ICCJ. Decizia nr. 1752/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1752/2014
Dosar nr. 7465/118/2013
Şedinţa publică din 23 mai 2014
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 359 din 4 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în baza art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.M. la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 6 luni.
A făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la pedeapsa complementară.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza a doua C. pen.:
A condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa amenzii penale de 600 RON.
În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. d) C. pen. a dispus ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa închisorii de 4 ani şi 6 luni la care se adaugă pedeapsa amenzii de 600 RON.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 15 iulie 2013 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului D.M.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpatul D.M. la eliberarea din penitenciar, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea coasei folosite de inculpatul D.M. la săvârşirea infracţiunilor, ridicată cu ocazia cercetării locului faptei şi depusă la Serviciul Criminalistic al I.P.J. Constanţa, potrivit procesului-verbal întocmit la data de 14 iulie 2013.
În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus avansarea sumei de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, din fondurile M.J. către Baroul Constanţa, în favoarea av. B.C.T. - 300 RON.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul D.M. la plata sumei de 1600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 1091/P/2013 emis la data de 6 august 2013 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus:
- trimiterea în judecată a inculpatului D.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;
- neînceperea urmăririi penale faţă de C.P. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.;
- disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia în vederea efectuării de cercetări faţă de autori necunoscuţi pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Actul de trimitere în judecată a inculpatului s-a fundamentat pe următoarele mijloace de probă:
- procesul-verbal de cercetare la faţa locului;
- fotografii judiciare;
- foaia de observaţie clinică generală emisă de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa;
- procesele-verbale de consemnare a concluziilor provizorii medico-legale;
- rapoartele de constatare medico-legală;
- declaraţiile părţi civile S.I.M. şi B.V.;
- declaraţii martori C.P., G.I., R.I., T.V., G.F., I.E.;
- declaraţiile inculpatului D.M.
Inculpatul s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., instanţa admiţând cererea sa de judecare în baza procedurii simplificate prin încheierea de şedinţă din data de 1 octombrie 2013.
Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 14 iulie 2013, în jurul orelor 17, organele de poliţie din cadrul Postului de Politie Amzacea au fost sesizate cu privire la faptul că în satul General Scărişoreanu, pe str. D. s-a produs o altercaţie.
Deplasându-se la faţa locului, lucrătorii de poliţie au găsit în faţa imobilului cu nr. X1, căzută la sol, o persoană de sex feminin identificată ulterior ca fiind partea vătămată S.I.M., aceasta prezentând o plagă înţepată în partea stângă spate a toracelui.
În acelaşi loc a fost găsită şi partea vătămată B.V., aceasta prezentând policele mâinii stângi amputat, fiind secţionat în mare parte inclusiv osul, fiind menţinut doar de piele.
La data de 14 iulie 2013, partea vătămată S.I.M. a venit în vizită la socrul său B.V., prilej cu care, însoţită de unul dintre copiii săi minori, s-a deplasat la locuinţa familiei D. pentru a discuta cu soţia inculpatului în legătură cu un conflict pe care aceasta din urmă îl avusese cu cuscra sa, aceasta fiind vecină cu partea vătămată.
La locuinţa familiei D. a luat naştere un conflict între soţii D. şi partea vătămată S.I.M., iar când partea vătămată a ieşit din casa acestora, soţii D. şi G.F. - cumnatul inculpatului - au urmărit-o aplicându-i mai multe lovituri cu palmele.
Întrucât partea vătămată B.V. a auzit ţipete de la locuinţa familiei D. şi totodată că fiul părţii vătămate striga că mama sa este bătută, a ieşit şi el din curte fără a avea vreun obiect contondent în mână şi s-a deplasat către locuinţa lui D.M.
Când partea vătămată B.V. a ajuns în apropierea curţii inculpatului, acesta a ridicat coasa cu care se înarmase (soţia acestuia fiind înarmată la rândul ei cu un băţ, iar G.F. - cumnatul inculpatului - cu o furcă) şi a încercat să o lovească, B.V. s-a ferit, iar coasa a lovit-o pe S.I.M. în partea stângă a spatelui.
