsă de 1 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C.N., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C.N., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, iar inculpatul S.C.N. va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului S.C.N. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.C.N., pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a dispoziţiilor privind operaţii de import sau export prevăzută de art. 302 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.C.N., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ., au fost obligaţi inculpaţii G.R.M., P.D.C. şi S.C.N., în solidar, să plătească părţii civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, suma de 662.357 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a constatat că nu se impune anularea actelor de vânzare-cumpărare, falsificate.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a comunicat Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, o copie a dispozitivului prezentei sentinţe, la momentul rămânerii definitive.

Au fost obligaţi inculpaţii G.R.M., P.D.C. şi S.C.N. la câte 120.000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Mehedinţi a reţinut următoarele:

La data de 30 iunie 2010, s-a înregistrat la instanţă, sub numărul de mai sus, Rechizitoriul nr. 57/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor G.R.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din aceeaşi lege, art. 302 C. pen. cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 lit. b), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, P.D.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din aceeaşi lege, art. 302 C. pen., cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 lit. b), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi art. 23 pct. 1, lit. c) din Legea nr. 656/2002 şi S.C.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din aceeaşi lege, art. 302 C. pen., cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 lit. b), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Prin actul de inculpare s-a reţinut că la 8 septembrie 2008, ofiţeri din S.C.C.O. Mehedinţi s-au sesizat din oficiu despre faptul că: "G.R.M., P.D.C. şi S.N.C. s-au constituit într-un grup infracţional organizat ce avea drept scop achiziţionarea de autoturisme din Germania, prin SC "P.K." - SRL Drobeta-Turnu Severin, pe care le introduceau în România cu acte false, vânzându-le unor persoane fizice la preţuri mai mari decât cele iniţiale, fără a fi înregistrate în evidenţa contabilă".

La cererea Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Mehedinţi, D.G.F.P. Mehedinţi - Administraţia Finanţelor Publice Drobeta-Turnu Severin a efectuat un control de fond la SC P.K. SRL şi prin intermediul Compartimentului de schimb internaţional de informaţii s-au solicitat şi primit de la autorităţile fiscale din Germania informaţii şi documente referitoare la livrările intracomunitare efectuate de către societăţile din această ţară către SC P.K. SRL Drobeta-Turnu Severin.

Din actele primite de la autorităţile fiscale din Germania a rezultat că în perioada iunie 2007 - aprilie 2008 SC P.K. SRL a achiziţionat 23 autoturisme în valoare totală de 517.678 euro. Totodată, doi consilieri superiori din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în urma verificărilor, au încheiat Procesul-verbal din 27 ianuarie 2009 din care rezultă că:

- pe anul 2007 şi primul trimestru din 2008, prin neînregistrarea în evidenţa contabilă a cheltuielilor cu achiziţia de autoturisme şi a veniturilor din vânzarea acestora au stabilit un impozit pe profit în sumă de 65.217 RON;

- prin aceleaşi manopere dolosive, SC P.K. SRL nu a calculat, nu a evidenţiat, nu a declarat şi nu a plătit TVA în sumă de 414.160 RON.

Aşadar, prejudiciul total datorat statului român la 3 februarie 2009, inclusiv majorările de întârziere, este de 662.357 RON.

În timpul anchetei, de la autorităţile statului german, s-au primit documente încheiate între furnizorii germani şi SC P.K. SRL pentru 24 autoturisme. Din probele administrate în cauză au fost identificate ca fiind introduse România şi vândute unor persoane fizice, în baza unor documente false, 13 autoturisme. Diferenţa până la 24 autoturisme este posibil să fie încă pe piaţă, fie nevândute - datorită preţului solicitat, fie vândute şi neînmatriculate încă în România, însă niciuna din cele 24 de maşini nu a fost evidenţiată în contabilitatea firmei româneşti.

În concret - modul de operare este acelaşi - unul din membrii grupului identifica o persoană fizică interesată de achiziţionarea unui autoturism second-hand, persoană care îşi vizualizează singură maşina şi preţul pe internet, în preţ fiind inclus în mod firesc şi TVA-ul intracomunitar. La acest preţ se adaugă de unul din membrii grupului o sumă variabilă între 500 - 1000 euro, reprezentând cheltuieli de transport, sumă care se adăuga preţului şi care era stabilită de comun acord cu clientul.

Odată stabilită maşina şi preţul, membrii grupului, de cele mai multe ori, plecau împreună în Germania, având asupra lor:

- certificatul de înregistrare al SC P.K. SRL;

- certificatul constatator emis de O.R.C. prin care se atestă că această firmă are ca obiect de activitate "comerţul de autovehicule";

- copie carte de identitate a administratorului unic - învinuitul G.R.M.;

- certificat de înregistrare în scopuri de TVA emis de A.N.A.F.

De remarcat că, fără aceste acte nu se putea face nicio tranzacţie având ca obiect vânzarea de autoturisme, între o societate germană şi una română, cu scutire de la plata TVA.

În Germania, la firma furnizoare, se încheia un contract de vânzare-cumpărare în limba germană, după care se preda cartea de identitate a maşinii, certificatul de înmatriculare şi număr provizoriu.

Revenind în ţară şi uneori chiar în Germania, membrii grupului încheiau "noi acte" în numele societăţii furnizoare germane şi o persoană fizică română, trecând preţul în care era inclus şi TVA.

Prin urmare, membrii grupului achiziţionau maşina la un preţ fără TVA, conform legislaţiei în vigoare privind achiziţiile intracomunitare, şi încheiau alte acte, schimbând cumpărătorul din persoană juridică - SC P.K. SRL - într-o persoană fizică şi evidenţiind un preţ cu TVA, adică cu 20% mai mare.

1. La 28 iunie 2007 SC P.K. SRL cu sediul în Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, a achiziţionat de la C.A. un autoturism marca "B.", seria "X1, cu suma de 18.907 euro.

La venirea în ţară cu acest autoturism, învinuitul G.R.M. "încheie" la 3 iulie 2007, ca persoană fizică, deşi era administratorul societăţii care achiziţionase maşina din Germania, un contract de vânzare-cumpărare cu M.I.L., în valoare de 70.000 RON (21.739 euro). Prin urmare, acest autoturism este achiziţionat de la firma germană în numele unei societăţi din România cu suma de 18.907 euro (aprox. 60.000 RON) şi vândut în ţară de persoană fizică cu suma de 70.000 RON, un câştig de aproximativ 10.000 RON.

Audiat, cumpărătorul de bună credinţă M.I.L. a declarat: "îl cunoşteam pe P.D.C. şi ştiam că se ocupa cu vânzări de maşini din Germania. Am văzut pe internet un B. de culoare neagră şi l-am apelat pe D., căruia i-am spus detalii despre autoturismul pe care doresc să-l cumpăr. Acesta mi-a spus că o să mă caute un băiat căruia să-i dau 2000 euro, reprezentând avans pentru maşină, lucru care s-a şi întâmplat. Preţul maşinii era cel de pe internet plus 500 euro transportul, în total aproximativ 23.500 euro. După o săptămână a venit cu maşina, am verificat-o şi i-am dat diferenţa de bani. Am perfectat actele cu P.D.C., dar am văzut că pe contract era o altă persoană, respectiv G.R.M."

De remarcat că firma germană furnizoare postase pe internet preţul maşinii cu TVA, în valoare de 23.000 euro, dar această firmă era obligată - potrivit legii - să o livreze unei societăţi comerciale româneşti, fără TVA, adică cu 18.900 euro.

2. La 17 iulie 2007 firma germană A.L. a vândut direct - potrivit documentaţiei ridicate de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Mehedinţi - lui S.C. din Drobeta-Turnu Severin un autoturism marca S.T. 1,6, cu seria şasiu X2, la preţul de 7.990 euro.

În timpul anchetei, prin intermediul D.G.F.P. Mehedinţi, s-a primit de la autorităţile germane copia xerox a adevăratului act de vânzare a aceleiaşi maşini, încheiat între A.L. şi SC P.K. SRL, cu un preţ de 6.990 euro.

Aşadar, ca să eludeze plata TVA în România aferentă achiziţiilor intracomunitare de către SC P.K. SRL, membrii grupului au întocmit în fals actul de vânzare-cumpărare încheiat cu S.C.

Audiat, S.C. a declarat: "Iniţial am luat legătura telefonic cu P.D.C., cu care m-am întâlnit la F. Am stabilit că acesta se va duce în Germania şi îmi va achiziţiona direct pe numele meu maşina vizualizată, la un preţ de 9.000 euro. I-am dat o copie de pe buletin, mi-a adus maşina pe care mi-a vândut-o cu 9.000 euro, deşi pe internet costa 8.000 euro, diferenţa fiind contravaloarea transportului. Fiind în Germania, P.D.C. mi-a comunicat telefonic că maşina va fi adusă de G.R.M., persoană pe care nu o cunoşteam".

Aşadar, membrii grupului au achiziţionat maşina cu suma de 6.990 euro şi au vândut-o cu 9.000 euro, eludând plata TVA.

3. La 24 iulie 2007, SR A.G. a vândut către P.K. SRL un autoturism marca B., cu seria şasiu X4, la suma de 21.000 euro, automobil care trebuia înregistrat în evidenţa contabilă a cumpărătorului SC P.K. SRL, urmând a plăti TVA-ul aferent sumei la care va fi vândută.

În schimb, pentru obţinerea de profit şi eludarea taxelor aferente bugetului de stat, unul din membrii grupului - învinuitul S.C.N. - apare ca şi cumpărător direct de la SR A.G. al aceleiaşi maşini, într-un contract fals, în care preţul este de 25.000 euro. De menţionat că înscrisul existent la Serviciul înmatriculări şi ataşat la dosar apare în limba germană, semnat de S.C.N. cu o semnătură contrafăcută, formular care, din informaţiile deţinute se găseşte şi la staţiile PECO din Germania. Învinuitul S.C.N. vinde la 14 septembrie 2007 acelaşi autoturism cu suma de 30.000 euro numitului G.S. din Constanţa, potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cei doi.

Prin urmare, învinuiţii achiziţionează autoturismul de la SR A.G. în numele SC P.K. SRL cu suma de 21.000 euro, act care nu apare în evidenţa societăţii româneşti şi pentru eludarea taxelor se întocmesc alte documente în fals şi se vinde maşina cu 30.000 euro.

4. La 16 august 2007 SC P.K. SRL cu sediul în Drobeta-Turnu Severin, cumpără de la A.P. autoturismul marca A., cu seria şasiu X5, în sumă de 15.025 euro, conform actelor în copie xerox primite pe cale oficială de la autorităţile germane.

În schimb, la Serviciul înmatriculări apare un alt act de vânzare-cumpărare încheiat între A.P. şi învinuitul B.P.A., având acelaşi obiect, dar cu valoarea de 17.225 euro.

La 21 septembrie 2007 în localitatea Urziceni, învinuitul B.P.A., persoană fizică, a vândut maşina lui C.M. cu suma de 16.900 euro. Deşi la prima vedere pare o pierdere pentru învinuit, de 325 euro, în realitate; învinuitul a obţinut un profit de aproximativ 1.700 euro. De regulă, în astfel de afaceri, învinuitul B.P.A. a prezentat cumpărătorului contractul în valoare de 17.225 euro şi ca să vândă mai repede autoturismul, a scăzut formal din preţ.

5. La 22 august 2007 firma M.C.A. din Germania a vândut firmei SC P.K. SRL din Drobeta-Turnu Severin autoturismul marca B. cu seria şasiu X6, în valoare de 21.400 euro, contract primit de la autorităţile statului german.

În schimb, SC P.K. vinde această maşină cu un contract de vânzare-cumpărare fără număr de înregistrare, datat 12 octombrie 2007, numitei C.M.G. din Bucureşti cu suma de 25.000 euro.

Firesc ar fi fost ca acest autoturism să se vândă la aceeaşi persoană fizică cu factură fiscală înregistrată în evidenţa contabilă a societăţii.

Identificată şi audiată, martora C.M.G. a declarat următoarele: "Am mers în târgul Vitan, am văzut maşina cu soţul meu şi ne-am hotărât să o cumpărăm. Am discutat cu proprietarul, un anume R., am făcut un test şi am plătit 27.000 euro".

Prin urmare, învinuitul G.R.M. a achiziţionat maşina cu 21.400 euro şi a vândut-o cu 27.000 euro, adică un câştig de 5.600 euro.

6. La 30 august 2007 SC P.K. SRL a cumpărat de la T.G.A. cu suma de 21.000 euro un autoturism marca A., cu seria şasiu X7, conform actelor primite de la autorităţile germane.

În schimb, la Serviciul înmatriculări apare un certificat de înmatriculare (carte de identitate) pe acelaşi autoturism, în limba germană, pe care apare numele lui D.S. şi C.C.Ş., precum şi un contract de vânzare-cumpărare încheiat la 12 noiembrie 2008 între D.S.P. şi SC M. SRL privind acelaşi autoturism, vândut cu 78.000 RON.

Fiind audiat, martorul C.C.Ş. a declarat: "în luna august 2007, m-am deplasat în Germania să cumpăr un autoturism, şi fiind la un parc auto la circa 150 Km de Berlin, m-am întâlnit întâmplător cu P.D.C., care s-a oferit să-mi negocieze preţul cu proprietarul unei maşini A. I-am spus lui D. că îi dau 500 euro dacă îmi scoate un preţ mai mic pentru maşină, lucru care s-a întâmplat, în sensul că am dat 25.000 euro pe maşină plus 500 euro partea lui D. Personal am perfectat actele cu patronul parcului respectiv la 30 august 2007, în sensul că am obţinut vânzarea maşinii."

În realitate, firma germană a vândut maşina respectivă la preţul de 21.000 euro (fără TVA) către SC P.K. SRL Drobeta-Turnu Severin şi cei doi membrii ai grupului - P.D.C. şi G.R.M. i-au dat maşina lui C.C.Ş. cu 25.000 euro, încheind în acest sens un act fals, care nu a mai fost depus la Serviciul înmatriculări vehicule.

7. La 31 august 2007 SC P.K. SRL a achiziţionat de la A.P. un autoturism marca A., cu seria şasiu X8, în valoare de 15.025 euro.

În schimb, la Serviciul înmatriculări apare "în original" un alt act încheiat între A.P. şi B.P.A., având ca obiect acelaşi autoturism, dar cu valoarea 17.225 euro. De menţionat că actul tipizat nu are un regim special şi poate fi obţinut şi "în alb" pe teritoriul Germaniei.

Audiat, B.P.A. declară că a cumpărat maşina ci 17.000 euro în Drobeta-Turnu Severin de la P.D.C., care i-a făcut acte direct pe numele lui.

8. La 12 septembrie 2007 SC P.K. SRL cumpără de la C.D.O.D.A. un autoturism marca B., cu seria şasiu X9, în valoare de 20.500 euro, conform actelor primite de la autorităţile germane.

În schimb, de la Serviciul înmatriculări Bucureşti au fost identificate şi ridicate un contract de vânzare-cumpărare încheiat între firma germană şi G.R.M. ca persoană fizică, datat la 12 septembrie 2007, având ca obiect acelaşi autoturism, dar cu valoare de 18907 euro, un contract de vânzare-cumpărare între G.R.M. şi M.M.Ş., datat 23 septembrie 2007, ce are ca obiect acelaşi autoturism, dar în valoare de 23.000 euro, precum şi contractul de vânzare-cumpărare, datat 5 martie 2008, încheiat între M.M.Ş. şi D.N.R., acelaşi obiect, valoare 22.000 euro.

Audiat, martorul M.M.Ş. a declarat că "în luna septembrie fiind în târgul Vitan din Bucureşti i-a plăcut un autoturism marca B. pe care l-a cumpărat de la proprietarul G.R.M. cu 23.000 euro, perfectând ulterior actele."

9. La 19 septembrie 2007 SC P.K. SRL a cumpărat de la G.C. un autoturism marca B., cu seria şasiu X10, în valoare de 15900 euro. De menţionat că în actele primite în copie de la autorităţile germane se menţionează că valoarea autoturismului este de 20900 euro, din care 5000 reprezintă TVA.

Deşi nu este înregistrat în contabilitatea firmei SC P.K. SRL încheie un contract de vânzare-cumpărare, datat 19 octombrie 2007, prin care se atestă că îi vinde lui S.C.N. acest autoturism cu suma de 21500 euro. La 10 aprilie 2008, învinuitul S.C.N. vinde acelaşi autoturism lui T.C. cu suma de 22.000 euro.

Prin urmare, acest autoturism a fost achiziţionat de firma românească din Germania cu suma de 15900 euro, vândut fără factură şi neînregistrat în contabilitate, cu suma de 21500 euro, prejudiciind statul român cu impozitele datorate pentru diferenţa de 5600 euro.

