ICCJ. Decizia nr. 1837/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006), infracţiuni la alte legi speciale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1837/2014
Dosar nr. 2623/122/2012
Şedinţa publică din 28 mai 2014
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 110 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 2961 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a mai mult de 10.000 de ţigarete.
În baza art. 270 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 86/2006 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.
În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare.
În baza art 81-82 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului M.I. pe o durată de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni termen de încercare.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art 14 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ. şi art. 1003 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. a Judeţului Giurgiu.
A obligat pe inculpatul M.I. la plata către partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. a Judeţului Giurgiu a sumei de 16.746,91 lei, reprezentând accize şi T.V.A., sumă actualizată la momentul achitării integrale.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., a confiscat de la inculpatul M.I. în folosul statului cantitatea de 2.000 pachete de ţigarete marca „M." netimbrate, de culoare roşu cu alb, a câte 20 de ţigarete în fiecare pachet, depuse la Camera de Corpuri delicte a I.J.P.F.Giurgiu, conform dovezii din 29 septembrie 2011.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a dispus comunicarea către O.N.R.C. a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă a acesteia.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat ( 500 lei în cursul urmăririi penale).
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut următoarele:
La data de 10 octombrie 2012 sub nr. 2623/122/2012, pe rolul Tribunalului Giurgiu, s-a înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă această instanţă, rechizitoriu prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M.I., domiciliat în municipiul Bucureşti, sector 2, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 2961 alin. (1) lit. i), din Legea nr. 571/2003, art. 270 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 86/2006 şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Din cuprinsul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În data de 29 septembrie 2011, în jurul orei 12.00, lucrători din cadrul I.J.P.F. Giurgiu, aflaţi în exercitarea atribuţiunilor de serviciu în P.T.F. Giurgiu - Ruse, au oprit pentru control autocarul, condus de inculpatul M.I., stabilindu-se că autocarul aparţinea societăţii M. şi se întorcea din Grecia.
Cu ocazia controlului specific de frontieră, agenţii au constatat că în compartimentul anvelopei de rezervă situat în partea din faţă a autovehiculului erau depozitate un număr de 2.000 pachete de ţigarete inscripţionate „M.", fără marcaje fiscale.
Fiind întrebat dacă deţine documente de provenienţă pentru ţigaretele respective, inculpatul M.I. a declarat că nu are niciun document justificativ, precizând că le-a achiziţionat dintr-un târg din Grecia, oraşul Atena, pentru suma de 2.000 lei şi că urma să le transporte la domiciliul părinţilor.
Inculpatul a declarat că parte din ţigarete intenţiona să le reţină pentru consum propriu, iar restul să le comercializeze.
Cantitatea de 2.000 de ţigarete netimbrate inscripţionate „M." a fost ridicată de la inculpat în vederea continuării cercetărilor, fiind introdusă la Camera de Corpuri Delicte a I.J.P.F. Giurgiu potrivit dovezii din 29 septembrie 2011.
Dat fiind că cele 2000 de pachete de ţigarete netimbrate au făcut parte din categoria produselor accizabile, s-a solicitat Gărzii Financiare, Secţia Giurgiu să stabilească care este cuantumul prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului de către inculpatul M.I.
Potrivit notei unilaterale întocmită de Garda Financiară Giurgiu din 06 octombrie 2011, prejudiciul total format din acciză şi T.V.A., cauzat bugetului de stat a fost de 16.746,91 lei, sumă din care acciza reprezenta 13.069, 49 lei, iar T.V.A. reprezenta 3.677, 42 lei, prejudiciu nerecuperat.
Acciza calculată şi datorată bugetului de stat, a fost stabilită în baza cursului de schimb valutar din prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, curs publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, conform prevederilor art. 218 din Legea nr. 57/2003 privind C. fisc. cu modificările şi completările ulterioare.
Din analiza ansamblului probator, a reieşit că inculpatul a săvârşit infracţiunile cu intenţie directă, având reprezentarea clară a urmărilor faptelor sale şi acceptând în mod evident producerea acestora. Mo dus operandi indică consecvenţă şi premeditare - chiar specializare având în vedere modul de disimulare, în comiterea acţiunii infracţionale, eliminând posibilitatea producerii acesteia în mod accidental şi independent de voinţa sa, din contră reliefând actul conştient de voinţă al învinuitului. Nesocotirea legii şi a ordinii de drept manifestată de autor este bine determinată de probatoriul administrat în cauză, infracţiunile săvârşite punând fără tăgadă amprenta pe conduita acestuia.