În acel moment B.V. a apucat coasa cu mâna stângă, iar D.M. a tras de aceasta, tăind degetul mare de la mâna stângă a părţii vătămate.
Din declaraţiile martorului C.P. a rezultat că, la data de 14 iulie 2013, a venit în vizită la cuscra sa, O., ulterior sosind la aceeaşi locuinţă şi o persoană de sex feminin al cărei nume nu îl cunoaşte, identificată ulterior ca fiind partea vătămată S.I.M.
După ce a purtat o discuţie cu persoanele prezente, partea vătămată a mers la locuinţa lui D.M. pentru a-i spune ceva soţiei acestuia, T.
C.P. a precizat că partea vătămată nu avea nimic în mâini când a plecat spre locuinţa lui D.M.
Martorul a mai declarat că, la un moment dat, a auzit venind din stradă un ţipăt de femeie şi o altă voce aparţinând unei femei care adresa cuvinte injurioase.
La scurt timp, B.V. a ieşit şi el din curte fără a avea vreun obiect contondent în mână şi s-a deplasat către locuinţa lui D.M.
Martorul a ieşit la rândul său din curte pentru a vedea ce se întâmplă şi a observat cum D.M. împreună cu soţia sa T. şi o persoană identificată ulterior ca fiind G.F., fratele soţiei lui D.M. se aflau la o distanţă de aproximativ 7 - 8 m de poarta care asigură accesul în curtea locuinţei lui D.M.
Martorul a menţionat că D.M. avea în mână o coasă, soţia sa un băţ cu lungimea de aproximativ 1 m, în timp ce G.F. avea în mână o furcă.
În acelaşi loc în care se aflau membrii familiei D. se afla şi partea vătămată S.I.M., aceasta certându-se cu D.M. şi persoanele care îl însoţeau.
Când B.V. a ajuns şi el în acel loc, D.M. a ridicat coasa şi a încercat să-l lovească, B.V. s-a ferit, iar coasa a lovit-o pe S.I.M. în partea stângă a spatelui.
În acel moment B.V. a apucat coasa cu mâna stângă, iar D.M. a tras de aceasta, tăind degetul mare de la mâna stângă a părţii vătămate.
Martorul a mai declarat că după ce D.M. a lovit-o cu coasa pe S.I.M., G.F. a încercat să-l lovească cu furca, însă C.P. s-a ferit şi a apucat cu ambele mâini coada furcii şi a smuls-o din mână agresorului.
Ulterior, D.M. a încercat din nou să-l lovească pe B.V. însă acesta din urmă a reuşit să prindă coada coasei şi să o smulgă din mâna agresorului.
C.P. a declarat că, în timpul cât partea vătămată B.V. trăgea de coasă pentru a o lua din mâna agresorului, martorul în cauză l-a lovit pe D.M. cu coada furcii în zona capului, întrucât îi era teamă să nu fie şi el lovit.
A mai arătat martorul că după ce D.M. şi G.F. au fost deposedaţi de obiectele vulnerante care se aflau asupra lor, a observat cum soţia lui D.M., T., încerca să îi lovească cu băţul pe care îl avea în mână.
La scurt timp, O., identificată ulterior ca fiind T.V., împreună cu concubina martorului, G.I. şi C.P. l-au luat pe B.V. de la locul unde se desfăşurau incidentele, după care s-au îndreptat către locuinţa acestuia din urmă.
În timp ce se deplasau către locuinţa anterior menţionată, martorul a observat-o pe partea vătămată S.I.M. prăbuşită în mijlocul străzii, aproape de poarta de acces în curtea locuinţei lui B.V.
Când martorul s-a apropiat de aceasta, a observat că este plină de sânge şi, încercând să comunice cu partea vătămată, a constatat că aceasta este incoerentă în vorbire.
C.P. a menţionat că, după ce au ajuns în faţa porţii care asigură accesul în locuinţa lui B.V., T.V. a luat coasa şi furca şi le-a dus în interiorul curţii.
Martora R.I., fiind audiată, a declarat că, la data de 14 iulie 2013, se afla în curtea locuinţei sale care se află vis-a-vis de locuinţa inculpatului D.M.
