ICCJ. Decizia nr. 1836/2014. Penal

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1836/2014

Dosar nr. 7735/110/2012

Şedinţa publică din 28 mai 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentinţa penală nr. 190 din data de 30 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 7735/110/2012 s-au dispus următoarele:

În baza art. 336 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. s-a extins procesul penal cu privire la infracţiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) C. vam.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei S.R.V., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.

S-a constatat că nu se impune aplicarea pedepsei complementare.

În baza art. 296¹ alin. (1) lit. l) din C. fisc. (Legea nr. 571/2003 modificată), cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea aceleaşi inculpate la pedeapsa de 1 (un) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de deţinere a ţigaretelor în afara antrepozitului fiscal.

În baza art. 270 alin. (3) C. vam. (Legea nr. 86/2006 modificată), cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea aceleiaşi inculpate la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de contrabandă.

S-a constatat că nu se impune aplicarea pedepsei complementare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele principale de mai sus în pedeapsa cea mai grea urmând ca inculpatul să execute pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.

S-au interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate.

În baza art. 82 C. pen. s-a stabilit durata termenului de încercare de 4 ani, care se va socoti de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

S-a atras atenţia inculpatei cu privire la conţinutul art. 83 C. pen.;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

În baza art. 14,346 C. proc. pen. a fost obligată inculpata să plătească părţii civile A.N.A.F. Bucureşti suma de 7961 lei reprezentând taxe vamale şi fiscale, la care s-au adăugat accesoriile legale (dobânzi şi penalităţi) de la data constatării faptei şi până la data plăţii.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea ţigaretelor indisponibilizate la data de 16 noiembrie 2010: 300 pachete P., 300 pachete W., 100 pachete V., 100 pachete L.M., 40 pachete K., 28 pachete C., 20 pachete F., 10 pachete P.

S-a menţinut sechestrul asigurător dispus în cursul urmăririi penale, prin Ordonanţa procurorului nr. 82/P/ din 11 mai 2011.

S-a constatat că inculpata a fost reprezentantă la proces de avocat desemnat din oficiu, al cărui onorariu va fi suportat din fondul special al Ministerul Justiţiei, potrivit referatului depus la dosar.

În baza art 191 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 82/P/2011 din 13 decembrie 2012, inculpata S.R.V., a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală şi deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data de 16 noiembrie 2010 a fost depistată în trenul rapid 652 Suceava Nord - Bucureşti Nord, pe relaţia Bacău - Adjud, având asupra sa bagaje în care transporta cantitatea de 907 pachete ţigarete mărcile P., W., V., L.M., K., C., F. şi P. ( în total 18149 ţigarete), deţinute în afara antrepozitului fiscal şi marcate necorespunzător, în acest mod sustrăgându-se de la plata taxelor şi impozitelor.

Cauza fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 7735/110 din 17 decembrie 2012, primul termen de judecată fiind fixat la data de 29 ianuarie 2013.

A.N.A.F. prin A.N.V. - D.R.A.O.V. Iaşi, s-a constituit parte civilă în cauză pentru suma de 7.961 lei reprezentând c/val taxelor vamale şi fiscale, la care s-au adăugat dobânzi şi penalităţi datorate potrivit art. 120 şi 120¹ C. proc. pen., care curg de la data constatării faptei şi până la momentul efectuării plăţi (fila 33).

La data de 26 martie 2013, inculpata S.R.V., în timp ce se afla în Germania a dat o declaraţie notarială, prin care a solicitat a i se aplica art. 320¹ C. proc. pen. (fila 43-50).

Având în vedere că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile procedurii simplificate, instanţa a constatat următoarea situaţie de fapt:

În data de 16 noiembrie 2010, inculpata S.R.V. a fost depistată în trenul rapid 652, Suceava Nord -Bucureşti Nord, pe raza judeţului Bacău, având asupra sa bagaje voluminoase.

La controlul efectuat s-a constatat că susnumita transporta 907 pachete de ţigări, adică 1814 ţigarete, marca P., W., V., L.M., K., C., F., P.

În condiţiile în care inculpata nu deţinea autorizaţie de antrepozit fiscal, ţigările au fost ridicate şi predate organelor vamale din Bacău.