Prin cererea de la filele 12-13 din dosar, A.N.A.F. - D.G.F.P. a Judeţului Giurgiu, s-a constituit în' cauza de faţă, parte civilă cu suma de 16.746,91 lei reprezentând accize şi TVA calculate la un număr de 40.000 de ţigarete ce nu aveau aplicate timbrul fiscal prevăzut de lege.
La cererea de constituire parte civilă s-a ataşat în xerocopie adresa de la fila 14 din dosar emisă de Garda Financiară, Secţia Judeţeană Giurgiu, nota unilaterală de la filele 15-16 din 06 octombrie 2011 încheiată la data de 06 octombrie 2011 de A.N.A.F., Garda Financiară, Secţia Judeţului Giurgiu, precum şi a dresa din 03 octombrie 2011 emisă de I.J.P.F. Giurgiu - Sectorul Poliţiei de Frontieră Giurgiu (fila 17).
Prin declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti şi aflată la fila 20 din dosar, inculpatul M.I. a arătat că înţelege să se prevaleze de prevederile art. 3201 C. proc. pen., că are cunoştinţă de probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care şi le-a însuşit şi pe baza cărora a solicitat să se judece.
Totodată, inculpatul a mai arătat că recunoaşte săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, precizând că a cumpărat din Grecia pentru suma de 2.000 lei, un număr de 2.000 pachete de ţigarete inscripţionate marca M., fără marcaje fiscale, pentru care nu avea documente justificative, ţigarete pe care le-a ascuns în compartimentul anvelopei de rezervă ce se afla în autocarul pe care el îl conducea.
În continuarea declaraţiei, inculpatul a mai arătat că se obligă să achite suma pe care a solicitat-o partea civilă cu titlu de prejudiciu şi că regretă fapta comisă.
Coroborând întregul material probator administrat în cauză, tribunalul a reţinut că pe data de 29 septembrie 2011, lucrători din cadrul I.J.P.F. Giurgiu, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu în P.T.F. Giurgiu - Ruse, au oprit pentru control autocarul, condus de inculpatul M.I., control cu ocazia căruia s-a constatat existenţa în compartimentul anvelopei de rezervă situat în partea din faţă a autovehiculului depozitate un număr de 2.000 pachete de ţigarete inscripţionate „M.", fără marcaje fiscale, ţigarete pe care inculpatul a recunoscut că le-a cumpărat din Grecia pentru suma de 2.000 lei şi pe care urma să le transporte la domiciliul părinţilor săi, ţigarete pentru care inculpatul a declarat că nu deţine documente justificative şi nici documente de provenienţă, prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului fiind de 16.746,91 lei conform notei unilaterale întocmită de Garda Financiară Giurgiu din 06 octombrie 2011.
Pentru a retine astfel, tribunalul a avut în vedere declaraţiile inculpatului date în cursul procesului penal, declaraţii prin care acesta a recunoscut că a cumpărat din Grecia pentru suma de 2.000 lei, un număr de 2.000 pachete de ţigarete inscripţionate marca M., fără marcaje fiscale, pentru care nu avea documente justificative, ţigarete pe care le-a ascuns în compartimentul anvelopei de rezervă ce se afla în autocarul pe care el îl conducea şi pe care urma să le transporte la domiciliul părinţilor săi, din care o parte urma să le reţină pentru consum propriu, iar restul să le comercializeze, declaraţii ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză aşa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen.
Astfel, declaraţiile inculpatului s-au coroborat cu procesul verbal de constatare şi planşa foto aferentă din care a rezultat că în urma controlului efectuat de către organele de poliţie la intrarea în ţară a autocarului, s-au observat în spaţiul special destinat anvelopei de rezervă mai multe pungi din plastic de culoare neagră în care păreau a fi cartoane de ţigarete, în urma controlului amănunţit al spaţiului situat în partea frontală a autovehiculul şi care masca radiatorul, constatându-se că în pungile respective se aflau disimulate 2000 de pachete de ţigarete de culoare roşu cu alb având inscripţia „M.F.L.", fără ca acestea să aibă aplicate timbrele fiscale, nota unilaterală întocmită de Garda Financiară Giurgiu din 06 octombrie 2011, notă din cuprinsul căreia a reieşit că prejudiciul total format din acciză şi T.V.A. cauzat bugetului de stat este de 16.746,91 lei, din care acciza reprezintă 13.069, 49 lei, iar T.V.A. reprezintă 3.677, 42 lei şi dovada de primire la Camera de Corpuri Delicte a celor 2.000 ţigarete.