La un moment dat a auzit venind dinspre locuinţa lui D.M. mai multe ţipete de copil, despre care ulterior a aflat că este nepotul lui B.V., acesta strigând "mami, mami".
Martora a menţionat că a observat copilul ieşind din curtea locuinţei lui D.M. de aproximativ 2 - 3 ori şi de fiecare dată acesta plângea şi striga la mama sa.
Ulterior, martora a văzut cum din curtea inculpatului a ieşit S.I.M. şi aproape imediat inculpatul D.M. împreună cu soţia sa, T. şi o altă persoană despre care a aflat că este fratele soţiei inculpatului.
Cei trei au urmărit-o pe partea vătămată S.I.M., iar în momentul în care au ajuns-o, au trântit-o la pământ, lovind-o cu palmele.
Între timp, martora a observat că spre locul unde se afla partea vătămată S.I.M. se deplasau B.V., fiul său, T.V., zisă "O.", G.I. şi soţul acesteia, N., identificat ca fiind martorul C.P.
Când au ajuns în acel loc, B.V., fiul său şi martorul C.P. au început să se îmbrâncească cu membrii familiei D., ulterior D.M. întorcându-se din curtea locuinţei sale cu o coasă.
Potrivit declaraţiei martorei, inculpatul a încercat de mai multe ori să-i lovească cu coasa pe membrii familiei B., ulterior inculpatul lovind-o pe partea vătămată S.I.M., întrucât aceasta se afla mai aproape.
Datorită faptului că partea vătămată s-a întors pentru a se feri, coasa a lovit-o în partea stângă a spatelui.
În continuarea declaraţiei, R.I. a relatat aceleaşi aspecte ca şi martorul C.P.
Martorele G.I. şi T.V., fiind audiate, au relatat aceeaşi desfăşurare a evenimentelor ca şi martorii C.P. şi R.I.
Martora I.E., fiind audiată, a declarat că la data de 14 iulie 2013 se afla la locuinţa sa, iar la un moment dat a auzit dinspre casa inculpatului D.M. mai multe ameninţări şi cuvinte injurioase.
Mergând să vadă ce se întâmplă, martora a observat că în stradă se aflau D.M., acesta având coasa ridicată deasupra capului, soţia acestuia, D.T., fratele acesteia, B.V. şi soţia acestuia, martorul C.P. împreună cu concubina acestuia, martora G.I.
Martora a declarat că nu a observat pe cine a lovit inculpatul D.M. cu coasa, dar a văzut când a încercat să o lovească pe partea vătămată B.V., însă acesta din urmă a prins coada coasei cu mâna dreaptă şi i-a smuls-o din mână.
În acelaşi timp, I.E. a observat cum B.V. a lăsat jos mâna stângă cu un gest brusc, martora văzând că de la aceeaşi mână a părţii vătămate curge sânge.
I.E. a menţionat că după ce i-a fost luată coasa, inculpatul D.M. a fugit în curtea locuinţei sale.
Martora a mai declarat că membrii familiei B. şi persoanele care îi însoţeau s-au deplasat către locuinţa lor, la faţa locului rămânând soţia inculpatului, D.T. şi fratele acesteia.
Martorul G.F. a declarat cu ocazia audierii sale că, la data de 14 iulie 2013, se afla la domiciliul soţilor D. împreună cu sora sa, T., şi soţul acesteia, inculpatul D.M.
La un moment dat la domiciliul acestora a venit o persoană de sex feminin despre care a aflat că se numeşte M., aceasta fiind însoţită de fiul său în vârstă de 3 - 4 ani.
În timp ce M. discuta cu sora sa, inculpatul i-a cerut acesteia să plece şi, întrucât partea vătămată a refuzat, soţii D. au început să o agreseze, fiul părţii vătămate fugind din curte strigând "mami, mami", iar soţii D. au lovit-o pe aceasta până când a ieşit din curte.
Datorită faptului că au observat că dinspre locuinţa familiei B. se îndreaptă un grup format din trei bărbaţi şi trei femei, soţii D. au intrat în curte de unde inculpatul D.M. a luat o coasă, sora sa T. un băţ, iar martorul a luat o furcă şi toţi trei au ieşit din nou în stradă.