A.N.A.F. - A.N.V. prin D.R.A.O.V. Bacău prin adresa din 22 noiembrie 2010 a făcut cunoscut că se constituie parte civilă cu suma de 7.961 lei plus dobânzile şi penalităţile aferente; prejudiciul se compune din 478 lei, taxe vamale, 5.781 lei, accize-şi 1.702 lei, T.V.A.

În declaraţiile sale inculpată a recunoscut că în bagajele sale au fost găsite 907 pachete de ţigări, fabricate în Ucraina şi Republica Moldova, fără a deţine documente de provenienţă, pe care le-a cumpărat cu suma de 2.000 lei, din bazarul din Suceava pentru consumul propriu al său şi al familiei sale, precizând că nu ştia că nu avea voie să cumpere şi să transporte ţigări de provenienţă străină, fiind pentru prima oară când a procedat astfel.

Pachetele de ţigări „P." erau marcate în Republica Moldova, iar pachetele „W.", „V.R.", „L.M.", „K.H.D.", „C.R." erau marcate în Ucraina. Ţigările „F." şi „P." nu erau marcate, având provenienţa dury free.

Ţigaretele astfel marcate aparţinând statelor în afara - Comunităţii Europene puteau fi deţinute de către persoanele fizice numai în limita cantitativă a 50 ţigarete, în cazul primirilor prin colete poştale, atâta timp cât nu au caracter comercial, conform prevederilor art. 25 şi 26 din Regulamentul C.E. nr. 1186/2009 al Consiliului, de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale sau cantitatea de 40 ţigarete (2 pachete) aflate în bagajele personale ale călătorilor, care vin dintr-o ţară terţă C.E., conform art. 41 din acelaşi Regulament, coroborat cu prevederile art. 3 din Ordinul M.F.P. 2220/2006, modificat conform art. 2, pct. 2 din Ordinul M.F.P. nr. 3424/2008. Peste limitele respective, ţigaretele nu pot fi introduse legal în România, decât în cazul efectuării operaţiunilor de punere în liberă circulaţie (import), cu plata aferentă a tuturor obligaţiilor legale (taxe vamale, accize, T.V.A.).

De asemenea, conform prevederilor art. 206⁶ din C. fisc. (Legea nr. 571/2003), cu modificările şi completările ulterioare (O.U.G. nr. 109/2009), produsele de natura tutunului prelucrat (ţigaretele), prezintă obligaţia marcării, în acest sens. Acest tip de produse pot fi importate şi comercializate pe teritoriul României, numai dacă sunt marcate conforme prevederilor codului fiscal.

Prin urmare, ţigaretele care nu sunt marcate cu marcaje (timbre) româneşti, eliberate de Imprimeria Naţională şi aplicate pe pachetele de ţigarete având origine extracomunitară, au o provenienţă ilegală, în situaţia în care cantităţile deţinute sunt peste limitele sus amintite, care sunt considerate în mod rezonabil a fi de uz personal, familial.

Din moment ce în cuantumul prejudiciului de 7.961 lei, cu care A.N.A.F. prin A.N.V. - D.R.A.O.V. Iaşi s-a constituit parte civilă au fost incluse şi taxele vamale înseamnă că a fost avută în vedere şi contrabanda prevăzută de art. 270 alin. (3) C. vam., pentru că numai în cazul acestei infracţiuni pot fi cerute şi acordate, taxe vamale.

Accizele şi T.V.A.-ul pot fi acordate atunci când se reţine existenta evaziunii fiscale.

În condiţiile existenţei infracţiunii prevăzută de art. 296¹ lit. l) din C. fisc., inculpatul poate fi obligat doar la plata accizelor, fiind o infracţiune de pericol şi de rezultat.

Art. 206³ pct. 4 defineşte antrepozitul fiscal, ca fiind locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, ceea ce înseamnă că o deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile echivalează cu o deţinere în afara unui regim suspensiv al acestora, determinând automat exigibilitatea accizei, dacă aceasta nu fusese percepută conform legii.

Astfel că prin simpla deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile pentru care accizele n-au fost percepute conform legii, devine exigibilă de plată iar prin nedeclararea acestora organelor fiscale se realizează o ascundere a bunului taxabil, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, pentru că orice persoană fizică sau juridică poate fi subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală, în situaţia în care deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile şi nu face dovada că pentru acele produse s-au plătit accizele cuvenite.