Aşa fiind, tribunalul a reţinut că declaraţiile inculpatului de recunoaştere a săvârşirii faptelor s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, aşa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen., probe ce au înlăturat prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 52 C. proc. pen. în favoarea inculpatului.
În drept, faptele inculpatului M.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de deţinere în afara antrepozitului fiscal a mai mult de 10.000 de ţigarete, contrabandă şi evaziune fiscală, prevăzute şi pedepsite de art. 2961 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003, art. 270 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 86/2006 şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, persona inculpatului.
Referitor la pericolul social al faptelor săvârşite de inculpat, tribunalul a reţinut că, deşi în cauza, prejudiciul nu a fost de o valoare ridicată, faptele comise de inculpat au prezentat un grad de pericol social ridicat având în vedere că sunt fapte ce au produs un prejudiciu bugetului consolidat al statului, urmarea imediată mergând până la impactul negativ, de afectare a relaţiilor sociale care ocrotesc încrederea în instituţiile statului şi în ordinea de drept.
În ceea ce priveşte persoana inculpatului, tribunalul a reţinut pe de o parte că acesta nu a furnizat date despre locul şi persoana care i-a comercializat ţigaretele, informaţii pe care le-a putut furniza în condiţiile în care potrivit propriilor declaraţii le-a achiziţionat personal, iar pe de altă parte faptul că acesta în comiterea infracţiunilor s-a folosit de profesia sa, inculpatul fiind conducător auto pe autocarul firmei M. ce efectuează curse regulate pe ruta România-Grecia, transportul ţigaretelor fiind astfel facilitat, apoi atitudinea sinceră adoptată de acesta pe parcursul procesului penal, concretizată în recunoaşterea şi regretarea faptelor, lipsa antecedentelor penale, inculpatul fiind un infractor primar.
Faţă de cele arătate, tribunalul a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare a cărei executare să fie suspendată condiţionat, având în vedere persoana inculpatului, la stabilirea acestui cuantum avându-se în vedere pe lângă elementele arătate mai sus şi reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 ca urmare a reţinerii prevederilor art. 3201 C. proc. pen., este în măsură să-şi atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului şi reintegrarea sa în societate.
Referitor la latura civilă a cauzei, tribunalul a reţinut că prin cererea de la filele 12-13 din dosar, A.N.A.F. - D.G.F.P. a Judeţului Giurgiu, s-a constituit în cauza de faţă, parte civilă cu suma de 16.746,91 lei reprezentând accize şi T.V.A. calculate la un număr de 40.000 de ţigarete ce nu aveau aplicate timbrul fiscal prevăzut de lege, prejudiciu pe care inculpatul a fost de acord să-1 achite.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.I., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi rejudecând, în fond, redozarea pedepselor prin aplicarea disp. art. 74, 76 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 283 din 13 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 110 din 31 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Giurgiu.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelantul-inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Analizând sentinţa apelată prin prisma criticii formulate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:
Instanţa fondului a reţinut corect situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi recunoscută de inculpat în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., din care rezultă că la data de 28 septembrie 2011 inculpatul M.I. a achiziţionat din Grecia cantitatea de 2.000 pachete ţigarete cu inscripţia M. fără ca acestea să aibă aplicate marcaje fiscale şi fără documente de provenienţă, fiind depistat la P.T.F. Giurgiu când intenţiona să le introducă în ţară în scopul comercializării.
Situaţia de fapt, mai sus descrisă, a rezultat din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi planşa foto aferentă, nota unilaterală întocmită de Garda Financiară, secţia Giurgiu, coroborate cu declaraţiile de recunoaştere date de inculpat.
Critica apelantului-inculpat referitoare la greşita individualizare a pedepselor sub aspectul cuantumului şi al omisiunii instanţei de fond de a retine circumstanţe atenuante în cauză, a fost nefondată, Curtea constatând că prima instanţă s-a orientat spre minimul special al pedepselor, reduse ca urmare a reţinerii disp.art. 3201 C. proc. pen., iar ca modalitate de executare, suspendarea condiţionată, astfel că o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare a fost aptă să conducă la realizarea dublului scop al acesteia.