Când membrii familiei B. au ajuns în dreptul locuinţei inculpatului, acesta a început să dea cu coasa, iniţial neavând intenţia de a lovi.
A mai declarat martorul că la un moment dat şi el a încercat să lovească una dintre persoane cu furca, însă nu a reuşit, obiectul vulnerant fiindu-i smuls din mână de persoana respectivă.
G.F. a menţionat că după ce i-a fost luată furca s-a retras în curtea locuinţei familiei D. şi nu a observat când inculpatul a lovit-o pe partea vătămată S.I.M. cu coasa.
A mai declarat martorul că la scurt timp în curtea locuinţei au venit şi membrii familiei D., aceştia nemaiavând asupra lor coasa şi băţul cu care ieşiseră în stradă.
Părţile vătămate S.I.M. şi B.V., fiind audiate, au relatat aceeaşi desfăşurare a evenimentelor ca şi martorii audiaţi în prezenta cauză. În plus, acestea au precizat că niciuna dintre persoanele care îi însoţeau nu aveau obiecte vulnerante în mâini.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul D.M. a prezentat a versiune diferită a desfăşurării evenimentelor, susţinând că, după ce partea vătămată S.I.M. a părăsit curtea locuinţei sale s-a întors la scurt timp, fiind însoţită de 6 sau 7 persoane, toţi având în mâini bâte şi furci.
Inculpatul a mai declarat că a ieşit din curtea sa împreună cu soţia T. şi fratele acesteia, martorul G.F., inculpatul luând în mână o coasă, celelalte două persoane fiind neînarmate.
În momentul în care a ieşit din curte, persoanele care se aflau pe stradă s-au repezit asupra sa în dorinţa de a-l lovi, motiv pentru care inculpatul la rândul său a lovit cu coasa către ei, înjunghiind-o pe S.I.M. în zona spatelui.
Inculpatul a mai declarat că după ce a tras coasa, partea vătămată B.V. a prins lama acesteia.
D.M. a menţionat că nu a tras coasa către el în momentul în care B.V. a apucat lama acesteia şi nu a observat când s-a tăiat la deget.
Susţinerile inculpatului nu concordă cu cele ale persoanelor din grupul părţii vătămate, şi nici cu cele ale martorului G.F., în ce priveşte vinovăţia asupra iniţierii conflictului, prezenţa persoanelor din grupul părţii vătămate, de la început lângă locuinţa inculpatului şi nici înarmarea acestora cu obiecte tăioase/contondente.
În consecinţă, declaraţiile inculpatului sunt înlăturate de către instanţă, fiind infirmate prin mijloacele de probă mai sus analizate, concluzie care a fost confirmată chiar de către inculpat în faza de judecată, tocmai prin manifestarea sa de voinţă în sensul de a se prevala de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., recunoscând în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, precum şi vinovăţia, astfel cum au fost expuse în rechizitoriu.
Potrivit Raportului de constatare medico-legală din data de 18 iulie 2013, partea vătămată S.I.M. a prezentat o leziune ce a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor-înţepător, posibil lamă de coasă, leziunea traumatică putând data de o zi.
În ceea ce priveşte direcţia de aplicare a loviturii s-a apreciat că aceasta a fost dinspre posterior spre anterior.
Leziunea traumatică a necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, leziunea punând viaţa părţii vătămate în primejdie prin hemopneumotorax cu şoc hipovolemic consecutiv ce a necesitat intervenţie medico-chirurgicală de urgenţă.
Conform Raportului de constatare medico-legală din data de 18 iulie 2013, partea vătămată B.V. a prezentat o leziune traumatică ce a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor, posibil muchia tăioasă a unei coase, leziunea traumatică putând data de o zi şi a necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicaţii.
Referitor la direcţia de aplicare a loviturii, aceasta nu a putut fi precizată cu certitudine, însă având în vedere localizarea şi caracteristicile leziunii, s-a concluzionat că aceasta a putut fi produsă în condiţiile în care victima a strâns în mână lama coasei aflată în mişcare şi totodată că leziunea nu a pus în primejdie viaţa victimei.