Cu privire la momentul naşterii obligaţiei de plată a accizei şi la momentul exigibilităţii acesteia, art. 206⁵ C. fisc. stabileşte că (...) tutunul prelucrat este suspus accizelor în momentul producerii lui, pe teritoriul comunitar sau la momentul importului în acest teritoriu, iar la art. 206⁶ C. fisc. se prevede că acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum.

Potrivit art. 206⁷ alin. (1) lit. b) din C. fisc. se consideră eliberare pentru consum şi deţinerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute.

Pentru a stabili dacă la momentul deţinerii produselor accizabile de către orice persoană, acciza era exigibilă, trebuie îndeplinite două condiţii, respectiv deţinerea să se fi realizat în afara unui regim suspensiv de accize şi accizele să nu fi fost plătite.

Conform art. 206³ pct. 11 din C. fisc., regimul suspensiv de accize înseamnă un regim fiscal aplicat producerii, transformării, deţinerii sau deplasării de produse accizabile care nu fac obiectul unei proceduri ori a unui regim vamal suspensiv, accizele fiind suspendate.

Dacă produsele accizabile deţinute în afara antrepozitului fiscal sunt nemarcate, marcate necorespunzător şi depăşesc limitele stabilite de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din C. fisc., evaziunea fiscală se află în concurs cu infracţiunea prevăzută de acest din urmă text de lege. Or, în cauză, ţigările găsite în bagajele inculpatei proveneau din contrabandă, o dovedeşte lipsa documentelor de provenienţă şi transport, existenţa timbrelor străine aplicate pe pachetele de ţigări şi modalitatea e dobândire, respectiv prin cumpărare din bazarul din Suceava.

Bazarul din Suceava se află dincolo de primul birou vamal, atât în ceea ce priveşte frontiera cu Ucraina cât şi frontiera cu Republica Moldova.

Partea civilă A.N.A.F. prin D.R.A.O.V. Iaşi a precizat că la stabilirea prejudiciilor a avut în vedere, printre altele Hotărârea Curţii de Justiţie din data de 2 aprilie 2009 privind interpretarea art. 202 şi a art. 233 primul parag. lit. (d) din Regulamentul Consiliului (C.E.E.) nr. 2913/1992 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal comunitar, hotărâre publicată în J.O. din 20 iunie 2009 pag. 12 (fila 35).

Art. 202 şi 233 primul parag. lit. (d) C. vam. comunitar se referă la introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii.

Introducerea ilegală a mărfurilor se produce din momentul trecerii acestora de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului vamal al Comunităţii, fără ca acestea să fi fost prezentate la Biroul vamal respectiv (Hotărârea din 2 aprilie 2009, Elshani, C-459/07, Rep., p. 1-2759, pct. 25).

S-a considerat că, în sensul art. 202 C. vam., au făcut obiectul unei introduceri ilegale pe teritoriul vamal al Comunităţii mărfurile care, după trecerea frontierei terestre externe a Comunităţii, se găsesc pe acest teritoriu, dincolo de primul birou vamal, fără să fi fost prezentate în vamă, autorităţile vamale nefiind, prin urmare înştiinţate cu privire la introducerea mărfurilor respective de persoanele care răspund de executarea acestei obligaţii (Hotărârea Elshani, citată anterior, pct. 26).

Curtea de Justiţie s-a pronunţat în sensul că art. 202 şi art. 233 primul parag. lit. d) C. vam. trebuie interpretate în sensul că pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al Comunităţii trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu.

Prezenţa pe teritoriul vamal al Comunităţii a mărfurilor introduse ilegal presupune, în sine, un risc foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie în final integrate în circuitul economic al statelor membre şi ca, din momentul în care mărfiirile au trecut de zona în care se afla primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu să existe mai puţine şanse ca acestea să fie descoperite în mod fortuit de autorităţile vamale în cadrul unor controale inopinate (Hotărârea Elshani, citată anterior, pct. 32).

Punerea sub sechestru în vederea confiscării ulterioare conduce la stingerea datoriei vamale doar dacă această punere sub sechestru a fost efectuată înainte ca mărfurile respective să depăşească zona în care se afla primul birou vamal, situat în interiorul teritoriului vamal al Comunităţii.

Or, în cauză ţigările au fost ridicate în vederea cercetărilor la Bacău (fila 5-6 dosar urmărire penală).