Curtea a apreciat că nu se justifică reţinerea vreunei circumstanţe atenuante judiciare, chiar dacă inculpatul a avut o atitudine procesuală de recunoaştere, având în vedere că inculpatul a fost depistat în flagrant, iar gradul de pericol social al faptelor a fost ridicat, reflectat prin modul concret de comitere, cuantumul ridicat al prejudiciuluiu-16.746,91 lei, nerecuperat, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care a suferit o condamnare în anul 2002, pentru care a intervenit graţierea.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul M.I., invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14 şi 172 C. proc. pen. solicitând reţinerea circumstanţelor atenuate prevăzute de art. 74-76 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate sub minimul special.
Examinând recursul declarat de inculpatul M.I., înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:
Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menţionat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în acest sens, se reţine, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speţă, recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situaţie exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Totuşi, recursul inculpatului M.I., urmează să fie admis în baza Deciziei nr. 17 din data de 18 noiembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, în recurs în interesul legii, care a statuat următoarele:
Pentru combaterea evaziunii fiscale legiuitorul a incriminat, în mod general, sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor în Legea nr. 241/2005 şi, respectiv, a incriminat în alte legi speciale modalităţii concrete de sustragere de la plata taxelor, infracţiunile din aceste legi constituind forme specifice de evaziune fiscală.
Omisiunea plăţii taxelor datorate este, aşadar, incriminată atât în C. fisc., cât şi în Legea nr. 241/2005, respectiv în C. vamal. Astfel, infracţiunea din C. fisc. (art. 2961 alin. (1) lit. i)), deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal] este un act preparator al evaziunii fiscale incriminat distinct. Situaţia premisă se referă la depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării. Dacă provenienţa acestor bunuri este contrabandă, se va reţine numai această infracţiune (art. 270 C. vam.), în conţinutul său (alin. (3)) intrând şi depozitarea bunurilor accizabile sustrase de la controlul vamal.
Evaziunea fiscală reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor cu privire la bunuri aflate pe teritoriul României, iar infracţiunea de contrabandă reprezintă o infracţiune complexă cu privire la omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite, dacă bunurile au fost introduse în ţară în mod fraudulos. Contrabanda reprezintă astfel o normă complexă de incriminare a unei modalităţi specifice de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei.
Având în vedere obiectul juridic mai larg al infracţiunii de contrabandă, modalitatea specifică de realizare a elementului material care se încadrează atât în deţinere în afara antrepozitului fiscal - art. 2961 alin. (1) lit. i) din C. fisc. cât şi în contrabandă, infracţiunea de contrabandă este o infracţiune complexă, care include deţinerea bunurilor în afara antrepozitului, dacă provenienţa acestor bunuri este contrabandă.
Contrabanda, atât în varianta tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei, reprezintă astfel o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei.
Deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracţiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât şi în cel al infracţiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracţiune complexă ce include în obiectul juridic şi în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite (ce se regăsesc fie în conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală, dacă nu este vorba despre produse accizabile supuse marcării, cărora să le lipsească marcajul corespunzător, fie în conţinutul constitutiv al deţinerii de bunuri în afara antrepozitului fiscal, dacă este vorba despre produse accizabile supuse marcării şi care sunt marcate necorespunzator), cât şi introducerea acestora în ţară în mod fraudulos.
încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră (primul birou vamal) a bunurilor provenind din afara U.E. este, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală, motiv pentru care reţinerea infracţiunii de contrabandă (art. 270 C. vam.) nu mai poate face incidente prevederile art. 9 din Legea nr. 241/2005, elementul material al evaziunii fiscale, ca şi scopul săvârşirii infracţiunii (obţinerea unor avantaje patrimoniale prin neplata sumelor datorate ca obligaţii fiscale) fiind incluse în elementul material şi scopul infracţiunii de contrabandă.
Drept urmare, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 283 din 13 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va casa decizia penală recurată şi în parte sentinţa penală nr. 110 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi, rejudecând:
În temeiul art. 386 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.I. din infracţiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 2961 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003 şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 într-o singură infracţiune prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, text de lege în baza căruia, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. pen., va condamna pe inculpat la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.
Va face aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) a teza II-a şi lit. b) C. pen.
Va menţine aplicarea art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi stabileşte, conform art. 82 C. pen., un termen de încercare de 3 ani şi 8 luni.
Va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, urmează să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 283 din 13 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează decizia penală recurată şi în parte sentinţa penală nr. 110 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi, rejudecând:
În temeiul art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.I. din infracţiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 2961 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003 şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 într-o singură infracţiune prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, text de lege în baza căruia, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) a teza II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine aplicarea art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi stabileşte, conform art. 82 C. pen., un termen de încercare de 3 ani şi 8 luni.
Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.e privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1836/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1844/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