Partea vătămată B.V. a necesitat reexaminare medico-legală după aproximativ 3 luni pentru aprecierea unor eventuale urmări prevăzute de art. 182.
În drept, faptele inculpatului D.M. care la data de 14 iulie 2013 în jurul orelor 18:00, în timp ce se afla pe str. D., în dreptul imobilului cu nr. X1 din satul General Scărişoreanu, com. Amzacea, judeţul Constanţa, pe fondul unui conflict spontan, a înjunghiat-o cu o coasă pe partea vătămată S.I.M., producându-i acesteia o plagă înjunghiată în regiunea scapulară stânga, de 4 cm penetrantă, pleurotomie stânga, hemopneumotorax stâng, leziune care i-a pus în primejdie viaţa şi a necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, după care a lovit-o cu coasa pe partea vătămată B.V., producându-i acesteia o plagă tăiată police stâng cu amputaţie treimea medie, falangă proximală stânga, leziune care a necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Fiind îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că probele administrate în cauză au demonstrat dincolo de orice dubiu existenţa faptelor reţinute în sarcina inculpatului, elementele constitutive ale infracţiunilor indicate în actul de sesizare a instanţei, precum şi comiterea acestora de către inculpatul trimis în judecată, instanţa va pronunţa condamnarea acestuia.
În cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., s-a ţinut seama la stabilirea gradului de pericol social al faptei săvârşite, de împrejurările, de modul concret de comitere, instanţa reţinând că inculpatul şi-a îndreptat acţiunea violentă împotriva unor persoane care nu aveau asupra lor niciun obiect vulnerat şi, la acel moment, nu exercitau nicio acţiune agresivă la adresa sa de natură a-i pune în pericol viaţa sau integritatea corporală, de circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, respectiv în loc public şi prin folosirea unui obiect vulnerant apt să producă rănirea gravă sau chiar moartea victimelor, lovind-o pe partea vătămată S.I.M. într-o zonă în care exista posibilitatea vătămării unor organe vitale, de comportamentul inculpatului după comiterea faptei, acesta ducându-se în casă şi culcându-se, instanţa a ţinut însă seama şi de faptul că inculpatul se afla sub influenţa consumului de băuturi alcoolice, de urmările care s-ar fi putut produce vizând suprimarea vieţii, însă şi de natura leziunilor produse în concret care nu au necesitat o perioadă îndelungată de îngrijiri medicale pentru vindecare.
De asemenea, instanţa a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, reţinând că are vârsta de 45 ani, este căsătorit, are ca ocupaţie creşterea animalelor şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
Deşi inculpatul a recunoscut încă de la început aplicarea loviturii cu coasa, iniţial a dat declaraţii diferite de ale celorlalte persoane implicate în conflict cu privire la vinovăţia asupra iniţierii conflictului, prezenţa persoanelor din grupul părţii vătămate de la început lângă locuinţa inculpatului, înarmarea acestora cu obiecte tăioase/contondente, ulterior şi-a reconsiderat poziţia procesuală, recunoscând în totalitate faptele ce îi sunt imputate, aspect care conduce la concluzia că pe parcursul desfăşurării procesului penal inculpatul a conştientizat consecinţele acţiunilor sale.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul D.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În concluziile dezvoltate oral în faţa instanţei apelantul inculpat prin apărătorul desemnat din oficiu, a arătat că motivul de apel vizează greşita individualizare a pedepsei aplicate, faţă de modalitatea producerii faptelor, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului "infractor primar", care a recunoscut faptele de care este acuzat.
La Curtea de Apel Constanţa cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr.
Prin Decizia penală nr. 146/P din 2 decembrie 2013, curtea de apel, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat D.M. - deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva Sentinţei penale nr. 359 din 4 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 7465/118/2013.
În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului D.M.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestul preventiv, pentru inculpatul D.M. de la 4 octombrie 2013 la zi.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de reţinut următoarele:
Procedând la soluţionarea cauzei, Tribunalul Constanţa a stabilit în mod corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare probatoriului administrat, confirmând rechizitoriul.