10. La 28 septembrie 2007 SC P.K. SRL a cumpărat de la A.S. GmBh un autoturism marca B., cu seria şasiu X11, în valoare de 24000 euro.

La Serviciul de înmatriculări vehicule Mehedinţi a fost identificat şi ridicat un înscris în limba germană încheiat între G.R.M. în calitate de cumpărător şi A.S. GmBh în calitate de vânzător, având ca obiect acelaşi autoturism, dar în valoare de 30000 euro. Dacă se observă cu atenţie, la rubrica "Kaufer", cât şi la rubrica "Verkaufer", apar două semnături făcute de acelaşi pix, împrejurare care dovedeşte falsitatea actului în integralitatea sa.

Fiind audiat, V.A. a declarat că a cumpărat maşina din târg de la G.R.M. cu suma de 30000 euro.

11. La 28 septembrie 2007 P.K. SRL a achiziţionat de la A.V.A. un autoturism marca V.S., cu seria şasiu X12 în valoare de 8500 euro.

În schimb, la Serviciul înmatriculări apare un act în limba germană întocmit între aceeaşi firmă în calitate de vânzător, dar la rubrica "Kaufer" (cumpărător), apare D.Z., ca obiect este acelaşi autoturism, iar preţul este de 13900 euro.

Identificat şi audiat, D.Z. a declarat că auzise prin oraş că un anume D. aduce maşini din Germania. A luat legătura cu acesta şi i-a comandat un V.S. După 1 - 2 săptămâni, acesta i-a adus maşina cu suma de 13900 euro cu actele direct pe numele lui. Semnătura nu îi aparţine şi nu ştie cine a făcut-o.

Diferenţa dintre cele două semnături prezente pe actul de vânzare şi semnătura de pe declaraţia de martor este evidentă.

12. La 24 octombrie 2007, SC P.K. SRL a cumpărat de la G.J., Leipziger, cu suma de 12.200 euro un automobil O.V. cu seria şasiu X13. Pe firma P.K. nu apare nici aprovizionată, nici vândută şi nici deţinută în patrimoniu. Nu figurează înmatriculată în România.

13. La 30 octombrie 2007 SC P.K. SRL a cumpărat de la S.G.C. cu 54200 euro un autoturism marca B., cu seria şasiu X14.

La Serviciul înmatriculări există un document - înscris sub semnătură privată în limba germană care atestă că învinuitul G.R.M. a cumpărat acelaşi autoturism, ca persoană fizică, cu suma de 64900 euro de la aceeaşi firmă germană la 31 octombrie 2007 şi un contract de vânzare-cumpărare încheiat între G.R.M. şi N.M. pentru acelaşi autoturism, şi un preţ de 30000 euro, datat 15 noiembrie 2007.

Audiată, N.M. a declarat următoarele: "Nu-mi amintesc dacă am semnat personal vreun act sau a semnat fratele meu S.V.. I-am dat fratelui 60000 euro, iar el mi-a adus maşina, actele rămânând la el pentru că nu aveam permis nici eu, nici soţul. În 2008 am revândut maşina cu 64.000 euro, pe care o cumpărasem de la S.C.N., zis "N.".

14. La 31 octombrie 2007 SC P.K. SRL a cumpărat de la P.L., cu suma de 39900 euro un autoturism marca A., cu seria şasiu X15.

În România, la Serviciul înmatriculări vehicule autoturismul respectiv figurează cumpărat la 31 octombrie 2007 de B.P.A., cu suma de 44900 euro de la P.L. Ulterior, maşina este vândută de B. cu 48000 euro lui D.S.C.

Audiat, B.P.A. a declarat că a plecat cu D.S.C., P.D.C. şi G.R.M. în Germania să-şi cumpere D.S.C. maşina marca A. Cei trei s-au ocupat de acte, lui i-au spus că au luat maşina pe numele lui deoarece el urma să o conducă şi era bine să fie asigurarea pe numele lui. Ajunşi la Drobeta-Turnu Severin, D.S.C. a venit la el cu actul de vânzare-cumpărare să-l semneze.

Fiind identificat şi audiat martorul D.S.C., acesta a declarat următoarele: "Am plecat din ţară cu o maşină al cărei proprietar nu-l ştiu, condusă de P.D.C., alături de noi fiind B.A. şi G.R.M. Toţi patru ne-am deplasat la sediul firmei, eu cu B. am rămas afară, iar cei doi, R. şi D. au intrat în firmă. Nu ştiu ce acte au încheiat, dar după puţin timp am fost chemat şi eu să plătesc preţul, afişat iniţial pe internet, respectiv 48000 euro. Suma de 48000 euro am dat-o unuia dintre cei doi, R. sau D., după care am făcut un contract de vânzare-cumpărare între B. şi mine, în baza căruia am înmatriculat definitiv maşina."

Prin urmare, înmatricularea în circulaţie a acestui autoturism s-a făcut în baza unui contract încheiat între cumpărătorul de bună-credinţă, martorul D.S.C. şi învinuitul B.P.A., act fals, precedat de un alt înscris sub semnătură privată fals, şi anume cel dintre P.L. şi învinuitul B.P.A.

Scopul urmărit de cei trei învinuiţi - G.R.M., P.D.C. şi B.P.A. - şi anume de a eluda plata TVA în ţară pentru această maşină şi însuşirea ei de către membrii grupului (8000 euro) este evident. În realitate, P.L. a vândut maşina cu 39900 euro către SC P.K. SRL, care avea obligaţia să o înregistreze în evidenţele contabile şi să plătească taxele aferente vânzării statului român.

15. La 14 noiembrie 2007 SC P.K. SRL a cumpărat de la A.C. un autoturism M.V. cu seria şasiu X16 cu suma de 8200 euro.

La Serviciul înmatriculări autoturismul figurează cumpărat de G.R.M. la 14 noiembrie 2007 de la A.C. cu 12200 euro şi revândută lui P.C. la 17 martie 2008 cu 15.000 euro.

Audiat P.C. a declarat că a luat maşina de la P.D.C. şi S.C.N. cu 15500 euro şi actele le-a făcut cu unul "G.".

16. La 26 noiembrie 2007 SC P.K. SRL a cumpărat de le A.K.G., cu suma 17000 euro, un autoturism marca B., cu seria şasiu X17.

În România, la Serviciul înmatriculări vehicule maşina figurează cumpărată la 26 noiembrie 2007 de G.R.M. de la A.K.G. cu 20000 euro şi revândută lui V.D. la 17 martie 2008 cu 21000 euro.

Identificată şi audiată, V.D. a declarat că a găsit maşina în târgul Vitan, la unul G.R.M. şi a cumpărat-o cu 21000 euro.

17. La 3 decembrie 2007 SC P.K. SRL a cumpărat de la L.G.A. un autoturism marca V., seria şasiu X18 cu suma de 11500 euro.

La Serviciul înmatriculări autoturismul figurează cumpărat de P.C.C. de la L.G.A., cu suma de 13500.

Audiat, P.C. a declarat că: "în decembrie 2007 am plecat în Germania cu S.C., zis "N.", P.D.C. şi G.R.M. pentru a-mi cumpăra o maşină pe care mi-o arătaseră pe internet şi care costa 13500 euro. În Germania, la sediul firmei i-am dat lui D. suma de 13500 euro şi buletinul, iar acesta a venit după zece minute cu maşina şi actul de proprietate pe numele meu. Actul respectiv, la rubrica cumpărător, nu avea nicio semnătură."

18. La 5 decembrie 2007 SC P.K. SRL a cumpărat de la B.A.E.K. un autoturism marca B., seria şasiu X19, cu suma de 16700 euro.

La Serviciul înmatriculări figurează cumpărată la 5 decembrie 2007 de C.V.A. de la B.A.E.K, cu suma de 19900 euro şi revândută lui R.C. la 5 martie 2008, fără a fi consemnat în actul de vânzare preţul.

Audiat, C.V.A. a declarat că l-a găsit pe G. în târgul Vitan, s-au înţeles să-şi caute singur maşina pe net şi acesta i-o aduce la preţul de pe net şi încă 500 euro, lucru care s-a şi întâmplat, dar i-a mai dat şi o copie după C.I. şi i-a adus-o direct pe numele lui. Semnătura nu-i aparţine.

19. La 19 decembrie 2007 SC P.K. SRL a cumpărat de la A.M.D. un autoturism marca O.V.A. cu seria şasiu X20, cu suma de 9500 euro. În evidenţa contabilă a firmei P.K. nu apare nici aprovizionată, nici vândută şi nici deţinută în patrimoniu. Nu figurează înmatriculată în România.

20. La 20 decembrie 2007 SC P.K. SRL a cumpărat de la A.B. GmbH un autoturism marca M., cu suma de 31000 euro. Pe firma P.K. nu apare nici aprovizionată, nici vândută şi nici deţinută în patrimoniu. Nu figurează înmatriculată în România.

21. În anul 2007 firma P.K. SRL face o achiziţie de la A.T.U. în valoare de 971 euro. Fiind suma sub 1500 euro, autorităţile germane nu au mai transmis alte documente şi detalii şi nici în contabilitatea P.K. nu figurează această achiziţie intracomunitară.

22. SC P.K. SRL a cumpărat un autoturism marca A. la 16 ianuarie 2008 de la M.J., cu suma de 16.900 euro.

În România, la Serviciul înmatriculări, figurează cumpărată de I.M. la 16 ianuarie 2008 de la M.J., cu suma de 20.100 euro.

Audiat, I.M. a declarat că a luat maşina din târg de la o persoană pe care nu o cunoaşte şi cu care a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, nu a fost în Germania. Fiul acestuia, I.D. a declarat că a luat maşina din târg, de la unul R., i-a dat banii şi buletinul tatălui, a luat maşina şi la 2 - 3 zile, acesta i-a adus actele direct din Germania pe numele de I.M.

23. Autoturismul marca A. CDTI a fost cumpărat la 26 februarie 2008 de P.K. SRL de la A.A.F. cu 18 360 euro. Pe firma P.K. nu apare nici aprovizionată, nici vândută şi nici deţinută în patrimoniu. Nu figurează înmatriculată în România.

24. La 28 februarie 2008 SC P.K. SRL a cumpărat de la A.P.G. un autoturism marca M.C., cu seria şasiu X21, cu suma de 88000 euro.

La Serviciul înmatriculări figurează cumpărată de V.G. de la Y.C. cu suma de 99000 euro.

Audiat, V.A. a declarat că: am găsit-o pe internet, l-am contactat pe G.R.M. şi l-am întrebat dacă poate să mi-o cumpere. Acesta a zis că da şi în acest preţ intră şi 28000 RON taxa de primă înmatriculare. V.A. l-a trimis pe fratele său V.G., cu banii în Germania şi acolo s-au întâlnit cu G. şi P.D.C. Aceştia mi-au luat maşina pe numele lui V.G., mi-au adus-o şi mi-au plătit taxa de 28762 RON.

Audiaţi, cei patru învinuiţi au declarat următoarele:

- P.D.C.: "îi cunosc pe ceilalţi trei învinuiţi şi fac precizarea că am fost în Germania cu G.R.M. de circa şase ori şi de fiecare dată am fost însoţiţi şi de alte persoane. Ştiu că B.P.A., pe care-l cunosc de 15 ani, a fost în Germania şi prin intermediul lui G.R.M. şi-a cumpărat două autoturisme, contribuţia mea fiind de traducător. Am mai fost în Germania împreună cu G.R.M., S.C.N., P.C., pentru ca acesta din urmă să-şi cumpere un V. Am făcut oficiul de a duce banii de la maşină până înăuntru la G.R.M. Au fost situaţii când pentru faptul că îi conduceam o maşină din Germania până în România, G.R.M. îmi dădea 100 - 200 euro. În perioada 2007 - 2008, eu personal am adus şi vândut aproximativ 5 maşini, pe care le-am achiziţionat ca persoană fizică şi le-am vândut. Nu cunosc modul în care G.R.M. achiziţiona maşinile respective şi nu am participat la negocieri în calitate de translator".

- G.R.M.: în anul 2007, fiind student la Timişoara m-am întâlnit cu S.C. şi P.D.C. care mi-au propus să înfiinţez pe numele meu o firmă, fără a-mi preciza obiectul de activitate. Iniţial, la propunerea la propunerea celor doi, am mers cu ei în Germania, unde am cumpărat maşini pe firma lor, A.A., iar eu am fost şofer până în România, primind pentru fiecare transport câte 100 euro. Mi s-au prezentat persoanele care au cumpărat maşini de la noi şi în afară de S.C., căruia i-am vândut un S.T. alb, pe ceilalţi nu-i cunosc şi nu le-am dat nicio maşină.

S.C.N.: "Pe D. îl cunosc de aproximativ 3 ani, am avut o firmă împreună, A.A. SRL, având ca obiect comerţ cu autoturismele. Această firmă am cesionat-o la nişte persoane din Arad. Nu-mi amintesc exact, dar prin noiembrie 2007, împreună cu D., G.R.M. şi P.C. am fost în Germania. Eu am mers la nişte rude, iar ceilalţi au mers să-şi cumpere P.C. o maşină. Referitor la autoturismul marca B. de culoare neagră, unde apar în calitate de cumpărător de la firma P.K. SRL, fac menţiunea că nu am cunoştinţă de această maşină."

B.P.A.: "îi cunosc pe G.R.M., P.D.C. şi S.C.N., iar despre P.D.C. pot să spun că se ocupa cu vânzarea de maşini. Referitor la autoturismul A., am plecat împreună cu D. şi G.R.M. şi am găsit maşina respectivă. Cei doi, D. şi G.R.M., s-au ocupat de acte, care au fost întocmite pe numele meu, deoarece, la întoarcere, eu am condus-o şi era bine ca asigurarea să fie pe numele meu. Când s-au dat numerele pentru această maşină le-am dat buletinul meu. Am venit acasă şi am făcut acte de vânzare-cumpărare pe numele lui D.S. Ştiu că maşina costa în jur de 47.000 euro."

Faptele, aşa cum au fost expuse, au fost dovedite cu declaraţiile învinuiţilor, ale martorilor, înscrisurile sub semnătură privată şi procesul-verbal încheiat de A.N.A.F. Mehedinţi.

Faptele celor trei învinuiţi - P.D.C., S.C.N., zis "N." şi G.R.M., de a se constitui într-un grup infracţional organizat pe o anumită perioadă de timp şi care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii mai multor infracţiuni, obţinând importante sume de bani, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea 39/2003.

Potrivit art. 7, constituirea unui grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 ani.

Subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este de regulă plural deoarece presupune conlucrarea a cel puţin 3 persoane "în calitate de subiect activ indiferent de rolul jucat de către aceştia la săvârşirea infracţiunii" (infracţiuni prevăzute de legi speciale - M. Hotca şi M. Dobrinoiu - Ed. C.H. Beck Bucureşti 2010 ed. a 2-a, pag. 26).

Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin oricare din acţiunile alternative - iniţiere, constituire, aderare, sprijinire - cu condiţia ca grupul infracţional organizat să-şi propună săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni grave prevăzute expres în art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Este cert că învinuiţii P.D.C. şi S.C.N. au avut o societate cu un obiect similar, prin care au vândut autoturisme şi pe care au cedat-o unui cetăţean din Arad.

Faţă de acest aspect, au fost sesizate organele competente şi se fac verificări de către acestea. Cei doi, după ce au vândut-o "pentru a face rost de bani" i-au propus învinuitului G.R.M. înfiinţarea unei noi societăţi în numele său cu acelaşi obiect de activitate, propunerea fiind acceptată.

Această societate a funcţionat din momentul înfiinţării - 14 iunie 2007 şi până în momentul sesizării organelor de poliţie - 8 septembrie 2008, perioadă în care cei trei au săvârşit, fie în calitate de autor, fie în calitate de complice, mai multe infracţiuni din cele prevăzute în art. 2 din Legea nr. 39/2003, obţinând sume importante de bani.

Latura subiectivă se comite prin intenţie directă deoarece în majoritatea cazurilor membrii grupului - subiectul activ - prevăd rezultatul faptelor şi îl urmăresc.

Aşadar, cei trei învinuiţi au pus bazele unui grup infracţional organizat şi pentru a obţine direct sume importante de bani au săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 302 C. pen., cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu referire la art. 2 lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi d) din Legea nr. 241/2005, faptă conexă primelor două infracţiuni.

Faptele învinuiţilor G.R.M., P.D.C., S.C.N., de a efectua fără autorizaţii, operaţiuni de import - au achiziţionat din Germania 24 maşini de lux, pe care le-au introdus în ţară - constituie infracţiunea prevăzută de art. 302 C. pen., cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003.