S-a mai reţinut că importul de bunuri înseamnă intrarea în comunitate a unor bunuri care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 9 şi 10 din T.I.C.E.E.

Potrivit art. 202 C. vam. comunitar, o datorie vamală de import poate să ia naştere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunităţii a mărfurilor supuse drepturilor de import.

În speţă, ţigările găsite în bagajele inculpatei fusese importate prin contrabandă.

Art. 270 alin. (3) C. vam. (Legea nr. 86/2006) asimilează infracţiunii de contrabandă, colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Referitor la infracţiunea de contrabandă, Legea nr. 86/2006 nu mai prevede, aşa cum se preciza în vechiul C. vam., la art. 182 că, în cazul în care trecerea peste frontieră a unor anumite mărfuri sau bunuri constituie infracţiuni cuprinse în alte legi, fapta se pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute în acele legi, dacă sunt mai aspre.

Din moment ce art. 278 din Legea nr. 86/2006 se limitează la a preciza că dispoziţiile secţiunii care cuprinde infracţiunile la regimul vamal se completează cu prevederile C. pen. al României, precum şi cu dispoziţiile penale prevăzute în alte legi speciale demonstrează că legiuitorul a promovat soluţia concursului de infracţiuni pentru cazurile în care anterior se recunoştea doar un concurs de texte.

Astfel că, în sarcina inculpatei s-a reţinut şi infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) C. vam., care atrage obligarea sa la plata taxelor vamale de import.

A mai reţinut prima instanţă că, originea ilicită a ţigărilor ridicate din bagajele inculpatei atrage confiscarea acestora, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul non bis in idem.

Totodată, s-a apreciat că, deşi inculpata a fost obligată la plata taxelor vamale de import, ţigările de contrabandă nu-i pot fi restituite.

Situaţia de fapt reţinută rezultă diniprocesul-verbal de sesizare din oficiu (fila 3 dosar urmărire penală), procesul-verbal de depistare (fila 4 dosar urmărire penală), procesul-verbal.de control al bagajelor (fila 5, 6 dosar urmărire penală), modul de calcul al drepturilor vamale şi fiscale (fila 9-14 dosar urmărire penală), declaraţiile inculpatei şi ale martorului S.C., conductor de tren;

Reţinând vinovăţia inculpatei prima instanţă a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii pentru fiecare infracţiune.

În cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, s-a ţinut seama la stabilirea gradului de pericol social al faptelor săvârşite, de împrejurările, modul concret de comitere, mijloacele folosite, de urmările faptelor - produse ori care s-ar fi putut produce, de contribuţia efectivă a acesteia şi conduita inculpatei. S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea pedepsei în regim de detenţie, având în vedere că la data faptei nu era cunoscută cu antecedente penale, iar ulterior a devenit mamă a trei copii (tripleţi), pe care îi creşte singură în străinătate, tatăl acestora fiind natural, astfel că s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

De asemenea, s-a apreciat că nu pot fi reţinute în sarcina inculpatei circumstanţe atenuante, fiind suficientă reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă ca urmare a aplicării art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Pe lângă pedeapsa principală inculpatei i-a fost aplicată şi pedeapsa accesorie, care prin efectul aplicării art. 81 şi 82 C. pen. au fost suspendate.

Instanţa a apreciat că nu este cazul ca .inculpatei să-i fie aplicată şi pedeapsa complementară.

Împotriva sentinţei a declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpata S.R.V.

Prin Decizia penală nr. 187 din 19 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi a admis apelul formulat de inculpata S.R.V. numai în ceea ce priveşte nereţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cuantumul pedepselor principale şi a termenului de încercare.

Analizând sentinţa penală apelată în raport cu motivele invocate, Curtea a constatat că apelul inculpatei este fondat numai în ceea ce priveşte reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Referitor la critica privind nelegala citarea a inculpatei, Curtea a apreciat că nu este întemeiat având în vedere că, la termenul din 26 februarie 2013 apărătorul ales al inculpatei a depus o cerere prin care înştiinţa instanţa despre rezilierea contractului de asistenţă juridică. în acest sens, s-a acordat termen în vederea desemnării unui apărător din oficiu, la termenul următor din 26 martie 3013 dispunându-se citarea inculpatei la adresele din România, deşi inculpata locuia efectiv în Germania.