Până la citirea actului de sesizare a instanţei, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina şi a solicitat să fie judecat exclusiv, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale conform procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen.
Sub aspectul stării de fapt, Curtea a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut că la data de 14 iulie 2013, în jurul orelor 18:00, în timp ce se afla pe str. D., în dreptul imobilului cu nr. X1 din satul General Scărişoreanu, com. Amzacea, judeţul Constanţa, pe fondul unui conflict spontan, a înjunghiat-o cu o coasă pe partea vătămată S.I.M., producându-i acesteia o plagă înjunghiată în regiunea scapulară stânga, de 4 cm penetrantă, pleurotomie stânga, hemopneumotorax stâng, leziune care i-a pus în primejdie viaţa şi a necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, după care a lovit-o cu coasa pe partea vătămată B.V., producându-i acesteia o plagă tăiată police stâng cu amputaţie treimea medie, falangă proximală stânga, leziune care a necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.
În acest sens, s-au avut în vedere următoarele mijloace de probă, recunoscute şi însuşite de inculpat, respectiv:
- procesul-verbal de cercetare la faţa locului;
- fotografii judiciare;
- foaia de observaţie clinică generală emisă de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa;
- procesele-verbale de consemnare a concluziilor provizorii medico-legale;
- rapoartele de constatare medico-legală;
- declaraţiile părţi civile S.I.M. şi B.V.;
- declaraţii martori C.P., G.I., R.I., T.V., G.F., I.E.;
- declaraţiile inculpatului D.M.
Faţă de incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că faptele care se impută inculpatului există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de acesta, întemeiat, prima instanţă a pronunţat o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, instanţa fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. şi anume, gradul de pericol social al faptei, îndreptată împotriva relaţiilor sociale care ocrotesc dreptul la viaţă al persoanei, rezultatul socialmente periculos "moartea părţii vătămate", care nu s-a produs, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, respectiv că, pe fondul unui conflict spontan, a înjunghiat-o cu o coasă pe partea vătămată S.I.M., producându-i acesteia o plagă înjunghiată în regiunea scapulară stânga, de 4 cm penetrantă, pleurotomie stânga, hemopneumotorax stâng, leziune care i-a pus în primejdie viaţa şi a necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, după care a lovit-o cu coasa pe partea vătămată B.V., producându-i acesteia o plagă tăiată police stâng cu amputaţie treimea medie, falangă proximală stânga, leziune care a necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.
De asemenea, prima instanţă a ţinut seama şi de circumstanţele personale ale inculpatului, fără antecedenţă penală, recunoscând faptele deduse judecăţii şi fiind beneficiarul prevederilor art 3201 alin. (7) C. proc. pen., potrivit cu care limitele de pedeapsă au fost reduse cu 1/3.
În mod corect prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. privind conduita bună a acestuia înainte de comiterea faptelor, căreia i-a dat eficienţă în condiţiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe.
Curtea a reţinut că pedepsele aplicate inculpatului au fost judicios individualizate, fiind conforme cu art. 72 C. pen., iar pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare în regim privativ de libertate este, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, aptă să îndeplinească cerinţele impuse de art. 52 C. pen. privind scopul şi finalităţile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului, de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către acesta.
În cauză nu se justifică sporirea eficienţei circumstanţelor atenuante reţinute, întrucât pedeapsa aplicată reflectă gradul concret de pericol social al faptelor comise. Nu se justifică nici înlăturarea pedepsei de 600 RON amendă penală pentru considerentele analizate mai sus.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.M.
Recurentul inculpat D.M. nu a înţeles să depună în scris motivele de recurs, însă prin concluziile dezvoltate oral în faţa instanţei a invocat, prin apărătorul desemnat din oficiu, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate inculpatului de instanţa de fond, având în vedere că acesta este la prima abatere, că a recunoscut faptele şi le regretă.
De asemenea, apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat a mai solicitat în raport de dispoziţiile prevăzute de C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile.
Examinând cauza în temeiul art. 3856 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 38510 C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.
Faţă de împrejurarea că, inculpatul D.M. a declarat recurs fără a depune motivele de recurs în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va analiza calea de atac formulată de inculpat numai prin perspectiva motivelor de casare ce se iau în considerare din oficiu.
Abordarea juridică de profunzime pentru inculpatul recurent face trimitere la împrejurarea că instanţa de recurs este învestită şi în acelaşi timp obligată în a realiza o analiză a speţei şi din perspectiva regulii constituţionale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.
În situaţia în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeaşi faptă, dar modifică tratamentul sancţionator, de principiu legislaţiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie şi cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.
Pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată recurentul inculpat în analiza aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta şi va determina pe de o parte dacă şi cum anume sunt încadrate juridic acuzaţiile şi faptele inculpatului în legea nouă şi apoi va compara sancţiunile prevăzute de legile speciale şi Noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.
Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acţiunea incriminatoare a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. pen. se regăseşte şi poate fi calificată în drept în conţinutul art. 32 raportat la art. 188 Noul C. pen. cu aplicarea art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) Noul C. proc. pen., iar a infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art 3201 alin. (7) C. proc. pen. în conţinutul art. 193 Noul C. pen. cu aplicarea art 375 raportat la art. 374 alin. (4) Noul C. proc. pen.
Analiza acestui prim criteriu relevă şi reflectă că acţiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc şi în noile dispoziţii legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.
Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancţiunile prevăzute de Noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.
Din această perspectivă, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. este de constatat că, sub aspect sancţionator legea nouă prevede limite de pedeapsă mai reduse.
Cu privite la infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că sub aspect sancţionator legea nouă nu prevede limite de pedeapsă mai reduse.
Însă în situaţia aplicării legii penale noi ca lege penală mai favorabilă, s-ar crea inculpatului o situaţie mai grea, având în vedere că instanţele inferioare au reţinut la individualizarea pedepselor dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, ajungându-se în acest fel la o pedeapsă orientată spre minimul special al pedepsei.
Astfel, Înalta Curte apreciază că, o atenţie aparte trebuie alocată instituţiei "circumstanţelor atenuante", în speţă fiind aplicate inculpatului dispoziţiile art 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.
Într-o prezentare formală a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, respectiv aspectele ce ţin de "conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii" se constată o lipsă a regăsirii lor în cadrul art. 75 Noul C. pen.
Iar dacă se face trimitere la cadrul normativ privind efectele circumstanţelor atenuante, lesne se poate constata că prevederile art. 76 C. pen. anterior sunt mult favorabile persoanelor condamnate atâta vreme cât fac trimitere la necesitatea "coborârii sub minimul special legal", comparativ cu prevederile art. 76 Noul C. pen. care stipulează că "limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime".
Chiar acceptând în plan teoretic posibilitatea combinării unor dispoziţii mai favorabile cuprinse în legi diferite, atunci când acestea privesc instituţii susceptibile de a fi aplicate autonom, problematica este circumscrisă abordării unitare a respectivei instituţii juridice - reţinerea circumstanţelor atenuante ce sunt reglementate de un anumit act normativ se vor raporta la pedeapsa şi efectele circumstanţelor din aceeaşi lege penală - o regulă de bază în aplicarea legii penale mai favorabile constituind-o interdicţia creării pe cale judiciară a unei lex tertia prin combinarea unor dispoziţii mai favorabile din mai multe legi.
Înalta Curte aminteşte că, în materia căilor de atac exercitate de părţi operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanţa de control judiciar nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.
Raţiunea acestui principiu porneşte de la dreptul părţilor de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicţional fără a i se crea titularului căii de atac o situaţie mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abţinerea părţii de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.
În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuţie, în lipsa constatării incidenţei vreunui caz de casare de la art 3859 C. proc. pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii constituţionale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen., constatată o deplină legalitate în formula sancţionatorie propusă de instanţele ierarhic inferioare în funcţie de dispoziţiile legii penale vechi.
Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva Deciziei penale nr. 146/P din 2 decembrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 iulie 2013 la 23 mai 2014.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva Deciziei penale nr. 146/P din 2 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 iulie 2013 la 23 mai 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1730/2014. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 1754/2014. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