Subiect activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană care a împlinit vârsta de 14 ani. "Calitatea de subiect activ al acestei infracţiuni o poate avea orice persoană, nu numai comercianţii".

Latura obiectivă constă în acţiunea de introducere în ţară a unor autoturisme achiziţionate din străinătate şi pentru realizarea ei este necesară efectuarea mai multor operaţiuni de comerţ, fapt ce exclude incidenţa art. 41 alin. (2) C. pen.

"Ad initio", cei trei învinuiţi au hotărât mai întâi înfiinţarea unei societăţi având ca obiect achiziţionarea de maşini din Germania, iar după achiziţionarea acestora, ascundeau actele iniţiale şi întocmeau noi acte false - înscrisuri sub semnătură privată - cu ajutorul cărora le vindeau în România la preţuri mai mari.

"Aducerea în ţară de autoturisme fără autorizaţie prealabilă, vânzarea sau cumpărarea unor astfel de autoturisme, precum şi tranzacţionarea în vederea vânzării şi cumpărării fără autorizaţie prealabilă în acest sens potrivit legii constituie operaţiuni de transport neautorizate şi, ca atare, sunt considerate infracţiuni".

După ascunderea actelor originale, prin care achiziţionau în numele SC P.K. SRL autoturisme, învinuiţii aveau obligaţia obţinerii unei autorizaţii prealabile prin care li se conferea dreptul de a achiziţiona în nume propriu autoturisme în vederea introducerii în ţară şi evidenţierea lor la A.N.A.F. Mehedinţi.

Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen., dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, faptă prevăzută de art. 290 C. pen.

Aşadar, latura obiectivă se realizează:

- fie prin falsificarea unui înscris prin contrafacere şi folosirea lui de autorul contrafacerii;

- fie prin încuviinţarea înscrisului falsificat altei persoane spre folosire în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Prin urmare, subiectul activ poate fi persoana care a falsificat prin contrafacere actul de vânzare-cumpărare şi l-a folosit, fie persoana care a încuviinţat înscrisul falsificat altei persoane spre folosire. Dacă sunt realizate de acelaşi subiect ambele acţiuni, fapta îşi păstrează unicitatea.

Actele de vânzare-cumpărare emise în numele societăţii germane având ca obiect autoturisme, cât şi celelalte acte de vânzare-cumpărare încheiate între învinuiţi şi cumpărători sunt înscrisuri sub semnătură privată.

Infracţiunea de fals, prevăzută de art. 290 C. pen., se consumă în momentul în care s-a folosit înscrisul falsificat sau l-a încredinţat unei persoane în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Din modul de redactare a textului a rezultat că folosirea unui înscris sub semnătură privată - acţiune ce poate constitui infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. este absorbită de infr. prevăzută de art. 290 C. pen.

Contrafacerea mai multor înscrisuri sub semnătură privată şi utilizarea lor în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, întrunesc elementele constitutive unei singure infracţiuni art. 290 C. pen. în formă continuată.

"Cum această din urmă infracţiune - art. 290 C. pen. - include în latura sa obiectivă şi folosirea înscrisului falsificat, rezultă că infr. prevăzută de art. 291 C. pen. nu mai poate fi reţinută de sine stătător, fiind absorbită. La încadrarea juridică a faptei se vor reţine şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba de acte repetate, de falsificare a înscrisurilor în baza unei rezoluţii infracţionale unice".

Cei trei învinuiţi nu au recunoscut faptele comise în totalitate şi de aceea nu se poate stabili cu certitudine cine a contrafăcut fiecare act de vânzare-cumpărare. Cu certitudine s-a stabilit din declaraţiile martorilor că actele de vânzare-cumpărare le-au fost încredinţate pentru înmatricularea maşinilor de cei trei învinuiţi.

Astfel, toate actele de vânzare-cumpărare falsificate au fost ridicate de la serviciile de înmatriculări şi ataşate la dosarul cauzei:

- contractul de vânzare-cumpărare încheiat între persoana fizică G.R.M. şi M.I.L. având ca obiect autoturismul marca B., în valoare de 70000 RON este un fals sub semnătură privată întrucât iniţial, acelaşi autoturism a fost cumpărat de SC P.K. SRL, de la C., cu suma de 18907 euro. Acest autoturism a fost vândut de P.D.C. martorului de bună credinţă M.I.L.

Actul de vânzare încheiat între firma A.L. şi S.C. din Drobeta-Turnu Severin, ce are ca obiect autoturismul marca S.T., în valoare de 7990 euro, este un înscris fals sub semnătură privată, întrucât în aceeaşi zi, 17 iulie 2007, A.L. vânduse acelaşi autoturism în Germania către SC P.K. SRL, cu suma de 6990 euro.

Semnificativ în acest sens este declaraţia cumpărătorului S.C.: "Am stabilit ca P.D.C. să achiziţioneze direct pe numele meu din Germania o maşină de 9900 euro, dându-i o copie de pe buletinul meu. G.R.M. mi-a dat actele maşinii în limba germană, iar eu i-am dat diferenţa de bani."

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între S.C.N. şi G.S. la 14 septembrie 2007 în Bucureşti ce are ca obiect un autoturism marca B. în valoare de 30000 euro este fals, cât şi înscrisul încheiat între SR A.G. şi S.C.N. la 24 iulie 2007, având acelaşi obiect este de asemenea fals, întrucât acelaşi autoturism a fost vândut, la aceeaşi dată, lui SC P.K. SRL, cu suma de 21000 euro.

Înscrisul încheiat între A.P. şi învinuitul B.P.A., având ca obiect un autoturism în valoare de 17225 euro este fals.

Înscrisul încheiat între A.P. şi B.P.A., având ca obiect un autoturism marca A. în valoare de 17225 euro este fals, întrucât la aceeaşi dată - 31 august 2007 - acelaşi autoturism a fost achiziţionat de SC P.K. SRL de la A.P., cu suma de 15025 euro.

Învinuitul B.P.A. a declarat că a cumpărat maşina în ţară, la preţul care includea şi TVA intracomunitar, actele fiindu-i remise de P.D.C.

Înscrisurile sub semnătură privată încheiate între G.R.M. şi firma germană C.D. şi contractul de vânzare-cumpărare sunt false, întrucât autoturismul ce formează obiectul celor două contracte a fost achiziţionat în mod legal de SC P.K. SRL, la 12 septembrie 2007.

Înscrisurile sub. semnătură privată încheiate între A. şi G.R.M. şi cel încheiat între G.R.M. şi V.M.D. sunt false, întrucât la 28 septembrie 2007 SC P.K. SRL achiziţionează acelaşi autoturism de la firma germană, cu suma 24000 euro.

Actul de vânzare-cumpărare încheiat A.V.A. şi D.Z., având ca obiect autoturismul marca V.S., în valoare de 13900 euro este fals, întrucât în aceeaşi zi, acelaşi autoturism a fost achiziţionat de la aceeaşi firmă germană de SC P.K. SRL, cu suma de 8500 euro.

Potrivit declaraţiei martorului de bună-credinţă Z.D., autoturismul i-a fost adus din Germania de învinuitul P.D.C., după ce în prealabil îi dădu-se o copie după buletinul de identitate, împrejurare ce îi conferă învinuitului calitatea de autor al infr. prevăzute de art. 290 C. pen.

Înscrisurile sub semnătură privată încheiate între G.R.M. şi N.M., precum şi cel încheiat între acelaşi învinuit şi firma P.L. sunt false, întrucât acelaşi autoturism fusese achiziţionat la 30 octombrie 2007 de SC P.K. SRL de la aceeaşi firmă germană, cu suma de 54000 euro.

Audiat, cumpărătorul de bună-credinţă N.M. a declarat că a cumpărat maşina de la S.C.N., căruia i-a dat prin intermediul fratelui său suma de 60000 euro.

Înscrisurile sub semnătură privată încheiate între învinuitul B.P.A. şi P.L., precum şi cel încheiat de acelaşi învinuit cu D.S.C. sunt false, întrucât acelaşi autoturism a făcut obiectul unei tranzacţii între P.L. şi SC P.K. SRL, autoturismul fiind vândut cu 39000 euro.

Învinuitul B.P.A. a acţionat din culpă, întrucât nu a ştiut că actele remise de D.S.C. sunt false.

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între G.R.M. ca persoană fizică şi P.C.C., precum şi actul de vânzare încheiat între acelaşi învinuit - G.R.M. - şi A.C., sunt false întrucât acelaşi autoturism fusese achiziţionat legal de la aceeaşi firmă de către SC P.K. SRL, cu suma de 8200 euro.

Înscrisul sub semnătură privată, încheiat între L.G.A. şi P.C.C., ce are ca obiect vânzarea unui autoturism în valoare de 13500 euro, este fals întrucât la aceeaşi dată SC P.K. SRL achiziţionase acelaşi autoturism de la aceeaşi firmă, cu suma de 11500 euro.

Audiat, cumpărătorul de bună-credinţă P.C.C. a declarat că a fost în Germania cu S.C., P.D.C. şi G.R.M. pentru a cumpăra autoturismul respectiv. Lui P.D.C. i-a dat buletinul şi suma de 13500 euro.

Înscrisurile sub semnătură privată sunt false, întrucât acelaşi autoturism fusese achiziţionat la aceeaşi dată de SC P.K. SRL de la aceeaşi firmă germană, cu suma de 17000 euro.

Înscrisul încheiat între C.V.A. şi firma germană B., ce are ca obiect vânzarea unui autoturism marca B. în valoare de 19900 euro, este fals, întrucât la aceeaşi dată 5 decembrie 2007 - firma germană a vândut acest autoturism către SC P.K. SRL cu suma de 16700 euro.

Audiat, cumpărătorul de bună-credinţă C.V.A. a declarat că a cumpărat autoturismul de la învinuitul G.R.M.

Înscrisul sub semnătură privată încheiat între M.J. şi I.M., ce are ca obiect vânzarea unui autoturism A., în valoare de 20100 euro, este fals, întrucât acelaşi autoturism a fost vândut de aceeaşi firmă germană lui SC P.K. SRL, cu suma de 16900 euro.

Înscrisul sub semnătură privată încheiat între Y.C. şi V.G. ce are ca obiect un autoturism marca M. în valoare de 99999 euro este fals, întrucât acelaşi autoturism fusese cumpărat de la A.P.H. de SC P.K. SRL cu suma de 88000 euro.

Chiar dacă minimul special al pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. este sub 5 ani închisoare, competenţa soluţionării revine D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi, potrivit art. 2 lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003.

Faptele învinuiţilor G.R.M., P.D.C. şi S.C.N., de a contraface mai multe înscrisuri sub semnătură privată în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi de a le oferi cumpărătorilor de bună-credinţă, pentru a le folosi la înmatricularea maşinilor achiziţionate, întrunesc elementele constitutive ale infr. prevăzute şi pedepsite de art. 290 C. pen.

Nu se pot reţine dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen. - săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună - întrucât această circumstanţă agravantă este absorbită în mod natural de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Fapta învinuitului P.D.C., de a dobândi, deţine şi folosi autoturismul B. şi remorca cumpărate prin contractul de vânzare-cumpărare din 1 octombrie 2008, bunuri ce provin din săvârşirea unor infracţiuni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

Autoturismul şi remorca ce formează obiectul material al infracţiunii de spălare de bani au fost indisponibilizate şi lăsate în custodia învinuitului P.D.C., prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din 16 mai 2009.

O parte din suma de bani obţinută prin săvârşirea infracţiunilor evidenţiate mai sus a fost investită de inculpat.

Faptele inculpaţilor G.R.M., P.D.C. şi S.C.N., de a omite în tot, prin ascunderea actelor de achiziţionare a celor 24 autoturisme de la firme din Germania, creând un prejudiciu la bugetul de stat de peste 100.000 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1), lit. b) şi d) din Legea 241/2005 cu referire la art. 9 alin. (2) din aceeaşi lege.

De regulă subiectul activ al acestei infracţiuni este administratorul firmei care a procedat la ascunderea în tot a actelor contabile sau a veniturilor realizate. Însă din modul cum a fost concepută acţiunea de constituire a grupului, desfăşurarea în timp a activităţilor infracţionale conferă fiecărui învinuit calitatea de coautor al infracţiunii.

Latura obiectivă se realizează prin acţiune de ascundere. Ascunderea este activitatea prin care subiectul activ pune la adăpost bunul sau sursa impozabilă sau taxabilă. "Obiectul" impozabil sau taxabil (bunul sau sursa) din punct de vedere fiscal reprezintă un venit sau un bun pentru care trebuiau achitate obligaţiile fiscale.

Prejudiciul total adus statului român este de 662.315 RON.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că toate cele 24 de achiziţii intracomunitare nu au fost evidenţiate în contabilitatea firmei SC P.K. SRL şi nu au fost declarate la D.G.F.P. Mehedinţi.

Inculpaţii G.R.M. şi S.C.N., săvârşind patru infracţiuni - art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 302 din C. pen., cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 2 lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi d) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, înainte de a fi condamnaţi definitiv pentru vreuna din ele, în cauză au devenit incidente dispoziţiile art. 33 - 34 C. pen.

Inculpatul P.D.C. săvârşind cinci infracţiuni - art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 302 C. pen., cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 2 lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi d) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, şi art. 23 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 656/2002, înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele, în cauză au devenit incidente dispoziţiile art. 33 - 34 C. pen.

După înregistrarea dosarului la instanţă, în termen legal, partea vătămată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 662.347 RON, reprezentând prejudiciul datorat bugetului general consolidat.

La termenul din 23 mai 2011, s-a procedat la audierea inculpaţilor G.R.M., P.D.C. şi S.C.D., declaraţiile acestora fiind ataşate la dosarul cauzei.

La acelaşi termen, instanţa a admis cererea în probatoriu formulată de reprezentantul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi, privind audierea martorilor conceptaţi în rechizitoriu, respectiv : B.P.A., M.I.L., S.C., C.M.G., C.C.Ş., D.N.R., M.M.Ş., V.A., Z.D., N.M., P.C.C., V.D., R.C.F., C.V.A. şi I.D.D.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a procedat la audierea martorilor menţionaţi mai sus, precum şi a celor propuşi în apărare de inculpatul S.C.N. - T.C. şi G.S.

În cursul cercetării judecătoreşti, la dosarul cauzei au fost înaintate referatele de evaluare cu privire la persoana inculpaţilor trimişi în judecată.

În şedinţa din data de 11 aprilie 2012, s-a pus în discuţie cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, formulată de reprezentanta D.I.I.C.O.T, în cazul inculpatului G.R.M., din infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din aceeaşi lege, art. 302 C. pen. cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 lit. b), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în o infracţiune prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, o infracţiune prevăzută de art. 302 C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune prevăzută de art. 9 lit. a) şi d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cazul inculpatului S.C.N., din infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din aceeaşi lege, art. 302 C. pen. cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 lit. b), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în o infracţiune art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, o infracţiune prevăzută de art. 302 C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune prevăzută de art. 9 lit. a) şi d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi inculpatul P.D.C., din infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din aceeaşi lege, art. 302 C. pen. cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 lit. b), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în o infracţiune art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, o infracţiune prevăzută de art. 302 C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune prevăzută de art. 9 lit. a), b) şi d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a pus în discuţie de instanţă schimbarea încadrării juridice în cazul tuturor inculpaţilor, din infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, formulată de reprezentanta D.I.I.C.O.T, din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din aceeaşi lege, în infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

La termenul din 18 mai 2012, s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor, cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, respectiv pentru inculpatul G.R.M. care a îndeplinit funcţia de administrator a SC P.K. SRL, din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în trei infracţiuni prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi, respectiv, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru inculpatul P.D.C. dintr-o infracţiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi d) raportat la alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în trei infracţiuni prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi, respectiv, art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru inculpatul S.C.N. dintr-o infracţiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi d) raportat la alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în trei infracţiuni prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizând întregul material probator administrat, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, în fapt şi în drept, instanţa a constatat următoarele:

În fapt, în anul 2007, la propunerea şi cu ajutorul material al inculpaţilor P.D.C. şi S.N.C., inculpatul G.R.M. a înfiinţat SC "P.K." - SRL cu sediul în Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, având ca obiect de activitate comerţul cu autovehicule.

În cadrul acestei societăţi, G.R.M. a îndeplinit funcţia de administrator, fiind asociat unic.

Potrivit procesului-verbal din data de 8 septembrie 2008, lucrătorii din cadrul S.C.C.O. Mehedinţi s-au sesizat din oficiu despre faptul că numiţii G.R.M., P.D.C. şi S.N.C. s-au constituit într-un grup infracţional organizat în vederea achiziţionării de autoturisme din Germania, prin SC "P.K." - SRL Drobeta-Turnu Severin, pe care le-au introdus în România cu acte false, iar apoi, le-au vândut unor persoane fizice la preţuri mai mari decât cele iniţiale, fără ca acestea să fie înregistrate în evidenţa contabilă".

La cererea Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Mehedinţi şi prin intermediul Compartimentului de schimb internaţional de informaţii, s-au solicitat şi primit de la autorităţile fiscale din Germania "informaţii şi documente referitoare la livrările intracomunitare efectuate de către societăţile din această ţară către SC P.K. SRL Drobeta-Turnu Severin, rezultând că, în perioada iunie 2007 - aprilie 2008, această societate a achiziţionat 24 autoturisme în valoare totală de 517.678 euro.

Totodată, în urma controlului de fond efectuat la SC P.K. SRL, de reprezentanţii D.G.F.P. Mehedinţi - Administraţia Finanţelor Publice Drobeta-Turnu Severin, conform procesului verbal din 27 ianuarie 2009, s-au constatat următoarele:

- pe anul 2007 şi primul trimestru din anul 2008, prin neînregistrarea în evidenţa contabilă a cheltuielilor cu achiziţia de autoturisme şi a veniturilor din vânzarea acestora, s-a stabilit un impozit pe profit în sumă de 65.217 RON;

- SC P.K. SRL nu a calculat, nu a evidenţiat, nu a declarat şi nu a plătit TVA în sumă de 414.160 RON.

În urma controlului efectuat, s-a concluzionat că prejudiciul total datorat statului român la 3 februarie 2009, inclusiv majorările de întârziere, este de 662.357 RON.

În cursul urmăririi penale, de la autorităţile statului german s-au primit documente încheiate între furnizorii germani şi SC P.K. SRL, cu ocazia achiziţionării a 24 autoturisme, care nu au fost evidenţiate în contabilitatea SC P.K. SRL.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpaţii erau contactaţi de diferite persoane interesate de achiziţionarea unui autoturism din Germania, pe care îl alegeau de pe internet, unde era specificat şi preţul, în care era inclus şi TVA-ul intracomunitar. La acest preţ de vânzare, se adaugă de unul din membrii grupului o sumă variabilă între 500 - 1000 euro, reprezentând cheltuieli de transport.

Potrivit înţelegerii, inculpaţii se deplasau, fie separat, fie împreună în Germania, având asupra lor: certificatul de înregistrare al SC P.K. SRL; certificatul constatator emis de O.R.C. prin care se atestă că această firmă are ca obiect de activitate - comerţul de autovehicule; copie carte de identitate a administratorului unic - învinuitul G.R.M.; certificat de înregistrare în scopuri de TVA emis de A.N.A.F.

După cumpărarea autoturismelor, erau întocmite acte false între societăţile furnizoare germane şi o persoană fizică - unul dintre inculpaţi sau chiar viitorul cumpărător, fiind menţionat preţul în care era inclus şi TVA-ul intracomunitar.

Astfel, inculpaţii achiziţionau autoturismele la un preţ fără TVA, conform legislaţiei în vigoare privind achiziţiile intracomunitare, iar apoi le vindeau în România, schimbând cumpărătorul din persoană juridică - SC P.K. SRL - într-o persoană fizică şi evidenţiind un preţ cu TVA, sumă ce era însuşită de către aceştia.

Din cercetările efectuate a rezultat că, prin intermediul SC P.K. SRL Drobeta-Turnu Severin, inculpaţii au achiziţionat din Germania un număr de 23 autoturisme, după cum urmează:

1. În luna iunie 2007, martorul M.I.L. a luat legătura cu inculpatul P.D.C. şi a convenit cu acesta să-i aducă din Germania un autoturism marca "B.", pe care îl văzuse postat pe internet, spre vânzare, la preţul de 23.500 euro.

La rândul său, inculpatul P.D.C. a luat legătura cu G.R.M. care, la data de 28 iunie 2007, s-a deplasat în Germania şi în numele SC P.K. SRL Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, a achiziţionat de la C.A. autoturismul marca "B.", seria X1, cu suma de 18.907 euro.

După ce a revenit în România, inculpatul G.R.M. a vândut autoturismul martorului M.I.L., cu suma de 70.000 RON (21.739 euro).

De menţionat că actele de vânzare-cumpărare au fost perfectate cu inculpatul P.D.C., deşi pe contractul de vânzare-cumpărare figura la rubrica "vânzător" - inculpatul G.R.M.

Sub aspect probator, se vor vedea actele necesare înmatriculării, actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorului M.I.L.

2. În luna iulie 2007, martorul S.C. s-a întâlnit cu inculpatul P.D.C. şi a convenit cu acesta să-i aducă din Germania un autoturism marca S.T. 1,6, cu seria şasiu X2, la preţul de 9.000 euro, din care 1000 euro reprezentau cheltuielile de transport.

La rândul său, inculpatul P.D.C. a luat legătura cu G.R.M. care s-a deplasat în Germania şi în numele SC P.K. SRL Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, a achiziţionat la data de 17 iulie 2007, de la A.L. autoturismul menţionat, cu un preţ de 6.990 euro, fără TVA.

După ce a revenit în România, inculpatul G.R.M. a vândut autoturismul martorului S.C., cu suma de 9.000 euro.

De menţionat că inculpatul i-a predat cumpărătorului actele necesare înmatriculării, inclusiv un act prin care se atesta nereal că autoturismul fusese achiziţionat de martorul S.C., la suma de 7990 euro.

Sub aspect probator, se vor vedea actele necesare înmatriculării, actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorului S.C.

3. La 24 iulie 2007, A.G. a vândut către P.K. SRL un autoturism marca B., cu seria şasiu X4, la suma de 21.000 euro, fără TVA.

Ulterior, a fost întocmit în fals un alt act de achiziţie, prin care se atesta că acest autoturism a fost cumpărat de inculpatul S.C.N. de la firma germană, cu suma de 25.000 euro.

După ce a observat pe site-ul A. acest autoturism, martorul G.S. i-a contactat şi întâlnit pe inculpaţii P.D.C. şi S.C.N.

Prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 14 septembrie 2007, martorul a cumpărat acest autoturism de la inculpatul S.C.N., cu suma de 30.000 euro.

Sub aspect probator, se vor vedea actele necesare înmatriculării, actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorului G.S.

4. La 22 august 2007, firma M.C.A. din Germania a vândut firmei SC P.K. SRL din Drobeta-Turnu Severin autoturismul marca B., cu seria şasiu X6, în valoare de 21.400 euro.

Ulterior, la data de 12 octombrie 2007, SC P.K. SRL din Drobeta-Turnu Severin, reprezentată de inculpatul G.R.M., a vândut acest autoturism martorei C.M.G. din Bucureşti, cu suma de 25.000 euro.

Sub aspect probator, se vor vedea actele necesare înmatriculării, actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorei C.M.G.

5. La 30 august 2007, în timp ce se afla în Germania, martorul C.C.Ş. s-a întâlnit cu inculpatul P.D.C. care a fost de acord să-i intermedieze achiziţionarea unui autoturism marca A., contra sumei de 500 euro.

Fără ca martorul să aibă cunoştinţă, inculpatul a achiziţionat, în numele SC P.K. SRL de la T.G.A., cu suma de 21.000 euro, un autoturism marca A., cu seria şasiu X7.

De menţionat că martorul C.C.Ş. a achitat pentru acest autoturism suma de 25.00 euro, fiind evident, contrar declaraţiei acestuia, că acest bun nu l-a cumpărat în calitate de persoană fizică, de la firma germană.

Sub aspect probator, se vor vedea actele necesare înmatriculării, actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorului C.C.Ş.

6. La 31 august 2007, SC P.K. SRL, reprezentată de inculpatul G.R.M., a achiziţionat de la A.P. un autoturism marca A., cu seria şasiu X8, în valoare de 15.025 euro.

Ulterior, acest autoturism a fost vândut de inculpatul P.D.C. martorului B.P.A., cu suma de 17.225 euro, cu toate că la Serviciul înmatriculări a fost depus un act fals încheiat între A.P. şi B.P.A., având ca obiect acelaşi autoturism.

Sub aspect probator, se vor vedea actele necesare înmatriculării, actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorului B.P.A.

Fiind audiat, martorul B.P.A. a declarat că a cumpărat maşina cu 17.000 euro în Drobeta-Turnu Severin de la P.D.C., care i-a făcut acte direct pe numele lui.

7. La 12 septembrie 2007, SC P.K. SRL, reprezentată de inculpatul G.R.M., a achiziţionat de la C.D.O.D.A. un autoturism marca B., cu seria şasiu X9, în valoare de 20.500 euro.

Ulterior, acest autoturism a fost vândut de inculpat, în calitate de persoană fizică, martorului M.M.Ş., cu suma de 23.000 euro, fiind întocmit contractul de vânzare-cumpărare din data de 23 septembrie 2007.

Totodată, la data de 5 martie 2008, martorul M.M.Ş. a vândut autoturismul numitului D.N.

Sub aspect probator, se vor vedea actele necesare înmatriculării, actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorului M.M.Ş. şi D.N.

8. La 19 septembrie 2007, SC P.K. SRL a cumpărat de la G.C. un autoturism marca B., cu seria şasiu X10, în valoare de 15900 euro, fără plata TVA-ului intracomunitar.

De menţionat că în actele primite în copie de la autorităţile germane se menţionează că valoarea autoturismului este de 20900 euro, din care 5000 reprezintă TVA.

Această achiziţie nu a fost înregistrată în contabilitatea firmei SC P.K. SRL, iar prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 19 octombrie 2007, acest autoturism a fost vândut, cu suma de 21500 euro, inculpatului S.C.N.

La 10 aprilie 2008, inculpatul S.C.N. vinde acelaşi autoturism lui T.C. cu suma de 22.000 euro.

Sub aspect probator, urmează a se vedea actele necesare înmatriculării, actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorului T.C.

9. La 28 septembrie 2007, SC P.K. SRL, reprezentată de inculpatul G.R.M., a achiziţionat de la A.S. GmBh un autoturism marca B., cu seria şasiu X11, în valoare de 24000 euro.

Ulterior, a fost întocmit în fals un alt act de achiziţie, prin care se atesta că acest autoturism a fost cumpărat de inculpatul G.R.M., ca persoană fizică, de la firma germană, cu suma de 30000 euro.

Prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 29 iulie 2008, inculpatul G.R.M. a vândut autoturismul martorului V.A.

Fiind audiat, V.A. declară că a cumpărat maşina din târgul V. de la G.R.M. cu suma de 30000 euro.

Sub aspect probator, se vor vedea actele necesare înmatriculării; actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorului.

10. La 28 septembrie 2007, P.K. SRL a achiziţionat de la A.V.A. un autoturism marca V.S., cu seria şasiu X12, în valoare de 8500 euro.

Ulterior, inculpatul P.D.C. întocmit în fals un alt act de achiziţie, prin care se atesta că acest autoturism a fost cumpărat de martorul Z.D., ca persoană fizică, de la firma germană, cu suma de 13900 euro, act înmânat cumpărătorului şi folosit pentru înmatriculare.

Sub aspect probator, se vor vedea actele necesare înmatriculării, actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorului D.Z.

Fiind audiat, D.Z. a declarat că luat legătura cu inculpatul care i-a adus maşina cu suma de 13900 euro, cu actele direct pe numele lui.

11. La 24 octombrie 2007, SC P.K. SRL a cumpărat de la G.J., cu suma de 12.200 euro un automobil O.V. cu seria şasiu X13. Pe firma P.K. nu apare nici aprovizionată, nici vândută şi nici deţinută în patrimoniu. Nu figurează înmatriculată în România.

13. La 30 octombrie 2007, SC P.K. SRL a cumpărat de la S.G.C., cu 54200 euro un autoturism marca B., cu seria şasiu X14.

Ulterior, la Serviciul înmatriculări a fost depus un act prin care se atestă că învinuitul G.R.M. a cumpărat acest autoturism, ca persoană fizică, cu suma de 64900 euro de la aceeaşi firmă germană la 31 octombrie 2007 şi un contract de vânzare-cumpărare încheiat între G.R.M. şi N.M. pentru acelaşi autoturism şi un preţ de 30000 euro, datat 15 noiembrie 2007.

În cauză, s-a constatat că martora N.M., prin intermediul fratelui său, Ş.V., a cumpărat acest autoturism de la inculpatul S.C.N., zis "N.".

Sub aspect probator, se vor vedea actele necesare înmatriculării, actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorei N.M.

13. La 31 octombrie 2007, împreună cu martorii B.P.A. şi D.S., inculpaţii P.D.C. şi G.R.M. s-au deplasat în Germania şi, în numele SC P.K. SRL, au cumpărat de la P.L., cu suma de 39900 euro un autoturism marca A., cu seria şasiu X15.

Imediat după aceasta, a fost întocmit în fals un alt act de achiziţie, prin care se atesta că acest autoturism a fost cumpărat la 31 octombrie 2007 de B.P.A., cu suma de 44900 euro, de la P.L.

Ulterior, maşina a fost vândută de B.P.A. cu 48.000 euro lui D.S.C.

Sub aspect probator, s-au avut în vedere actele necesare înmatriculării, actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorilor B.P.A. şi D.S.

Fiind audiat, martorul B.P.A. a declarat că a plecat cu D.S., P.D.C. şi G.R.M. în Germania să-şi cumpere D.S. maşina marca A. Cei trei s-au ocupat de acte, lui i-au spus că au luat maşina pe numele lui deoarece el urma să o conducă şi era bine să fie asigurarea pe numele lui.

Ajunşi la Drobeta-Turnu Severin, D.S. a venit la el cu actul de vânzare-cumpărare să-l semneze.

Fiind identificat şi audiat martorul D.S.C., acesta a declarat că a plecat din ţară cu P.D.C., B.A. şi G.R.M. Toţi patru s-au deplasat la sediul firmei, eu cu B. am rămas afară, iar cei doi, R. şi D. s-au ocupat de întocmirea actelor. Suma de 48000 euro a înmânat-o lui R. sau D.

14. La 14 noiembrie 2007, SC P.K. SRL a cumpărat de la A.C. un autoturism M.V. cu suma de 8200 euro.

Ulterior, a fost întocmit în fals un alt act de achiziţie, prin care se atesta că acest autoturism a fost cumpărat de G.R.M. la 14 noiembrie 2007 de la A.C. cu 12.200 euro.

În primăvara anului 2008, martorul P.C.C. l-a contactat pe inculpatul P.D.C. care i-a spus că, împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, are de vânzare autoturismul M.V.

Martorul P.C.C. a fost de acord să achiziţioneze autoturismul, cu 13.500 euro, s-a întâlnit cu P.D.C. şi S.C.N., dar contractul de vânzare-cumpărare l-a întocmit cu G.R.M. care figura ca şi proprietar, în actele încheiate cu firma germană.

Sub aspect probator, au avut în vedere actele necesare înmatriculării, actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorului P.C.C.

Fiind audiat, martorul P.C. a declarat că a luat maşina de la P.D.C. şi S.C.N. cu 13500 euro şi actele le-a făcut cu "R.".

15. La 3 decembrie 2007, împreună cu martorul P.C.C., inculpaţii P.D.C., S.C.N. şi G.R.M. s-au deplasat în Germania şi, în numele SC P.K. SRL, au cumpărat de la L.G.A. un autoturism marca V., seria şasiu X18 cu suma de 11500 euro.

Imediat după aceasta, P.D.C. a întocmit în fals un alt act de achiziţie, prin care se atesta că acest autoturism a fost cumpărat de martorul P.C.C. de la L.G.A., cu suma de 13500 euro.

Sub aspect probator, se vor vedea actele necesare înmatriculării, actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorului P.C.C.

Audiat, P.C. a declarat că, în decembrie 2007, a plecat în Germania cu S.C., zis "N.", P.D.C. şi G.R.M. "pentru a-mi cumpăra o maşină pe care mi-o arătaseră pe internet şi care costa 13500 euro. În Germania, la sediul firmei i-am dat lui D. suma de 13500 euro şi buletinul, iar acesta a venit după zece minute cu maşina şi actul de proprietate pe numele său."

16. La 26 noiembrie 2007, SC P.K. SRL, reprezentată de inculpatul G.R.M., a achiziţionat de la A.K.G. Germania, cu suma 17000 euro, un autoturism marca B., cu seria şasiu X17.

Ulterior, a întocmit în fals un alt act de achiziţie, prin care se atesta că acest autoturism a fost cumpărat de G.R.M. de la firma germană.

La data de 17 martie 2008, inculpatul a vândut autoturismul martorei V.D., cu 21.000 euro.

Fiind audiată, V.D. declară că a găsit maşina în târgul Vitan, la G.R.M. şi a cumpărat-o cu 21000 euro.

Sub aspect probator, s-au avut în vedere actele necesare înmatriculării, actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorei V.D.

17. În luna noiembrie 2007, martorul C.V.A. s-a întâlnit în târgul Vitan, din Bucureşti, cu inculpatul G.R.M. şi s-a înţeles cu acesta să-i aducă din Germania un autoturism marca B., cu suma de 20500 euro.

Ulterior, inculpatul G.R.M. s-a deplasat în Germania şi, în numele SC P.K. SRL a cumpărat la data de 5 decembrie 2007, de la B.A.E.K. un autoturism marca B., cu seria şasiu X19, cu suma de 16700 euro.

Totodată, a fost întocmit în fals un alt act de achiziţie, prin care se atesta că acest autoturism a fost cumpărat la 5 decembrie 2007 de C.V.A. de la B.A., cu suma de 19900 euro.

Cu ocazia predării autoturismului şi plata preţului, inculpatul i-a înmânat martorului şi actul fals de achiziţie, fiind necesar înmatriculării.

Sub aspect probator, s-au avut în vedere actele necesare înmatriculării, actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorilor C.V.A. şi C.M.G.

Fiind audiat, C.V.A. a declarat că l-a găsit pe G.R.M. în târgul Vitan, s-au înţeles să-şi caute singur maşina pe net şi acesta i-o aduce la preţul de pe internet plus încă 500 euro, lucru care s-a şi întâmplat şi i-a adus-o direct pe numele lui.

18. La 19 decembrie 2007 SC P.K. SRL a cumpărat de la A.M.D. un autoturism marca O.V.A. cu seria şasiu X20, cu suma de 9500 euro. În evidenţa contabilă a firmei P.K. nu apare nici aprovizionată, nici vândută şi nici deţinută în patrimoniu. Nu figurează înmatriculată în România.

19. La 20 decembrie 2007, SC P.K. SRL a cumpărat de la A.B. GmbH un autoturism marca M., cu suma de 31000 euro. Pe firma P.K. nu apare nici aprovizionată, nici vândută şi nici deţinută în patrimoniu. Nu figurează înmatriculată în România.

20. În anul 2007, firma P.K. SRL a făcut o achiziţie de la A.T.U. în valoare de 971 euro. Fiind suma sub 1500 euro, autorităţile germane nu au mai transmis alte documente şi detalii şi nici în contabilitatea P.K. nu figurează această achiziţie intracomunitară.

21. În baza unei înţelegeri cu martorul I.D.D., care dorea să cumpere o maşină pentru tatăl său, la data de 16 ianuarie 2008, în numele SC P.K. SRL, inculpatul G.R.M. a achiziţionat un autoturism marca A. de la M.J., Germania, cu suma de 16.900 euro.

Ulterior, a fost întocmit în fals un alt act de achiziţie, prin care se atesta că acest autoturism a fost cumpărat de martorul I.M., de la M.J., Germania, cu suma de 20.100 euro.

Cu ocazia predării autoturismului şi plata preţului, inculpatul i-a înmânat martorului şi actul fals de achiziţie, fiind necesar înmatriculării.

Sub aspect probator, s-au avut în vedere actele necesare înmatriculării, actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorilor I.M. şi I.D.D.

Audiat, I.M. a declarat că a luat maşina din târg de la o persoană pe care nu o cunoaşte şi cu care a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, nu a fost în Germania. Fiul acestuia, I.D., a declarat că a luat maşina din târg, de la unul R., i-a dat banii şi buletinul tatălui, a luat maşina şi, la 2 - 3 zile, acesta i-a adus actele direct din Germania, pe numele de I.M.

22. Autoturismul marca A. CDTI a fost cumpărat la 26 februarie 2008 de P.K. SRL de la A.A.F., cu 18.360 euro. Pe firma P.K. nu apare nici aprovizionată, nici vândută şi nici deţinută în patrimoniu. Nu figurează înmatriculată în România.

23. În baza unei înţelegeri cu martorul V.A., care dorea să cumpere o maşină, inculpatul G.R.M. s-a deplasat în Germania la data de 28 februarie 2008 şi, în numele SC P.K. SRL, a achiziţionat de la A.P. GMBH Germania, un autoturism marca M.C., cu seria şasiu X21, cu suma de 88.000 euro.

Cu această ocazie, inculpatul a fost însoţit în Germania de V.G., fratele cumpărătorului, întrucât acesta a achitat preţul în sumă de 105.000 euro.

De menţionat că la Serviciul înmatriculări acest autoturism figurează cumpărat de V.G. de la Y.C. cu suma de 99.000 euro.

Sub aspect probator, s-au avut în vedere actele necesare înmatriculării, actele transmise de autorităţile germane şi declaraţia martorului V.A.

În sarcina inculpaţilor nu poate fi reţinută achiziţia comunitară de la pct. 4, din actul de sesizare, în condiţiile în care autoturismul marca A., cu seria şasiu X5, a fost cumpărat de numitul B.P.A.

În cauză, s-a constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare din 1 octombrie 2008, inculpatul P.D.C. a achiziţionat autoturismul B. şi o remorcă, care au fost identificate în posesia acestuia, indisponibilizate şi lăsate în custodia sa, prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din 16 mai 2009.

În cauză s-a constatat că, prin actul de sesizare, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru săvârşirea unei singure infracţiuni de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1), lit. b) şi d) şi art. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;

d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;

e) executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;

f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;

g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală.

În alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.

Deşi toate infracţiunile au acelaşi obiect juridic generic, respectiv relaţiile sociale privitoare la stabilirea corectă şi exactă a stării de fapt fiscale, colectarea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, precum şi îndeplinirea obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor sau a altor persoane, art. 9 din lege incriminează şapte fapte distincte de evaziune fiscală, fiind evident că nu se poate reţine că ar fi vorba de modalităţi distincte ale unei singure infracţiuni.

Faţă de cele de mai sus şi în raport de starea de fapt expusă, s-a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.R.M., în o infracţiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea. nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., iar în cazul inculpaţilor P.D.C. şi S.C.N., în o infracţiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., o infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În cazul infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., s-a constatat că aceasta constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Acţiunile de ascundere se referă la provenienţa bunului (sursa, originea, geneza acestuia), situaţia bunului (cui aparţine în realitate, cine este proprietarul real) sau proprietarul bunului (persoana care l-a dobândit, care deţine dreptul de proprietate asupra acestuia).

Urmarea imediată a faptei este crearea unei stări de pericol cu privire la încasarea integrală a sumelor reprezentând obligaţii fiscale către stat, a sumelor reprezentând obligaţii fiscale către stat, deci pericolul de păgubire a patrimoniului public al statului. În consecinţă, această infracţiune este una formală (de pericol), iar nu materială, deoarece legea cere să existe doar scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către stat, iar nu, şi realizarea acestui scop.

S-a constatat că, fie împreună, fie separat, inculpaţii au achiziţionat autoturisme din Germania, în numele SC P.K. SRL, iar apoi, au ascuns documentele de provenienţă, după care au fost întocmite alte acte prin care se atesta, în fals, că au achiziţionat respectivele mijloace de transport în calitate de persoane fizice.

În drept, faptele inculpaţilor G.R.M., P.D.C. şi S.C.N. care, în perioada 2007 - 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au achiziţionat un număr de 23 autoturisme din Germania, în numele SC P.K. SRL, iar apoi, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, au ascuns documentele de provenienţă, fiind întocmite alte acte prin care se atesta, în fals, că au achiziţionat respectivele mijloace de transport în calitate de persoane fizice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 constă în omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Potrivit art. 10 alin. (1) raportat la art. 1 din Legea contabilităţii nr. 82 din 24 decembrie 1991, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii societăţilor comerciale revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective.

Astfel, s-a reţinut că subiectul activ al acestei infracţiuni este circumstanţiat, în sensul că acesta nu poate fi decât administratorul ori persoana fizică sau juridică ce are obligaţia legală sau contractuală de a organiza şi conduce contabilitatea.

Conform procesului-verbal din 27 ianuarie 2009, în urma controlului de fond efectuat la SC P.K. SRL, de reprezentanţii D.G.F.P. Mehedinţi - Administraţia Finanţelor Publice Drobeta-Turnu Severin, s-au constatat următoarele:

- SC P.K. SRL nu a calculat, nu a evidenţiat, nu a declarat şi nu a plătit TVA în sumă de 414.160 RON.

În cazul acestei infracţiuni, s-a constatat că inculpatul G.R.M., fiind administrator al SC P.K. SRL, are calitatea de autor, iar P.D.C. şi S.C.N. calitatea de complici, în condiţiile în care, în baza unei înţelegeri anterioare, l-au ajutat pe G.R.M. să înfiinţeze societatea, iar ulterior, fiecare dintre aceştia au achiziţionat autoturisme din Germania, pe care le-au vândut în România, cunoscând că nu vor fi declarate şi evidenţiate operaţiunile efectuate şi veniturile obţinute.

În drept, fapta inculpatului G.R.M. care, în perioada 2007 - 2008, în calitate de administrator al SC P.K. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu P.D.C. şi S.C.N., a achiziţionat un număr de 23 autoturisme din Germania, în numele acestei societăţii, iar apoi, le-au valorificat în România, fără a fi evidenţiate operaţiunile comerciale efectuate şi veniturilor realizate, în evidenţa contabilă a societăţii, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind în sumă de 662.357 RON, din care impozit pe profit în cuantum de 65.217 RON şi TVA în cuantum de 414.160 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În drept, faptele inculpaţilor P.D.C. şi S.C.N. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-au ajutat pe inculpatul G.R.M. să înfiinţeze SC P.K. SRL, iar ulterior, în perioada 2007 - 2008, împreună cu acest inculpat, au achiziţionat un număr de 23 autoturisme din Germania, în numele societăţii, iar apoi, le-au valorificat în România, fără a fi evidenţiate operaţiunile comerciale efectuate şi veniturilor realizate, în evidenţa contabilă a societăţii, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind în sumă de 662.357 RON, din care impozit pe profit în cuantum de 65.217 RON şi TVA în cuantum de 414.160 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În cazul infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., s-a constatat că aceasta constă în alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor.

S-a constatat că, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, după achiziţionarea autoturismelor din Germania, toţi inculpaţii ascundeau documentele de provenienţă intracomunitară, care reprezentau documente contabile ce trebuiau să fie înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii.

În drept, faptele inculpaţilor P.D.C., G.R.M. şi S.C.N. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2007 - 2008, au achiziţionat un număr de 23 autoturisme din Germania, în numele SC P.K. SRL, iar apoi, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, au ascuns documentele de provenienţă intracomunitară, care reprezentau documente contabile ce trebuiau să fie înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., instanţa a reţinut că din probatoriul administrat în cauză, rezultă că după ascunderea documentelor de provenienţă a achiziţiilor intracomunitare, care erau încredinţate inculpatului P.D.C., acesta întocmea alte acte prin care se atesta nereal că bunurile respective au fost achiziţionate de inculpaţi, în calitate de persoane fizice, iar apoi, aceste acte false au fost folosite pentru înmatricularea autoturismelor pe numele cumpărătorilor.

În acest sens, s-au avut în vedere declaraţiile inculpatului G.R.M. care a declarat că actele de provenienţă a autoturismelor erau falsificate de P.D.C., după ce acestuia îi erau încredinţate documentele reale de achiziţie intracomunitară.

În drept, fapta inculpatului P.D.C. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2007 - 2008, a întocmit actele de achiziţie prin care se atesta nereal că autoturismele au fost cumpărate de persoane fizice, din Germania şi nu de SC P.K. SRL, Drobeta-Turnu Severin, iar apoi, aceste acte au fost folosite pentru vânzarea şi înmatricularea autoturismelor respective, pe numele terţilor dobânditori, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În raport de cele de mai sus şi, întrucât nu există probe că aceste acte au fost falsificate de inculpaţii G.R.M. şi S.C.N., s-a dispus achitarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Potrivit art. 348 C. pen., instanţa penală se pronunţă chiar dacă nu există parte civilă printre altele cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.

În cauză, s-a constatat că nu se impune anularea înscrisurilor falsificate, întrucât prin aceasta ar fi afectat implicit şi dreptul de proprietate al terţilor dobânditori de bună-credinţă, care au achiziţionat autoturismele fără a avea cunoştinţă că au fost induşi în eroare de către inculpaţi, în ceea ce priveşte adevăratul vânzător şi preţul real de achiziţie.

Astfel, potrivit principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal, s-ar impune şi anularea actelor de vânzare-cumpărare şi înmatriculare a autoturismelor respective, iar acest lucru ar aduce atingere principiului bunei-credinţe şi cel al asigurării securităţii dinamice a circuitului civil.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 din Legea nr. 39/2003, instanţa a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În sensul Legii nr. 39 din 21 ianuarie 2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; totodată, se arată că nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau art. 323 C. pen.

Art. 323 C. pen. incriminează sub denumirea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167 C. pen. ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri.

Instanţa a reţinut că asocierea prevăzută de art. 7 se referă la un grup bine organizat, cu o structură bine definită, cu statute şi regulamente proprii, reguli de comportare şi ierarhizare de funcţii, care îşi propune să desfăşoare activităţi ilicite în vederea săvârşirii de infracţiuni grave, activitate ce se desfăşoară pe o perioadă mai îndelungată de timp, în mod coordonat. Cuprinde asigurarea de informaţii, mijloace de executare, transport, valorificare a resurselor; scopul este de obţinere de profituri maxime în cel mai scurt timp.

Astfel, din ansamblul probelor administrate în cauză nu a rezultat, cu certitudine, existenţa unui grup infracţional organizat în înţelesul dat acestei noţiuni de dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

Deşi este dovedit că inculpaţii se cunosc de mai mult timp, au înfiinţat de comun acord SC P.K. SRL Drobeta-Turnu Severin, în care inculpatul G.R.M. deţinea calitatea de administrator, iar ulterior, au achiziţionat intracomunitar mai multe autoturisme, pe care le-au vândut în România, prin întocmirea unor acte false, în condiţiile neevidenţierii operaţiunilor comerciale efectuate şi veniturilor realizate, în evidenţa contabilă a societăţii şi sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, aceste aspecte nu relevă însă, o activitate efectivă de coordonare, organizare sau control desfăşurată de un inculpat asupra activităţii infracţionale a celorlalţi, existenţa unei structuri organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, constituită de inculpaţi, în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit.

Cu toate acestea, s-a reţinut că, în condiţiile în care inculpaţii au înfiinţat societatea respectivă, având ca obiect comerţul cu autovehicule, iar ulterior, s-au deplasat, în general individual, în Germania, de unde au achiziţionat autoturisme pe care le-au vândut în România, în calitate de persoane fizice, sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale, aceştia s-au asociat în scopul comiterii infracţiunilor de evaziune fiscală, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen. şi urmând a fi schimbată încadrarea juridică în acest sens.

În cazul inculpatului P.D.C., instanţa a constatat că acesta se face vinovat şi de comiterea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în condiţiile în care, nu s-a făcut dovada obţinerii de către acesta a altor mijloace materiale, s-a ocupat cu vânzarea de autovehicule şi la scurt timp după încetarea activităţii infracţionale, a achiziţionat, prin contractul de vânzare-cumpărare din 1 octombrie 2008, autoturismul B. şi o remorcă care au fost identificate în posesia sa, indisponibilizate şi lăsate în custodia sa.

În drept, fapta inculpatului P.D.C. care din sumele obţinute prin comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, a achiziţionat autoturismul B. şi o remorcă, prin contractul de vânzare-cumpărare din 1 octombrie 2008, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

Fiind audiaţi în cauză, cu excepţia inculpatului G.R.M., ceilalţi doi inculpaţi au avut o atitudine procesuală nesinceră, nerecunoscând săvârşirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Reţinând, în urma schimbării încadrării juridice, vinovăţia inculpatului G.R.M., la comiterea infracţiunilor menţionate mai sus, modul şi împrejurările de săvârşire, gradul de pericol social concret pe care astfel de fapte îl prezintă pentru societate, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege, aspectele ce caracterizează strict persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră şi contribuţia acestuia la stabilirea adevărului şi împrejurărilor în care au fost comise faptele, dar şi concluziile referatului de evaluare, instanţa l-a condamnat, în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

Raportat la lipsa antecedentelor penale şi atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, instanţa a apreciat că nu se impune executarea pedepsei în regim de detenţie şi, în baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 4 ani, calculat în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la organele desemnate cu supravegherea sa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului său de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, căruia i se comunică datele de la lit. a) - e).

În baza art. 359 alin. (1), (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi emiterea unei comunicări scrise în acest sens.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

Reţinând, în urma schimbării încadrării juridice, vinovăţia inculpatului P.D.C., la comiterea infracţiunilor menţionate mai sus, modul şi împrejurările de săvârşire, gradul de pericol social concret pe care astfel de fapte îl prezintă pentru societate, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege, aspectele ce caracterizează strict persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală nesinceră, dar şi concluziile referatului de evaluare, instanţa l-a condamnat, în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 23 alin. (1), lit. e) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, iar inculpatul P.D.C., va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea autoturismului marca B., capacitate 1796, dobândit prin actul de vânzare-cumpărare din 5 februarie 2008 şi remorca cu capacitate 1289, dobândită prin actul de vânzare-cumpărare din 1 octombrie 2008, aparţinând inculpatului P.D.C.

În vederea executării măsurii confiscării, s-a menţinut măsura sechestrului asigurător, instituit asupra autoturismul marca B., capacitate 1796, dobândit prin actul de vânzare-cumpărare din 5 februarie 2008 şi remorca cu capacitate 1289, dobândită prin actul de vânzare-cumpărare din 1 octombrie 2008, ambele aparţinând inculpatului P.D.C., măsură dispusă prin Ordonanţa din data de 12 mai 2009.

Reţinând, în urma schimbării încadrării juridice, vinovăţia inculpatului S.C.N., la comiterea infracţiunilor menţionate mai sus, modul şi împrejurările de săvârşire, gradul de pericol social concret pe care astfel de fapte îl prezintă pentru societate, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege, aspectele ce caracterizează strict persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală nesinceră, dar şi concluziile referatului de evaluare, instanţa l-a condamnat, în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C.N., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a comunicat Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, o copie a dispozitivului prezentei sentinţe, la momentul rămânerii definitive.

În privinţa acţiunii civile formulată de partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, instanţa a constatat întemeiate pretenţiile formulate şi, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ., a obligat pe inculpaţii G.R.M., P.D.C. şi S.C.N., în solidar, să plătească părţii civile suma de 662.357 RON, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, prin săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

II. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi şi inculpaţii G.R.M., S.C.N. şi P.D.C.

În motivare, D.I.I.C.O.T. a arătat că s-a omis să se reţină dispoziţiile alin. (2) pentru infracţiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, respectiv art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, în condiţiile în care prejudiciul produs de inculpaţi este mai mare de 100.000 euro în echivalentul monedei naţionale.

Totodată, instanţa de fond nu a interzis dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară, pedepsele aplicate fiind mai mari de 2 ani, iar practica judiciară este în acest sens (Dosar nr. 62185/3/2010 şi 7618/110/2009).

A mai arătat că nelegal s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2009, în infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., diferenţa dintre cele două texte legale privind latura obiectivă şi subiectul activ.

Astfel, infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. poată fi comisă şi de o singură persoană, în timp ce în cazul infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2004, este necesară asocierea a trei sau mai multe persoane.

Infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, se poate realiza sub aspectul laturii obiective, prin una din următoarele acţiuni: asocierea în scopul săvârşirii unei sau a mai multor infracţiuni, iniţierea constituirii unei asocieri având acelaşi scop, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 se poate realiza prin una din următoarele acţiuni:

Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup.

Acţiunile prevăzute de textul de incriminare sunt alternative, astfel că săvârşirea oricăreia dintre acestea realizează conţinutul infracţiunii.

Prin acţiunea de iniţiere a unui grup infracţional organizat se înţelege efectuarea de acte menite să determine şi să pregătească constituirea grupului, intrând în această noţiune toate actele întreprinse în vederea constituirii grupului infracţional.

Din probele administrate rezultă că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi nu a fost rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare, spontane, ci s-a desfăşurat în timp, în mod repetat, grupul infracţional fiind organizat în scopul comiterii de infracţiuni economice (în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Decizia penală nr. 1255 din 27 februarie 2006).

A mai arătat că în mod nelegal, instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor G.R.M., S.C.N. şi P.D.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 302 C. pen., respectiv achitarea inculpaţilor G.R.M. şi S.C.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

În literatura de specialitate s-a statuat că dispoziţiile legale (art. 302 C. pen.), chiar oricât de amănunţite, nu pot cuprinde o enumerare completă a bunurilor destinate uzului sau consumului personal ori familial, determinarea lor concretă urmează să se facă de instanţa de judecată, în raport cu natura, cantitatea, valoarea şi măsura în care, prin importanţa lor, acestea depăşesc în mod sensibil nevoile personale sau familiale normale.

Din actele existente la dosarul cauzei, rezultă că, activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi, respectiv achiziţionarea de autoturisme a fost făcută exclusiv pentru desfăşurarea de activităţi de comerţ, fiind valorificate în mod constant toate autoturismele achiziţionate din Germania.

În acelaşi sens, s-a invocat şi Decizia penală nr. 290 din 30 octombrie 2001 pronunţată în Dosarul nr. 2596/2001 al Tribunalului Tulcea (decizie anexată), prin care într-o speţă similară, s-a constatat că activitatea inculpatului L.A. constând în introducerea în ţară în mai multe rânduri de autoturisme aduse din străinătate şi valorificarea acestora, chiar prin contracte de donaţie, constituie operaţiuni de import şi cum aceste operaţiuni s-au efectuat fără licenţă de import, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 302 C. pen.

A mai invocat faptul că nelegal, instanţa de fond a raportat reţinerea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., la dispoziţiile art. 76 lit. d) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în cazul inculpatului P.D.C. şi nu s-a scăzut pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege - 3 ani. În realitate, erau incidente dispoziţiile art. 76 lit. c) C. pen.

A mai arătat că hotărârea este nelegală în sensul că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în sarcina inculpaţilor P.D.C. şi S.C.N. se impune reţinerea complicităţii la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, respectiv a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi, la termenul din 9 aprilie 2012.

Potrivit art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiune "omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate".

În literatura de specialitate, s-a statuat că subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile pentru a răspunde penal, iar în situaţia în care fapta este săvârşită prin neevidenţierea în documente contabile, neoficiale a veniturilor sau prin neînregistrarea unor documente justificative pentru cheltuieli nereale, subiectul activ nu poate fi decât o persoană cu atribuţii financiar contabile, deci calificat.

Din actele existente la dosarul cauzei, rezultă că inculpaţii P.D.C. şi S.C. nu aveau aceste atribuţii financiar contabile şi pe cale de consecinţă, instanţa de fond trebuia să admită în totalitate cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi şi să dispună condamnarea acestor inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) şi d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În motivarea apelului, inculpatul G.R.M. a arătat că în mod nelegal s-a reţinut că este autor al unui concurs de infracţiuni de evaziune fiscală, fiind vorba de o singură infracţiune în formă continuată.

Textul de lege, deşi la o interpretare gramaticală ar sugera existenţa unor infracţiuni distincte - ceea ce implică, în cazul comiterii mai multor fapte care se încadrează în texte separate ale art. 9, un concurs de infracţiuni - de fapt, reglementează modalităţi faptice ale comiterii a infracţiunii de evaziune fiscală unice.

În al doilea rând, nu se poate reţine atât forma prevăzută de lit. a), cât şi forma prevăzută de lit. b) deoarece ascunderea se referă la nedeclararea veniturilor şi în cazul veniturilor pentru care există obligaţia declarării, nedeclararea lor reprezintă de fapt o ascundere, ceea ce înseamnă că în realitate nu se poate reţine decât forma prevăzută de art. 9 lit. b) şi d) din lege.

În acest sens, nu se poate reţine concursul de infracţiuni, ci o singură infracţiune de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi d) în cazul inculpatului G.R.M.

Cheltuielile judiciare stabilite prin hotărârea instanţei de fond de 120.000 RON, fiecare inculpat urmând a fi obligat la câte 40.000 RON sunt nelegale.

Este adevărat că în caz de condamnare, inculpatul suportă cheltuielile judiciare efectuate de stat, dar cuantumul acestora trebuie să fie rezonabil.

Chiar dacă prezenta cauză s-a derulat pe parcursul a 39 de termene de judecată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, amânările nu sunt imputabile inculpatului G.R.M., care, din contră, a fost prezent la marea majoritate a termenelor de judecată, ci unor aspecte procedurale care nu pot fi imputate inculpatului.

Pe de altă parte, este vădită disproporţie între cheltuielile stabilite în cursul urmăririi penale şi cele stabilite în cursul judecăţii, disproporţia fiind nejustificată.

În motivele de apel, inculpatul P.D.C. a arătat că hotărârea nu este motivată, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 356 C. proc. pen., cu privire la conţinutul expunerii, nefăcându-se o analiză a probelor nemotivându-se soluţiile adoptate, inclusiv schimbarea încadrării juridice, în condiţiile în care s-a reţinut în sarcina sa şi infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A mai arătat că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Astfel, în considerente, instanţa de fond se referă numai la infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., dar această infracţiune nu este identică cu cea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, legiuitorul înţelegând să le incrimineze prin norme distincte.

Pe de altă parte, el nu a avut nicio contribuţie la faptele inculpatului G.R.M., deşi s-a deplasat împreună cu el de circa 6 ori, a fost în scop personal, diferit de cel al coinculpatului menţionat.

În privinţa raporturilor cu inculpatul G.R.M., a arătat că el doar a tradus uneori unele cuvinte din germană sau a condus, la cererea lui, maşinile cumpărate de acesta. Totodată, i-a trimis unii clienţi care erau interesaţi de achiziţionarea de autoturisme, dar el nu a ştiut ce acte întocmeşte G. şi ce înregistrări a realizat în contabilitatea propriei sale societăţi comerciale.

A mai invocat greşita condamnare pentru infracţiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a), b), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

"Am fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare. Aşa cum am menţionat, nu am fost trimis în judecată pentru această acuzaţie, ci ea a intervenit prin schimbarea de încadrare juridică dispusă chiar prin dispozitivul sentinţei apelate. Din nicio probă administrată în cauză nu rezultă săvârşirea, de către mine, ca autor, a infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea descrisă de acest text de lege. Cu alte cuvinte, nu am ascuns un bun sau o sursă impozabilă sau taxabilă. Oricum, nu aveam nicio calitate în societatea SC P.K. SRL, administrată de coinculpatul G.R.M.".

De asemenea, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, în forma prevăzută de lit. b), în sensul omisiunii, în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. Simpla deplasare în străinătate cu inculpatul G.R.M., chiar în măsura în care ar fi apreciată ca un ajutor la cumpărarea autovehiculelor respective, nu poate fi considerată un act de complicitate la evaziune fiscală atâta timp cât nu l-a ajutat cu privire la modalitatea de înregistrare a operaţiunilor respective în contabilitate. Nu avea cunoştinţă şi nici nu îl interesa modul în care acesta ţinea contabilitatea propriei sale firme.

În fine, nu sunt întrunite elementele constitutive nici ale infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută de lit. d), în sensul că faptele de care este acuzat inculpatul, nu pot fi caracterizate ca acţiuni de alterare, distrugere sau ascundere de acte contabile.

A mai arătat că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunile prevăzute de art. 290 C. pen. şi art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2006, în condiţiile în care din probele administrate nu rezultă că ar fi falsificat vreun înscris sub semnătură privată în formele prevăzute de art. 288 C. pen.

Totodată, dobândirea autoturismului B. şi a remorcii, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani în modalitatea prevăzută de lit. c) a art. 23 din Legea nr. 656/2006, nici sub aspectul laturii obiective, nici al laturii subiective. În acest sens, nu s-a demonstrat în ce mod aceste bunuri ar proveni din infracţiuni şi nici cine le-a dobândit din infracţiuni. Totodată, nu s-a dovedit că el ar fi cunoscut acest lucru, în momentul în care le-a cumpărat.

Inculpatul S.C.N. a arătat în motivele de apel, că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. şi art. 6 parag. 3 lit. a) şi b) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin modul în care a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din Legea nr. 39/2003, într-o infracţiune prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

Astfel, instanţa de fond ar fi trebuit să schimbe încadrarea juridică prin încheiere separată, nu odată cu deliberarea, pentru a-i da posibilitatea să-şi formuleze apărările.

A mai arătat că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., nefiind îndeplinite condiţiile pentru această infracţiune, respectiv preexistenţa unei grupări sau cel puţin încercarea constituirii sale şi legătura subiectivă dintre participanţi, concretizată în forma unei înţelegeri ilicite.

În rechizitoriu s-a reţinut în sarcina sa că a vândut autoturisme doar lui T.C., G.S., Ş.V., ceilalţi 20 de cumpărători necunoscându-l pe el.

În cauză nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie, fiind aplicabilă regula "in dubio pro reo" (orice îndoială este în favoarea inculpatului).

A mai invocat faptul că greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Sentinţa nu are nicio motivare în acest sens, nu a indicat probe din care să rezulte care a fost activitatea sa pentru a-l ajuta pe autorul infracţiunii, dacă acesta a avut reprezentarea sau a cunoscut intenţiile autorului.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare în sensul aplicării dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Cu privire la latura civilă, a arătat că în mod greşit a fost obligat în solidar cu ceilalţi inculpaţi la plata prejudiciului, în condiţiile în care el a vândut doar trei autoturisme.

Cu ocazia judecării apelurilor, au fost ascultaţi inculpaţii şi s-a dispus efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească pentru fiecare autoturism în parte, sumele datorate cu titlu de obligaţii fiscale, precum şi accesoriile.

Prin Decizia penală nr. 410 din 20 decembrie 2013 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi şi inculpaţii G.R.M., S.C.N. şi P.D.C., împotriva Sentinţei penale nr. 105 din 23 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 3566/101/2010.

A desfiinţat sentinţa în parte, iar în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.R.M., din infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din aceeaşi lege, art. 302 C. pen. cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 lit. b), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în o infracţiune prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., o infracţiune prev. de art. 302 C. pen., o infracţiune prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., o infracţiune prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., o infracţiune prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

A schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.D.C., din infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din aceeaşi lege, art. 302 C. pen., cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 lit. b), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi art. 23 pct. 1, lit. c) din Legea nr. 656/2002, în o infracţiune prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., o infracţiune prev. de art. 302 C. pen., o infracţiune prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., o infracţiune prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., o infracţiune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., o infracţiune prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

A schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.C.N., din infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din aceeaşi lege, art. 302 C. pen., cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 lit. b), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în o infracţiune prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., o infracţiune prev. de art. 302 C. pen., o infracţiune prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., o infracţiune prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., o infracţiune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat inculpatul G.R.M., la o pedeapsa de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat inculpatul G.R.M., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat inculpatul G.R.M., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat inculpatul G.R.M., la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat inculpatul G.R.M. la o pedeapsă de 1 lună închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, iar inculpatul G.R.M., va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 5 ani, stabilit de instanţă, calculat în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la organele desemnate cu supravegherea sa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului său de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, căruia i se comunică datele de la lit. a) - e).

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi emiterea unei comunicări scrise în acest sens.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pen. a achitat inculpatul G.R.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 302 C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., a condamnat inculpatul P.D.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul P.D.C., la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul P.D.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul P.D.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul P.D.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, iar inculpatul P.D.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului P.D.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

La baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 5 ani, stabilit de instanţă, calculat în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la organele desemnate cu supravegherea sa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului său de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, căruia i se comunică datele de la lit. a) - e).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pen., a achitat inculpatul P.D.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pen., a achitat inculpatul P.D.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 302 alin. (1) C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul S.C.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul S.C.N., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul S.C.N., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul S.C.N., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul S.C.N., la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, iar inculpatul S.C.N. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului S.C.N. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 5 ani, stabilit de instanţă, calculat în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la organele desemnate cu supravegherea sa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului său de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, căruia i se comunică datele de la lit. a) - e).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pen. a achitat inculpatul S.C.N., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 302 alin. (1) C. pen.

A admis în parte acţiunea civilă A.N.A.F.

A obligat inculpaţii G.R.M., P.D.C. şi S.C.N., în solidar, să plătească părţii civile, suma de 395.333,25 RON, din care 999.00 RON reprezintă impozit pe profit; 829,17 RON reprezintă majorări calculate până la data 28 ianuarie 2009; 288.088,83 RON reprezintă TVA; 105.416,25 RON reprezintă majorări calculate până la data 28 ianuarie 2009.

A obligat inculpaţii G.R.M., P.D.C. şi S.C.N., în solidar, să plătească părţii civile accesoriile calculate potrivit C. proc. fisc., pentru sumele ce reprezintă impozit pe profit şi TVA, începând de la 28 ianuarie 2009 până la plata efectivă.

A menţinut măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor prin Ordonanţa nr. 57/D/P 2008 din 12 mai 2009 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi.

A obligat pe fiecare dintre inculpaţi la câte 2000 RON cheltuieli judiciare către stat efectuate la instanţa de fond şi la câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat efectuate la urmărirea penală.

A menţinut dispoziţiile sentinţei privind actele de vânzare-cumpărare şi aplicarea dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 241/2005.

Cheltuielile judiciare efectuate în apel rămân în sarcina statului, din care 300 RON reprezentând onorariul apărător oficiu pentru inculpatul S.C. se vor vira din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dolj.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a avut în vedere următoarele:

S-a apreciat că sunt nefondate criticile inculpaţilor S.C.N. şi P.D.C., privind modul în care instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor.

Astfel, legea nu prevede care este momentul în care, instanţa poate să schimbe încadrarea juridică, acest moment fiind apreciat de judecător.

Singura condiţie este cea prevăzută de art. 334 C. proc. pen., în sensul că instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual, amânarea judecării, pentru a-şi pregăti apărarea.

Or, în speţă, pe parcursul cercetării judecătoreşti s-au pus în discuţie, de mai multe ori, fie la cererea reprezentantului parchetului, fie la solicitarea apărătorilor inculpaţilor, fie din oficiu, noile încadrări juridice.

Astfel, la data de 5 aprilie 2012, reprezentantul parchetului a depus la dosar o cerere scrisă în care solicită schimbarea încadrării juridice.

La termenul din 9 aprilie 2012, instanţa, la cererea apărătorilor inculpaţilor, a amânat cauza pentru pregătirea apărării.

La termenul din 11 aprilie 2012, instanţa din oficiu, a pus în discuţie, o nouă încadrare juridică, iar apărătorul inculpatului S.C.N., la rândul său a solicitat schimbarea încadrării juridice a unei fapte.

La termenul din 18 mai 2012, instanţa a pus în discuţie, o nouă încadrare juridică.

Prin urmare, de fiecare dată când s-au pus în discuţie noile încadrări, fiecare dintre inculpaţi a avut posibilitatea să-şi pregătească apărarea, în condiţiile în care, de fiecare dată, s-a acordat termen în acest sens, respectiv ultima dată, s-a amânat pronunţarea.

Din întreg probatoriul administrat în cauză, Curtea a reţinut următoarea stare de fapt:

Inculpaţii se cunosc de mai mult timp, inculpatul G.R.M., ajutându-i pe inculpaţii S.C.N. şi P.D.C. să aducă autoturisme din Germania în România, conducând aceste autoturisme în timpul transportului.

În luna iunie 2007, inculpaţii S.C.N. şi P.D.C. i-au propus inculpatului G.R.M. să înfiinţeze pe numele său o societate comercială SC P.K. SRL Drobeta-Turnu Severin, prin care să comercializeze în România, autoturisme aduse din Germania.

Aşa cum a declarat inculpatul G.R.M., taxele aferente înfiinţării societăţii au fost achitate de inculpaţii S.C.N. şi P.D.C., care l-au însoţit la Oficiul Registrului Comerţului.

Cei trei inculpaţi s-au deplasat de mai multe ori în Germania, unde au achiziţionat autoturisme, actele fiind întocmite în limba germană, între societăţile vânzătoare şi SC P.K. SRL în calitate de cumpărător, în preţul plătit nefiind inclus TVA.

Ulterior, după ce autoturismele erau transportate în România, se falsificau, documentele de provenienţă în sensul că la cumpărător nu mai figura SC P.K. SRL, ci o persoană fizică - de cele mai multe ori inculpatul G.R.M., alteori inculpatul P.D.C. sau inculpatul S.C.N., după care erau vândute unor cumpărători de bună-credinţă, la preţuri mai mari decât cele de achiziţie.

În evidenţele SC P.K. SRL nu au fost înregistrate nici achiziţiile de autoturisme, nici vânzările acestora.

În această situaţie, nici SC P.K. SRL, nici inculpaţii în calitate de contribuabili nu au plătit obligaţiile fiscale - impozit şi TVA, deşi din vânzarea autoturismelor au deţinut venituri constând în diferenţa de preţ.

Prin urmare, inculpaţii au constituit această societate, cu intenţia de a achiziţiona autoturisme din Germania, la un preţ mai mic - fără TVA, iar ulterior să le vândă la un preţ mai mare, fără să înregistreze aceste operaţiuni în evidenţe contabile, pentru a nu plăti impozit şi TVA.

Deşi inculpatul G.R.M. figurează singur ca administrator al SC P.K. SRL Drobeta-Turnu Severin, în realitate, toţi inculpaţii au contribuit la desfăşurarea activităţii infracţionale.

Astfel, inculpaţii S.C.N. şi P.D.C. i-au propus lui G.R.M. să fie el cel care are calitatea de administrator, pentru a evita să se răsfrângă asupra lor, consecinţele falsificării documentelor autoturismelor şi neplăţii obligaţiilor fiscale.

Inculpaţii S.C.N. şi P.D.C. au plătit taxele aferente înregistrării societăţii, au stabilit modul în care urmau să achiziţioneze şi să vândă autoturismele.

În acest sens, inculpatul P.D.C. primea comenzi de la persoane din România, care doreau achiziţionarea unor autoturisme, după care, îl contacta pe inculpatul G.R.M., stabilind detaliile deplasării în Germania.

Cei trei inculpaţii se deplasau în Germania, fiecare având câte un rol: inculpatul G.R.M. figura ca reprezentant al SC P.K. SRL, semna actele de vânzare-cumpărare încheiate cu societăţile vânzătoare din Germania; inculpatul P.D.C. negocia preţul şi încheia actele cu societăţile germane vânzătoare, inculpatul S.N.C. cunoştea limba germană şi traducea conţinutul actelor întocmite în limba germană, iar în unele cazuri a condus şi autoturismele aduse în România. După ce autoturismele erau aduse pe teritoriul României, actele de provenienţă erau falsificate, în sensul că la rubrica "cumpărător" figurau persoane fizice - numele inculpaţilor, după care erau vândute cumpărătorilor din România, la preţuri mai mari, fără ca operaţiunile să fie înregistrate în vreo evidenţă, pentru a nu fi plătite obligaţiile fiscale.

Această stare de fapt a rezultat din declaraţiile inculpatului G.R.M., declaraţiile martorilor - persoanele de bună-credinţă care au cumpărat autoturismele de la inculpaţi, actele de vânzare-cumpărare falsificate în care la rubrica "cumpărător" erau trecute numele inculpaţilor, înscrisurile şi informaţiile înaintate de autorităţile fiscale din Germania, din care rezultă că, în realitate, autoturismele erau cumpărate de SC P.K. SRL Drobeta-Turnu Severin de la societăţile germane.

Apărările inculpaţilor P.D.C. şi S.N.C. au fost înlăturate atât de declaraţiile inculpatului G.R.M. care a arătat în detaliu, cum s-a desfăşurat activitatea infracţională, dar şi de celelalte probe arătate mai sus, din care rezultă contribuţia celor doi inculpaţi la atingerea scopului infracţional.

Chiar dacă inculpaţii S.C.N. şi P.D.C. au vândut doar o parte din autoturisme, faptul că i-au propus lui G.R.M. înfiinţarea unei societăţi pe numele său, au plătit taxele aferente înregistrării, s-au deplasat împreună în Germania când au achiziţionat autoturismele, au participat la încheierea documentelor cu societăţile germane, au condus autoturismele din Germania până în România, s-au folosit de înscrisuri falsificate pentru a vinde autoturismele unor persoane fizice de bună credinţă, şi-au însuşit banii reprezentând diferenţa dintre preţul de achiziţie şi preţul de vânzare, probează participarea celor doi inculpaţi la întreaga activitate infracţională.

În privinţa încadrării juridice a faptei celor trei inculpaţi de a constitui un grup în vederea săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, Curtea a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al laturii subiective, ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În speţă, nu sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, deoarece la data săvârşirii faptei, - ultimul autoturism a fost cumpărat de SC P.K. SRL din Germania, la data de 28 februarie 2008 -, infracţiunea de evaziune fiscală nu era reglementată ca fiind o infracţiune gravă, în înţelesul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003.

În privinţa infracţiunii de nerespectarea dispoziţiilor privind operaţiunile de import şi export, prevăzută la art. 2 lit. b) pct. 8 din Legea nr. 39/2003, Curtea a apreciat că nu a fost săvârşită de inculpaţi.

Astfel, infracţiunea de nerespectarea dispoziţiilor privind operaţiunile de import-export, este prevăzută de art. 302 C. pen. şi constă în "efectuarea, fără autorizaţie, a oricăror acte sau fapte care potrivit dispoziţiilor legale sunt considerate operaţiuni de import, export sau tranzit".

O interpretare oficială a acestui text de lege se regăseşte în cuprinsul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în M. Of. nr. 105/24.05.1993, în care se precizează că "după cum se poate observa, modul de reglementare a importului şi exportului a cunoscut o evoluţie spre liberalizare după decembrie 1989, dar cu toate acestea, art. 302 C. pen. nu păstrează actualitatea, în condiţiile în care mai există situaţii în care licenţele sunt obligatorii". Se exemplifică anexa nr. 1 la Ordinul ministrului comerţului şi turismului nr. 2/1993, emis în baza H.G. nr. 215/1992, care prevede că sunt supuse controlului pentru care se eliberează licenţa de export şi import mărfuri precum: arme şi muniţii autorizate de lege, produse explozibile şi toxice autorizate de lege, etc.

Instanţa constituţională concluzionează că art. 302 C. pen. constituie o dispoziţie cadru care se individualizează în mod diferit, într-un moment sau altul, în funcţie de legea specială care în acel moment reglementează operaţiunile de export şi import.

În speţă, importul de autoturisme, nu este supus unei licenţe obligatorii, în raport de dispoziţiile dreptului comunitar care reglementează libera circulaţie a mărfurilor în spaţiul U.E.

De altfel, din Germania, autoturismele au fost cumpărate de SC P.K. SRL, care avea ca obiect principal de activitate comerţul cu autovehicule.

Faptul că actele de vânzare-cumpărare încheiate cu societăţile germane au fost falsificate prin scrierea la rubrica "cumpărător" a unor persoane fizice, pentru a fi vândute ulterior în România şi pentru a se evita plata obligaţiilor fiscale, nu înseamnă că SC P.K. SRL sau inculpaţii nu aveau dreptul să cumpere autoturisme din Germania. În acest sens este şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Decizia penală nr. 1230/2011.

Prin urmare, în condiţiile în care, inculpaţii au constituit un grup, care însă nu a săvârşit infracţiuni grave în înţelesul art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003 în vigoare la data săvârşirii faptelor, ci a săvârşit alte infracţiuni, printre care şi cele de evaziune fiscală, realizează elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

În privinţa falsificării actelor de vânzare-cumpărare încheiate între societăţile germane şi SC P.K. SRL, prin scrierea la rubrica "cumpărător" numele unor persoane fizice, printre care şi cele ale inculpaţilor şi aplicarea unor semnături, nu există probe certe şi sigure din care să rezulte cine a falsificat acele înscrisuri, în cauză neefectuându-se o expertiză grafică.

În schimb, s-a apreciat că din probe a rezultat că inculpaţii au cunoscut faptul că înscrisurile au fost falsificate, în condiţiile în care cei trei inculpaţi s-au deplasat în Germania şi au fost prezenţi când s-au încheiat actele între societăţile germane şi SC P.K. SRL, prin inculpatul G.R.M.

În acest context, inculpaţii folosind înscrisurile falsificate, pentru a vinde autoturismele în România, unor persoane fizice de bună-credinţă, au săvârşit infracţiunea de uz de fals în forma continuată prevăzută de art. 291 C. pen., astfel încât va fi schimbată încadrarea juridică din art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art.291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care inculpaţii vor fi condamnaţi.

Faptele inculpaţilor de a ascunde operaţiunile de vânzare-cumpărare încheiate între societăţile germane şi SC P.K. SRL şi de a vinde autoturismele la preţuri mai mari, folosindu-se de acte de provenienţă falsificate, fără a înregistra aceste operaţiuni în vreo evidenţă pentru a nu plăti obligaţiile fiscale, producând bugetului de stat un prejudiciu mai mic de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în faza judecării apelului, realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând a fi schimbată încadrarea juridică a faptelor şi condamnaţi inculpaţii.

În privinţa subiectului activ al celor două infracţiuni, legea nu prevede o calitate specială a acestui subiect.

Astfel, subiect activ poate fi orice persoană responsabilă penal, deoarece fapta ce formează elementul material al infracţiunilor poate fi săvârşită atât în folos propriu, cât şi în folosul contribuabilului.

Or, în speţă, inculpaţii şi-au însuşit banii reprezentând diferenţa dintre preţul de achiziţie şi preţul de vânzare al autoturismelor, fără să plătească, nici ei, nici SC P.K. SRL, impozit şi TVA.

Fapta inculpatului G.R.M., care în calitate de administrator al SC P.K. SRL Drobeta-Turnu Severin, nu a evidenţiat în actele contabile ori în alte documente legale, operaţiunile de cumpărare a autoturismelor de la societăţile germane, şi ulterior vânzarea acestora, în România la preţuri mai mari, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, producând un prejudiciu mai mic de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., astfel încât s-a schimbat încadrarea juridică şi a fost condamnat inculpatul.

Subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi numai persoana care are în atribuţii obligaţia evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale, operaţiunile comerciale desfăşurate de societatea comercială.

În acest context, activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii S.C.N. şi P.D.C. constând în ajutorul dat inculpatului G.R.M., prin vânzarea, în baza unor înscrisuri falsificate, a autoturismelor cumpărate de SC P.K. SRL de la societăţile germane, având ca urmare neînregistrarea în evidenţele fiscale ale societăţii, a operaţiunilor comerciale şi, implicit, a veniturilor realizate, producând bugetului de stat un prejudiciu mai mic de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., astfel încât s-a schimbat încadrarea juridică, iar inculpaţii au fost condamnaţi.

S-a arătat de către curtea de apel că este nefondată susţinerea inculpatului G.R.M., potrivit căreia există doar o singură infracţiune de evaziune fiscală, în condiţiile în care art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, prevede în mod expres "constituie infracţiuni", astfel încât fiecare dintre literele alin. (1) al art. 9 din Legea nr. 241/2005, reprezintă infracţiuni separate.

Pe de altă parte, fiecare infracţiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) - g), are element material diferit de celelalte.

Privitor la infracţiunea de nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export prevăzută de art. 302 C. pen., având în vedere considerentele expuse în cazul infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, Curtea apreciază că nu sunt realizate elementele constitutive sub aspectul laturii obiective, al elementului material, astfel încât, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., vor fi achitaţi inculpaţii.

De asemenea, Curtea a apreciat că nu sunt realizate elementele constitutive sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

Astfel, această infracţiune constă în "dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni".

În speţă, în rechizitoriu, se arată că inculpatul P.D.C. a dobândit, a deţinut şi folosit autoturismul B. şi remorca, cumpărate prin contractul de vânzare-cumpărare din 1 octombrie 2008.

Or, din probe nu rezultă faptul că aceste bunuri provin din săvârşirea unor infracţiuni, în condiţiile în care, acest autoturism nu face parte din autoturismele cumpărate de SC P.K. SRL din Germania.

Totodată, ultimul autoturism a fost cumpărat de SC P.K. SRL de la o societate germană la 28 februarie 2008, iar inculpatul a cumpărat cele două bunuri la 1 octombrie 2008.

Prin urmare, inculpatul P.D.C. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor, Curtea a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol mediu al infracţiunilor, modalitatea de comitere, consecinţele produse, persoana fiecăruia dintre inculpaţi, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră a inculpatului G.R.M., reţinând în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

Deşi inculpaţii S.C.N. şi P.D.C. nu au antecedente penale, Curtea nu a considerat oportun a reţine în favoarea acestora circumstanţe atenuante, acest aspect fiind avut în vedere la stabilirea modalităţii de executare.

Astfel, Curtea a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins şi fără privarea de libertate a celor trei inculpaţi, ţinând cont de conduita bună avută înainte de săvârşirea infracţiunilor, urmând să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 86¹ C. pen.

Privitor la latura civilă, Curtea a avut în vedere raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil P.E.C., expert care a fost audiat de Curte, ocazie cu care a detaliat modul în care a stabilit suma reprezentând impozit pe profit şi TVA.

Prin urmare, Curtea a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. şi a obligat inculpaţii G.R.M., P.D.C. şi S.C.N., în solidar, să plătească părţii civile, suma de 395.333,25 RON, din care 999.00 RON reprezintă impozit pe profit; 829,17 RON reprezintă majorări calculate până la data 28 ianuarie 2009; 288.088,83 RON reprezintă TVA; 105.416,25 RON reprezintă majorări calculate până la data 28 ianuarie 2009.

Aşa cum rezultă din anexele raportului de expertiză, expertul a calculat majorările numai până la data de 28 ianuarie 2009, motiv pentru care inculpaţii vor fi obligaţi şi la accesoriile calculate potrivit C. proc. fisc., începând de la 28 ianuarie 2009 până la plata efectivă.

Pentru garantarea acoperirii prejudiciului la care au fost obligaţi inculpaţii, Curtea a menţinut măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor prin Ordonanţa nr. 57/D/P/2008 din 12 mai 2009 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi.

În privinţa cheltuielilor judiciare la care au fost obligaţi inculpaţii, Curtea le-a redus la câte 2.000 RON - efectuate la instanţa de fond şi la câte 500 RON efectuate la urmărirea penală.

La stabilirea acestui cuantum, Curtea a avut în vedere numărul foarte mare de termene acordate la fond, cheltuielile efectuate cu corespondenţa, actele de procedură.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 410 din 20 decembrie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au formulat recurs inculpaţii S.C.N. şi P.D.C.

În susţinerea recursului inculpatul P.D.C. a depus motivele de recurs la data de 15 mai 2014 şi a invocat dispoziţiile art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen. arătând că infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 a fost dezincriminată.

De asemenea, a invocat dispoziţiile art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. considerând că faptele reţinute în sarcina sa nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi d) din Legea nr. 241/2005.

Inculpatul S.C. nu a înţeles să depună motivele de recurs în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând decizia recurată, în raport de conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar, apreciază căile de atac declarate ca fiind fondate numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 20 decembrie 2013, ulterior intrării în vigoare la data de 15 februarie 2013 a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursurile declarate de inculpaţi au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 ianuarie 2014, situaţie în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă.

Pe cale de consecinţă, constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁰ C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Înalta Curte constată că inculpatul S.C.N. a formulat recurs la data de 27 decembrie 2013 fără însă a-l motiva.

Raportat la faptul că recursul formulat de inculpatul S.C.N. nu a fost motivat în termenul de 5 zile prevăzut în mod imperativ de dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanţa va lua în considerare numai cazurile de casare din oficiu, astfel cum prevede art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. anterior.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul P.D.C. instanţa va analiza incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 13 C. proc. pen. anterior.

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecinţă, analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12. C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prev. de art. 334 - 337;

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen., când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12. C. proc. pen. referitor la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi d) din Legea nr. 241/2005 reţinute în sarcina inculpaţilor se constată că aceste critici sunt nefondate, întrucât din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc conţinutul participaţiei inculpaţilor şi circumscrierea acestei conduite conţinutului constitutiv al infracţiunii.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;

d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;

(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.

În drept, în sarcina inculpaţilor s-a reţinut săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., unei infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, în materialul probator administrat s-a reţinut că inculpaţii P.D.C. şi S.C.N., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-au ajutat pe inculpatul G.R.M. să înfiinţeze SC P.K. SRL, iar ulterior, în perioada 2007 - 2008, împreună cu acest inculpat, au achiziţionat un număr de 23 autoturisme din Germania, în numele societăţii, iar apoi le-au valorificat în România, fără a fi evidenţiate operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate, în evidenţa contabilă a societăţii, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind în sumă de 662.357 RON, din care impozit pe profit 65.217 RON şi TVA 414.160 RON. În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2007 - 2008, au achiziţionat un număr de 23 autoturisme din Germania, în numele SC P.K. SRL, iar apoi, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, au ascuns documentele de provenienţă intracomunitară, care reprezentau documente contabile ce trebuiau să fie înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii, aceste fapte întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte probatoriul administrat constată că instanţele anterioare au evaluat coerent şi coroborat o serie largă de înscrisuri primite de la autorităţile germane şi de la cele române, certificatul de înregistrare al SC P.K. SRL, certificatul constatator emis de O.R.C. prin care se atestă că această firmă are ca obiect de activitate comerţul de autovehicule, certificat de înregistrare în scopuri de TVA emis de A.N.A.F, actele necesare înmatriculării tuturor vehiculelor, informaţiile şi documentele referitoare la livrările intracomunitare efectuate de către societăţile din Germania către SC P.K. SRL Drobeta-Turnu Severin transmise de autorităţile germane, extrăgând corect situaţia de fapt şi pe baza acesteia determinând riguros încadrarea juridică.

În ceea ce priveşte incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen., se constată că acest caz se aplică atunci când fapta pentru care inculpaţi au fost condamnaţi nu constituie infracţiune.

Înalta Curte reţine că faptele pentru care au fost condamnaţi inculpaţii erau incriminate la momentul pronunţării deciziei de către instanţa de prim control judiciar în dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003, astfel încât instanţa nu poate reţine incidenţa acestui caz de casare.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen. anterior, Înalta Curte constată că acest text de lege a fost abrogat prin Legea nr. 187/2012.

Textul de lege menţionat prevedea că iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.

În actuala reglementare C. pen. sancţionează doar constituirea unui grup infracţional organizat potrivit art. 367, construirea unui grup care nu îndeplineşte condiţiile art. 367 alin. (6) C. pen. nemaifiind prevăzută de lege ca infracţiune.

Întrucât în sfera de incidenţă a art. 8 din Legea nr. 39/2003 intra pluralitatea constituită în vederea săvârşirii altor infracţiuni decât cele prevăzute în art. 2 lit. b) din aceeaşi lege ori nu urmărea un scop material, textul nu incrimina o infracţiune distinctă de cea prevăzută în art. 323 C. pen. anterior sau art. 167 din acelaşi cod.

Astfel se reţine că în cazul grupului menţionat de art. 8 din Legea nr. 39/2003, care face trimitere la caracteristicile grupului infracţional organizat definit în art. 2 lit. a) din aceeaşi lege, este necesară colaborarea a trei sau mai multe persoane în timp ce pentru a fi în prezenţa unei asocieri este nevoie de colaborarea a cel puţin două persoane.

În acest punct de analiză se impune a se reaminti distincţia între pluralitatea constituită şi pluralitatea ocazională. Pluralitatea constituită constă în asocierea mai multor persoane în vederea săvârşirii unor infracţiuni fiind necesar să existe minim două persoane care să aibă un plan de a săvârşi anumite infracţiuni, iar gruparea să aibă structură ierarhică şi o conducere care asigură coordonarea grupului în ansamblu în timp ce pluralitatea ocazională constă în săvârşirea aceleiaşi fapt prevăzute de legea penală de mai multe persoane decât ar fi fost necesar faţă de natura acesteia, care acţionează cu voinţă comună.

Prin urmare, se constată că prin legea nouă a fost suprimată incriminarea iniţierii sau constituirii ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, iar aceasta nu are corespondent în legea nouă, drept pentru care având în vedere dispoziţiile art. 4 C. pen. instanţa îi va achita pe inculpaţii S.C.N. şi P.D.C. pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Mai mult instanţa are în vedere că în expunerea de motive a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în Titlul II, pct. 1, se menţionează abrogarea unor texte de incriminare din legislaţia specială, ca urmare a cuprinderii acestora în Partea specială a Noului C. pen., pentru evitarea paralelismelor de reglementare, între acestea fiind enumerate art. 7 - 10 din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, se mai are în vedere şi jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, care prin Deciziile nr. 449 din 5 februarie 2014, 608 din 19 februarie 2014, 1155 din 1 aprilie 2014 a constatat dezincriminate faptele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Totodată, instanţa aminteşte că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, se află Dosarul nr. 13/1/2014/HP/P cu termen la data de 2 iunie 2014, având ca obiect sesizarea formulată de către Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 790/62/2014 prin care, în baza art. 475 C. proc. pen., se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: "Dacă infracţiunile prevăzute de art. 323 C. pen. anterior şi art 8 din Legea nr. 39/2003 (în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 şi Legea nr. 255/2013) îşi găsesc corespondent în art. 367 alin. (1) C. pen. sau dimpotrivă sunt dezincriminate deoarece legiuitorul a înţeles să incrimineze în dispoziţiile art 367 alin. (l) numai infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 şi Legea nr. 255/2013)."

Faţă de aceste aspecte, instanţa constată că sunt incidente dispoziţiile art. 4 Noul C. pen. cu privire la aplicarea legii de dezincriminare, întrucât la data de 1 februarie 2014 fapta prevăzută la art. 8 din Legea nr. 39/2003 a fost abrogat şi dezincriminat, ca de altfel şi textul art. 323 C. pen. anterior, faptele scăpând noii incriminări (art. 367 C. pen.).

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 21 mai 2014. De la data pronunţării deciziei din apel, 4 decembrie 2013 şi până la data soluţionării recursului a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare noul C. pen., au intrat în vigoare Legea nr. 87/2012 cu referire la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost pronunţată Decizia nr. 2/2014 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (M. Of. nr. 319/3.04.2014) şi Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 de către Curtea Constituţională (M. Of. nr. 372/20.05.2014) şi, în plus, s-a evidenţiat o jurisprudenţă constantă şi cunoscută prin publicare cu privire la aplicarea instituţiilor autonome de drept penal, de la 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a noului C. pen.), până la 20 mai 2014 (data publicării Deciziei nr. 265 a Curţii Constituţionale a României), dar şi pentru perioada anterioară 1969 - 2014, în contextul evoluţiei legislaţiei în prezent abrogate.

Caracterul de izvor de drept penal este recunoscut deciziilor Curţii Constituţionale şi celor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în unificarea practicii judiciare, dar şi jurisprudenţei naţionale constante şi cunoscute, astfel încât ori de câte ori generează reguli de drept substanţial vor fi analizate în succesiunea legilor penale, pentru determinarea celei mai favorabile.

Jurisprudenţa anterioară, constantă, referitoare la mecanismul aplicării legii penale mai favorabile pe instituţii autonome, cunoscută de practicieni şi justiţiabili a generat, în ceea ce-i priveşte pe aceştia din urmă, anumite aşteptări pe tărâmul întinderii sancţiunii aplicabile, iar pentru practicieni un mecanism clar, cu rigoare matematică, de determinare a legii mai favorabile, la adăpost de arbitrariu sau subiectivism. În exercitarea rolului decizional instanţele recunosc forţa jurisprudenţei ca izvor de drept (Del Rio Prada contra Spaniei, pg. 93), urmărind tocmai disiparea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor de drept.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpaţi instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Examinarea încadrării juridice date faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din caracterizarea în drept a faptei cercetate. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Dată fiind abrogarea art. 291 C. pen. anterior şi incriminarea acestuia la art. 323 noul C. pen., instanţa de recurs a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche, şi faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea nouă (C. pen.). Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Art. 291 C. pen. anterior. Uz de fals

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă când înscrisul este sub semnătură privată.

Art. 323 C. pen. Uzul de fals

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, şi cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă când înscrisul este sub semnătură privată.

Se constată preluarea vechii reglementări în noul text în acelaşi limite şi condiţii. Înalta Curte va observa şi faptul că în raport de limitele de pedeapsă, legile penale succesive prevăd acelaşi tratament sancţionator, precum şi faptul că pedeapsa aplicată de instanţa de apel este orientată spre minimul special (6 luni închisoare).

Pedepse accesorii şi complementare

Potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, la stabilirea legii vechi ca lege mai favorabilă, vor fi avute în vedere dispoziţiile potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Art. 65 C. pen.

Conţinutul şi modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi

(1) Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

(2) În cazul detenţiunii pe viaţă, pedeapsa accesorie constă în interzicerea de către instanţă a exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) - o) sau a unora dintre acestea.

(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

(4) În cazul detenţiunii pe viaţă, pedeapsa accesorie având conţinutul prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. c) se pune în executare la data liberării condiţionate sau după ce pedeapsa a fost considerată ca executată.

Art. 66 C. pen.

Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi

(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:

a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;

d) dreptul de a alege;

e) drepturile părinteşti;

f) dreptul de a fi tutore sau curator;

g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;

h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme;

i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă;

j) dreptul de a părăsi teritoriul României;

k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;

l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă;

m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;

n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori de a se apropia de acestea;

o) dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată.

(2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, instanţa dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b).

(3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b) se dispune cumulativ.

(4) Pedeapsa prevăzută în alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a crede că viaţa persoanei expulzate este pusă în pericol ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi expulzată.

(5) Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevăzute în alin. (1) lit. n) şi lit. o), instanţa individualizează în concret conţinutul acestei pedepse, ţinând seama de împrejurările cauzei.

Art. 64 C. pen. anterior - Pedepsele complementare

Interzicerea unor drepturi

(1) Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:

a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;

c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii;

d) drepturile părinteşti;

e) dreptul de a fi tutore sau curator.

(2) Interzicerea drepturilor prevăzute la lit. b) nu se poate pronunţa decât pe lângă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a), afară de cazul când legea dispune altfel.

Art. 65 - Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi

(1) Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

(2) Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.

(3) Condiţia arătată în alin. (1) cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie.

Văzând sfera actuală şi conţinutul pedepselor accesorii şi complementare se va reţine incidenţa reglementării anterioare ca lege mai favorabilă.

Problematica legii penale mai favorabile faţă de infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de 9 alin. (1) lit. a), b), d) din Legea nr. 241/2005 nu este incidentă datorită menţinerii nemodificate a normei de incriminare.

În ceea ce priveşte contopirea pedepselor, Înalta Curte are în vedere că în conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi, atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 sunt aplicabile numai în situaţia în care cel puţin una dintre infracţiunile concurente a fost comisă după intrarea în vigoare a noului C. pen., când tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni va fi obligatoriu, cel prevăzut de noul C. pen. - art. 39 - 40, mai sever, deoarece sub imperiul acestuia s-a desăvârşit, finalizat pluralitatea infracţională.

per a contrario, în situaţia în care niciuna dintre infracţiunile concurente pentru care s-au aplicat pedepse individuale prin hotărâri definitive nu a fost comisă după intrarea în vigoare a noului C. pen., tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni va fi cel prevăzut de C. pen. anterior, lege penală mai favorabilă inculpatului.

În ceea ce priveşte măsura suspendării pedepsei sub supraveghere, art 16 alin. (2) Legea nr. 187/2012 prevede că pentru stabilirea legii mai favorabile este determinantă sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării, faţă de durata termenului de încercare. Cum sfera obligaţiilor şi efectul ajungerii la termen sunt mai favorabile potrivit legii vechi, Înalta Curte va reţine modalitatea de executare stabilită de instanţa anterioară.

În ceea ce priveşte durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei stabilit faţă de inculpaţii S.C.N. şi P.D.C., instanţa constată că, urmare a reducerii cuantumului pedepsei rezultante de la 3 ani la 2 ani închisoare, se va reduce corespunzător şi termenul de încercare de la 8 la 7 ani.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii S.C.N. şi P.D.C. împotriva Deciziei penale nr. 410 din 20 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa în parte atât decizia recurată, cât şi Sentinţa penală nr. 105 din 23 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile şi va rejudeca, în aceste limite, în sensul menţionat anterior.

Văzând şi dispoziţiile art 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat S.C.N., în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului de Justiţie.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.D.C., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate, de inculpaţii S.C.N. şi P.D.C. împotriva Deciziei penale nr. 410 din 20 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte atât decizia recurată cât şi Sentinţa penală nr. 105 din 23 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile şi rejudecând, în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.D.C., în pedepse componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior;

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., dispune achitarea inculpatului P.D.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior, ca urmare a dezincriminării.

Menţine pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen. anterior.

Menţine pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 77 lit. a) C. pen.

Menţine pedeapsa de 2 ani şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 77 lit. a) C. pen.

Menţine pedeapsa de 2 ani şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior dispune contopirea pedepselor cu închisoarea stabilite, urmând ca inculpatul P.D.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani.

Reduce termenul de încercare stabilit în baza art. 86¹ C. pen. anterior, de la 8 ani la 7 ani, menţinând intervalul stabilit de instanţă de 5 ani.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S.C.N., în pedepse componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior;

- 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. dispune achitarea inculpatului S.C.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior, ca urmare a dezincriminării.

Menţine pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 77 lit. a) C. pen.

Menţine pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 77 lit. a) C. pen.

Menţine pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior dispune contopirea pedepselor cu închisoare aplicate urmând ca inculpatul S.C.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior. Reduce termenul de încercare stabilit în baza art. 86¹ C. pen. anterior, de la 8 ani la 7 ani, menţinând intervalul stabilit de instanţă de 5 ani.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat S.C.N., în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului de Justiţie.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.D.C., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1667/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de...		ICCJ. Decizia nr. 1752/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat... →

ICCJ. Decizia nr. 1730/2014. SECŢIA PENALĂ

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1730/2014. SECŢIA PENALĂ