Chiar dacă inculpata nu a fost citată în Germania, Curtea a apreciat că inculpata a avut cunoştinţă de termenul de judecată acordat de instanţa de fond, în condiţiile în care după citarea la adresele din România, inculpata a depus la dosar înscrisul autentic prin care a solicitat aplicarea procedurii simplificate, iar dovezile de citare au fost semnate de tatăl acesteia.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea a reţinut că prima instanţă, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare adevărului şi a stabilit o încadrare juridică corectă.

Prin declaraţia autentică depusă la dosarul de fond, inculpata a recunoscut faptele comise, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare, solicitând ca judecata cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de contrabandă, inculpata a precizat că nu şi-a putut face apărări, însă nu a contestat aplicarea procedurii simplificate şi pentru această infracţiune.

Instanţa de apel a reţinut că prima instanţă, în mod corect, a dispus aplicarea procedurii simplificate şi pentru infracţiunea de contrabandă, deşi nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, pentru această infracţiune, în condiţiile în care a fost descrisă implicit în actul de sesizare.

În ceea ce priveşte solicitarea de achitare pentru aceeaşi infracţiune, Curtea a apreciat că nu este întemeiată având în vedere următoarele:

Prin aplicarea procedurii simplificate, în cazul judecării cauzei în procedura reglementată în art. 3201 C. proc. pen., este exclusă pronunţarea unei soluţii de achitare faţă de inculpatul care, până la începerea cercetării judecătoreşti, declară personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Această concluzie rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., care statuează imperativ că „instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii."

În ceea priveşte motivele de apel individualizarea judiciară a pedepsei aplicate Curtea a apreciat că sunt justificate.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la pedepsele aplicate, Curtea a considerat că prima instanţă nu a făcut o corectă individualizare având în vedere persoana inculpatei (nu are antecedente penale, a avut o bună conduită înainte de săvârşirea faptei, are în întreţinere trei copii minori pe care îi creşte singură), astfel încât s-a impus reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi reducerea pedepselor sub rninirnul special, două pedepse de 1 an închisoare şi o pedeapsă de 6 luni închisoare fiind suficiente pentru a se asigura reeducarea acesteia.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea.

Ca o consecinţă a reducerii pedepsei aplicate sub limita de 2 ani închisoare prev. de art. 65 C. pen., s-a apreciat că, în mod corect nu a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, astfel cum a fost solicitată de procuror.

Tot ca o consecinţă a reducerii pedepsei aplicată, a fost redus termenul de încercare de la 4 ani la 3 an.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpata S.R.V.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat să se ia act de manifestarea de voinţă, în sensul retragerii recursului formulat împotriva Deciziei penale nr. 187 din 19 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie.

Inculpata S.R.V., prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 şi pct. 172 C. proc. pen. anterior, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatei, din trei infracţiuni, într-o singură infracţiune, dându-se eficienţă deciziei nr. 17/18 noiembrie 2013 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţii Unite.

A mai solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu menţinerea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 81 C. pen.

Examinând recursurile declarate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpata S.R.V., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia re curată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alin. (2)¹, că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie, la data de 19 noiembrie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devolutiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurenta inculpată S.R.V., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că recurenta inculpată S.R.V. şi-a motivat recursul numai oral în ziua judecăţii, încălcându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2)¹ C. proc. pen., precum şi de cele. ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 172 al art. 385⁹ C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurenta inculpată S.R.V. acestui motiv de recurs, nefîind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Referitor la criticile circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se reţine, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi acest caz de casare, stâbilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speţă, recurenta inculpată S.R.V. a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situaţie exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Totuşi, recursul inculpatei S.R.V. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 într-o singură infracţiune prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, urmează să fie admis în baza Deciziei nr. 17 din data de 18 noiembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, în recurs în interesul legii, care a statuat următoarele:

Pentru combaterea evaziunii fiscale legiuitorul a incriminat, în mod general, sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor în Legea nr. 241/2005 şi, respectiv, a incriminat în alte legi speciale modalităţii concrete de sustragere de la plata taxelor, infracţiunile din aceste legi constituind forme specifice de evaziune fiscală.

Omisiunea plăţii taxelor datorate este, aşadar, incriminată atât în C. fisc., cât şi în Legea nr. 241/2005, respectiv în C. vamal. Astfel, infracţiunea din C. fisc. (art. 296¹ alin. (1) lit. l)), deţinerea de bunuri accizâbile în afara antrepozitului fiscal, este un act preparator al evaziunii fiscale incriminat distinct. Situaţia premisă se referă la depozite clandestine de produse accizâbile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării. Dacă provenienţa acestor bunuri este contrabandă, se va reţine numai această infracţiune (art. 270 C. vam.), în conţinutul său (alin. (3)) intrând şi depozitarea bunurilor accizâbile sustrase de la controlul vamal.

Evaziunea fiscală reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor cu privire la bunuri aflate pe teritoriul României, iar infracţiunea de contrabandă reprezintă o infracţiune complexă cu privire la omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite, dacă bunurile au fost introduse în ţară în mod fraudulos. Contrabanda reprezintă astfel o normă complexă de incriminare a unei modalităţi specifice de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei.

Având în vedere obiectul juridic mai larg al infracţiunii de contrabandă, modalitatea specifică de realizare a elementului material care se încadrează atât în deţinere în afara antrepozitului fiscal - art. 296¹ alin. (1) lit. i) din C. fisc. cât şi în contrabandă, infracţiunea de contrabandă este o infracţiune complexă, care include deţinerea bunurilor în afara antrepozitului, dacă provenienţa acestor bunuri este contrabandă.

Contrabanda, atât în varianta tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei, reprezintă astfel o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei.

Deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracţiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât şi în cel al infracţiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracţiune complexă ce include în obiectul juridic şi în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite (ce se regăsesc fie în conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală, dacă nu este vorba despre produse accizabile supuse marcării, cărora să le lipsească marcajul corespunzător, fie în conţinutul constitutiv al deţinerii de bunuri în afara antrepozitului fiscal, dacă este vorba despre produse accizabile supuse marcării şi care sunt marcate necorespunzator), cât şi introducerea acestora în tară în mod fraudulos.

Încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră (primul birou vamal) a bunurilor provenind din afara U.E. este, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală, motiv pentru care reţinerea infracţiunii de contrabandă (art. 270 C. vam.) nu mai poate face incidente prevederile art. 9 din Legea nr. 241/2005, elementul material al evaziunii fiscale, ca şi scopul săvârşirii infracţiunii (obţinerea unor avantaje patrimoniale prin neplata sumelor datorate ca obligaţii fiscale) fiind incluse în elementul material şi scopul infracţiunii de contrabandă.

Drept urmare, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpata S.R.V. împotriva Deciziei penale nr. 187 din 19 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie, va casa în parte, decizia penală recurată şi va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei S.R.V. din infracţiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 296 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 într-o singură infracţiune prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, text de lege în baza căruia, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., o va condamna pe inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

Va face aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) a teza a II-a-a şi lit. b) C. pen.

Va menţine aplicarea art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi stabileşte, conform art. 82 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

Va pune în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 200 lei, urmează să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.

La termenul din data de 14 mai 2014, în şedinţă publică, reprezentantul Ministerului Public a solicitat, să se ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva împotriva Deciziei penale nr. 187 din 19 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie.

Aşa fiind, avându-se în vedere dispoziţiile art. 385⁴ alin. (2), cu referire la art. 369 alin. (3) C. proc. pen., potrvit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, recursul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic şi constatându-se îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale împotriva Deciziei penale nr. 187 din 19 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata S.R.V. împotriva Deciziei penale nr. 187 din 19 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie.

Casează în parte decizia penală recurată şi, rejudecând:

În temeiul art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei S.R.V. din infracţiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 într-o singură infracţiune prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, text de lege în baza căruia, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnă pe inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

Face aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) a teza a II-a-a şi lit. b) C. pen.

Menţine aplicarea art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi stabileşte, conform art. 82 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

Pune în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

la act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva aceleiaşi decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1803/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1837/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1654/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1680/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), distrugerea (art. 217 C.p.), ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 175/2014. Penal. Conflict de interese (art. 253 ind 1 C.p.). Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.). Apel ICCJ. Decizia nr. 1803/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 1837/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006), infracţiuni la alte legi speciale. Recurs ICCJ. Decizia nr. 1844/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1862/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1865/2014. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Proxenetismul (art. 329 C.p.), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs