ICCJ. Decizia nr. 1865/2014. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Proxenetismul (art. 329 C.p.), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1865/2014

Dosar nr. 424/116/2013

Şedinţa publică din data de 30 mai 2014

Asupra recursului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 47/F din data de 28 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, a fost respinsă cererea inculpatei V.G. de achitare, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea inculpatei V.G. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost admisă cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice şi, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei, astfel:

- din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- din infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata V.G. la pedepsele de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedepsele de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedepsele de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedepsele de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost admisă cererea de contopire a pedepselor, formulată de inculpată.

S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 25/2012 a Tribunalului Călăraşi (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1865/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) în pedepsele componente, astfel:

- pedepsele de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., stabilite pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 320¹ alin. (1) - (4) şi (7) C. proc. pen.;

În temeiul art. 36 C. pen., au fost contopite aceste pedepse cu pedepsele stabilite în prezenta cauză şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare a inculpatei şi până la terminarea executării pedepsei închisorii de către aceasta.

A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatei şi a fost dedusă din pedeapsa închisorii prevenţia acesteia din perioadele 14 ianuarie 2011 - 8 februarie 2011 şi 17 iunie 2011 - la zi.

S-a dispus anularea M.E.P.Î. nr. 49/2012 din data de 1 iunie 2012, emis de Tribunalul Călăraşi, şi emiterea unui nou mandat, conform acestei sentinţe, la data rămânerii definitive a acesteia.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatei.

În temeiul art. 329 alin. (4) şi art. 118 C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpată, în folosul statului, a sumei de 660.000 euro sau a echivalentului său în lei, calculat la data punerii în executare a hotărârii.

A luat act că părţile vătămate M.F., C.E. şi X1 (identitate protejată) nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpată la plata către stat a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, onorariile apărătorilor din oficiu din faza de urmărire penală şi judecată, în cuantum de 400 RON şi respectiv 100 RON, fiind avansate din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 122/F din data de 6 septembrie 2012, aceeaşi instanţă, sesizată cu judecarea pe fond a cauzei, a hotărât astfel:

A respins cererile inculpaţilor, de achitare şi respectiv de schimbare a încadrării juridice a faptelor.

1. În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.C. la pedepsele de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepsele de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepsele de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepsele de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedepsele de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a dedus din durata pedepsei închisorii perioada de prevenţie, începând cu data de 14 ianuarie 2011 până la zi.

2. În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.D. la pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepsele de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a dedus din durata pedepsei închisorii perioada de prevenţie, începând cu data de 14 ianuarie 2011 până la zi.

3. În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata B.A. la pedepsele de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedepsele de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedepsele de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedepsele de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedepsele de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedepsele de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatei şi a dedus din durata pedepsei închisorii perioada de prevenţie, începând cu data de 14 ianuarie 2011 până la zi.

4. În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.I.C. la pedepsele de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepsele de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a dedus din durata pedepsei închisorii perioada de prevenţie, începând cu data de 14 ianuarie 2011 până la zi.

5. În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.I. la pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a dedus din durata pedepsei închisorii perioada de prevenţie, începând cu data de 14 ianuarie 2011 până la zi.

6. În temeiul art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.P. la pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a dedus din durata pedepsei închisorii perioada de prevenţie, începând cu data de 14 ianuarie 2011 până la zi.

7. În temeiul art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata V.G. la pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatei şi a dedus din durata pedepsei închisorii perioadele de prevenţie, începând cu data de 14 ianuarie 2011 până la data de 8 februarie 2011 şi respectiv începând cu data de 17 iunie 2011 până la zi.

8. În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.V. la pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a dedus din durata pedepsei închisorii perioada de prevenţie, începând cu data de 17 februarie 2012 până la zi.

9. În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata A.V. la pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedepsele de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 328 C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

A luat act că inculpata a fost cercetată în stare de libertate.

10. În temeiul art. 10 lit. g¹) rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul G.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A menţinut măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor.

În temeiul art. 329 alin. (4) şi art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială, în folosul statului, de la inculpaţi, a sumei de 660.000,50 euro sau echivalentului în lei al acesteia, calculat la data punerii în executare a hotărârii.

A obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, prin Rechizitoriul din data de 4 mai 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Călăraşi, cei zece inculpaţi au fost trimişi în judecată, în raport cu următoarea situaţie de fapt:

În perioada 2006 - 2009, inculpatul V.C. a iniţiat constituirea unui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii unor infracţiuni de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, la care au aderat şi alte persoane.

În urma efectuării unor acte de investigare specifice, s-a stabilit că, în perioada 2006 - august 2009, zece fete, dintre care două minore, au fost racolate de membrii acestui grup şi duse sau trimise în Spania, în vederea practicării prostituţiei. Fetele respective fie erau racolate cu forţa, fie erau păcălite că li se va asigura un loc de muncă, iar altele au considerat că pot obţine câştiguri rapide şi facile, chiar dacă trebuiau să împartă veniturile cu membrii grupului.

Grupul infracţional era condus de inculpatul V.C. (zis "Ţ."), era bine structurat şi organizat şi acţiona în mod coordonat, sarcinile fiecărui membru al acestuia fiind fixate pe paliere, presupunând tactici diferite în racolarea şi exploatarea părţilor vătămate.

Locul de desfăşurare a infracţiunilor a cunoscut oscilaţii în timp. Astfel, în anii 2006 - 2009, fetele s-au prostituat în Spania, iar, la sfârşitul anului 2009, acestea au fost mutate în Grecia.

Veniturile obţinute de grupul infracţional în perioada de referinţă a cauzei s-au ridicat la suma de 660.000,50 euro.

Pentru stabilirea contribuţiei fiecărui membru al grupului şi a poziţiei deţinute în cadrul acestuia, au fost verificate transferurile bancare efectuate pe numele inculpaţilor sau al unor persoane apropiate lor prin firmele W.U. şi M.G., au fost audiate persoanele care au practicat prostituţia în folosul grupului, au fost interceptate convorbirile telefonice purtate între persoanele implicate, au fost efectuate comisii rogatorii, percheziţii domiciliare, adrese la companiile aeriene cu care se efectuau zborurile persoanelor traficate, au fost audiaţi martori şi interogaţi inculpaţii.

Cu ocazia primelor cercetări, dar şi în faza de cercetare judecătorească, inculpaţii au negat comiterea faptelor şi orice implicare în activitatea infracţională ce face obiectul cauzei, mai puţin inculpatul V.C. care a recunoscut parţial situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu, precizând însă că nu le-a forţat pe părţile vătămate şi nu le-a racolat, ci acestea veneau la el şi îl rugau să le ajute în obţinerea mijloacelor de subzistenţă.

Evaluând probatoriul administrat în cauză, tribunalul a stabilit că faptele, în materialitatea lor, s-au derulat după cum urmează:

În perioada 2006 - august 2009, grupul infracţional compus din inculpaţii V.C., V.D., B.A., I.I., C.I.C., M.P., V.G., G.A., C.V. şi A.V. a racolat zece fete, dintre care două minore, care au fost duse în Spania, în vederea practicării prostituţiei. Biletele de călătorie, cu avionul sau cu autocarul, au fost plătite de către traficanţi. În prealabil plecării lor în Spania, fetele erau cazate în locuinţele inculpaţilor, îndeosebi ale inculpatului V.C., iar, în acea perioadă, se perfectau documentele de călătorie, se falsificau actele de identitate ale fetelor minore şi li se "îmbunătăţea" aspectul fizic. Locul de practicare a prostituţiei îl constituiau cluburile "N.A." şi "B." din localitatea Guardamar, provincia Alicante, al căror patron era "M.A.", care le explica fetelor condiţiile de muncă, respectiv 55 euro locul de cazare şi 6 euro pentru fiecare client. Tarifele pentru serviciile sexuale erau impuse, 50 - 60 euro pentru jumătate de oră şi 90 - 100 euro pentru o oră, din care clubului îi rămâneau tariful primului serviciu şi câte 6 euro din fiecare dintre serviciile următoare. Plata se făcea în biroul administratorului "V." sau a patronului "M.A.". Controlul asupra fetelor era menţinut de inculpatul V.C., personal sau prin acoliţii săi, prin telefon sau prin supraveghere directă. Sumele obţinute din practicarea prostituţiei ajungeau în mare măsură în ţară, la membrii grupului, prin transferuri bancare sau prin colectare directă. Inculpata B.A., iniţial, respectiv în anul 2006, s-a prostituat în aceleaşi cluburi, însă apoi a devenit amanta inculpatului V.C., împreună cu care are un copil. Transferurile de bani au avut un caracter constant pe parcursul celor patru ani. În perioada 2006 - 2007, inculpatul C.V. a supravegheat şi a asigurat protecţie fetelor în cluburi, în Spania, la fel procedând şi inculpatul M.P., în Grecia, în anul 2009. Din relatările părţilor vătămate, a rezultat că inculpatele B.A. şi A.V., care s-au transformat în timp în membre ale grupului infracţional, erau extrem de violente şi agresive cu fetele, recurgând la metode de constrângere a acestora, pe care le loveau şi le ardeau cu ţigara. La data de 28 iulie 2009, în urma unei operaţiuni poliţieneşti, de descindere la cluburile anterior menţionate, au fost identificate mai multe fete care practicau prostituţia în folosul inculpaţilor, respectiv T.A.M., G.M.F., P.I., M.I., C.E., C.F.M. şi A.V., cea din urmă fiind arestată pentru prostituţie, corupere de minori, leziuni, ameninţări şi asociere ilicită. Cu aceeaşi ocazie, au fost identificaţi şi unii membri ai grupului infracţional, respectiv inculpaţii V.C., V.D. şi C.V. şi L.M.A. Tot cu acea ocazie, s-a stabilit că minorele P.I. şi C.E. aveau acte de identitate false, pentru a li se ascunde starea de minorat.

La data de 20 august 2009, membrii grupului infracţional au decis să schimbe locaţia de muncă a fetelor. Astfel, T.A.M., C.F.M., G.M.F., C.E., M.I. şi P.I. au fost trimise cu avionul în Grecia, în zona Atenei, unde au continuat activitatea din Spania, supravegheate de inculpatul M.P., care obţine venituri separate din exploatarea celei dintâi, zisă "P.", aparent iubita lui. Inculpatul M.P. a gestionat activitatea din Grecia pe o perioadă de cinci luni, acesta colectând toţi banii şi trimiţându-i periodic în România, inculpatului V.C. În Atena, fetele au locuit într-un apartament închiriat, cu 4 camere, aflându-se sub atenta supraveghere a inculpatului M.P., care ocupa una din camere, împreună cu iubita sa, T.A.M. Fetele se prostituau în alte locaţii, respectiv în bordeluri, unele dintre ele pe timpul zilei, iar altele noaptea. În această perioadă, întrucât minora G.M.F. a intrat într-o relaţie amoroasă cu un bărbat, membrii grupului infracţional, pierzându-şi încrederea în aceasta, au decis să o aducă înapoi acasă, ameninţând-o telefonic să nu manifeste un comportament nepotrivit, în special la aeroport. Astfel, la data de 7 septembrie 2009, minora a fost aşteptată la aeroport de inculpata B.A., care la indicaţiile inculpatului V.C., s-a pregătit să plece împreună cu ea, tocmai pentru a pune lucrurile în ordine şi a "trimite femei la muncă". Deşi şi-a făcut rezervare pentru a călători cu avionul, împreună cu minora G.M.F., inculpata B.A. nu s-a mai îmbarcat însă, din motive independente de voinţa sa (din discuţiile purtate de membrii grupului infracţional, a rezultat că existau nereguli în documentele acesteia).

După arestarea inculpatului V.C., la data de 18 septembrie 2009, de către Judecătoria Curtea de Argeş, pentru săvârşirea unor infracţiuni contra patrimoniului, activitatea infracţională a grupului nu a slăbit în intensitate, atribuţiile sale fiind îndeplinite, în continuare, cu succes, de ceilalţi membri, fetele fiind îndemnate de aceştia să se străduiască mai mult în eforturile depuse, pentru a-l ajuta pe "N." să iasă din închisoare. Cu toate acestea, la data de 14 octombrie 2009, P.I., profitând de neatenţia celorlalte fete, a reuşit să fugă din locaţia unde erau cazate, luând cu ea 1.000 euro din banii produşi, la un cetăţean albanez. Inculpatul M.P. a fost trimis să o caute, membrii grupului temându-se că celelalte fete vor proceda la fel, dacă vor vedea că aceasta a fost lăsată în pace, astfel cum a rezultat dintr-un mesaj trimis de inculpata B.A. inculpatului V.D., având următorul conţinut: "Nu e bine deloc D.! Poate ştii, aseară M. s-a întâlnit cu I. la munk dak astea văd că o lăsăm în pace să fak ce vrea acolo or să fak şi ele la fel (...) şi lu F. i-a găsit poze pe tel cu un fraier. Au luat-o razna toate??".

Unele dintre părţile vătămate au fost audiate, cu identitate protejată, în faza de urmărire penală, dar nu au mai putut fi audiate de către tribunal.

Astfel, declaraţia dată de partea vătămată cu identitate protejată X1 a fost reţinută de tribunal ca o probă pertinentă şi utilă, cu excepţia episodului relatat de aceasta ca petrecându-se într-un depozit vechi, abandonat, situat în afara oraşului Călăraşi, unde ar fi fost obligată să asiste la un ritual de pedepsire a unei fete care se afla în mijlocul unui cerc format din 10 - 12 persoane, iar, în timp ce stătea în genunchi cu mâinile la spate, un bărbat i-a prins buzele cu un cleşte, iar un altul i-a cusut gura cu un fir de metal, întrucât relatarea respectivă nu este confirmată şi nu se coroborează cu nicio altă probă a cauzei. Potrivit declaraţiei sale, partea vătămată anterior menţionată a fost racolată în vara anului 2007 de grupul infracţional, mai precis de inculpatul C.V., în timp ce făcea autostopul între Predeal şi Ploieşti şi dusă în Spania, cu scopul de a se prostitua, în folosul grupului. Aceasta şi P.I. au plecat din oraşul Călăraşi la Bucureşti, unde au fost aşteptate şi preluate de "S." (inculpata V.G.), împreună cu care cele două fete şi-au continuat drumul spre Spania, unde au fost obligate să se prostitueze în clubul N.A. Aceeaşi parte vătămată a precizat că i-au fost falsificate actele de identitate, la rubrica "data naşterii", pentru a se crea aparenţa că este majoră. De asemenea, a relatat suferinţele la care ea şi celelalte fete exploatate au fost supuse. Partea vătămată a mai arătat că, în urma agresiunilor sexuale la care a fost supusă de inculpatul C.V. în perioada anterioară plecării în Spania, a rămas însărcinată, dar a avortat în acea ţară. Aceasta a mai declarat că, la data de 3 iulie 2008, a reuşit să fugă din clubul spaniol, cu sprijinul unui client, fiind ajutată ulterior de către unitatea de poliţie din Valencia.

Martora G.M. a declarat că, în luna august 2007, a fost ajutată de inculpatul V.C. să plece în Spania, pentru a se prostitua într-un club de noapte, acesta fiind cel care i-a oferit biletul de călătorie. Martora a precizat că s-a prostituat în clubul N.A., timp de 2 ani, în beneficiul financiar al lui "Ţ.", fiind supravegheată permanent, mai întâi de I.D.C., iar apoi de A.V., cu care a intrat în conflict. De asemenea, martora a arătat că a "produs" săptămânal aproximativ 3.000 euro, din care ei îi reveneau 300 euro, la două săptămâni. Martora a mai declarat că, în permanenţă, era controlată şi ameninţată de inculpatul V.C. şi de inculpata B.A., care pretindea să-i trimită bani fără ştirea celui dintâi. În anul 2009, martora a fost mutată în Grecia, unde s-a prostituat timp de 8 luni, producând, în medie, câte 3.000 euro săptămânal. Conform declaraţiei aceleiaşi martore, inculpatul M.P. era acela care coordona, în Grecia, activitatea desfăşurată de toate fetele, colectând toţi banii produşi de acestea prin practicarea prostituţiei şi trimiţându-i apoi în ţară lui "Ţ.", cu care ţinea legătura permanent şi care îl instruia cu privire la pretenţiile sale faţă de fete şi la atitudinea pe care trebuia să o abordeze faţă de ele, pentru a le determina să producă cât mai mulţi bani. După aproximativ 8 luni, martora s-a întors în ţară, fiind contactată de "S." (inculpata V.G.), care a insistat foarte mult ca ea să plece în Franţa, pe motiv că "Ţ." a fost arestat şi trebuie ajutat, iar aceasta s-a conformat, fiindu-i teamă.

În acelaşi sens a declarat şi partea vătămată C.E., care, la data recrutării, era minoră. Astfel, în toamna anului 2007, aceasta a fost racolată de inculpatul V.C., pentru a pleca în Spania, acelaşi inculpat ocupându-se să-i obţină biletul de călătorie. La frontieră, a fost ajutată de o femeie, care a oferit vameşului o sumă de bani, pentru a fi lăsată să treacă. Partea vătămată a arătat că s-a prostituat tot în clubul N.A., obţinând zilnic suma de 150 - 200 euro, din care jumătate o dădea numitei I.D.C., care era şefa fetelor, iar jumătate o oprea pentru ea. Conform declaraţiei sale, la momentul sosirii ei în Spania, acolo se mai prostituau A.V., P.I., J.C., C.F.M., M.I., T.A.M. (zis "P.") şi, mai târziu, G.M.F.

Martora G.M. a mai declarat că inculpata A.V. le bătea pe fete şi le ardea cu ţigara şi că partea vătămată T.A.M. trimitea banii obţinuţi din prostituţie în ţară, atât pe numele lui "Ţ.", cât şi pe numele inculpatului M.P. La sfârşitul anului 2009, aceasta a plecat în Grecia, împreună cu T.A.M., M.I., G.M.F. şi P.I., iar, după o lună, a venit acolo şi inculpatul M.P., împreună cu inculpata A.V., proaspăt eliberată din arestul din Spania.

Partea vătămată M.F. a declarat, atât în faţa autorităţilor spaniole, cât şi în faţa celor româneşti, că, în vara anului 2008, a fost racolată, de la domiciliul său din comuna Roseţi, de către inculpatul "Ţ.", care i-a propus să o ducă în Spania, alături de fetele pe care el le avea acolo, pentru a se prostitua în favoarea sa. Iniţial, partea vătămată a refuzat, dar, în luna mai 2009, a fost luată de la domiciliul său de către inculpaţii V.C., V.D. şi I.I., prin ameninţări cu moartea şi dusă la domiciliul celui dintâi, iar, după 2 săptămâni, a mers, împreună cu A.V., V.D. şi I.I., să cumpere bilete de avion. Ulterior, fiind însoţită de inculpaţii V.D. şi I.I., a mers acasă, în comuna Roseţi, unde i-a oferit surorii sale, I.V., suma de 1.000 RON, pe care i-o dăduse "Ţ.", spunându-i acesteia că ea pleacă în Spania, fiindu-i frică de cel din urmă. La începutul lunii iunie 2009 (mai exact, conform informaţiilor obţinute de organele judiciare, la data de 3 iunie 2009), partea vătămată a plecat, împreună cu A.V., în Spania, fiind însoţite până la aeroportul din Bucureşti de inculpaţii V.D. şi B.A. În Spania, au fost aşteptate de "D." (M.I.) şi L.M.A. (şoferul taxi-ului) şi duse la clubul N.A., unde partea vătămată a început să se prostitueze chiar de a doua zi. Întrucât, la momentul respectiv, A.V. era şefa fetelor din Spania, aceasta i-a făcut părţii vătămate un instructaj general, explicându-i că va întreţine relaţii sexuale, inclusiv fără prezervativ, alternând clienţii, în fiecare zi, fără pauză, chiar şi în perioadele de menstruaţie, începând "lucrul" la ora 5 după-amiaza şi încheindu-l la ora 4 dimineaţa. Tot aceasta i-a explicat ce trebuie să îmbrace, să le spună clienţilor, dar şi cât trebuia să încaseze de la aceştia (60 euro, pentru o jumătate de oră şi 90 euro, pentru o oră întreagă). Banii strânşi în urma unei zile de "muncă" erau predaţi la recepţie responsabilului cunoscut sub porecla de "M." (M.A.), care efectua notări ale serviciilor prestate de fete într-un registru de contabilitate şi, atunci când se termina noaptea, le înmâna acestora, în mod individual, sumele de bani ce li se cuveneau, după care fiecare fată îi preda lui A.V. întreaga sumă încasată, fiind notate de aceasta într-un caiet. Din banii câştigaţi, fiecare fată îi plătea zilnic lui "M." suma de 55 euro, pentru dreptul la o cameră şi la 2 mese pe zi, indiferent de numărul de clienţi. La data de 12 iulie 2009 (reţinută cu exactitate de declarantă, întrucât era ziua sa de naştere), în urma unei dispute pe care a avut-o cu "F." (C.E.), A.V., aflând de acea dispută, a agresat-o pe partea vătămată, aplicându-i multiple lovituri cu pumnul, peste faţă, în spate şi pe picioare, a prins-o de păr şi a lovit-o cu capul de perete, de mai multe ori, iar apoi a aruncat o sticlă de apă pe ea. De faţă la aceste agresiuni au fost şi celelalte fete, însă singura dintre ele care a intervenit în ajutorul său a fost "S.A." (C.F.M.), care însă a fost ameninţată de A.V. că va păţi la fel dacă nu îşi vede de treabă. Deşi, în urma agresiunilor fizice suferite, i-au apărut multiple hematoame pe tot corpul, echimoze, dar şi dureri şi spasme musculare, partea vătămată nu a fost dusă la niciun medic, pentru a primi îngrijiri, iar, dimpotrivă, în ziua următoare, a fost sechestrată în casă, fără apă şi fără mâncare, situaţie care s-a repetat şi după câteva zile. Pe parcursul şederii sale în club, părţii vătămate i-a fost luat telefonul mobil, fiindu-i interzis de către A.V. să sune pe altcineva decât pe sora sa. Acest lucru era posibil însă numai în prezenta lui A.V. şi de pe telefonul mobil al acesteia. Partea vătămată a mai arătat că, la momentul respectiv, A.V. le controla în mod direct pe ea, S.A., F., G.M.F., T.A.M., M.I. şi I., toate fiind obligate, la sfârşitul unei zile de "muncă", să-i predea acesteia banii câştigaţi. Tot A.V. era aceea care efectua transferurile bancare către "Ţ.", în ţară (aspect pe care declaranta l-a aflat văzând într-un sertar o chitanţă aferentă mai multor asemenea transferuri, cu numele expeditorilor, în condiţiile în care nu o însoţea niciodată pe A.V. la bancă, întrucât aceasta nu avea încredere în ea). Partea vătămată a mai precizat că a încercat, în repetate rânduri, să-i spună lui A.V. că doreşte să plece acasă şi că nu vrea să se mai prostitueze, însă i s-a răspuns de fiecare dată că acest lucru nu se va întâmpla, întrucât îi aparţinea lui "Ţ." şi trebuia să se prostitueze cât timp ei vor dori aceasta.

Afirmaţiile părţii vătămate anterior menţionate se coroborează cu declaraţiile celorlalte fete (audiate atât de autorităţile spaniole, cât şi de cele române), iar veridicitatea lor este susţinută de declaraţia surorii sale, martora I.V. şi de foaia de urgenţă a pacientei M.F., întocmită în urma examinării acesteia de către cadre medicale ale Spitalului General Universitar din Alicante, la data de 28 iulie 2009 (după aproximativ 2 săptămâni de la comiterea primelor agresiuni asupra sa). Din respectivul act medical, rezultă că pacienta prezenta la momentul examinării hematoame, pe partea posterioară a braţului şi antebraţului stâng, leziuni vechi, care sugerau arsuri pe partea anterioară a ambilor muşchi, mialgie lombară, dar şi arsuri cicatrizate pe muşchi.

Martora I.V. a confirmat faptul că, la începutul lunii iunie 2009, în timp ce se afla la un magazin din Călăraşi, a fost contactată telefonic de sora sa, care i-a spus că vrea să o ajute cu nişte bani, iar, la scurt timp, aceasta a venit în acel magazin, însoţită de 2 bărbaţi (unul cu tatuaj şi un altul, în jur de 35 de ani), despre care a aflat ulterior că erau V.D., fiul lui "Ţ." (cel dintâi) şi respectiv şoferul acestuia (cel din urmă). Sora sa i-a oferit suma de 1.000 RON, pe care, iniţial, martora nu a vrut să o accepte, însă V.D. i-a spus să primească banii, întrucât nu este nicio problemă, iar sora ei va merge să muncească în Spania. După aproximativ o lună, martora a fost sunată, din Spania, de sora sa, care i-a spus că munceşte acolo, iar, până în luna noiembrie 2009, când aceasta s-a întors acasă, a primit de la ea 200 euro, în 2 tranşe de câte 100 euro.

Victima G.M.F. nu a putut fi audiată, nici în faza de urmărire penală, nici în cursul cercetării judecătoreşti, însă bunica ei, martora D.I., a declarat că nepoata sa a lipsit de la domiciliu în mai multe rânduri şi, de fiecare dată, s-a întors acasă cu ceva bani, despre care i-a spus că i-a câştigat în Spania. Martora a mai declarat că, la sfârşitul anului 2008, nepoata sa a sunat-o şi i-a spus că se afla la domiciliul lui "Ţ.", motiv pentru care ea s-a deplasat în municipiul Călăraşi şi a găsit-o pe aceasta în acea locuinţă, iar soţia lui "Ţ.", numita "S.", i-a spus că nu îi dă fata înapoi, deoarece o va căsători cu fiul său, V.D., şi că urmează să plece toţi trei în Spania, la cerşit. Aceeaşi martoră a declarat că, în cursul lunii octombrie 2009, nepoata ei a venit acasă, însoţită de V.D., dar a stat foarte puţin şi a plecat din nou la Călăraşi. După câteva luni, G.M.F. a sunat-o pe bunica sa şi i-a spus că se află în Grecia, cu un albanez, pentru că toţi fuseseră arestaţi, iar "S." a trimis-o să "producă bani" pentru pachet şi vorbitor pentru cei arestaţi. În continuare, martora a declarat că, în vara anului 2010, a venit la domiciliul său "S.", însoţită de un şofer (recunoscut în persoana inculpatului I.I.), întrebând-o dacă ştie ceva despre G.M.F., însă, neprimind de la aceasta informaţii, "S." i-a spus că fata se afla în Grecia şi era căsătorită cu un cetăţean albanez, care o droga şi o obliga să se prostitueze pentru el.

Declaraţia dată de martora T.A.M. cu ocazia primelor cercetări, în care a recunoscut că s-a prostituat în Spania, începând cu anul 2008, dar pe cont propriu, a fost apreciată de tribunal ca nesinceră şi în contradicţie cu declaraţiile celorlalte martore, ale părţilor vătămate şi chiar ale inculpaţilor M.P. şi V.C., care, cu ocazia ascultării în procedura de luare a măsurii arestării preventive, au arătat că aceasta (zisă "P.") era una dintre fetele exploatate de grupul infracţional.

În dovedirea activităţii infracţionale a grupului, tribunalul a considerat relevantă şi declaraţia formulată de martora I.D.C., care a arătat că, încă din anul 2004, minoră fiind, a fost victima unui anturaj nepotrivit şi forţată să se prostitueze la Podul 4 din Călăraşi, până în anul 2006, când a fost dusă în Spania, de către oamenii lui "Ţ." şi obligată să se prostitueze, în favoarea acestora. Martora i-a indicat pe inculpaţii C.V., B.A., V.G. şi A.V. ca fiind aceia care supravegheau "munca" fetelor, printre acestea numindu-le pe J.C. şi pe minora P.I. Martora a precizat că, în luna aprilie 2008, i s-a permis să participe la funeraliile bunicii sale, fiind aşteptată la aeroport de inculpaţii V.C., C.I.C. şi B.A., însă, pe parcursul şederii ei în ţară, timp de o săptămână, s-a exercitat asupra sa un control permanent de către membrii grupului, fiind obligată să raporteze tot timpul unde se afla şi ce făcea, fiind urmărită chiar şi în cimitir de către aceştia. La începutul lunii mai 2008, martora a revenit în Spania, fiind condusă la aeroport de către aceleaşi persoane şi efectuând călătoria împreună cu M.I. Cu prilejul revelionului 2008 - 2009, martora a reuşit să fugă, împreună cu P.I. şi T.A.M. şi a ajuns într-un alt oraş, unde a cunoscut un cetăţean spaniol, prin intermediul căruia a reuşit să-şi refacă viaţa.

Inculpata A.V. a fost audiată de către autorităţile spaniole, ocazie cu care a recunoscut că a practicat prostituţia, în perioada 2007 - 2009, în cluburile din N.A. şi B., pentru inculpatul V.C., precizând condiţiile şi tarifele percepute, identice cu cele precizate de martore şi părţile vătămate. Dintre fetele pe care inculpatul V.C. le obliga să se prostitueze, aceasta le-a menţionat pe C.F.M., G.M.F., T.A.M., C.E., P.I., M.I. şi M.F., arătând că inculpata B.A., amanta inculpatului V.C., controla activitatea fetelor respective, vorbind permanent cu patronul celor două cluburi, "M.A.". Chiar dacă inculpata a încercat să minimalizeze rolul său de suport al grupului infracţional, interceptările telefonice şi declaraţiile martorei I.D.C. au dovedit că aceasta era o persoană de nădejde a liderului grupului, inculpatul V.C., tot ea fiind şi amanta inculpatului C.I.C.

Inculpatul V.C. a recunoscut, şi în faţa instanţei, că a fost "capul" întregii activităţi desfăşurate de grupul infracţional şi că toţi membrii acestuia îi ascultau ordinele, în special, fiul său (inculpatul V.D.) şi soţia lui (inculpata V.G.), materialul probator administrat în cauză plasându-l în vârful reţelei şi prezentându-l drept persoana care deţinea controlul acesteia, prin atitudinea sa de ameninţare. Chiar dacă, pe parcursul perioadei de referinţă, inculpatul V.C. a fost arestat, acesta a ţinut permanent legătura cu membrii grupului, prin telefonul mobil, dirijând activitatea infracţională, în scopul menţinerii standardului activităţii la parametrii anteriori.

Inculpata V.G. a participat în mod activ la activităţile grupului infracţional, rolul său fiind acela de cazare a fetelor în locuinţa sa din Călăraşi, de însoţire a unora dintre acestea în drumul către Spania, tot ea ocupându-se şi de falsificarea actelor de identitate ale fetelor, pentru a masca starea lor de minorat şi fiind, în mod direct, beneficiara sumelor de bani produse prin activitatea de prostituţie practicată de acestea. Vinovăţia inculpatei a rezultat, în mod clar, din convorbirile telefonice purtate de aceasta cu soţul său (inculpatul V.C.) şi cu unele dintre fetele exploatate, fiind citată drept relevantă discuţia telefonică din data de 8 septembrie 2010, prin care inculpata o asigura pe interlocutoarea sa, G.M.F., de toată protecţia ei în raport cu ceilalţi inculpaţi.

Inculpatul V.D. a negat implicarea sa în activitatea infracţională, însă materialul probator administrat în cauză îl plasează pe acesta într-o poziţie ierarhică importantă în cadrul grupului. Chiar dacă uneori răspundea la "comenzile" tatălui său, de cele mai multe ori inculpatul a participat în mod direct la diverse forme de săvârşire a infracţiunilor, în sensul că le racola personal pe fete şi le atrăgea pe acestea, prin diferite promisiuni, uneori de natură sentimentală. Sub acest aspect, s-a făcut referire la declaraţiile martorelor G.M., M.F. şi D.I. (pentru nepoata sa, G.M.F.), la discuţia telefonică din data de 12 august 2009, purtată între inculpaţii V.C., B.A. şi V.D. şi la sms-ul din data de 5 octombrie 2009, trimis de inculpata B.A. inculpatului V.D. De asemenea, din declaraţia martorei I.D.C., a rezultat că inculpatul V.D. este cel care a dus-o în Spania, la începutul anului 2008, pe numita T.A.M. Totodată, inculpatul V.D. a participat, împreună cu tatăl său, la transferarea conspirativă a numitei M.I. către C.B. Astfel, într-o discuţie telefonică purtată la data de 26 octombrie 2009, acesta îi spunea lui "B.A.": "Băi s-o ţii p-aia caldă acolo, pă I. aia. Vorbeşte tu cu ea!". Despre acest inculpat, martora G.M. a declarat că a venit în Spania, la locaţia unde se aflau fetele, a stat cu acestea circa 8 zile, a colectat toţi banii produşi în ultimele 2 săptămâni şi, pe un ton ameninţător, a transmis toate pretenţiile ridicate de "Ţ.", iar, în final, le-a sugerat că nu o să le fie bine dacă vor continua să-l supere pe tatăl său. Rolul mai pregnant al inculpatului V.D. în cadrul grupului a apărut odată cu arestarea tatălui său, în luna septembrie 2009, când a început să colaboreze îndeaproape cu inculpata B.A., preluând o mare parte din atribuţiile inculpatului V.C. şi sfătuindu-se, atât cu A., cât şi cu tatăl său, în luarea deciziilor mai importante. Comunicările dintre cei doi sunt foarte sugestive. Acestea au început să fie mai dese din data de 19 septembrie 2009 şi s-au concretizat fie în sms-uri, fie în dialoguri.

Inculpata B.A. a avut un rol important în cadrul grupului infracţional. Pentru începutul perioadei la care se referă acuzaţiile din prezenta cauză (sfârşitul anului 2006 - începutul anului 2007), martora I.D.C. a indicat prezenţa acesteia în Spania, exercitând controlul direct asupra fetelor, alături de numita "A." (R.A.). Martora a arătat că, la momentul sosirii sale în Spania, inculpata B.A. deţinea un statut privilegiat şi nu se mai prostitua, fiind amanta oficială a inculpatului V.C., ci se ocupa de primirea, controlul şi supravegherea fetelor în cluburi. Astfel, aceasta efectua controlul în clubul B., iar "A.", care se şi prostitua pentru grup, în clubul N.A., însă inculpata B.A. era şefa tuturor fetelor din cele două cluburi, care, la final, colecta de la ele toţi banii produşi, ocupându-se apoi de trimiterea lor în ţară, însă nu de pe numele său ori al "A.", întrucât le fuseseră confiscate documentele de identitate, în timpul unor razii efectuate de autorităţile spaniole. La sfârşitul anului 2006, inculpata B.A., aflându-se în relaţii strânse cu inculpatul C.V., s-a mutat din club într-un apartament, tot în Spania, împreună cu acesta, cu soţia şi mama lui, iar, după acel moment, venea în club frecvent, verificând dacă fetele îşi făceau treaba şi colectând banii, deseori fiind însoţită de inculpatul respectiv. Martora I.D.C. a mai precizat că, în vara anului 2007, au fost aduse în club J.C. şi P.I. (cea din urmă fiind minoră la acel moment), iar cele două fete au fost preluate tot de inculpata B.A. Prima fată (care, în mod evident, era adusă împotriva voinţei sale, pentru că plângea tot timpul şi nu dorea să se prostitueze) s-a îmbolnăvit şi, din acest motiv, era încuiată în cameră mai tot timpul de către B.A. şi R.A., pentru a nu fi văzută de celelalte fete, fiind scoasă de acolo doar pentru a merge la doctor. Despre aceeaşi inculpată, martora I.D.C. a mai precizat că, în a doua jumătate a anului 2007, fără a putea preciza data exactă, a purtat o discuţie telefonică aprinsă şi contradictorie, în prezenţa ei, cu inculpatul V.C., în urma căreia le-a luat pe fete la ceartă, reproşându-le că nu-şi fac treaba bine, după care şi-a strâns toate lucrurile personale pe care le mai avea în club şi a părăsit definitiv clubul. Ulterior, aceasta le-a mai contactat telefonic, pretinzând că se afla în Spania, însă fetele ştiau deja că ea se întorsese în ţară. Inculpata A.V., în declaraţia dată în faţa autorităţilor spaniole, a afirmat că responsabilul clubului N.A., "M.A.", cunoaşte situaţia în care se aflau fetele, întrucât ţinea legătura permanent cu inculpata B.A. (alias "S."), amanta lui "Ţ.". Partea vătămată M.F. a arătat că, la începutul lunii iunie 2009, a fost dusă la aeroport, împreună cu A.V., de către inculpaţii V.D. şi B.A. Despre inculpata în discuţie, a relatat în declaraţiile sale şi martora G.M., arătând că aceasta a sunat-o în Spania, de 4 - 5 ori, solicitându-i, pe acelaşi ton cu care obişnuia să-i vorbească şi "Ţ.", să-i trimită şi ei bani, de care însă să nu ştie cel din urmă. Chiar dacă inculpata a părăsit Spania în anul 2007 (conform spuselor martorei I.D.C., în a doua jumătate a anului), aceasta a continuat să dirijeze şi să coordoneze activitatea fetelor, primind importante sume de bani de la acestea, fie direct pe numele său, fie pe numele fratelui său, B.N.A. sau al mamei sale, B.G. Suma totală primită de inculpată în perioada de referinţă s-a ridicat la suma de aproximativ 94.775 euro. Modul în care inculpata şi-a exercitat rolul în cadrul grupului infracţional şi implicarea sa efectivă a rezultat şi din transcrierile interceptărilor convorbirilor telefonice şi sms-urilor transmise între membrii grupului respectiv.

Inculpatul C.I.C. a reprezentat şi el o piesă importantă în ierarhia grupului infracţional, fiind o persoană extrem de apropiată şi de mare încredere pentru liderul acestuia, inculpatul V.C., pe care l-a susţinut în majoritatea acţiunilor întreprinse. Chiar dacă în declaraţiile sale, acesta şi-a susţinut nevinovăţia, arătând că a fost un simplu angajat, ca muncitor, la ferma lui "Ţ.", cu o remuneraţie de 1.000 RON/lună şi că, fiind o persoană pe care membrii familiei se bazau, aceştia i-au cerut să meargă la bancă să ridice diferite sume de bani care se trimiteau pe numele său, fără a cunoaşte situaţia de fapt reală, materialul probator administrat în cauză a dovedit lipsa lui de sinceritate şi implicarea sa efectivă, cu ştiinţă, în activităţile desfăşurate de grupul infracţional organizat. Astfel, acest inculpat a participat, împreună cu inculpatul C.V., la racolarea părţii vătămate cu identitate protejată X1, conform declaraţiei formulate de aceasta în faţa autorităţilor spaniole, cu prilejul denunţului făcut la data de 11 iunie 2009, după ce a reuşit să scape şi să fugă din clubul N.A., unde era ţinută să se prostitueze de către membrii grupării "Ţ.", contrar voinţei sale. Partea vătămată a precizat că inculpatul în discuţie şi inculpatul C.V. i-au spus că îi vor găsi un loc de muncă, în final însă destinaţia sa fiind cu totul alta, după cum a fost expusă în declaraţia sa. Acelaşi inculpat a susţinut că nu ştia de unde proveneau banii pe care îi ridica de la bancă, el fiind un simplu mesager, care nu cunoştea pe niciuna dintre fete. Cu toate acestea, discuta telefonic frecvent cu fetele în Spania, iar convorbirile purtate sunt elocvente pentru intimitatea şi familiaritatea în care se aflau interlocutorii, discuţiile depăşind frecvent sfera unor simple transferuri bancare şi transmisiuni de numere de conturi. Astfel, într-o discuţie purtată de inculpatul C.I.C. cu inculpata A.V., aflată "la muncă" în Spania, aceasta din urmă chiar l-a tras la răspundere pentru modul în care îşi petrecea timpul. Despre inculpatul C.I.C., martora I.D.C. a declarat că a racolat-o pe A.V., lăsându-i impresia că, între ei doi, exista o relaţie sentimentală, pe care o întreţineau telefonic în permanenţă, însă inculpatul o "trăda" pe aceasta, ori de câte ori fugea în ţară, fiind apoi pedepsită aspru de către membrii grupului infracţional pentru îndrăzneala sa. Martora a mai arătat că, după plecarea inculpatei B.A., de coordonarea şi controlul permanent al fetelor în Spania s-a ocupat inculpatul C.I.C., care a preluat, în mare parte, atribuţiile celei dintâi. Acelaşi inculpat a aşteptat-o pe martoră la aeroport, împreună cu "Ţ." şi B.A., cu prilejul unei călătorii efectuate în ţară, pentru a participa la funeraliile bunicii sale şi tot el, însoţit de aceleaşi persoane, a dus-o înapoi la aeroport. Acesta a fost momentul (luna aprilie 2008) în care martora I.D.C. l-a cunoscut pe inculpat ca fiind "D.A." (anterior, îl ştia doar de la telefon), iar el i s-a prezentat ca fiind "aşa-zisul prieten al lui A.V.", aspect care i-a întărit martorei convingerea că "D.A." se juca cu sentimentele lui A.V., pentru a o convinge să facă ceea ce i se spunea. La domiciliul inculpatului C.I.C. au fost descoperite, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, înscrisuri olografe pe care erau scrise menţiunile I.D.C., 2750 E, 5297352932; M.I., 9033877033, 2750 E; 663594395 R.A. nou, care reprezentau numerele tranzacţiilor efectuate de fete pe numele său şi sumele de bani aferente. Din verificarea listing-ului transferurilor de bani, a rezultat că, la data de 19 martie 2008, martora I.D.C. a efectuat, din Spania, un transfer, de 2.750 euro, pe numele inculpatului C.I.C., având nr. 5297352932. Al doilea număr şi nume de pe listă reprezintă tot un transfer bancar, efectuat de M.I., având ca obiect suma înscrisă de inculpat, respectiv 2.750 euro, iar numărul corespunde cu cel al tranzacţiei efectuate la data de 19 august 2008, destinatara transferului fiind V.M. ("fata în casă" a familiei lui "Ţ.", care avea grijă de gospodărie şi de copii, pe numele căreia au mai fost efectuate şi alte transferuri bancare consistente). Astfel, a fost răsturnată apărarea inculpatului, în sensul că el nu a fost decât un simplu emisar al familiei V., care îi solicita să ridice banii transferaţi pe numele său, în realitate inculpatul fiind preocupat să-şi însemneze, în notiţele proprii, şi alte transferuri decât cele destinate lui, efectuate de fetele aflate din Spania. Suma de bani transferată de fetele respective, în perioada de referinţă, pe numele inculpatului C.I.C., s-a ridicat la valoarea de 230.932,50 euro.

Inculpatul I.I., un apropiat al familiei inculpatului V.C., s-a implicat activ în activităţile grupului infracţional, participând la racolarea fetelor, astfel cum a declarat martora M.F. şi la transportarea lor în locurile unde se prostituau, la comanda grupului, conform declaraţiei martorei G.M. Acelaşi inculpat s-a implicat uneori şi în achiziţionarea biletelor de călătorie pentru fetele care plecau la "produs" în Spania, dovadă fiind discuţia telefonică din data de 3 iunie 2009, dintre acesta şi inculpatul C.I.C. şi cea din data de 10 august 2009, dintre acesta şi inculpaţii V.C. şi B.A.

Declaraţiile martorilor şi transcrierile convorbirilor telefonice purtate între inculpaţi în perioada de referinţă l-au indicat şi pe inculpatul M.P. ca fiind un membru activ al grupului infracţional, acesta însuşi recunoscând implicarea sa în acţiunile grupului respectiv, în legătură cu T.A.M. (zisă "P."). Activitatea lui, de supraveghere a fetelor trimise la "produs" în Grecia, a rezultat şi din declaraţiile părţilor vătămate C.E. şi P.I. şi ale martorei G.M.

Probatoriul cauzei a conturat fără echivoc şi activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul C.V., a cărui apărare, prin care a negat participaţia sa, a fost înlăturată ca nesinceră şi necredibilă. Astfel, despre activitatea infracţională a inculpatului respectiv, a relatat martora I.D.C., care a precizat că acesta este cel care a preluat-o din oraşul Valencia şi a condus-o în clubul N.A., unde a fost obligată să se prostitueze. Despre inculpatul C.V. au făcut vorbire şi celelalte martore audiate.

Cu privire la inculpatul G.A., s-a reţinut că acesta a decedat pe parcursul procesului penal.

Tribunalul a constatat că grupul infracţional organizat a săvârşit atât acţiuni specifice traficului de persoane şi de minori, cât şi acţiuni care se circumscriu infracţiunii de proxenetism, demarcaţia fiind făcută, conform Deciziei nr. XVI/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, în raport cu existenţa elementului de constrângere la practicarea prostituţiei sau cu starea de minoritate în care s-au aflat practicantele prostituţiei.

Materialul probator al cauzei a dovedit că partea vătămată M.F. (zisă "T."), dar şi partea vătămată cu identitate protejată atribuită de autorităţile spaniole au fost obligate, contrar voinţei lor, la practicarea prostituţiei, fiind agresate, fie fizic, fie verbal sau ameninţate, pentru a se conforma cerinţelor infractorilor, motiv pentru care acţiunile săvârşite în legătură cu acestea se încadrează în infracţiunea de trafic de persoane.

Totodată, partea vătămată C.E. şi numita P.I. erau minore la data racolării, fiind depistate de către autorităţile spaniole cu documente de identitate falsificate, destinate să le ascundă starea de minoritate. Chiar dacă acestea şi-au exprimat acordul privind practicarea prostituţiei, legea penală română consideră ab initio că un asemenea consimţământ este viciat şi lipsit de relevanţă, infracţiunea de trafic de minori subzistând şi în acest caz. Din actele dosarului, a rezultat însă că această infracţiune nu poate fi reţinută decât în sarcina inculpaţilor care au cunoscut starea de minoritate a celor două fete, respectiv V.C. (care a procurat documentele de identitate pentru C.E.), V.G. (care le-a cazat pe C.E. şi P.I. şi, de asemenea, a transportat-o pe P.I. în Spania, ocupându-se de trecerea peste frontieră a acesteia, în condiţii de siguranţă) şi C.V. (care s-a ocupat de efectuarea rezervărilor pentru "S." şi P.I. şi i-a procurat documente false minorei). Martora I.D.C. s-a aflat într-o situaţie specială. Aceasta a fost iniţial luată cu "japca" de către membrii grupării şi dusă în Spania, contrar voinţei sale, fiind luată în custodie acolo de R.A., care se şi prostitua, dar, mai ales, de inculpata B.A., care, la momentul anului 2006 şi prima jumătate a anului 2007, era "şefa" tuturor fetelor din Spania, având un statut privilegiat, în calitate de amantă a inculpatului V.C., renunţând la a se mai prostitua şi ocupându-se exclusiv de supravegherea fetelor. După plecarea în ţară a inculpatei B.A. şi, mai târziu, a numitei R.A., martora, dându-şi seama că singura şansă pentru a avea o viaţă mai bună şi a se proteja, era aceea de a colabora, a început să se ocupe de supravegherea fetelor, până a reuşit şi ea să fugă, în anul 2008.

Tribunalul a mai constatat că inculpata B.A. (care a călătorit cu P.I. şi s-a ocupat de trecerea acesteia peste frontieră, în condiţii de siguranţă), inculpatul C.V. (care a efectuat rezervările amândurora şi le-a însoţit la autocar) şi inculpata V.G. (care a cazat-o pe C.E.) au cunoscut starea de minoritate a părţilor vătămate.

Chiar dacă, în cauză, a existat o pluralitate de subiecţi pasivi, tribunalul, citând Decizia nr. XLDC (49)/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, a evidenţiat că traficul de persoane şi de minori, incriminat în art. 12 şi respectiv în art. 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o infracţiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în concurs, făcând incidente astfel dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât a existat o rezoluţie infracţională unică, în realizarea căreia fiecare acţiune a realizat conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Inculpatul V.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor, solicitând a se reţine în sarcina sa o singură infracţiune, şi anume aceea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen.

Inculpata V.G. a solicitat achitarea sa, pentru toate faptele, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivând că, deşi mergea des în Spania, scopul deplasărilor sale în acea ţară era acela de a-şi trata acolo copiii minori, care sufereau de hepatită, sens în care a depus la dosar acte medicale.

Inculpatul V.D. a solicitat achitarea, pentru toate faptele, tot în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Inculpata B.A. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că, în anul 2006, şi-a schimbat cartea de identitate în Bucureşti, în anul 2007, şi-a schimbat actului de identitate în Călăraşi, iar, din luna aprilie 2007, nu a mai plecat din ţară, astfel că nu putea săvârşi faptele petrecute în Spania ulterior acelui moment. Aceeaşi inculpată a susţinut că partea vătămată M.F. nu a depus plângere penală şi nu a dat declaraţii împotriva sa, iar partea vătămată C.E. a ajuns în Spania în anul 2007, când ea nu se mai afla acolo, aceeaşi fiind situaţia şi în cazul martorei G.M., care a ajuns în ţara respectivă după ce ea s-a întors în România şi a declarat că nu o cunoaşte. De asemenea, martorele T.A.M. şi M.I. nu au cunoscut-o personal şi au relatat despre ea numai aspecte pe care le-au aflat de la martora I.D.C.

Inculpata A.V. a solicitat achitarea sa, pe motiv că activitatea ei infracţională este identică cu aceea a martorei I.D.C., care a fost scoasă de sub urmărirea penală, întrucât a acceptat să dea declaraţii împotriva inculpaţilor din cauză.

Inculpatul C.I.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor imputate într-o singură infracţiune, aceea de proxenetism şi achitarea sa, pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pe temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. (întrucât, în rechizitoriu, nu este motivată situaţia de fapt în ceea ce îl priveşte) sau art. 10 lit. d) din acelaşi cod (deoarece nu s-a dovedit că ar fi avut reprezentarea subiectivă că a sprijinit activitatea unui grup infracţional). Acelaşi inculpat a solicitat achitarea sa şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., pe motiv că a fost constrâns moral la săvârşirea acesteia de către inculpatul V.C. În subsidiar, inculpatul a solicitat dozarea pedepselor în raport cu circumstanţele sale personale.

Inculpatul I.I. a solicitat achitarea pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinând că, în speţă, lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunilor respective, şi anume intenţia.

Inculpatul M.P. a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, fie în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. (pe motiv că nu a săvârşit acţiuni de sprijinire a grupului infracţional organizat), fie în temeiul art. 10 lit. d) din acelaşi cod (pe motiv că lipseşte intenţia, ca element constitutiv al infracţiunii respective). Inculpatul a solicitat, în subsidiar, aplicarea dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen.

Inculpatul C.V. a solicitat achitarea sa, pentru toate faptele, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că el nu a participat la săvârşirea acestora.

Tribunalul a constatat că toate aceste cereri sunt nefondate, în raport cu situaţia de fapt stabilită şi cu probatoriul reţinut a o dovedi.

Astfel, pentru inculpatul V.C., pornind de la poziţia lui procesuală, de recunoaştere a faptelor, cu excepţia episodului consumat într-o hală de la periferia oraşului Călăraşi (care a fost înlăturat, ca nedovedit), tribunalul a constatat că activitatea infracţională a fost probată, în întregul său, prin dovezi testimoniale, interceptări de convorbiri telefonice (purtate între acesta şi ceilalţi inculpaţi), adrese ale companiilor aeriene şi dovezi de ridicare de sume de bani, în numerar, din bancă.

Pentru inculpata V.G., tribunalul a constatat că declaraţiile părţilor vătămate şi martorelor îi conturează pe deplin vinovăţia. Cu privire la apărarea acesteia, în sensul că deplasările sale în Spania erau legate de starea de sănătate a copiilor, tribunalul a apreciat că, deşi a fost dovedită ca reală prin actele medicale depuse la dosar, este nerelevantă, întrucât scopul declarat al acelor deplasări a fost, în mod evident, dublat de participarea inculpatei la comiterea infracţiunilor. Astfel, probele administrate în cauză au relevat, în mod clar, faptul că inculpata s-a ocupat în mod direct de racolarea fetelor, le-a însoţit pe unele dintre ele pe drumul către Spania, iar, în cazul celor minore, s-a ocupat şi de falsificarea actelor de identitate, pentru a masca starea lor de minorat. De asemenea, în disperare de cauză, după arestarea soţului său (inculpatul V.C.), care, astfel, nu s-a mai putut ocupa personal de racolarea fetelor şi dirijarea activităţii infracţionale, inculpata a preluat sarcinile de lider ale acestora, determinând fetele să lucreze în continuare pentru ei, propunându-le condiţii mai avantajoase, de lucru şi câştig şi apelând, în unele situaţii, la tactica blândeţii şi înduioşării.

Cu privire la inculpatul V.D., tribunalul a constatat că probatoriul cauzei a dovedit că acesta a abordat, de-a lungul timpului, tactici diferite în racolarea şi exploatarea fetelor, în folosul grupului infracţional, schimbând modul de operare, dintr-unul specific infracţiunii de trafic de persoane într-unul circumscris infracţiunii de proxenetism, folosind o metodă des întâlnită în astfel de situaţii, denumită în literatura de specialitate "lover boy", prin care autorii, profitând de naivitatea fetelor, reuşesc să le convingă că sunt îndrăgostiţi de ele şi le determină să practice prostituţia şi să obţină bani pentru ei, fără să-şi dea seama că aceştia aplică aceeaşi metodă şi altor fete.

Aceeaşi manieră de lucru a fost reţinută de tribunal şi cu privire la inculpaţii M.P., C.I.C. şi C.V., cel din urmă recunoscând, cu ocazia audierii, puterea sa de seducţie asupra martorei J.C. O atitudine de recunoaştere parţială a avut-o şi inculpatul M.P., în privinţa martorei T.A.M., despre care a declarat, în mod constant, că era iubita lui, dar pe care a exploatat-o sexual şi a obligat-o să se prostitueze pentru el şi în favoarea grupului infracţional.

Referitor la inculpata B.A., tribunalul a constatat că declaraţiile martorelor şi ale părţilor vătămate o plasează ca un membru important al grupului infracţional, care, în virtutea calităţii de amantă a liderului (inculpatul V.C.), îşi aroga atribuţii decizionale cu privire la supravegherea fetelor în timpul programului de lucru, colectarea banilor câştigaţi de ele, trimiterea acelor bani în ţară, către membrii grupului aflaţi temporar în România şi familiile acestora. Probatoriul cauzei a relevat, fără putinţă de tăgadă, că inculpata aborda cele mai severe metode de intimidare a fetelor, le admonesta şi le vorbea ameninţător, mergând până la a le lovi şi a le arde cu ţigara, astfel că, potrivit martorelor, aceasta "era mai rea decât un bărbat". Susţinerile inculpatei, în sensul că, într-o mare parte din perioada de referinţă, respectiv din anul 2007, s-a aflat în ţară şi, astfel, nu avea cum să participe la activitatea infracţională din Spania, au fost apreciate drept neverosimile, în condiţiile în care chiar aceasta a recunoscut că şi-a schimbat des cartea de identitate, la două unităţi poliţieneşti din localităţi diferite, ceea ce întăreşte convingerea că avea o viaţă cel puţin suspectă. În plus, ea putea circula în spaţiul european şi doar în baza paşaportului.

Cu privire la participaţia penală a inculpatei A.V., tribunalul a constatat că a fost suficient dovedită prin probele mai sus arătate.

Potrivit Legii nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau a mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine, direct sau indirect, un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În speţă, din probele administrate, a rezultat că grupul reunindu-i pe inculpaţii trimişi în judecată nu a fost format spontan sau ocazional, în scopul comiterii imediate a unor infracţiuni, ci, dimpotrivă, a funcţionat în mod organizat, a fost bine structurat, fiind format dintr-un număr mare de persoane, a acţionat pe o perioadă mare de timp (patru ani) şi a obţinut sume mari de bani. Tribunalul a apreciat ca lipsit de relevanţă faptul că grupul a suferit, de-a lungul timpului, modificări de mai multe tipuri, sub aspect constitutiv şi structural, în sensul că unii membri au fost arestaţi sau în grup au apărut membri noi, întrucât grupul a fost tot timpul numeros, fiind compus din mai mult de 3 persoane, iar locul şi atribuţiile persoanelor respective în ierarhia grupului au fost atent stabilite.

Concluzionând, tribunalul a constatat că încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu a fost corect stabilită, pronunţând, în consecinţă, condamnarea inculpaţilor.

La individualizarea pedepselor şi a modalităţii de executare a acestora, tribunalul a avut în vedere atât circumstanţele reale de comitere a faptelor, urmările acestora şi prejudiciile aduse părţilor vătămate, cât şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Referitor la suma de bani dobândită de inculpaţi în perioada săvârşirii infracţiunilor, tribunalul a constatat că a fost corect stabilită de parchet, dispunând confiscarea ei specială, în folosul statului, în echivalentul său în lei, calculat la data punerii în executare a hotărârii.

Împotriva hotărârii iniţiale a tribunalului, au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Călăraşi şi inculpaţii V.C., V.D., V.G., C.I.C., I.I., M.P., C.V. şi B.A.

Parchetul a invocat omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra cererii procurorului de schimbare a încadrării juridice, prin reţinerea formelor agravate prevăzute de alin. (2) lit. a) al art. 12 din Legea nr. 678/2001 şi respectiv de alin. (3) al art. 13 din aceeaşi lege (în raport cu împrejurarea săvârşirii faptelor de trafic de persoane şi trafic de minori de două sau mai multe persoane împreună) şi a circumstanţei agravante legale prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. (în raport cu săvârşirea faptelor de proxenetism de trei sau mai multe persoane împreună). De asemenea, a invocat eroarea primei instanţe, de a o condamna pe inculpata V.G., de două ori, pentru infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. şi de a omite să se pronunţe, cu privire la aceeaşi inculpată, asupra infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare. Parchetul a invocat şi nelegala pronunţare a soluţiei de încetare a procesului penal, în privinţa inculpatului G.A. (decedat pe parcursul judecăţii), potrivit unui text de lege inexistent (art. 10 lit. g¹) C. proc. pen.). Totodată, parchetul a contestat pedepsele aplicate în cazul tuturor inculpaţilor, pe care le-a apreciat a fi derizorii în raport cu gravitatea activităţii infracţionale desfăşurate. În acest sens, parchetul a făcut referire la constituirea inculpaţilor într-un grup infracţional bine închegat, cu o activitate care s-a întins pe o perioadă de aproximativ 4 ani şi a produs pentru aceştia un câştig material de 660.000 euro. De asemenea, a făcut referire la structura şi ierarhia grupului infracţional organizat, evidenţiind că liderul acestuia, inculpatul V.C., a fost succedat, imediat în ierarhie, de către soţia sa (inculpata V.G.), fiul lor (inculpatul V.D.) şi amanta sa (inculpata B.A.), urmând apoi acoliţii şi oamenii lui de încredere, care se aflau tot timpul în preajma sa, sprijinindu-l în acţiunile întreprinse sau realizându-le chiar pe cont propriu (inculpaţii C.I.C., I.I. şi C.V.). Parchetul a criticat stabilirea pedepselor la un nivel egal cu minimul special sau foarte apropiat de acesta, în condiţiile în care nu au fost reţinute în beneficiul inculpaţilor circumstanţe atenuante, de care, oricum, nu ar fi avut dreptul să beneficieze.

Inculpata V.G. a solicitat achitarea sa, pentru toate faptele, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 354/A din data de 19 decembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 7862/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a hotărât astfel:

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de parchet şi de inculpata V.G., a desfiinţat parţial sentinţa penală atacată şi, pe fondul cauzei:

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpaţi, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (cu privire la inculpaţii V.C., V.D., B.A., C.I.C., I.I. şi C.V.), a dispoziţiilor art. 26 rap. la art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu privire la inculpata A.V.), a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (cu privire la inculpaţii V.C., B.A. şi C.V.), a dispoziţiilor art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (cu privire la inculpata A.V.) şi a dispoziţiilor art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 75 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (cu privire la inculpaţii V.C., V.D., B.A., C.I.C., I.I., C.V. şi M.P.).

1. În temeiul art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.C. la pedepsele de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepsele de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 75 lit. a), art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepsele de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepsele de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedepsele de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa închisorii prevenţia inculpatului, începând cu data de 14 ianuarie 2011 până la zi.

2. În temeiul art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.D. la pedepsele de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 75 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepsele de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepsele de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedepsele de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa închisorii prevenţia inculpatului, începând cu data de 14 ianuarie 2011 până la zi.

3. În temeiul art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata B.A. la pedepsele de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedepsele de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedepsele de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 75 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedepsele de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A înlăturat a doua menţiune din sentinţă, privind condamnarea inculpatei în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedepsele de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa închisorii prevenţia inculpatei, începând cu data de 14 ianuarie 2011 până la zi.

4. În temeiul art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.I.C. la pedepsele de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 75 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepsele de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedepsele de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa închisorii prevenţia inculpatului, începând cu data de 14 ianuarie 2011 până la zi.

5. În temeiul art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.I. la pedepsele de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 75 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa închisorii prevenţia inculpatului, începând cu data de 14 ianuarie 2011 până la zi.

6. În temeiul art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 75 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.P. la pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa închisorii prevenţia inculpatului, începând cu data de 14 ianuarie 2011 până la zi.

7. În temeiul art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.V. la pedepsele de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepsele de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 75 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepsele de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedepsele de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa închisorii prevenţia inculpatului, începând cu data de 17 februarie 2012 până la zi.

8. În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata A.V. la pedepsele de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedepsele de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 328 C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedepsele de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa închisorii prevenţia inculpatei, începând cu data de 15 noiembrie 2012 până la data de 14 decembrie 2012.

A constatat încetată de drept, la data de 14 decembrie 2012, măsura arestării preventive a inculpatei în prezenta cauză şi a constatat că aceasta este arestată în altă cauză.

9. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul G.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, ca urmare a decesului acestuia.

A menţinut măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor.

10. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu privire la inculpata V.G.

În temeiul art. 383 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei şi a constatat că aceasta a fost arestată în perioadele 14 ianuarie 2011 - 8 februarie 2011 şi 16 iunie 2011 - până la zi.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii V.C., V.D., B.A., C.I.C., I.I., C.V. şi M.P. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpata A.V. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Pentru a decide astfel, Curtea a constatat următoarele:

Prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt, pe baza întregului probatoriu al cauzei, din care rezultă, în esenţă, că în perioada 2006 - august 2009, inculpatul V.C. a iniţiat constituirea unui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii unor infracţiuni de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, la care au aderat inculpaţii V.D., C.I.C., I.I., M.P., C.V., V.G., B.A., A.V. şi G.A. În cadrul grupului infracţional organizat, rolul şi participaţia fiecărui inculpat au fost bine determinate, liderul V.C. fiind secondat, în ierarhie, de către soţia sa (inculpata V.G.), fiul său (inculpatul V.D.) şi concubina sa (inculpata B.A.), aceştia formând eşalonul II, în timp ce, pe palierul III, s-au situat acoliţii şi oamenii lui de încredere, care se aflau în proximitatea sa, sprijinindu-l în acţiunile lui sau realizându-le chiar pe cont propriu, aceştia fiind inculpaţii C.I.C., I.I. şi C.V., pentru ca, pe ultimul palier, să se afle inculpaţii G.A., M.P. şi A.V.

Au fost racolate zece fete, dintre care două minore, care au fost duse sau trimise în Spania, în vederea practicării prostituţiei. Racolarea fetelor se făcea fie prin constrângere, fie acestea erau păcălite că li se va asigura un loc de muncă, iar altele au considerat că pot obţine câştiguri rapide şi facile, chiar dacă trebuiau să împartă veniturile cu membrii reţelei.

Gruparea infracţională a schimbat locul de desfăşurare a faptelor, astfel că, în anii 2006 - 2009, fetele s-au prostituat în Spania, iar, la sfârşitul anului 2009, acestea au fost mutate în Grecia.

Veniturile obţinute din exploatarea sexuală a părţilor vătămate, în perioada de referinţă, se ridică la suma de 660.000,50 euro, conform înscrisurilor provenite de la societăţile de transmitere rapidă a banilor în România.

Pentru stabilirea contribuţiei fiecărui membru al grupării şi a poziţiei deţinute de acesta, au fost verificate transferurile bancare efectuate pe numele inculpaţilor sau al unor persoane apropiate acestora prin firmele W.U. şi M.G., au fost audiate persoanele care au practicat prostituţia în folosul proxeneţilor, au fost interceptate convorbirile telefonice purtate între persoanele implicate, au fost efectuate comisii rogatorii, percheziţii domiciliare, adrese la companiile aeriene cu care se făceau zborurile persoanelor traficate, au fost audiaţi martorii şi interogaţi inculpaţii.

Curtea a constatat că probatoriul administrat în cauză a relevat modul de acţiune al inculpaţilor, în sensul că biletele de călătorie (avion sau autocar) erau plătite de traficanţi. În prealabil plecării în Spania, fetele erau cazate la locuinţele inculpaţilor, îndeosebi la cea a inculpatului V.C., iar, în perioada respectivă, se perfectau documentele de călătorie, se falsificau actele de identitate ale fetelor minore şi li se "îmbunătăţea" aspectul fizic. Locul de practicare a prostituţiei îl constituiau cluburile N.A. şi B., din localitatea Guardamar, provincia Alicante, al căror patron era numitul "M.A.", care le explica fetelor condiţiile de muncă, respectiv 55 euro locul de cazare şi 6 euro pentru fiecare client. Tarifele pentru serviciile sexuale erau impuse, 50 - 60 euro pentru jumătate de oră şi 90 - 100 euro pentru o oră, din care tariful primului serviciu şi câte 6 euro din tarifele următoarelor servicii rămâneau clubului. Plata se făcea în biroul administratorului "V." sau al patronului "M.A.". Controlul asupra fetelor era menţinut de inculpatul V.C., fie personal, fie prin acoliţii săi, prin telefon sau prin supraveghere directă. Sumele obţinute din practicarea prostituţiei ajungeau în mare măsură în ţară, la membrii reţelei, prin transferuri bancare sau prin colectare directă. Transferurile de bani au avut un caracter constant, pe parcursul celor patru ani.

Inculpatul C.V., în perioada 2006 - 2007, a supravegheat şi a asigurat protecţia fetelor în cluburi, în Spania, iar inculpatul M.P. a îndeplinit acelaşi rol în Grecia, în anul 2009.

Inculpatele B.A. şi A.V., care iniţial s-au prostituat şi ele, s-au "pervertit" în timp în membri ai grupării şi au devenit extrem de violente şi agresive cu fetele, recurgând la metode de constrângere a acestora, pe care le loveau şi le ardeau cu ţigara.

La data de 28 iulie 2009, în urma unei operaţiuni poliţieneşti la cluburile anterior menţionate, au fost identificate mai multe fete care practicau prostituţia în folosul inculpaţilor, respectiv T.A.M., G.M.F., P.I., M.I., C.E., C.F.M. şi A.V., cea din urmă fiind arestată pentru prostituţie, corupere de minori, leziuni, ameninţări şi asociere ilicită. Cu această ocazie, au fost identificaţi şi unii membri ai grupării, respectiv inculpaţii V.C., V.D. şi C.V. Tot cu această ocazie, s-a stabilit că P.I. şi C.E. aveau acte de identitate false, pentru a li ascunde starea de minorat.

La data de 20 august 2009, membrii grupării au decis să schimbe locaţia de muncă a fetelor, astfel că T.A.M., C.F.M., G.M.F., C.E., M.I. şi P.I. au fost trimise cu avionul în Grecia, în zona Atenei, unde au continuat activitatea din Spania, fiind supravegheate de inculpatul M.P., care obţine venituri separate şi din exploatarea celei dintâi, aparent iubita lui.

Inculpatul M.P. a gestionat activitatea din Grecia pe o perioadă de cinci luni, colectând toţi banii obţinuţi de fete şi trimiţându-i periodic în România, inculpatului V.C.

Situaţia de fapt expusă pe larg în considerentele sentinţei primei instanţe a rezultat din declaraţiile părţilor vătămate M.F., C.E., P.I., X1 (identitate protejată), declaraţiile martorilor T.A.M., G.M.F., M.I., "G.M." (identitate protejată), I.V., D.I., I.D.C., procesele-verbale de percheziţii domiciliare, procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice interceptate autorizat, foaia medicală a părţii vătămate M.F. (internată într-un spital din Spania), documentele de identitate falsificate ale părţilor vătămate minore P.I. şi C.E., relaţiile obţinute prin comisie rogatorie de la autorităţile judiciare spaniole. Curtea a constatat că toate probele anterior menţionate converg spre situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, care a fost reconfirmată, în apel, prin reaudierea inculpatei A.V. Astfel, în declaraţia dată în faţa Curţii, la solicitarea sa, inculpata respectivă a arătat că inculpatul V.C. (zis "Ţ.") nu a constrâns-o la practicarea prostituţiei, însă banii obţinuţi din această activitate îi trimitea în ţară, prin serviciul W.U., către persoanele indicate de acel inculpat ori de inculpata B.A. Inculpata a mai arătat că toate fetele care practicau prostituţia în folosul inculpatului V.C. depuneau banii, prin W.U., la indicaţiile inculpatei B.A. A precizat, de asemenea, că ea a depus bani pe numele inculpatului C.I.C. şi a relatat rolul pe care l-a avut inculpata B.A. în supravegherea activităţii fetelor care practicau prostituţia. A evidenţiat şi rolul pe care l-a avut martora I.D.C. şi a menţionat că, printre fetele cazate în Spania, care practicau prostituţia în folosul inculpatului V.C., se aflau M.F., P.I., G.M.F. şi C.E. A mai declarat că a cunoscut-o în România pe inculpata B.A. şi că nu s-a întâlnit cu aceasta pe teritoriul Spaniei, ci doar au ţinut legătura telefonic.

Cu excepţia inculpaţilor A.V. şi V.C., ceilalţi inculpaţi au negat toate acuzaţiile aduse, invocând fie lipsa probatoriului care să le dovedească vinovăţia, fie lipsa intenţiei, ca element constitutiv al infracţiunilor, fie constrângerea morală la care au fost supuşi (inculpatul C.I.C.).

Inculpatul V.C. a recunoscut că părţile vătămate practicau prostituţia în folosul său, însă a negat constrângerea exercitată asupra acestora, aspect contrazis însă de probatoriul administrat în cauză.

Astfel, partea vătămată cu identitate protejată X1 a declarat că, în vara anului 2007, a fost dusă de inculpatul C.V. la locuinţa lui "Ţ.", spunându-i în prealabil că o va duce la "fratello", iar acesta din urmă i-a explicat că, în cadrul "familiei" lui, membrii se ajută unii pe alţii şi că o va sprijini să ajungă în Spania, pentru a lucra ca domnişoară de companie, oamenii lui urmând a se ocupa de organizarea plecării şi de banii necesari, precizându-i că banii câştigaţi vor fi împărţiţi. Partea vătămată a menţionat că a fost abuzată şi agresată fizic şi moral de inculpatul C.V., în perioada în care a fost cazată la unul dintre imobilele lui "Ţ." (inculpatul V.C.). Partea vătămată a descris călătoria sa în Spania, unde a plecat însoţită de partea vătămată P.I. şi rolul martorei I.D.C. în supravegherea fetelor.

Martora cu identitate protejată "G.M." a declarat că s-a deplasat în Spania, cu ajutorul lui "Ţ.", a fost preluată de martora I.D.C., iar, în localitatea Alicante, a practicat prostituţia în clubul N.A., împreună cu A.V., P.I., C.E. şi M.I., în folosul lui "Ţ.". A precizat că atât martora I.D.C., cât şi inculpata A.V. le aplicau corecţii fizice, la indicaţiile lui "Ţ.", dacă nu "produceau" cât trebuie. Martora a mai arătat că inculpatul V.D. a venit o dată în Spania şi a stat 3 zile, colectând toţi banii produşi şi ameninţându-le pe fete că nu le va fi bine dacă îl vor mai supăra pe "Ţ.". De asemenea, a arătat că inculpatul V.C. a contactat-o telefonic, în mai multe rânduri şi i-a spus că e nemulţumit de prestaţia ei, iar inculpata B.A. i-a solicitat în 4 - 5 rânduri să-i trimită ei banii, fără ştirea lui "Ţ.". Martora a relatat şi despre deplasarea ei în Grecia, la Atena, precizând rolul inculpatului M.P. şi indicaţiile pe care le primea acesta de la "Ţ.". Martora a făcut referire şi la perioada petrecută în Franţa, unde a ajuns cu ajutorul inculpaţilor I.I. şi V.G.

Partea vătămată minoră C.E. a furnizat informaţii despre falsificarea actului său de identitate, precizând că, de acest lucru s-a ocupat inculpatul V.C., iar deplasarea în Spania a făcut-o însoţită de o femeie necunoscută, precizând că, la destinaţie, a fost preluată de martora I.D.C. Partea vătămată a arătat că fetele care practicau prostituţia în folosul lui "Ţ." erau A.V., P.I., M.I., T.A.M. şi G.M.F.

Partea vătămată M.F. a declarat că a fost obligată să practice prostituţia în folosul lui "Ţ.", asupra ei şi a familiei sale fiind exercitate presiuni şi ameninţări, care i-au insuflat o puternică stare de temere. Ameninţările au fost exercitate de inculpaţii V.C., V.D. şi I.I., iar, când a ajuns la domiciliul lui "Ţ.", a fost agresată fizic de către acesta. A precizat că a fost condusă la aeroport de inculpaţii V.D. şi B.A. Martora I.V., sora părţii vătămate, a confirmat temerea resimţită de aceasta.

Martora V.M. a arătat că banii transferaţi din străinătate, pe numele său, îi preda inculpatei V.G.

Martora I.D.C., iniţial învinuită în cauză, a relatat activitatea membrilor grupării infracţionale, rolul pe care l-a avut inculpata B.A. în supravegherea fetelor şi colectarea banilor obţinuţi din practicarea prostituţiei, precum şi aspectele privitoare la limitarea libertăţii de mişcare şi constrângerile la care erau supuse fetele.

Declaraţia inculpatei A.V., dată în faţa autorităţilor spaniole, deşi retractată de aceasta, a oferit informaţii precise cu privire la rolul ocupat de inculpatul V.C., la ameninţările acestuia asupra sa şi a celorlalte fete şi la participaţia inculpatei B.A.

De asemenea, declaraţia inculpatului V.C. de la momentul soluţionării propunerii de arestare preventivă a fost apreciată sugestivă în ceea ce priveşte descrierea grupării pe care o coordona, acesta încercând să acrediteze ideea că toţi ceilalţi inculpaţi au acţionat din cauza temerii pe care le-o insufla autoritatea sa.

Declaraţia inculpatei V.G. o incriminează pe inculpata B.A., despre care a afirmat că a săvârşit faptele de care ea a fost acuzată, recunoscând însă că a primit bani de la inculpaţii C.I.C. şi I.I., fără a cunoaşte sursa acestora.

Inculpatul C.I.C. a recunoscut că a ridicat sume de bani trimise din străinătate pe numele său, fără a şti însă provenienţa lor, aspect contrazis de înscrisurile olografe ridicate de la domiciliul lui cu prilejul percheziţiei domiciliare, în cuprinsul cărora sunt menţionate sumele de bani şi fetele care le trimiteau.

Inculpatul I.I. a recunoscut că le-a transportat pe fete la aeroport, la solicitarea lui "Ţ.", şi că a ridicat sume de bani expediate pe numele său, iar, din declaraţia părţii vătămate M.F., a rezultat că acesta a participat activ la racolarea ei şi la achiziţionarea biletelor de călătorie spre Spania.

Inculpatul M.P. a recunoscut că a primit sume de bani de la T.A.M. şi de la alte fete, despre care a afirmat că le-a predat soţiei lui "Ţ.". Ulterior, în declaraţia din data de 21 aprilie 2011, a recunoscut participarea sa la grupul infracţional organizat condus de "Ţ." şi contribuţia lui la săvârşirea infracţiunii de proxenetism, relatând activitatea pe care a desfăşurat-o în Grecia.

În privinţa participaţiei inculpatului C.V. la activitatea grupului de crimă organizată, au fost evidenţiate drept relevante declaraţiile părţii vătămate protejate X1 şi martorei I.D.C., precum şi transferurile de bani efectuate pe numele său.

La probarea activităţii infracţionale a grupării a contribuit şi declaraţia inculpatului G.A., care a arătat că membrii familiei lui "Ţ." se ocupau cu traficarea fetelor în străinătate.

În raport cu acest probatoriu, Curtea a concluzionat că apărările inculpaţilor, referitoare la lipsa constrângerii asupra părţilor vătămate ori la lipsa intenţiei de comitere a faptelor, au fost contrazise. De asemenea, a constatat că susţinerea constrângerii morale sub imperiul căreia ar fi acţionat inculpatul C.I.C. nu a fost confirmată de probe.

Apărarea inculpaţilor, în sensul că nu s-a făcut dovada existenţei unui grup infracţional organizat, a fost şi ea înlăturată de Curte, cu motivarea că declaraţiile inculpaţilor V.C., G.A. şi A.V., precum şi declaraţiile părţilor vătămate au conturat structura, rolul şi atribuţiile fiecărui membru al acelui grup, pe palierul corespunzător activităţii proprii.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor, Curtea a constatat că prima instanţă a omis să se pronunţe asupra cererii de schimbare a acesteia, formulată de procuror, în sensul reţinerii formei agravate a săvârşirii faptelor de două sau mai multe persoane împreună (în cazul infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori) şi respectiv al reţinerii circumstanţei agravante legale prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. (în cazul infracţiunii de proxenetism), omisiune pe care, având în vedere efectul devolutiv al apelului, a îndreptat-o, cu consecinţa admiterii acelei cereri, pe care a apreciat-o întemeiată, întrucât, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile legale invocate.

Cu privire la inculpata V.G., Curtea a constatat că aceasta a fost trimisă în judecată, între altele, pentru o infracţiune de proxenetism şi o infracţiune de trafic de persoane, însă a fost condamnată de către prima instanţă, de două ori, pentru infracţiunea de proxenetism, fără ca instanţa respectivă să se pronunţe însă cu privire la infracţiunea de trafic de persoane. Curtea a apreciat că acest aspect de nelegalitate al sentinţei penale atacate nu poate fi remediat în apel, întrucât inculpata ar fi privată de o cale de atac, motiv pentru care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, numai cu privire la inculpata respectivă.

Referitor la inculpata B.A., Curtea a constatat că aceasta a fost trimisă în judecată pentru o singură infracţiune prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, însă a fost condamnată, de două ori, pentru acea infracţiune, aspect pe care l-a apreciat a constitui însă o evidentă eroare materială a primei instanţe, pe care a îndreptat-o în calea de atac, prin înlăturarea uneia dintre dispoziţiile de condamnare pentru infracţiunea respectivă.

Cu privire la inculpatul G.A. (decedat pe parcursul procesului), Curtea a constatat că prima instanţă a dispus încetarea procesului penal pe un temei de drept inexistent (art. 10 alin. (1) lit. g¹) C. proc. pen.), împrejurare pe care, de asemenea, a îndreptat-o în apelul declarat de parchet.

Referitor la criticile aduse de inculpaţi cu privire la încadrarea juridică, Curtea a constatat că existenţa constrângerii a fost dovedită în cauză, astfel că Decizia nr. 16/2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, invocată de aceştia în susţinerea apelurilor, nu îşi găseşte aplicarea în sensul dorit de ei.

De asemenea, pretinsa lipsă a intenţiei, ca element constitutiv al infracţiunilor, nu a fost acceptată de Curte, întrucât probatoriul cauzei a dovedit că inculpaţii cunoşteau exploatarea sexuală a fetelor şi provenienţa banilor ridicaţi prin intermediul serviciului W.U., fiind totodată conştienţi de apartenenţa lor la un grup infracţional organizat, la acţiunile căruia au participat cu bună ştiinţă.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, criticată atât de parchet, cât şi de inculpaţi, în sens diametral opus, Curtea a constatat că prima instanţă a aplicat inculpaţilor pedepse nejustificat de blânde, ignorând gradul concret de pericol social al faptelor săvârşite de aceştia, apreciat a fi unul foarte ridicat, astfel cum este evidenţiat de exploatarea sexuală, în beneficiul lor, a unui număr mare de părţi vătămate, de împrejurarea că două dintre acele părţi vătămate erau minore, de faptul că s-au exercitat violenţe şi ameninţări asupra acestora, de numărul mare al inculpaţilor care au acţionat în cadrul grupului, de perioada îndelungată în care s-a derulat activitatea infracţională a acestuia (4 ani) şi de cuantumul ridicat al sumelor obţinute de pe urma comiterii infracţiunilor (660.000,50 euro). Drept urmare, ţinând seama şi de conduita procesuală manifestată de inculpaţi, Curtea a apreciat că nu pot fi reţinute, în favoarea lor, circumstanţe atenuante judiciare, iar, faţă de durata pedepselor stabilite, singurul regim de executare posibil este acela al detenţiei efective.

Cu privire la măsurile asigurătorii dispuse în cauză, Curtea a constatat că, în mod corect au fost menţinute sechestrele instituite asupra imobilelor aparţinând inculpaţilor, invocarea faptului că valoarea bunurilor respective ar depăşi cuantumul prejudiciului fiind o simplă afirmaţie, lipsită de suport probator.

În rejudecarea cauzei în primă instanţă, inculpata V.G. nu a dorit să mai dea o altă declaraţie, susţinând că îşi menţine declaraţiile anterioare şi că nu este vinovată de săvârşirea infracţiunilor de care este acuzată, solicitând achitarea sa, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) şi (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a constatat însă că probele administrate în cauză (constând în declaraţii de inculpaţi, de martori şi de părţi vătămate) dovedesc, cu certitudine, săvârşirea infracţiunilor de către inculpata V.G. şi vinovăţia acesteia.

Astfel, inculpata a cunoscut şi a participat în mod activ la activităţile grupului infracţional organizat, fiind un personaj la fel de important ca şi soţul său.

Conform declaraţiilor martorei cu identitate protejată "G.M.", în luna iulie 2009, a fost vizitată de inculpaţii V.D., V.C. şi V.G., care i-au spus să se pregătească pentru a pleca în Grecia, iar, ulterior, a fost dusă la casa lui "Ţ." (inculpatul V.C.), de unde, după o zi, a plecat, împreună cu C.E. şi M.I., în Grecia, cu un autocar.

Pe lângă cele trei fete menţionate anterior, inculpata V.G. a mai cazat şi alte fete aflate în tranzit, fie la locuinţa sa din comuna Modelu, fie la cea din municipiul Călăraşi. Partea vătămată M.F. a declarat că a fost cazată două săptămâni la locuinţa din municipiul Călăraşi, unde a întâlnit-o pe A.V. La locuinţa familiei V., a fost găzduită şi G.M.F. Acest fapt a rezultat din declaraţia martorei D.I., bunica sus-numitei, care a arătat că, la sfârşitul anului 2008, G.M.F. a dispărut de la domiciliu şi, după câteva luni, a sunat-o şi i-a spus că se află la domiciliul lui "Ţ." din Călăraşi, iar, pentru a se convinge, martora s-a deplasat personal acolo, unde a găsit-o într-adevăr pe nepoata sa. Aceeaşi martoră a declarat că inculpata V.G., cunoscută sub numele de "S.", i-a spus că nu îi mai dă fata înapoi, intenţionând să o căsătorească cu fiul său, V.D., şi că vor pleca toţi trei în Spania, la cerşit. Tot martora D.I. a declarat că, mai târziu, a fost contactată de nepoata sa, G.M.F., care i-a spus că se afla în Grecia, întrucât "S." a trimis-o la treabă, având nevoie de bani, pentru că ceilalţi inculpaţi au fost arestaţi, iar, în vara anului 2010, inculpata V.G. a venit la martoră acasă, însoţită de inculpatul I.I., pentru a o recupera pe nepoata acesteia, însă ea a refuzat să le spună unde se afla nepoata sa.

Inculpatul M.P., în declaraţiile sale, a vorbit despre prezenţa numitei G.M.F. în casa familiei lui "Ţ.", situată în municipiul Călăraşi, unde inculpatul respectiv efectua lucrări de renovare, iar inculpata V.G. locuia împreună cu copiii săi.

Martora I.D.C. a declarat despre inculpata V.G. că obişnuia să aducă fete în Spania, pentru a se prostitua, iar, la un moment dat, a adus o fată despre care se ştia că era virgină şi care plângea foarte tare, fiind speriată, aceasta fiind ţinută acolo doar două săptămâni. Aceeaşi martoră a precizat că inculpata V.G. a găzduit-o în casa ei pe minora P.I., care a fost luată cu forţa, împotriva voinţei sale, iar apoi, aceeaşi inculpată a dus-o în Spania, pentru a se prostitua. Declaraţia martorei respective se coroborează cu aceea a părţii vătămate cu identitate protejată X1, care a arătat că i-a fost prezentată în ţară, de către inculpatul C.V., o femeie pe nume "S.", care le-a dus pe ea şi pe P.I. în Spania, cu un autocar. Pe parcursul călătoriei, "S." a avut grijă să le instruiască pe cele două fete, în special pe minora P.I., în legătură cu ceea ce trebuiau să declare, pentru a putea trece graniţa.

Coinculpaţii C.I.C. şi I.I. au declarat că i-au dat inculpatei V.G., de multe ori, banii care erau transferaţi în ţară pe numele lor, iar coinculpatul M.P. a indicat-o pe inculpata respectivă drept persoana care îl anunţa despre sosirea banilor şi îi comunica codurile pe care trebuia să le folosească pentru a ridica acei bani, pe care, ulterior, el îi înmâna acesteia.

Martora V.M. a declarat şi ea că îi dădea inculpatei V.G., în întregime, banii ridicaţi de la bancă.

Şi coinculpatul G.A. a arătat că banii transferaţi pe numele său din străinătate îi preda integral fie inculpatului V.C., fie inculpatei V.G.

Probele testimoniale se coroborează cu interceptările convorbirilor telefonice, transcrise în cuprinsul proceselor-verbale aflate la dosarul cauzei (spre exemplu, cele din datele de 13 august 2009, 7 septembrie 2009, 8 septembrie 2009, 29 august 2010 şi 30 august 2010). Aceste interceptări dovedesc implicarea activă a inculpatei V.G., rolul şi locul acesteia în cadrul grupului infracţional organizat, infirmând apărările sale, în sensul că nu a avut cunoştinţă de sursa de provenienţă a banilor pe care i-a primit din străinătate de-a lungul timpului.

Susţinerea inculpatei că deplasările ei în Spania erau legate de starea de sănătate a copiilor a fost considerată reală, în raport cu actele medicale depuse la dosar, dar tribunalul a constatat că scopul acelor deplasări era în mod evident dublat de participarea ei la comiterea infracţiunilor. Astfel, materialul probator al cauzei a dovedit că inculpata se ocupa de racolarea fetelor, iar pe unele dintre ele le însoţea pe drumul către Spania, în cazul celor minore ocupându-se şi de obţinerea actelor necesare pentru mascarea stării de minorat a acestora.

Mai mult, inculpata, în disperare de cauză, după arestarea soţului său (inculpatul V.C.), care nu a mai putut să se ocupe personal de racolarea fetelor şi dirijarea activităţii infracţionale, a preluat sarcinile acestuia, determinând fetele să lucreze în continuare pentru ei, propunându-le condiţii mai avantajoase de lucru şi câştig, apelând în unele situaţii la tactica blândeţii şi a înduioşării lor.

Referitor la cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice, în sensul anterior menţionat, tribunalul a constatat că este nefondată, întrucât faptele acesteia au constat în a recruta şi a găzdui victimele, în scopul transportării ulterioare în Spania, în vederea practicării prostituţiei şi a exploatării lor în acest mod, iar nu în a le îndemna ori a le înlesni practicarea prostituţiei şi nici în tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei (modalităţi prin care se poate comite infracţiunea de proxenetism).

Cu privire la cererea parchetului, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., din art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv din art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., tribunalul a constatat că este fondată, întrucât, din probatoriul cauzei, a rezultat că membrii grupului infracţional, format, între alţii, din inculpaţii V.C., V.G., V.D., B.A., C.I.C., I.I., M.P., C.V. şi A.V., au acţionat coordonat, având atribuţii bine stabilite în racolarea, transportul, cazarea, supravegherea şi obligarea mai multor tinere, unele minore, la practicarea prostituţiei pe teritoriul Spaniei, iar apoi al Greciei, obţinând sume de bani foarte mari, care erau împărţite între ei, în funcţie de locul fiecăruia în ierarhia grupului. Întrucât inculpaţii anterior menţionaţi au acţionat împreună pentru săvârşirea infracţiunilor, tribunalul a considerat că, în cauză, se impune reţinerea variantelor agravate şi respectiv a circumstanţei agravante invocate de parchet.

În drept, tribunalul a constatat că faptele inculpatei V.G. care, în perioada 2006 - 2009, a participat la constituirea grupului infracţional organizat condus de soţul său (inculpatul V.C.) şi a săvârşit, împreună cu ceilalţi membri ai grupului respectiv, acte de traficare de persoane majore şi minore şi de proxenetism, beneficiind în mod direct de pe urma acestor activităţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceleiaşi inculpate, care le-a cazat pe părţile vătămate M.F. (majoră), C.E. şi P.I. (ambele minore) şi le-a transportat în Spania pe partea vătămată P.I. (minoră) şi pe partea vătămată cu identitate protejată X1 (majoră), în vederea exploatării lor sexuale, participând ulterior şi la exploatarea efectivă a acestora, prin practicarea prostituţiei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceleiaşi inculpate, care, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a traficat şi a îndemnat la practicarea prostituţiei pe numitele T.A.M., G.M.F., P.I. (după ajungerea acesteia la majorat), M.I., G.M. (identitate protejată), A.V., I.D.C. şi C.E. (după ajungerea ei la majorat), obţinând beneficii materiale de pe urma acestor activităţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, tribunalul a avut în vedere natura infracţiunilor săvârşite, modalitatea şi împrejurările de comitere a acestora, gradul lor sporit de pericol social, urmările produse, prejudiciul cauzat, perseverenţa în comiterea aceluiaşi gen de fapte o perioadă îndelungată, rezonanţa unor astfel de fapte în rândul comunităţii, conduita procesuală constant nesinceră şi circumstanţele personale ale inculpatei (cunoscută cu antecedente penale, căsătorită, mamă a 8 copii).

Împotriva sentinţei tribunalului au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Călăraşi (la data de 5 aprilie 2013) şi inculpata V.G. (la data de 1 aprilie 2013).

Cererile de apel ale parchetului şi inculpatei au fost înaintate de tribunal şi înregistrate pe rolul instanţei de apel la data de 23 aprilie 2013.

Prin motivele scrise de apel, susţinute întocmai cu ocazia dezbaterilor orale (consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 28 octombrie 2013), parchetul a criticat sentinţa penală atacată ca fiind netemeinică, exclusiv sub aspectul individualizării pedepselor stabilite pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei, solicitând majorarea acestora spre limitele speciale maxime, în raport cu gravitatea deosebită a acelor infracţiuni (astfel cum este evidenţiată de perioada îndelungată în care au fost săvârşite, atât pe teritoriul României, cât şi în străinătate, de contribuţia majoră a inculpatei la comiterea lor, în condiţiile în care, mai întâi, ea şi-a secondat soţul, inculpatul V.C., în activitatea infracţională, iar, apoi, a preluat rolul de lider al acestuia, după arestarea lui preventivă şi de sumele mari de bani obţinute de pe urma acelei activităţi).

Inculpata nu şi-a motivat în scris apelul declarat, însă, cu ocazia dezbaterilor orale anterior menţionate şi în cuprinsul concluziilor scrise prezentate ulterior acestora, beneficiind de asistenţa juridică a apărătorului său ales, a criticat sentinţa penală atacată pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că schimbarea de încadrare juridică dispusă de prima instanţă este incorectă (întrucât nu s-a dovedit că a comis faptele imputate împreună cu alte persoane) şi solicitând, pe fondul acuzaţiilor, achitarea sa, pentru toate cele patru infracţiuni, în principal, conform art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (deoarece faptele nu au fost săvârşite de către ea, ci de către amanta soţului său, inculpata B.A., care şi-a însuşit porecla sa, "S."), iar, în subsidiar, potrivit art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane, în raport cu partea vătămată M.F. (întrucât, deşi a cazat-o pe aceasta în România, nu a cunoscut că, în străinătate, unde a fost dusă, urma să fie exploatată sexual) şi respectiv în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat (deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive, pe latură subiectivă, în condiţiile în care ea nu a avut reprezentarea existenţei unui astfel de grup şi nu a cunoscut nici activitatea din străinătate a soţului său, nici sursa de provenienţă a sumelor de bani trimise în ţară de către acesta). Sub aspectul încadrării juridice, inculpata a solicitat schimbarea acesteia într-o singură infracţiune, şi anume aceea de proxenetism, în varianta simplă prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. Inculpata a criticat şi individualizarea pedepselor la care a fost condamnată în primă instanţă, solicitând reducerea acestora până la sau chiar sub limitele speciale minime, prin acordarea de circumstanţe atenuante judiciare.

Pe parcursul judecării apelurilor, în temeiul art. 300 rap. la art. 160 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., Curtea a menţinut, în mod succesiv, prin încheieri rămase definitive, măsura arestării preventive a inculpatei.

Cu ocazia judecării apelurilor, Curtea a procedat în mod nemijlocit la audierea părţii vătămate M.F. şi a martorei V.M., citate din oficiu, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Inculpata, fiind în mod expres întrebată, a refuzat iniţial, la trei termene de judecată, să dea declaraţie în faţa Curţii, prevalându-se de dreptul la tăcere. În schimb, după ascultarea de către Curte a părţii vătămate şi a martorei anterior nominalizate, inculpata a solicitat să facă precizări cu privire la declaraţiile acestora, susţinerile sale fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Curtea nu a putut proceda la audierea părţii vătămate cu identitate protejată (atribuită de autorităţile judiciare spaniole) X1, întrucât, potrivit informaţiilor furnizate de parchet, în urma verificărilor repetate efectuate la domiciliul din România al acesteia, tatăl său a învederat că a plecat din ţară în urmă cu aproximativ 8 ani, către o destinaţie necunoscută şi nu mai cunoaşte nimic despre aceasta.

De asemenea, Curtea nu a putut proceda nici la ascultarea martorei cu identitate protejată "G.M." (citată din oficiu), deoarece, conform informaţiilor furnizate de parchet, în urma verificărilor efectuate la domiciliul său din România, a rezultat, din discuţiile purtate cu membrii familiei, că aceasta este plecată în străinătate, fără a se putea stabili adresa unde poate fi găsită sau data revenirii ei în ţară, situaţie în care, constatând imposibilitatea audierii martorei respective, Curtea va da eficienţă declaraţiilor sale din faza de urmărire penală, potrivit art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

La cererea Curţii, Tribunalul Prahova a înaintat originalul dosarului de fond (în care s-a pronunţat condamnarea definitivă a altor opt inculpaţi trimişi în judecată în aceeaşi cauză), împreună cu originalul dosarului aferent de urmărire penală. Drept urmare, în continuare, expunând mijloacele de probă reţinute drept relevante, Curtea va face referire la filele din originalele celor două dosare, ataşate prezentului dosar.

A fost depusă la dosar, prin preluare din sistemul informatic ECRIS, copie de pe Sentinţa penală nr. 25/2012, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, cu privire, între alţii, la inculpata V.G.

Prin Decizia nr. 278/A din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Călăraşi împotriva Sentinţei penale nr. 47/F din data de 28 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, în Dosarul nr. 424/116/2013.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată inculpatei V.G. prin sentinţa penală apelată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata V.G. la pedepsele de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, în formă continuată.

În temeiul art. 13 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata la pedepsele de 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, în formă continuată.

În temeiul art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedepsele de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, în formă continuată.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnată inculpata la pedepsele de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 36 alin. (1) rap. la art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite aceste pedepse cu pedepsele stabilite prin Sentinţa penală nr. 25/2012 a Tribunalului Călăraşi (rămasă definitivă, la data de 31 mai 2012, prin Decizia penală nr. 1865/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), repuse în individualitatea lor, astfel:

- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. corob. cu art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 corob. cu art. 320 alin. (7) C. proc. pen.

S-a dispus ca inculpata V.G. să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată, alături de inculpaţii V.C., V.D., B.A., C.I.C., I.I., M.P., C.V. şi A.V. (condamnaţi prin Sentinţa penală nr. 122/2012 a Tribunalului Călăraşi, rămasă definitivă la data de 29 aprilie 2013), a sumei de 660.000 euro, în echivalent în lei la data punerii în executare a măsurii.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatei.

În temeiul art. 381 alin. (1) teza a II-a şi art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 88 alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 14 ianuarie 2011 până la data de 8 februarie 2011 şi perioada arestării preventive, începând cu data de 16 iunie 2011 până la zi - 11 noiembrie 2013.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

II. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata V.G. împotriva aceleiaşi sentinţe penale, aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Bucureşti, analizând actele şi lucrările dosarului, inclusiv noile mijloace de probă administrate nemijlocit în calea de atac, în raport cu criticile formulate şi cu argumentele invocate în susţinerea acestora, precum şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei deduse judecăţii, a constatat că apelul parchetului este fondat şi că apelul inculpatei este nefondat, pentru următoarele motive:

În prealabil, pentru înlesnirea înţelegerii situaţiei de fapt, instanţa de apel a menţionat că, potrivit actului de sesizare, inculpata V.G. a fost acuzată de săvârşirea, în perioada 2006 - 2009, a următoarelor infracţiuni concurente: constituirea unui grup infracţional organizat, împreună cu soţul său, inculpatul V.C. (deja condamnat definitiv la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare), grup la care au aderat sau pe care l-au sprijinit alţi şapte inculpaţi, V.D., B.A., C.I.C., I.I., M.P., C.V. şi A.V. (condamnaţi şi ei în mod definitiv la pedepse rezultante cuprinse între 5 şi 8 ani închisoare), în scopul obţinerii de foloase materiale de pe urma comiterii unor acţiuni de trafic de persoane majore şi minore şi respectiv de proxenetism; trafic de persoane, în formă continuată (în raport cu partea vătămată având identitate protejată, atribuită de autorităţile judiciare spaniole, X1, în varianta transportării şi respectiv cu partea vătămată M.F., în varianta cazării); trafic de minori, în formă continuată (în raport cu partea vătămată C.E., în varianta cazării şi respectiv cu partea vătămată P.I., în variantele cazării şi transportării); proxenetism, în formă continuată (în raport cu părţile vătămate C.E. şi P.I., după ajungerea amândurora la majorat, dar şi cu persoanele vătămate T.A.M., G.M.F., M.I., A.V., I.D.C. şi "G.M.", în variantele recrutării, traficării, îndemnării la practicarea prostituţiei şi tragerii de foloase de pe urma acestei activităţi, prestată pe teritoriile Spaniei şi Greciei).

Asemenea primei instanţe şi contrar apărării susţinute de inculpată, instanţa de apel a constatat că probatoriul cauzei dovedeşte, în afara oricărui dubiu, că aceasta, cunoscută sub prenumele de "S." (iar nu o altă persoană care şi-a însuşit identitatea ei) a săvârşit faptele deduse judecăţii, ce realizează, atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, conţinutul constitutiv al infracţiunilor anterior menţionate.

S-a avut în vedere că partea vătămată cu identitate protejată, atribuită de autorităţile judiciare spaniole, X1, a declarat, în faţa acelor autorităţi, care au transmis apoi declaraţia sa autorităţilor judiciare române, în cadrul unei cereri de comisie rogatorie, că, în vara anului 2007, în timp ce era angajată ca ospătar, pe o perioadă de probă, în staţiunea montană Predeal, deplasându-se dinspre acea staţiune către oraşul natal, Ploieşti, a fost abordată în trafic de doi bărbaţi (între care l-a recunoscut pe inculpatul C.V.), ce i-au promis că îi vor face rost de un loc de muncă şi au condus-o, cu autoturismul în care se aflau, până în municipiul Călăraşi, iar acolo i-au spus că vor merge la "fratello", acesta fiind persoana care urma să-i ofere locul de muncă promis. Persoana respectivă s-a dovedit a fi "Ţ." (n.n. inculpatul V.C.), care i-a spus că, în cadrul "familiei" lui, membrii se ajută unii pe alţii şi că, dacă va decide să facă parte din acea "familie", o va ajuta să plece în Spania, pentru a lucra ca "domnişoară de companie" într-un club numit N.A. De asemenea, "Ţ." i-a spus că oamenii lui se vor ocupa de tot ceea ce era necesar pentru efectuarea călătoriei în Spania, atât în ceea ce priveşte obţinerea documentelor necesare, cât şi în ceea ce priveşte punerea la dispoziţie a unei sume de bani, cu condiţia ca, din câştigurile obţinute ulterior, partea vătămată să dea o parte "cuiva din organizaţia din Spania". Din cauza situaţiei dificile în care se afla, partea vătămată a acceptat această propunere, iar, în perioada următoare, timp de câteva săptămâni, a locuit în casa inculpatului C.V., care a agresat-o sexual de mai multe ori şi a proferat ameninţări la adresa ei, iar apoi a fost dusă într-un apartament proprietatea lui "Ţ.", unde a cunoscut-o pe inculpata A.V., împreună cu care urma să călătorească în Spania, dar care, în final, a plecat în acea ţară înaintea ei. În perioada respectivă, inculpatul C.V. i-a prezentat o altă fată pe nume "J." (n.n. partea vătămată P.I.), cu care urma să călătorească în Spania şi o femeie cunoscută drept "S.", ce urma să le însoţească. În ziua plecării spre Spania, partea vătămată şi "J." au fost duse, cu un taxi folosit deseori de inculpatul C.V. şi de oamenii lui, până la Bucureşti, unde au fost aşteptate de inculpatul respectiv şi de "S.", iar, de acolo, cele două fete şi "S." au plecat împreună, cu un autocar, spre ţara de destinaţie, ajungând în oraşul Alicante la data de 23 iulie 2007. Pe drum, "S." le-a spus celor două fete ce anume trebuiau să răspundă în cazul când erau întrebate despre motivul călătoriei lor, ascunzând adevăratul motiv. În oraşul Valencia, "S." a profitat de oprirea făcută de autocar şi a predat unei persoane necunoscute actul de identitate al "J.", care era la acel moment minoră, obţinând apoi, pentru aceasta, un alt act de identitate, din care rezulta că era majoră. Ajungând în oraşul Alicante şi urmând instrucţiunile "S.", cele două fete au întâlnit o altă femeie, care s-a prezentat cu numele de "D.B." (n.n. martora I.D.C.) şi le-a condus la Clubul N.A., situat în localitatea Guardamar del Segura, unde l-au cunoscut pe responsabilul acelui club "M.A.", care le-a spus că urmau să practice prostituţia, iar "D.B." le-a comunicat regulile de lucru şi tarifele pe care trebuiau să le perceapă. Banii pe care fetele îi obţineau din practicarea prostituţiei erau preluaţi de "D.B." şi trimişi de aceasta, în mod regulat, de două ori pe săptămână, în România, prin transferuri realizate folosind societăţi precum W.U. Conform părţii vătămate, la o razie a poliţiei spaniole, s-a descoperit că actul de identitate al "J." era fals, motiv pentru care aceasta a şi fost reţinută, împreună cu o altă fată, pe nume "F." (n.n. partea vătămată C.E.), care practica şi ea prostituţia în acelaşi club.

La rândul său, partea vătămată M.F. a declarat, în faza de urmărire penală, că, în vara anului 2008, la domiciliul său din comuna Roseţi, judeţul Călăraşi, s-a prezentat, fiind însoţit de un fost prieten al acesteia, "Ţ." (n.n. inculpatul V.C.), care i-a propus să meargă la el acasă, pentru a-i cunoaşte familia şi s-a oferit să o ajute să-şi găsească de lucru, spunându-i că el avea mai multe fete care se prostituau şi câştigau astfel mulţi bani. Partea vătămată a refuzat această propunere, spunându-i lui "Ţ." că nu vrea să se prostitueze, însă, la plecare, acesta i-a lăsat suma de 50 RON. În perioada următoare, până în luna mai 2009, "Ţ." a vizitat-o de mai multe ori pe partea vătămată, făcându-i aceeaşi propunere, însă aceasta a refuzat-o de fiecare dată. În luna anterior menţionată, "Ţ." a revenit la domiciliul părţii vătămate, însoţit de inculpatul V.D. (fiul său) şi de inculpatul I.I. (şoferul acestora) şi i-a spus pe un ton ameninţător să se pregătească să plece în Spania, iar, la refuzul său, a început să o înjure şi chiar să o ameninţe cu moartea. Fiindu-i frică de "Ţ.", despre care ştia că era violent şi obişnuia să poarte cuţit la el, partea vătămată a acceptat, în final, să plece cu acesta la locuinţa lui din municipiul Călăraşi, unde a stat timp de două săptămâni, perioadă în care nu i s-a permis să meargă nicăieri fără a fi însoţită de un membru al familiei sale. Acolo, partea vătămată a cunoscut-o pe inculpata A.V., iar aceasta i-a spus că a venit din Spania, pentru a o lua pe ea. Partea vătămată a încercat să-i explice acelei inculpate că ea nu vrea să meargă, dar "Ţ." era prezent la fiecare discuţie dintre ele şi o ameninţa, iar uneori chiar o lovea cu palma peste faţă. În aceeaşi perioadă, "Ţ." a obligat-o pe partea vătămată să accepte să i se facă un tatuaj pe spate, spunându-i că toate fetele care lucrau pentru el aveau astfel de tatuaje. La sfârşitul celor două săptămâni, partea vătămată a mers împreună cu inculpaţii V.D., I.I. şi A.V. să cumpere biletele de avion pentru călătoria în Spania, iar apoi s-a deplasat la domiciliul surorii sale din comuna Roseţi şi i-a lăsat acesteia suma de 1.000 RON, înmânată de "Ţ.", spunându-i că pleacă în ţara respectivă de frica lui. La începutul lunii iunie 2009, partea vătămată a plecat în Spania, împreună cu inculpata A.V., fiind însoţite până la aeroportul din Bucureşti de către inculpaţii V.D. şi B.A. (despre care a afirmat că aflase că era amanta lui "Ţ."). Ultima precizare a părţii vătămate este importantă, întrucât aceasta, referindu-se la amanta lui "Ţ.", a menţionat-o pe persoana respectivă cu numele şi prenumele ei reale (B.A.), iar nu cu presupusul apelativ de "S.", astfel cum a încercat să acrediteze ideea inculpata V.G., pretinzând că amanta soţului său i-a împrumutat prenumele sub care era cunoscută, pentru a fi acuzată ea de faptele acesteia. În continuare, partea vătămată a descris împrejurările şi condiţiile în care, odată ajunsă în Spania, a practicat prostituţia în Clubul N.A., relatând şi ea că banii obţinuţi de ea şi de celelalte fete care se prostituau acolo erau trimişi periodic în România.

În declaraţia dată în faţa instanţei de apel, aceeaşi parte vătămată a precizat că a fost dusă în Spania de către inculpatul V.C., zis "Ţ.", cu promisiunea oferirii unui loc de muncă cinstit, însă, în realitate, a ajuns într-un bar, unde i s-a cerut să practice prostituţia. De asemenea, a arătat că, înainte de a fi dusă în Spania, a fost ţinută, timp de câteva săptămâni, în locuinţa din municipiul Călăraşi a inculpaţilor V.C. şi V.G., ea considerând că şi aceasta din urmă, deşi nu a ameninţat-o, precum soţul şi fiul ei (inculpatul V.D.), a fost implicată în acţiunea anterior menţionată, întrucât "era la curent cu activităţile soţului său" şi stătea împreună cu acesta. Partea vătămată a mai precizat că a fost ameninţată de către membrii familiei V. şi că, din acest motiv, îi este frică să iasă pe stradă, iar, la proces, a venit însoţită de un nepot, întrucât i-a fost teamă să vină singură. A precizat, de asemenea, că inculpatul V.D. (n.n. fiul inculpatei V.G. şi al inculpatului V.C.), deşi este arestat, i-a dat telefon surorii sale mai mari şi i-a spus acesteia ca partea vătămată să vină la proces şi să-şi retragă declaraţiile formulate cu privire la mama sa, situaţie care i-a cauzat o stare de temere, ce explică reticenţa sa în a o acuza în termeni fermi pe inculpată. Despre inculpata V.G., partea vătămată a mai precizat că a cunoscut-o în comuna Modelu din judeţul Călăraşi, unde a locuit o perioadă împreună cu un fost iubit al său şi că, despre singura persoană căreia a auzit vreodată că i se spunea "S.", a aflat doar în comuna respectivă, acel nume fiind asociat cu soţia lui "Ţ.", adică a inculpatului V.C. De asemenea, a precizat că, în mod cert, în perioada cât s-a aflat în Spania, ea nu a auzit vorbindu-se despre "S.", infirmând astfel susţinerea inculpatei V.G. în sensul că amanta soţului său (inculpata B.A.), aflată în acea ţară, şi-ar fi însuşit identitatea sa, pentru a fi acuzată ea de faptele acesteia.

În acest context, se menţionează că, după audierea părţii vătămate M.F. de către instanţa de apel, inculpata V.G., prezentă şi ea la acea audiere, fiind asistată juridic de apărătorul ales, a recunoscut, în declaraţia pe care a consimţit să o dea, că ei i se spune "S." încă de pe vremea copilăriei. De asemenea, inculpata a recunoscut că are o casă în municipiul Călăraşi, pretinzând însă, în mod neverosimil, că nu a cunoscut împrejurarea că partea vătămată M.F. a fost adusă şi ţinută acolo, întrucât, deşi locuia şi ea în acea casă, împreună cu copiii, obişnuia să meargă frecvent la o fermă din localitatea Radu Negru, situată la aproximativ jumătate de oră de mers, unde stătea mai tot timpul, cu treabă.

Declaraţiile părţii vătămate M.F. au fost confirmate de sora acesteia, martora I.V., cu privire la aspectele cunoscute de către cea din urmă, aceasta relatând, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, că sora ei, însoţită fiind de fiul lui "Ţ.", pe nume V.D., şi de şoferul său, i-a înmânat suma de 1.000 RON şi i-a spus că pleacă la muncă cinstită, în Spania, ea evitând iniţial să primească acei bani, de frică, însă acceptându-i în cele din urmă, întrucât cei doi bărbaţi i-au spus să stea liniştită, deoarece sora sa merge într-adevăr să muncească în acea ţară. După aproximativ o lună, martora a fost sunată de sora ei, care i-a confirmat că se afla în Spania, la muncă, şi era foarte bine, ulterior aflând însă că aceasta nu putea să-i spună adevărul, întrucât stătea o fată lângă ea şi nu o lăsa să vorbească în voie. Afirmaţiile martorei susţin astfel varianta prezentată de partea vătămată, în sensul că, după ce a fost racolată, s-a aflat în permanenţă sub supravegherea membrilor familiei lui "Ţ.", incluzând-o, pe lângă inculpaţii V.C. şi V.D., şi pe inculpata V.G. (soţia şi respectiv mama celor dintâi), care i-au promis că o vor duce să muncească în mod cinstit în Spania, dar, odată ajunsă acolo, au exploatat-o sexual, prin constrângere la practicarea prostituţiei.

Partea vătămată C.E. (zisă "F.") a declarat, în faza de urmărire penală, că, în toamna anului 2007, pe când avea 17 ani (n.n. este născută la data de 15 iunie 1990) şi se confrunta cu dificultăţi financiare, l-a cunoscut, într-un bar din municipiul Slobozia, prin intermediul unui cunoscut, pe inculpatul V.C., zis "Ţ.", care i-a propus să meargă în Spania să practice prostituţia, pentru a câştiga bani. Partea vătămată i-a spus lui "Ţ." că este minoră, însă acesta i-a răspuns să stea liniştită, întrucât se va ocupa el de obţinerea unui act de identitate fals. Cu câteva zile înainte de plecarea spre Spania, "Ţ." i-a dat telefon şi i-a spus că totul este rezolvat, afirmând că i-a rezervat deja un loc într-un autocar care urma să ajungă în acea ţară. În ziua plecării, partea vătămată a mers la locuinţa lui "Ţ." din comuna Modelu, judeţul Călăraşi, unde s-a întâlnit cu acesta, care i-a dat biletul de călătorie şi suma de aproximativ 400 euro. Împreună cu partea vătămată a călătorit spre Spania şi o altă femeie, în calitate de însoţitoare. Deoarece era minoră, la graniţă, i-a dat şoferului de pe autocar o sumă de bani, pentru a aranja cu vameşul trecerea sa ilegală peste frontieră. În Spania, partea vătămată a ajuns mai întâi în oraşul Alicante, iar apoi în localitatea Guardamar del Segura, fiind dusă în Clubul N.A., unde un bărbat mai în vârstă i-a dat un document de identitate fals, care atesta că era majoră şi a întâlnit-o pe martora I.D.C., care era, la acel moment, şefa fetelor care lucrau pentru "Ţ.". Între fetele respective, partea vătămată le-a nominalizat pe P.I. (zisă "J."), despre care a precizat că era şi ea minoră, A.V., J.C. (zisă "T.") şi C.F.M., acestora alăturându-li-se mai târziu M.I. (zisă "D."), T.A.M. (zisă "P.") şi G.M.F. Partea vătămată a descris apoi condiţiile de lucru şi tarifele practicate, precizând că jumătate din sumele încasate din practicarea prostituţiei le înmâna martorei I.D.C., care trimitea apoi banii lui "Ţ.", în ţară. De asemenea, confirmând susţinerile părţii vătămate cu identitate protejată X1, partea vătămată C.E. a precizat că, la o razie a poliţiei spaniole, desfăşurată în data de 17 iunie 2008, la două zile după ce împlinise 18 ani, ea şi partea vătămată P.I. au fost depistate deţinând acte de identitate falsificate, în condiţiile în care cea din urmă era încă minoră la acea dată. Partea vătămată a mai precizat că, la sfârşitul anului 2009, ea, "P.", M.I., G.M.F. şi P.I. au plecat în Grecia, tot pentru a practica prostituţia, lor alăturându-li-se, înainte de sărbători, şi A.V., abia eliberată din arestul efectuat în Spania. De asemenea, a arătat că, în cursul anului 2010, s-a prostituat în folosul lui "Ţ." şi în Franţa, unde a reîntâlnit-o pe A.V., ce lucra în continuare pentru acesta şi familia lui, fapta respectivă nefăcând însă obiectul judecăţii. Partea vătămată a recunoscut-o, în planşele fotografice care i-au fost prezentate, pe inculpata V.G., ca fiind soţia lui "Ţ.".

Cu ocazia audierii de către tribunal, partea vătămată a reluat, în mod identic, susţinerile anterior menţionate, pe care le-a completat cu afirmaţia că, la momentul ajungerii sale la locuinţa lui "Ţ.", înainte de plecarea spre Spania, acolo se afla şi soţia acestuia, inculpata V.G. Chiar dacă partea vătămată a susţinut că, la acel moment, nu a discutat nimic cu inculpata, afirmaţia sa anterioară este importantă, întrucât confirmă declaraţia din apel a părţii vătămate M.F., în sensul că inculpata V.G. locuia împreună cu soţul său, "Ţ.", nefiind despărţită în fapt de el, astfel cum s-a apărat în faţa Curţii şi, de asemenea, nu era străină de activităţile acestuia, între care şi cazarea temporară a părţii vătămate C.E. (la acel moment minoră), înainte de plecarea ei spre Spania, în vederea practicării prostituţiei.

Persoana vătămată P.I. nu a putut fi localizată, pentru a fi audiată, însă faptul că aceasta făcea parte dintre fetele cazate în România şi transportate în Spania, pe când era încă minoră, de către inculpata V.G., în vederea exploatării ei sexuale, rezultă, în afara oricărui dubiu, din declaraţia părţii vătămate cu identitate protejată X1 (deja analizată), din declaraţia părţii vătămate C.E. (care a confirmat că aceasta s-a prostituat, în folosul familiei lui "Ţ.", atât în clubul spaniol din localitatea Guardamar del Segura, cât şi, mai târziu, după ce a devenit majoră, asemenea ei, pe teritoriul Greciei), precum şi din informaţiile furnizate, prin comisie rogatorie, de către autorităţile judiciare spaniole şi din declaraţiile inculpatei A.V. şi ale martorei I.D.C. (ce vor fi prezentate în continuare).

Astfel, din informaţiile furnizate de către autorităţile judiciare spaniole, a rezultat că la data de 17 iunie 2008 (precizată anterior şi de partea vătămată C.E.), în urma unei percheziţii efectuate în Clubul N.A., au fost identificate mai multe femei care practicau prostituţia, între care şi P.I., care avea asupra ei un document de identitate ce prezenta modificări la data naşterii, pentru a ascunde faptul că era minoră.

La rândul său, inculpata A.V. a declarat, în faţa autorităţilor judiciare spaniole, care au transmis apoi declaraţia sa autorităţilor judiciare române, în cadrul unei cereri de comisie rogatorie, că a lucrat ca prostituată în Clubul N.A. din localitatea Guardamar del Segura, iar banii obţinuţi din practicarea acestei activităţi îi trimitea în România, la fiecare 15 zile, proxenetului său, inculpatul V.C. De asemenea, le-a nominalizat pe fetele care practicau prostituţia în acelaşi club, fiind obligate de către inculpatul V.C., printre acestea, în număr total de opt, fiind şi P.I. (alias "J."), ei adăugându-i-se M.F. (alias "T."), C.E. (alias "F."), M.I. (alias "D."), C.F.M. (alias "S.A."), G.M.F. şi T.A.M.

Martora I.D.C. (care a avut iniţial calitatea de învinuită în cauză, fiind scoasă însă de sub urmărirea penală, constatându-se că aceasta a acţionat sub stăpânirea constrângerii) a declarat, în faza de urmărire penală, că, în vara anului 2007, în Clubul N.A., au fost aduse de către inculpata V.G. două fete, J.C. şi P.I., ce au fost preluate acolo de către inculpata B.A., care, în acea perioadă, avea numele de club "S.". Precizarea martorei relevă că, deşi inculpata B.A. folosea, ca nume de scenă, chiar apelativul sub care era cunoscută inculpata V.G., cele două persoane erau diferite, iar rolul lor în activitatea infracţională era şi el diferit, cea din urmă ocupându-se de aducerea fetelor în Spania, iar cea dintâi de supravegherea lor acolo, astfel că acestea nu pot fi confundate. Din atitudinea necooperantă pe care a remarcat-o la J.C., ce plângea tot timpul şi nu dorea să se prostitueze, martora a dedus că aceasta a fost adusă acolo cu forţa. Despre P.I., martora a declarat că a aflat de la aceasta, care era "mult mai retrasă şi mai rezervată", că, înainte de a fi adusă în Spania, fiind minoră la data sosirii ei acolo, a fost ţinută o perioadă în casa lui "Ţ." din România (astfel cum a declarat şi partea vătămată cu identitate protejată X1). Martora a mai relatat că inculpata V.G. aducea în mod frecvent fete în club, precizând că, la un moment dat, aceasta a adus o fată despre care se ştia că era virgină, părea foarte speriată şi plângea, motiv pentru care a fost ţinută acolo numai două săptămâni, după care a fost trimisă în ţară. Martora a precizat şi faptul că, spre sfârşitul anului 2007, au fost aduse în clubul respectiv M.I., C.F.M. şi C.E., iar, la începutul anului 2008, a sosit acolo şi T.A.M. (zisă "P."). Potrivit martorei, la început, M.I. părea traumatizată, însă, după o călătorie efectuată în ţară în luna aprilie a anului 2008, s-a întors schimbată, devenind cooperantă. Despre C.E. (zisă "F."), martora a precizat că avea actele de identitate falsificate, întrucât, la sosire, era minoră, iar, la început, era foarte retrasă.

Fiind audiată şi în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, martora a precizat că îşi menţine declaraţiile din faza de urmărire penală, descriind mai întâi modul în care a ajuns să se prostitueze ea însăşi în Spania, timp de 4 ani şi relatând apoi aspectele cunoscute de ea cu privire la inculpata V.G., despre care a arătat că era soţia inculpatului V.C. şi i se spunea "S.". Astfel, martora a indicat-o pe inculpata anterior nominalizată, recunoscută în sala de judecată, ca fiind persoana care, împreună cu fiul său, inculpatul V.D., a adus o fată în Spania, în vederea practicării prostituţiei, precizând că, la momentul respectiv, ea şi inculpata A.V. i-au aşteptat pe aceştia la sosirea în acea ţară, într-o autogară. Martora a adăugat că, de la P.I. şi de la celelalte fete din club, a aflat că inculpata V.G. a mai adus acolo fete, în acelaşi scop, şi în alte rânduri. De asemenea, martora a precizat că, din cauza ameninţărilor primite de la inculpatul V.C., îi este foarte frică pentru siguranţa ei şi a familiei sale.

S-a mai menţionat în decizia instanţei de apel că afirmaţiile martorei sunt confirmate de informaţiile obţinute cu privire la deplasările inculpatei V.G. în afara teritoriului ţării în perioada de referinţă, din care rezultă că, la datele de 20 ianuarie 2008 şi 2 februarie 2008, aceasta a călătorit pe ruta Bucureşti - Valencia şi retur, însoţită fiind de fiul său, inculpatul V.D., şi de un alt fiu. Chiar dacă inculpata a încercat să acrediteze ideea că acele deplasări au fost motivate de problemele de sănătate ale copiilor săi, depunând şi acte medicale în acest sens, situaţia prezentată nu exclude faptul ca ea să se fi folosit de pretextul invocat pentru a le însoţi în Spania pe fetele duse acolo în vederea practicării prostituţiei, astfel cum, în mod concordant, au declarat partea vătămată cu identitate protejată X1 şi martora I.D.C.

Aspecte relevante despre activitatea infracţională a inculpatei V.G. rezultă şi din declaraţiile martorilor "G.M." (identitate protejată), D.I. (bunica persoanei vătămate G.M.F., care nu a putut fi localizată, pentru a fi adusă în faţa organelor judiciare şi audiată) şi V.M., precum şi din declaraţiile coinculpaţilor M.P., C.I.C. şi I.I. (între timp, condamnaţi definitiv) şi coinculpatului G.A. (între timp, decedat).

Astfel, martora cu identitate protejată "G.M." a declarat, în faza de urmărire penală, în cursul judecăţii nemaiputând fi audiată, pentru motivele deja expuse anterior, deşi însăşi instanţa de apel a efectuat demersuri pentru aducerea sa la proces, că, începând cu luna august a anului 2007, timp de aproximativ 1 an şi jumătate, s-a prostituat, în folosul lui "Ţ.", în Clubul N.A. din apropierea oraşului Alicante, acolo aflându-se, în acelaşi scop, şi alte fete, între care le-a nominalizat pe P.I., C.E., M.I. şi A.V., confirmând astfel declaraţiile anterior prezentate. După revenirea în ţară, în cursul lunii iulie a anului 2009, martora a fost contactată mai întâi telefonic de către inculpata V.G., soţia lui "Ţ.", zisă "S.", care, apoi, împreună cu fiul său, inculpatul V.D., a căutat-o şi acasă, în mai multe rânduri, pentru a avea control asupra sa şi i-a cerut să meargă în Grecia "la muncă", solicitare pe care martora a acceptat-o, întrucât, potrivit spuselor sale, "nu a avut de ales", astfel că, în luna august 2009, împreună cu M.I. şi cu o altă fată pe nume G.M.F., despre care a afirmat că era o apropiată a familiei lui "Ţ.", s-au deplasat, cu un autocar, la Atena, unde au fost cazate într-un apartament închiriat de acesta. După aproximativ o săptămână, acolo au venit şi celelalte fete din Spania, respectiv C.E., T.A.M. şi încă o fată, al cărei nume martora nu şi l-a amintit. Conform martorei, ea "a lucrat" în Grecia timp de 8 luni, obţinând săptămânal din practicarea prostituţiei, în medie, câte 3.000 euro, banii fiind trimişi apoi în ţară lui "Ţ.", prin intermediul trimisului acestuia, inculpatul M.P. În luna martie 2010, întrucât unele dintre fete, care nu mai suportau teroarea, au fugit, martora a plecat şi ea din Grecia şi a revenit în ţară, unde a stat până după sărbătorile de Paşte, când a fost sunată, iar apoi vizitată acasă de către inculpata V.G., care i-a cerut să plece din nou în Spania. Martora s-a conformat şi a plecat în Spania, împreună cu alte două fete, M.I. şi P.N., fiind transportate, de la Călăraşi până la Bucureşti, de unde au plecat cu un autocar, cu maşina condusă de şoferul lui "Ţ.", inculpatul I.I. Martora a stat în Spania aproximativ 2 luni, revenind apoi în ţară, la chemarea lui "Ţ.", care i-a spus că "a găsit un loc mai frumos în Franţa". Martora a rămas în România aproximativ o lună, după care a fost contactată din nou de către inculpata V.G., care a venit la ea acasă şi i-a cerut în mod insistent să plece "la muncă" în Franţa, motivând că "Ţ.", soţul ei, a fost arestat şi trebuia ajutat. Martora s-a conformat şi acestei noi cereri, afirmând că "nu a avut de ales nici de această dată", pentru că, deşi nu mai dorea să plece, acest fapt "i-a fost impus". Prin urmare, la începutul lunii august 2010, la domiciliul martorei, s-au prezentat inculpata V.G. (zisă "S.") şi şoferul său, inculpatul I.I., care au luat-o de acolo şi au transportat-o cu un jeep până în Franţa, la Paris, unde s-a prostituat pe stradă, la fel procedând şi celelalte fete, sosite şi ele între timp, printre acestea nominalizându-le pe C.E., G.M.F., M.I. şi A.V. Martora a rămas în Franţa până la începutul lunii decembrie 2010, când, în urma unei razii a poliţiei, care a procedat la reţinerea unor fete, a hotărât să revină în ţară. Deşi faptele petrecute în anul 2010, relatate de martoră, au făcut obiectul unui alt dosar, în care inculpata V.G. a fost deja condamnată definitiv, prin Sentinţa penală nr. 25/2012 a Tribunalului Călăraşi, ele au fost evidenţiate de Curte, întrucât conturează un mod de operare folosit de aceasta şi în perioada anterioară (2006 - 2009), la care se referă prezenta cauză.

Martora D.I. (bunica persoanei vătămate G.M.F., ce nu a putut fi găsită, pentru a se proceda la audierea ei) a declarat, în faza de urmărire penală, că, în vara anului 2008, la domiciliul său din localitatea Hârşova, judeţul Constanţa, s-a prezentat un bărbat, venit acolo cu o maşină purtând numere de Călăraşi, pe care l-a identificat apoi în persoana inculpatului V.C., zis "Ţ.", acesta solicitând informaţii despre nepoata martorei, la acel moment plecată de acasă. După aproximativ o lună, nepoata martorei a revenit la domiciliu, spunându-i bunicii sale că a fost plecată în Spania, unde "a muncit" pentru a face rost de bani cu care să-şi cumpere o locuinţă. La sfârşitul anului 2008, G.M.F. a dispărut din nou de la domiciliu şi, abia după câteva luni, a sunat-o pe bunica sa, căreia i-a spus că se afla în Călăraşi, la domiciliul lui "Ţ.". După alte câteva luni, martora s-a hotărât să se deplaseze acolo, pentru a verifica ce se întâmpla cu nepoata ei, astfel că a mers în municipiul Călăraşi, unde, în locuinţa lui "Ţ.", a găsit-o într-adevăr pe G.M.F., dar soţia acestuia, "S." (pe care a recunoscut-o, din fotografie, a fi inculpata V.G.), i-a spus că nu îi mai dă fata, întrucât intenţiona să o căsătorească cu fiul său, V.D., şi urmau ca, în vara anului 2009, să plece împreună în Spania, la cerşit. După două-trei luni de la această discuţie, martora a fost sunată de către nepoata sa, care i-a spus că munceşte la un bar din Spania, telefonându-i apoi, la interval de două-trei săptămâni, însă numai pe timp de noapte. În cursul lunii octombrie 2009, G.M.F., revenită în ţară, şi-a vizitat pentru scurt timp bunica, fiind însoţită de fiul lui "Ţ.", pe nume V.D. După câteva luni, G.M.F. a sunat-o pe martoră şi i-a spus că este în Grecia, unde s-a căsătorit cu un albanez şi că îi este bine. Fiind întrebată de către bunica ei de ce s-a despărţit de V.D., G.M.F. i-a spus martorei că "au fost arestaţi toţi şi S. a trimis-o la treabă, motivând că are nevoie de bani pentru vorbitor - pachet pentru cei arestaţi". În continuare, martora a precizat că, în vara anului 2010, la domiciliul său, a venit "S.", însoţită de un şofer pe care l-a recunoscut în persoana inculpatului I.I., ce i-a pus întrebări despre nepoata ei, după care, aflând că bunica nu ştia nimic despre soarta acesteia, i-a spus că G.M.F. se afla în Grecia, unde s-a căsătorit cu un cetăţean albanez, care o obliga să se prostitueze pentru el şi o droga. Cu ocazia aceleiaşi vizite, "S." a insistat pe lângă martoră să-i dea un număr de telefon la care o putea contacta pe G.M.F., motivând că "vrea cu orice preţ s-o găsească, pentru a o recupera". Potrivit martorei, la plecare, "S." i-a dat suma de 500.000 lei (n.n. vechi) şi i-a spus că, dacă G.M.F. va veni acasă, să o sune, pentru a veni după ea, motivând că "i-a cumpărat o garsonieră în Călăraşi, vor s-o vândă şi au nevoie de semnătura ei". În toamna anului 2010, G.M.F. a sunat-o pe bunica sa, spunându-i că se afla în Franţa şi era din nou împreună cu V.D. şi promiţându-i că va reveni acasă de sărbători, fapt care însă nu s-a întâmplat. Şi în acest caz, referirile martorei la faptele petrecute în cursul anului 2010 au fost evidenţiate pentru a se sublinia modul de acţiune al inculpatei V.G., care a rămas neschimbat faţă de cel folosit în perioada faptelor deduse judecăţii, 2006 - 2009. Martora a mai precizat că, în urmă cu aproximativ două săptămâni faţă de momentul declaraţiei sale (24 februarie 2011), s-a deplasat la domiciliul lui "Ţ." din municipiul Călăraşi, unde V.D. i-a spus că acesta, "S." şi G.M.F. erau plecaţi la Braşov, pentru a face curăţenie la o vilă, dar a refuzat să-i comunice un număr de telefon unde o putea contacta pe nepoata sa, motivând că niciunul dintre cei trei nu avea telefon asupra lui. Martora şi-a finalizat declaraţia precizând că, în perioada cât nepoata sa a stat la " Ţ." ori a fost plecată în străinătate, aceasta i-a trimis câte 50 - 150 euro, la interval de aproximativ o lună, primind astfel o sumă totală care nu a depăşit 1.000 euro.

Fiind ascultată în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, martora a revenit asupra declaraţiei iniţiale, susţinând că nu îi cunoaşte pe inculpaţii la care a făcut referire în cuprinsul declaraţiei respective (V.G., V.C., V.D. şi I.I.), că nu a fost niciodată acasă la inculpatul V.C. (zis "Ţ."), deşi nepoata sa, G.M.F., i-a spus, când a plecat de acasă, că "stă în Călăraşi, la unul C." şi că nu a afirmat niciodată, în faţa poliţistului care a audiat-o, că aceasta ar fi sunat-o din Grecia şi i-ar fi spus că se afla acolo împreună cu "S.". Întrucât martora nu a invocat niciun argument pentru retractarea primei declaraţii, care se coroborează cu mijloacele de probă anterior analizate şi, totodată, este credibilă, având în vedere multitudinea de detalii furnizate, care, în mod raţional, nu puteau fi inventate de către o persoană total străină de faptele prezentate, astfel cum aceasta a pretins ulterior, Curtea consideră că singura explicaţie logică a modificării atât de radicale a conduitei procesuale a martorei este aceea a presiunilor exercitate asupra sa, fie prin ameninţări (astfel cum, tot în cursul judecăţii, au relatat că s-a întâmplat, în cazul lor, partea vătămată M.F. şi martora I.D.C.), fie prin acordarea de bani (în condiţiile în care martora însăşi a recunoscut, în prima declaraţie, că a primit o sumă consistentă în perioada cât nepoata ei a locuit în casa familiei lui "Ţ." ori s-a aflat în străinătate, unde s-a prostituat, trimisă fiind de membrii acelei familii, inclusiv de inculpata V.G.).

Martora V.M. (angajată să se ocupe de activităţile gospodăreşti ale familiei V.) a declarat, în faza de urmărire penală, că, pe numele său, au fost efectuate, din străinătate, mai multe transferuri de bani, în sumă totală de 34.000 euro. Referitor la aceste transferuri, martora a precizat că, înainte de a se prezenta la bancă pentru ridicarea banilor în numerar, inculpata V.G. îi scria pe o hârtiuţă datele necesare (suma de bani primită şi persoana care realiza transferul ei). De asemenea, martora a precizat că toţi banii ridicaţi îi preda fie inculpatei V.G., fie soţului său, inculpatul V.C., fie copiilor acestora, fără ca ea să aibă vreun beneficiu în afara salariului de 100 euro pe lună, care i se plătea pentru munca prestată în gospodărie. Totodată, a precizat că imobilul din oraşul Eforie Nord (compus din 12 camere dispuse pe trei paliere, parter şi două etaje) a fost cumpărat de către inculpata V.G., lângă o altă casă aflată în proprietatea familiei sale şi apoi închiriată tot de către aceasta, care a încasat şi chiria aferentă, deşi, în acte, imobilul respectiv a fost trecut pe numele martorei.

În cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, martora a precizat că îşi menţine declaraţia din faza de urmărire penală.

Fiind reaudiată de către instanţa de apel, martora a arătat, mai întâi, că îşi menţine toate declaraţiile anterioare, după care a confirmat că inculpaţii V.C. şi V.G. locuiau împreună într-o casă din municipiul Călăraşi, doar uneori rămânând peste noapte la o fermă pe care o deţineau în afara acelei localităţi, precizare care infirmă susţinerea inculpatei că era despărţită în fapt de soţul său şi nu cunoştea cu ce se ocupa acesta, întrucât ea stătea mai mult la ferma respectivă. Martora a confirmat şi faptul că, din Spania, au fost transmise, pe numele său, sume importante de bani, de ordinul zecilor de mii de euro, precizând că ea era trimisă să le ridice atât de inculpatul V.C., cât şi de inculpata V.G., care, în prealabil, îi scriau pe o hârtiuţă datele necesare ridicării banilor. În continuare, martora a precizat că, după ce ridica acele sume de bani, ea le preda fie inculpatului V.C., fie inculpatei V.G., atunci când era trimisă de către aceasta să le ridice. De asemenea, martora a arătat că inculpata V.G. i-a dat suma de 120.000 euro, cu care ea a cumpărat, pe numele său, imobilul din localitatea Eforie Nord, precizând că, la acel moment, soţul acesteia, inculpatul V.C., nu era de faţă, fiind plecat din ţară. Referitor la acelaşi imobil, martora a declarat că l-a vândut apoi cu suma de 80.000 euro, pe care a predat-o integral copiilor inculpaţilor V.C. şi V.G. Martora a mai relatat că inculpata V.G. s-a deplasat de mai multe ori în Spania, aproape lunar, sub pretextul că acolo îşi trata copiii de hepatită. În sfârşit, martora a susţinut, în legătură cu apelativul "S.", că acesta era atribuit atât inculpatei V.G., soţia inculpatului V.C., cât şi amantei acestuia, inculpata B.A., confirmând, în consecinţă, că persoanele din cercul relaţional al celor doi soţi, astfel cum erau şi fetele care se prostituau în străinătate în folosul lor, cunoşteau foarte bine situaţia respectivă şi nu le puteau confunda pe cele două femei.

Referitor la ultima declaraţie a martorei V.M., inculpata V.G. a recunoscut, în faţa instanţei de apel, că ea i-a dat acesteia suma de 120.000 euro, pentru a cumpăra, pe numele său, imobilul din localitatea Eforie Nord şi a precizat că, la rândul ei, a primit acei bani, în mai multe tranşe, de la soţul său, inculpatul V.C., care la acel moment se afla în Spania. Inculpata a continuat însă să susţină că nu avea cunoştinţă despre provenienţa banilor respectivi, afirmând că ea nu ştia că soţul său le obliga pe fete să se prostitueze în Spania, cunoscând că acesta se ocupa acolo cu vânzarea şi revânzarea de maşini. Susţinerea inculpatei este neverosimilă şi chiar hilară, fiind imposibil a crede că o persoană precum inculpatul V.C. (cu o instrucţie şcolară modestă, având ca ocupaţie declarată în România creşterea de animale, cunoscut, potrivit fişei de cazier judiciar, cu numeroase antecedente penale, constând în condamnări la pedepse privative de libertate pronunţate pentru infracţiuni de violenţă, precum lovirea şi loviturile cauzatoare de moarte, dar şi pentru infracţiuni contra patrimoniului, precum furtul calificat) putea câştiga în străinătate, din activităţi licite, o sumă atât de mare de bani. În plus, inculpata, care se deplasa frecvent în Spania (aproape lunar, potrivit declaraţiei martorei V.M.), însoţindu-le pe unele dintre fetele duse acolo pentru practicarea prostituţiei (precum partea vătămată cu identitate protejată X1 şi persoana vătămată P.I.), putea constata ea însăşi, la faţa locului, cu ce se ocupa în realitate soţul ei.

Inculpatul M.P., a declarat, în faza de urmărire penală, că l-a cunoscut pe inculpatul V.C., zis "Ţ.", în anul 2006, când soţia acestuia, "S.", l-a angajat să-i renoveze barul din municipiul Călăraşi, ulterior renovând şi casa acestora. Afirmaţiile inculpatului confirmă, pe de o parte, că cei doi soţi aveau o relaţie apropiată, nefiind nicidecum despărţiţi în fapt, astfel cum a pretins, în apărarea sa, inculpata V.G., iar, pe de altă parte, că aceasta din urmă era cunoscută persoanelor cu care venea în contact sub prenumele de "S.". De asemenea, confirmând afirmaţiile iniţiale ale martorei D.I., inculpatul a declarat că a văzut-o pe nepoata acesteia, G.M.F., în barul lui "Ţ." şi că au existat transferuri de bani, efectuate de acea fată din Spania pe numele său, cărora însă nu le-a putut da vreo explicaţie. Totodată, făcând referire la perioada anilor 2008 - 2009, inculpatul a confirmat că a primit, pe numele său, sume de bani trimise din Spania (aproximativ 1.500 euro) şi respectiv din Grecia (1.200 euro) de către T.A.M., pretinzând însă, în mod neverosimil, că acestea îi erau destinate, constituind cadouri din partea acelei fete, care îl iubea. Inculpatul le-a recunoscut şi pe alte două fete din grupul celor care, potrivit mijloacelor de probă anterior menţionate, au practicat prostituţia în folosul inculpaţilor V.C. şi V.G., respectiv pe M.I. (despre care a precizat că a văzut-o, de câteva ori, în barul celui dintâi) şi pe P.I. (despre care a susţinut că doar a zărit-o, o singură dată, într-o discotecă din municipiul Călăraşi, afirmaţia sa fiind lipsită de credibilitate, întrucât este greu de admis că ar fi putut-o reţine pe acea fată, atât de bine cât să o recunoască cu certitudine după câţiva ani, dacă legătura sa cu aceasta s-ar fi limitat la un simplu contact vizual).

Fiind audiat în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpatul a relatat că T.A.M. (iubita sa) se prostitua în Grecia şi că, mergând să o viziteze pe aceasta, le-a întâlnit acolo şi pe M.I., C.E. şi P.I. De asemenea, inculpatul a reafirmat faptul că prima fată i-a trimis bani, atât din Grecia, cât şi din Spania.

Inculpatul C.I.C. a declarat, în faza de urmărire penală, că familia lui "Ţ." (inculpatul V.C.) avea "fete la produs în Spania" şi că, fiind un om de bază al acelei familii, el a fost trimis, în repetate rânduri, la bancă, pentru a ridica sume de bani pe care diferite persoane le trimiteau, pe numele său, din Spania sau din Grecia, comunicându-i-se, în prealabil, fie telefonic, fie în mod direct, numărul fiecărei tranzacţii. Inculpatul a susţinut că nu s-a întrebat niciodată de ce transferurile de bani se realizau pe numele său, deşi erau mai mulţi membri ai familiei respective care puteau face acest lucru. În sfârşit, inculpatul a precizat că, după ce ridica sumele de bani de la bancă, le preda în întregime acasă la "Ţ.", oricărei persoane se nimerea să găsească acolo.

În cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpatul a reluat aceste afirmaţii, arătând că, pe numele său, a fost trimisă din Spania, prin W.U., timp de aproximativ 2 ani, o dată sau chiar de două ori pe lună, în tranşe variind între 300 şi 1.500 - 2.000 euro, de către nişte femei care îl sunau în prealabil, suma totală de peste 10.000 euro, care era destinată inculpatului V.C. şi pe care el o preda persoanelor aflate în casa acestuia din municipiul Călăraşi. Susţinerea inculpatului, în sensul că inculpata V.G. nu s-a aflat niciodată printre acele persoane, este neverosimilă, întrucât chiar aceasta a recunoscut, astfel cum s-a arătat anterior, că a primit, de la soţul său aflat în Spania, suma de 120.000 euro, cu care a cumpărat, pe numele martorei V.M., imobilul din localitatea Eforie Nord, iar, pe de altă parte, inculpatul însuşi a recunoscut că el era zi de zi alături de inculpata V.G., astfel că nu exista niciun impediment pentru a înmâna acesteia banii ridicaţi de la bancă.

La rândul său, inculpatul I.I. a declarat, în faza de urmărire penală, că a lucrat ca şofer pentru "Ţ.", soţia acestuia, "S." (recunoscută din fotografie a fi inculpata V.G.) şi amanta sa, inculpata B.A., făcând astfel, asemenea declaranţilor anterior menţionaţi, distincţie între cele două femei. Inculpatul a confirmat că, de mai multe ori, i s-a cerut să transporte, până la aeroportul din Bucureşti, mai multe fete, între care a indicat-o pe G.M.F., despre care ştia că urma să plece în Spania. De asemenea, inculpatul a confirmat că, pe numele său, au fost trimise, din Spania, iar mai târziu şi din Franţa, prin transfer bancar, sume de bani, după ce, în prealabil, unul dintre inculpaţii V.C. şi V.G. (zisă "S.") le telefonau fetelor aflate în străinătate şi le spuneau să vireze sumele respective într-un anumit cont. Ulterior, tot aceştia îi dădeau informaţii despre fiecare tranzacţie astfel convenită şi îl trimiteau să ridice banii, în numerar, pe care el îi preda apoi, în totalitate, unuia dintre membrii familiei V. Totodată, confirmând declaraţia martorei cu identitate protejată "G.M.", inculpatul a relatat că, în vara anului 2010, în calitate de şofer, i-a transportat până în Franţa pe inculpata V.G. şi pe ginerele acesteia, zis "R.C.", care au dus-o acolo, lăsând-o într-un bar, pe C.F.M., iar, apoi, în cursul aceleiaşi zile, au plecat spre ţară. Această ultimă susţinere a inculpatului se referă la o faptă care excede obiectului prezentei cauze (datând din anul 2010), dar a fost evidenţiată întrucât ea este de natură să confere credibilitate afirmaţiilor martorei cu identitate protejată anterior nominalizate, în întregul lor, inclusiv celor privitoare la faptele petrecute în perioada 2006 - 2009.

Fiind audiat în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpatul, după ce a precizat că menţine declaraţiile anterioare, a reafirmat faptul că a primit bani din Spania, pe numele său, însă destinaţi inculpatului V.C., pe care, imediat după ridicarea lor, îi preda persoanelor pe care le găsea în curtea casei acestuia.

Referitor la declaraţiile ultimilor doi inculpaţi, instanţa de apel a constatat că, deşi aceştia au ezitat să o indice pe inculpata V.G. ca fiind persoana căreia îi remiteau sumele de bani trimise din străinătate pe numele lor, cea din urmă a recunoscut, cu ocazia audierii de către judecătorul ce a dispus arestarea ei preventivă, că inculpaţii respectivi, C.I.C. şi I.I. i-au înmânat sume de bani, despre care soţul său i-ar fi spus că i-a primit "de la nişte prieteni din afară".

În sfârşit, inculpatul G.A. a declarat, în faza de urmărire penală, că inculpata V.G., neştiutoare de carte, l-a împuternicit să administreze societatea care deţinea barul familiei din municipiul Călăraşi. Inculpatul a mai precizat că, din auzite, a aflat că inculpaţii V.C. şi V.G. "aveau fete în străinătate, la produs" şi obţineau venituri din această "activitate". De asemenea, în mod similar celor trei inculpaţi anterior menţionaţi, acesta a confirmat că, pe numele său, au fost transferate, din Spania, de către diferite persoane, sume de bani, pe care el era trimis apoi să le ridice. Inculpatul a relatat şi procedura după care se desfăşurau aceste operaţiuni, arătând că, mai întâi, inculpatul V.C. îi spunea că urmează să primească un apel telefonic, prin care i se comunica numărul tranzacţiei, el îşi nota acel număr, iar apoi mergea la bancă şi ridica banii, pe care, ulterior, îi preda, în întregime, fie inculpatului respectiv, fie inculpatei V.G. Inculpatul a relatat şi faptul că, în anul 2005, cei doi soţi au cumpărat o casă, cu suma de 175.000 euro, pe care au trecut-o însă pe numele său. Deşi momentul acelei tranzacţii se situează în afara perioadei infracţionale la care se referă actul de sesizare, declaraţia martorului relevă un anumit mod de lucru al celor doi inculpaţi, identic cu cel relatat de martora V.M., conferind astfel credibilitate afirmaţiilor acesteia din urmă.

În cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpatul a precizat că îşi menţine declaraţiile anterioare, arătând că a primit, din Spania, de 13 ori, prin W.U., sume de bani în valoare totală de 39.000 euro, pe care, după ce le ridica, le preda inculpatului V.C., când era acasă sau le lăsa la locuinţa acestuia.

Informaţii care se coroborează cu împrejurările faptice rezultate din probatoriul anterior menţionat rezultă şi din declaraţiile altor două fete care s-au prostituat în Spania şi în Grecia, M.I. şi T.A.M.

Astfel, martora M.I., deşi a negat că ar cunoaşte pe vreunul dintre inculpaţii trimişi în judecată în prezenta cauză, implicit pe inculpata V.G., a recunoscut totuşi, în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, confirmând declaraţiile în cuprinsul cărora a fost nominalizată, că s-a prostituat, atât în Spania, în două cluburi din localitatea Guardamar del Segura, cât şi în Grecia, la Atena, aceeaşi activitate fiind prestată, împreună cu ea, şi de către celelalte fete menţionate anterior, indicându-le în această postură pe A.V., C.E., I.D.C., P.I., C.F.M., T.A.M. şi G.M.F. De asemenea, contrazicându-se în afirmaţiile făcute, martora a recunoscut că, din Spania, a trimis, în mai multe rânduri, sume de bani cuprinse între 300 şi 500 euro, pe numele inculpatului V.D. (n.n. fiul inculpatei V.G.), susţinând că a procedat astfel la cererea fetelor la care a făcut referire anterior, care i-au remis sumele respective şi i-au solicitat să le trimită acelui destinatar.

La rândul său, fiind audiată în faza de urmărire penală, martora T.A.M., care a negat că i-ar fi cunoscut pe "Ţ." şi pe membrii familiei acestuia, a precizat că, începând cu luna aprilie 2008, s-a prostituat în Spania, susţinând însă că a făcut acest lucru pe cont propriu. Cu toate acestea, martora a recunoscut că, în Clubul N.A., unde se prostitua, le-a cunoscut pe "fetele lui Ţ.", între care le-a nominalizat pe A.V., I.D.C., C.F.M., P.I., C.E. şi M.I., precizând că atât ea, cât şi unele dintre acele fete au fost ridicate de acolo cu ocazia unei razii a poliţiei spaniole. De asemenea, martora a precizat că, la cererea aceloraşi fete, a trimis bani în ţară, pe numele unor persoane pe care nu le cunoştea. Martora, confirmând cele relatate despre ea, a arătat că a stat în Spania aproximativ un an, apoi a revenit în ţară, după care s-a reîntors în Spania, iar, după alte două săptămâni, în toamna anului 2009, a plecat în Grecia, unde, la Atena, a reîntâlnit-o pe M.I., tot acolo sosind şi inculpatul M.P., despre care a pretins că era iubitul său.

S-a mai reţinut că probele testimoniale anterior evidenţiate sunt completate de interceptările convorbirilor telefonice purtate în perioada de referinţă de inculpata V.G. şi soţul său, astfel cum au fost reproduse în cuprinsul rechizitoriului, fără a fi fost vreodată contestate, din care rezultă nu doar faptul că aceasta era la curent cu activitatea infracţională a liderului grupului, inculpatul V.C., dar şi faptul că era implicată, în mod direct, în acea activitate, urmărind să-şi impună, la rândul ei, controlul asupra fetelor care se prostituau în străinătate în folosul lor comun.

Instanţa de apel a constatat că analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă mai sus evidenţiate dovedeşte, mai presus de orice îndoială, contrar apărărilor invocate în susţinerea apelului, că, în perioada 2006 - 2009 (la care se referă actul de sesizare), inculpata V.G., iar nu o altă persoană (indicată de ea a fi amanta soţului său, inculpata B.A., condamnată între timp în mod definitiv pentru faptele proprii) este autoarea faptelor anterior descrise şi că aceasta a săvârşit faptele respective cu intenţie, în deplină cunoştinţă de cauză, având reprezentarea subiectivă a apartenenţei sale la un grup infracţional organizat, iniţiat şi condus de inculpatul V.C., la constituirea căruia ea însăşi a participat în mod nemijlocit, secondându-l îndeaproape pe soţul său, prin asumarea rolului de a le caza în locuinţa comună din România şi/sau de a le transporta în Spania pe unele dintre fetele, majore şi minore, exploatate sexual în acea ţară prin determinarea acestora la practicarea prostituţiei, în folosul lor material, fie prin constrângere, sub forma ameninţării (cunoscută şi acceptată de inculpată) sau prin înşelăciune (constând în promisiunea oferirii unui loc decent de muncă), precum în cazul celor două părţi vătămate majore (cea cu identitate protejată X1 şi M.F.), fie speculând şi profitând de discernământul precar, lipsa experienţei de viaţă, naivitatea şi vulnerabilitatea materială şi emoţională ale celor două persoane vătămate minore (P.I. şi C.E.), pentru ca, îndeosebi după arestarea inculpatului V.C., să-şi însuşească chiar rolul de lider al grupului respectiv, în exercitarea căruia, apelând de regulă la tactica persuasiunii, a reluat activitatea de recrutare a unor fete, a traficat-o pe cel puţin una dintre ele (oferind bani rudelor, precum în cazul martorei D.I.), a îndemnat la practicarea prostituţiei şi a obţinut foloase materiale importante de pe urma activităţii respective, prestată mai întâi în Spania şi apoi în Grecia de către mai multe tinere, în mod aparent cu consimţământul lor (C.E. şi P.I., după ce acestea au devenit majore, A.V., I.D.C., T.A.M., G.M.F., M.I. şi "G.M.").

Referitor la cele două fete minore cazate în România şi/sau transportate în Spania (P.I. şi C.E.), a reţinut instanţa de apel că probatoriul cauzei dovedeşte, cu certitudine, că inculpata le cunoştea vârsta reală, deoarece, în cazul celei dintâi, ea însăşi a întreprins demersuri pentru a-i falsifica actul de identitate, cu scopul de a ascunde faptul că nu era majoră (astfel cum a declarat partea vătămată cu identitate protejată X1), iar cea din urmă i-a spus lui "Ţ.", soţul inculpatei, cu care aceasta convieţuia, cazând-o apoi pe partea vătămată respectivă în locuinţa lor comună, că era încă minoră, fiind imposibil de crezut că inculpatul V.C. nu a informat-o pe soţia sa, direct implicată în activitatea infracţională, despre această împrejurare.

Astfel fiind, Curtea de Apel Bucureşti a considerat că cererile de achitare susţinute de inculpată, în principal, pe temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, pe temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod (în considerarea laturii subiective), sunt, în mod vădit, nefondate.

De asemenea, contrar criticii formulate de inculpată, instanţa de apel a constatat că schimbarea de încadrare juridică dispusă de prima instanţă este legală, întrucât săvârşirea faptelor anterior menţionate s-a realizat cu participaţia mai multor persoane (membri ai aceluiaşi grup infracţional organizat), astfel că reţinerea formelor agravate ale infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) şi respectiv de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi a circumstanţei agravante legale reglementate de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., în raport cu infracţiunea de proxenetism, este pe deplin justificată, urmând a fi menţinută. De altfel, aceeaşi schimbare de încadrare juridică a fost dispusă, prin Decizia penală nr. 354/A din data de 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi cu privire la ceilalţi inculpaţi împreună cu care inculpata V.G. a săvârşit faptele respective, iar acea soluţie a fost confirmată, ca fiind legală, în recurs, prin Decizia nr. 1474 din data de 29 aprilie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 7862/2/2012.

S-a mai considerat ca fiind legală şi reţinerea formei continuate a celor trei infracţiuni anterior menţionate, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece inculpata a săvârşit, prin mijloace şi în condiţii similare, acţiuni ce constituie elementul material al laturii obiective a fiecăreia dintre acestea, în raport cu câte două persoane vătămate (în cazul primelor două infracţiuni) şi respectiv cu opt astfel de persoane (în cazul ultimei infracţiuni), în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi urmărind acelaşi scop.

Tot sub aspectul încadrării juridice, instanţa de apel a constatat nefondată cererea inculpatei de schimbare a acesteia într-o singură infracţiune de proxenetism, în varianta simplă prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., întrucât, în primul rând, astfel cum deja s-a evidenţiat, faptele sale iniţiale, săvârşite în scopul exploatării sexuale a patru tinere şi adolescente, au presupus, în raport cu cele două fete majore, acţiuni de cazare (în cazul părţii vătămate M.F.) şi respectiv de transportare (în cazul părţii vătămate cu identitate protejată X1), realizate în condiţiile în care amândouă au fost înşelate (promiţându-li-se, la momentul racolării, un loc decent de muncă în Spania) şi se aflau sub stăpânirea ameninţărilor proferate asupra lor de către alţi membri ai grupului infracţional organizat (împrejurare cunoscută şi acceptată de inculpata V.G.), iar, în raport cu celelalte două fete, acţiuni de acelaşi tip, de găzduire şi transportare (în cazul persoanei vătămate P.I.) şi respectiv numai de găzduire (în cazul părţii vătămate C.E.), în condiţiile în care ambele erau minore la momentul săvârşirii acelor acţiuni (împrejurare, de asemenea, cunoscută de inculpată), ceea ce face nerelevantă pretinsa lipsă a unor acţiuni distincte de constrângere a acestora, astfel că faptele respective realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de trafic de persoane şi respectiv de trafic de minori, ambele în formă continuată. În al doilea rând, faptele ulterioare ale inculpatei, săvârşite cu aparentul consimţământ al persoanelor vătămate majore C.E., P.I., A.V., I.D.C., T.A.M., G.M.F., M.I. şi "G.M.", au presupus, pe lângă acţiunile de îndemnare la practicarea prostituţiei şi de tragere de foloase materiale de pe urma acelei activităţi, şi acţiuni de recrutare a unora din acestea (prin contactare telefonică şi vizite la domiciliu, precum în cazul părţilor vătămate G.M.F. şi "G.M.") şi, de asemenea, acţiuni de traficare a cel puţin uneia dintre ele (prin oferirea de bani familiei sale, precum în cazul părţii vătămate G.M.F., a cărei bunică, martora D.I., a fost "recompensată", prin intermediul nepoatei sale, cu suma de 1.000 euro), astfel că reţinerea comiterii infracţiunii de proxenetism nu doar în varianta simplă, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., ci şi în varianta agravată, reglementată de art. 329 alin. (2) din acelaşi cod, este legală.

Cu privire la individualizarea pedepselor, instanţa de apel a constatat fondată critica parchetului şi nefondată critica în sens contrar a inculpatei.

Sub acest aspect, s-a menţionat, în prealabil, că ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat au fost condamnaţi, în mod definitiv, la pedepse rezultante de 12 ani închisoare (liderul grupului, inculpatul V.C.), 8 ani închisoare (amanta acestuia, inculpata B.A.), câte 7 ani închisoare (omul de bază al liderului, inculpatul C.V. şi supraveghetoarea fetelor exploatate sexual în Spania, în perioada iniţială a activităţii infracţionale, inculpata A.V.), 6 ani închisoare (fiul liderului, inculpatul V.D.) şi câte 5 ani închisoare (cei care au aderat şi au sprijinit activitatea infracţională a grupului, inculpaţii C.I.C., I.I. şi M.P.).

În aceste condiţii, Curtea apreciază că, în cazul inculpatei V.G., a cărei vinovăţie în săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii a fost dovedită mai presus de orice îndoială, se impune stabilirea, pentru acele infracţiuni, a unor pedepse care să reflecte în mod corespunzător, în primul rând, poziţia ei în ierarhia grupului infracţional organizat (în care, mai întâi, l-a secondat pe soţul său, inculpatul V.C., iar, apoi, după arestarea lui, a preluat de la acesta chiar rolul de lider, fiind, alături de el, şi principala beneficiară a foloaselor materiale obţinute de pe urma exploatării sexuale, în străinătate, a mai multor adolescente şi tinere), acestui criteriu adăugându-i-se apoi perioada îndelungată a activităţii infracţionale (derulată pe parcursul a 3 ani), ramificaţiile internaţionale ale acesteia (desfăşurată atât pe teritoriul României, cât şi pe teritoriile altor două state europene, Spania şi Grecia), gravitatea sporită a faptelor proprii (astfel cum au fost detaliate anterior), lipsa de scrupule manifestată în comiterea lor, consecinţele acestora asupra vieţii victimelor (îndeosebi a celor minore, a căror dezvoltare psihică şi fizică a fost, în mod iremediabil, afectată, acestea supunându-se exploatării sexuale şi după ce au devenit majore, în absenţa întrezăririi unei alternative) şi urmările materiale ale faptelor respective (concretizate în sumele fabuloase obţinute de pe urma traficării victimelor, care le-au profitat îndeosebi inculpatei şi familiei acesteia, fiind investite în achiziţii imobiliare, prin folosirea de persoane interpuse).

Evaluând toate aceste aspecte prin prisma criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi prin raportare la scopurile definite în art. 52 din acelaşi cod, instanţa de apel a considerat că se impune a aplica inculpatei, pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, pedepse orientate spre mediul limitelor speciale (iar nu la nivelul minimului acelor limite, astfel cum, fără nicio justificare, a procedat prima instanţă), apreciind că, în acest mod, sunt reflectate în mod adecvat şi datele sale personale (vârsta de 45 de ani, calitatea de mamă a mai multor copii, unii încă minori, lipsa unor condamnări pentru infracţiuni anterioare celor deduse judecăţii).

Contrar susţinerii apărării, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că inculpatei nu i se pot acorda circumstanţe atenuante judiciare, întrucât aceasta nu se află la prima încălcare a legii penale, ci, potrivit fişei de cazier judiciar, în anul 2010, a fost sancţionată cu o amendă administrativă pentru o faptă penală incriminată de legea privind protecţia animalelor, iar, din actele dosarului, rezultă că a mai suferit o condamnare la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, pronunţată printr-o hotărâre deja rămasă definitivă, pentru infracţiuni de aceeaşi natură cu cele deduse în prezent judecăţii, săvârşite în perioada 2010 - mai 2011. De asemenea, conduita procesuală a inculpatei s-a caracterizat printr-o negare constantă a faptelor de care este acuzată, în pofida probatoriului incriminator consistent, dar şi prin încălcarea cu rea-credinţă a uneia dintre obligaţiile stabilite în sarcina sa pe durata liberării provizorii sub control judiciar acordate la un moment dat pe parcursul procesului penal, situaţie care a determinat revocarea acelei măsuri şi rearestarea ei preventivă.

Drept urmare, admiţând apelul parchetului şi procedând la reformarea parţială a sentinţei penale atacate, sub aspectul individualizării pedepselor, instanţa de apel a decis condamnarea inculpatei, cu menţiunea că pedepsele complementare stabilite de prima instanţă vor fi menţinute ca atare, atât în ceea ce priveşte conţinutul, cât şi în ceea ce priveşte durata lor, întrucât nu au fost contestate.

S-a mai menţionat că inculpata execută în prezent o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., la care a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 25/2012 a Tribunalului Călăraşi (rămasă definitivă, la data de 31 mai 2012, prin Decizia penală nr. 1865/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Conform dispozitivului sentinţei anterior menţionate, se reţine că inculpatei i-au fost aplicate următoarele pedepse: 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. corob. cu art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.; 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea aceloraşi drepturi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 corob. cu art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. De asemenea, potrivit considerentelor aceleiaşi sentinţe, cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei au fost săvârşite în perioada 2010 - mai 2011, fiind, prin urmare, concurente cu infracţiunile ce fac obiectul judecăţii în prezenta cauză, comise în perioada 2006 - 2009.

Instanţa de apel a constatat că, deşi condamnarea definitivă anterioară a fost pronunţată cu privire la o infracţiune de constituire a unui grup infracţional organizat şi respectiv la o infracţiune de proxenetism, având aceeaşi natură cu două dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei în prezenta cauză, cele dintâi sunt total distincte de cele din urmă, fiind săvârşite în realizarea unei alte rezoluţii infracţionale, iar toate sunt concurente între ele, potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

În acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a menţionat că, în legătură cu infracţiunile deduse în prezent judecăţii, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu la data de 18 mai 2009, iar, faţă de inculpată, a fost începută urmărirea penală in personam la data de 13 ianuarie 2011, învinuirea fiindu-i adusă la cunoştinţă, în prezenţa unui apărător, la data de 14 ianuarie 2011, când a încetat şi rezoluţia în baza căreia a săvârşit acele infracţiuni, astfel că faptele comise ulterior ultimei date, reţinute a realiza conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care a fost deja condamnată în mod definitiv, printr-o hotărâre având autoritate de lucru judecat (epuizate în luna mai 2011), s-au întemeiat pe o nouă rezoluţie infracţională.

În consecinţă, în temeiul art. 36 alin. (1) rap. la art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., instanţa de apel a contopit cele patru pedepse stabilite în prezenta cauză şi cele două pedepse stabilite prin Sentinţa penală nr. 25/2012 a Tribunalului Călăraşi (repuse, în prealabil, în individualitatea lor), dispunând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Din oficiu, cu privire la suma de bani supusă confiscării, de 660.000 euro, instanţa de apel a constatat că aceasta a fost obţinută din activitatea infracţională desfăşurată de către toţi membrii grupului infracţional organizat, fiind deja confiscată de la opt dintre aceştia (inculpaţii V.C., V.D., B.A., C.I.C., I.I., M.P., C.V. şi A.V.) prin Sentinţa penală nr. 122/2012 a Tribunalului Călăraşi (rămasă definitivă la data de 29 aprilie 2013), care a intrat în puterea lucrului judecat.

Astfel fiind, pentru a se evita interpretarea că aceeaşi sumă este confiscată, în mod distinct, şi de la inculpata V.G., după cum, în mod aparent, rezultă din dispozitivul sentinţei penale apelate, instanţa de apel a apreciat că se impune reformarea acelei hotărâri, în apelul parchetului (care determină devoluţia integrală a cauzei, atât în fapt, cât şi în drept), în sensul că, potrivit art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., suma respectivă, în echivalentul său în lei, este confiscată de la această inculpată, alături de inculpaţii anterior nominalizaţi.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata V.G. la data de 15 noiembrie 2013.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 5 decembrie 2013, stabilindu-se termen de judecată a recursului la data de 18 aprilie 2014.

Prin motivele scrise de recurs depuse la data de 28 februarie 2014, în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, inculpata V.G. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen. anterior, solicitând în primul rând achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, schimbarea încadrării juridice într-o singură infracţiune de proxenetism în varianta simplă, precum şi individualizarea pedepselor şi reducerea acestora sub limitele speciale prin reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea sa.

Cu prilejul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată a susţinut motivele de recurs formulate, reiterând aceleaşi critici, precum şi aplicarea noilor reglementări penale ca fiind mai favorabile inculpatei.

Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 30 mai 2014, era în vigoare noul C. proc. pen. ale cărui dispoziţii sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, iar Înalta Curte nu mai are competenţa funcţională de a judeca recursul.

Situaţia tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competenţa de soluţionare cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, în conformitate cu dispoziţia tranzitorie anterior menţionată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."

Prin urmare, constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluţioneze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior în materia recursului.

Cu privire la prevederile C. proc. pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunţării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.

Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 11 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Din examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menţionat, rezultă că prin limitarea obiectului judecăţii în recurs legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În consecinţă, Înalta Curte notează că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.

Examinând recursul formulat de inculpata V.G. conform dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, dar şi a prevederilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele motive:

În recurs, reiterând criticile din apel, recurenta inculpată a solicitat achitarea motivat de faptul că nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa întrucât scopul deplasării sale în Spania a fost de a-şi trata copiii minori care sufereau de hepatită. Totodată, se constată că recurenta inculpată a solicitat reducerea pedepselor ce i-au fost aplicate sub limitele speciale prevăzute de lege, prin reţinerea de circumstanţe atenuante.

Înalta Curte observă că motivele de recurs au ca finalitate, în esenţă, modificarea stării de fapt reţinute cu caracter definitiv de către instanţa de apel, în condiţiile în care instanţele de fond şi apel au stabilit sub aspectul situaţiei de fapt că din ansamblul întregului material probator a rezultat că, în mod cert inculpata V.G., în perioada 2006 - 2009, a săvârşit următoarele infracţiuni concurente: constituirea unui grup infracţional organizat, împreună cu soţul său, inculpatul V.C., în scopul obţinerii de foloase materiale de pe urma comiterii unor acţiuni de trafic de persoane majore şi minore şi respectiv de proxenetism; trafic de persoane, în formă continuată (în raport cu partea vătămată având identitate protejată, atribuită de autorităţile judiciare spaniole, X1, în varianta transportării şi respectiv cu partea vătămată M.F., în varianta cazării); trafic de minori, în formă continuată (în raport cu partea vătămată C.E., în varianta cazării şi respectiv cu partea vătămată P.I., în variantele cazării şi transportării); proxenetism, în formă continuată (în raport cu părţile vătămate C.E. şi P.I., după ajungerea amândurora la majorat, dar şi cu persoanele vătămate T.A.M., G.M.F., M.I., A.V., I.D.C. şi "G.M.", în variantele recrutării, traficării, îndemnării la practicarea prostituţiei şi tragerii de foloase de pe urma acestei activităţi, prestată pe teritoriile Spaniei şi Greciei).

Aşadar, sub aspectul situaţiei de fapt se reţine că, în afara oricărui dubiu, probatoriul cauzei dovedeşte că inculpata V.G. a săvârşit faptele deduse judecăţii, ce realizează, atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, conţinutul constitutiv al infracţiunilor anterior menţionate.

Or, criticile inculpatei vizând achitarea sa, reiterate şi cu ocazia judecării apelului, susţinând că scopul deplasării sale în Spania a fost altul decât cel reţinut de organele judiciare, respectiv de a-şi trata copiii minori bolnavi, sunt în contradicţie cu datele ce caracterizează situaţia de fapt deja reţinută de instanţele de fond şi apel şi din care rezultă că în mod cert inculpata este autoarea faptelor anterior descrise şi că a săvârşit faptele respective cu intenţie, în deplină cunoştinţă de cauză, având reprezentarea subiectivă a apartenenţei sale la un grup infracţional organizat, iniţiat şi condus de inculpatul V.C., la constituirea căruia ea însăşi a participat în mod nemijlocit.

De asemenea, pentru a analiza temeinicia criticilor invocate de recurenta inculpată V.G., instanţa de recurs ar trebui să cenzureze situaţia de fapt, să verifice concordanţa dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, ceea ce nu este permis prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior.

Aşa cum s-a precizat anterior, examinarea cauzei în recurs se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost recurată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii.

Totodată, Înalta Curte notează că motivele invocate de către recurenta inculpată privind schimbarea încadrării juridice, respectiv solicitarea de achitare, nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs prin prisma cazurilor de casare prev. de 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen. anterior.

Din această perspectivă motivele de recurs care tind a antama situaţia de fapt sunt neîntemeiate prin raportare la faptul că acestea nu pot fi examinate prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

În ceea ce priveşte criticile vizând greşita individualizare a pedepsei prin omisiunea de a se reţine circumstanţe atenuante în favoarea recurentei inculpate, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate.

Individualizarea pedepselor aplicate acesteia s-a realizat pe baza criteriilor menţionate în art. 72 C. pen. anterior, implicând o operaţiune de apreciere fundamentată pe probatoriului administrat.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, în recurs nu se mai poate proceda la o reapreciere a probelor, iar reindividualizarea pedepsei nu vizează legalitatea hotărârii ci temeinicia acesteia.

Modificarea cazului de casare prev. de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. anterior arată că voinţa legiuitorului a fost aceea ca, în conformitate cu art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, examinarea în recurs să se limiteze doar la chestiunile de legalitate şi nu de temeinicie.

Motivul de recurs referitor la greşita individualizare a pedepsei nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior.

În consecinţă, dat fiind că recurenta inculpată V.G. a adus critici ce vizează temeinicia hotărârilor atacate şi nu nelegalitatea acestora, Înalta Curte apreciază că acestea nu se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, fiind astfel, neîntemeiate.

Referitor la solicitarea recurentei inculpate de aplicare a prevederilor art. 5 C. pen., Înalta Curte apreciază ca sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce se vor arăta:

Înalta Curte constată că în timpul judecării cauzei în calea de atac exercitată de inculpata V.G., a intrat în vigoare noul C. pen.

Modificările ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, C. pen. anterior şi C. pen. în vigoare, impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.

Demersul apare ca fiind necesar în condiţiile în care principiul legalităţii incriminării şi pedepsei ar impune ca infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor şi limitele de pedeapsă pentru acestea să fie cele prevăzute de lege la data comiterii faptelor, ceea ce ar face imposibil ca legea nouă să se aplice cu privire la faptele comise anterior intrării ei în vigoare.

Cu toate acestea, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Excepţia înscrisă în art. 15 alin. (2) din Constituţie impune ca într-o situaţie tranzitorie cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziţiei constituţionale.

Expresie a acestui principiu constituţional este dispoziţia din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit căreia, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Controlul legalităţii unei hotărâri judecătoreşti în recurs presupune nu doar îndreptarea unor încălcări a legii la judecata în fond şi apel, ci şi verificarea dacă prin ivirea unor situaţii ulterioare pronunţării hotărârii atacate nu apare necesară restabilirea legalităţii şi pronunţarea unei hotărâri în conformitate cu legea substanţială.

În reglementarea C. proc. pen., în varianta anterioară modificărilor intervenite prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, a fost abrogat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 20 C. proc. pen. anterior, care viza situaţia în care a intervenit o lege mai favorabilă condamnatului.

Prin abrogarea cazului de casare menţionat, în situaţia în care legea penală intervine înaintea soluţionării cauzei în primă instanţă sau în apel, iar aceste instanţe nu i-au dat eficienţă, hotărârea de condamnare va fi pronunţată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior.

Situaţia în care legea penală intervine după pronunţarea hotărârii în apel nu este reglementată distinct printr-un caz special de casare, însă atrage incidenţa temeiului de casare înscris în art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, pentru că hotărârea chiar dacă la momentul pronunţării era legală, nelegalitatea ei este determinată de reglementări survenite ulterior pronunţării, şi nu ca urmare a unor erori de drept produse în cursul judecăţii în fond şi apel.

Aşadar, o hotărâre judecătorească care este legală la momentul pronunţării poate deveni contrară legii sau să aplice greşit legea în raport cu un element ulterior pronunţării, cum ar fi intervenţia unei noi legi.

În cauză, inculpata V.G. a solicitat să se facă aplicarea legii mai favorabile, motivul de recurs fiind invocat în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, respectiv cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată din 18 aprilie 2014, în condiţiile în care noul C. pen. a intrat în vigoare la 1 februarie 2014.

De altfel, principiul constituţional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile şi restabilirea legalităţii sub acest aspect.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunţat Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând aşadar criteriul aprecierii in concreto.

Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare, se constată că infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. şi infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, continuă să fie incriminate în noul C. pen., având, aşadar, corespondent în noua reglementare.

Astfel, fapta prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 era pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani, iar fapta prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 era pedepsită cu închisoarea de la 7 ani la 18 ani închisoare. Recurentei inculpate V.G. i s-au aplicat pedepse de 7 ani închisoare, respectiv 9 ani închisoare, în condiţiile reţinerii comiterii infracţiunilor în formă continuată.

În prezent, fapta de trafic de persoane este incriminată în art. 210 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Fapta de trafic de minori este incriminată în prezent în art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani.

Referitor la infracţiunea de proxenetism reţinută în cauză, prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior se constată că în noul C. pen. fapta continuă să fie incriminată în art. 213 alin. (1), fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Instanţa de apel a aplicat inculpatei pentru comiterea acestei infracţiuni o pedeapsă de 5 ani închisoare, în condiţiile reţinerii comiterii infracţiunilor în formă continuată şi cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

De asemenea, se constată că fapta prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 era pedepsită cu închisoarea de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi. Recurentei inculpate i s-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În prezent, fapta de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni este incriminată în art. 367 alin. (2) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Conform art. 126 pct. 1 şi 2 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, referitor la Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, art. 2 din legea specială a fost modificat în sensul că noţiunea de grup infracţional organizat este definită de art. 367 alin. (6) din noul C. pen., iar infracţiunea gravă este infracţiunea pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puţin 4 ani, precum şi următoarele infracţiuni: supunerea la muncă forţată sau obligatorie, prevăzută la art. 212 C. pen.; divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută la art. 304 C. pen.; ştergerea sau modificarea marcajelor de pe arme letale, prevăzută la art. 344 C. pen.; infracţiuni privind concurenţa neloială; infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene; infracţiuni privind traficul de droguri; infracţiuni privind regimul juridic al precursorilor de droguri; infracţiuni privind nerespectarea dispoziţiilor privind introducerea în ţară de deşeuri şi reziduuri şi infracţiuni privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.

Abrogarea art. 7 din lege nu echivalează însă cu o dezincriminare a faptei, operând de fapt o preluare a normei de incriminare în dispoziţiile art. 367 alin. (1) din noul C. pen., text care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, atât sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii, cât şi a formei de vinovăţie cerută de lege, astfel cum a fost reglementată în legea specială veche.

În art. 7 din Legea nr. 39/2003 era incriminată iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 5 şi 20 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

În alin. (2) se prevedea că pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.

Alin. (3) al articolului prevedea că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

În art. 367 alin. (1) noul C. pen. este incriminată sub denumirea marginală de "Constituire a unui grup infracţional organizat" fapta de iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 1 şi 5 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi."

Potrivit alin. (2) al textului de lege menţionat, când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

În alin. (3) al articolului este prevăzut că în situaţiile în care faptele de la alin. (1) şi (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Din analiza comparativă a celor două texte de lege sub aspectul acuzaţiilor aduse inculpatei V.G., respectiv că a aderat la un grup infracţional organizat, iniţiat şi condus de inculpatul V.C., la constituirea căruia inculpata însăşi a participat în mod nemijlocit, se constată că sub aspectul elementului material al laturii obiective şi sub aspectul formei de vinovăţie cerute de lege nu sunt diferenţe între textul art. 7 din legea specială anterioară şi cel al art. 367 C. pen.

Definiţia dată grupului infracţional organizat din noul C. pen. înlătură doar cerinţa privitoare la scopul constituirii grupului - obţinerii direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau material -, fiind suficientă constituirea unui grup organizat doar în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, prin urmare, nici sub acest aspect nu se poate aprecia că noua dispoziţie legală a eliminat vreun element de care depinde caracterul penal al faptei ori forma de vinovăţie, dimpotrivă, a lărgit sfera noţiunii grupului infracţional organizat.

Aşadar, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare se constată că faptele pentru care a fost condamnată inculpata au corespondent în noul C. pen. sau nu au fost modificate sub aspectul acestor condiţii, pentru a fi atrasă în cauză incidenţa dispoziţiilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 187/2012 (fapta comisă sub imperiul legii vechi să nu mai constituie infracţiune sub imperiul legii noi datorită lipsei unui element constitutiv ori a formei de vinovăţie cerute de lege.)

Constatând că infracţiunile anterior menţionate au fost săvârşite în concurs real, fiind contopite şi cu pedepsele stabilite prin Sentinţa penală nr. 25/2012 a Tribunalului Călăraşi (rămasă definitivă, la data de 31 mai 2012, prin Decizia penală nr. 1865/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), repuse în prealabil în individualitatea lor, se reţine că instanţa de apel a dispus ca în final inculpata V.G. să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

Respectând principiul proporţionalităţii pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - în prezent art. 210 C. pen. - instanţa de recurs ar trebui să stabilească o pedeapsă 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001 - în prezent art. 211 C. pen. - instanţa de recurs ar trebui să stabilească o pedeapsă 7 ani închisoare, iar pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat - în prezent art. 367 alin. (2) C.penal - instanţa de recurs ar trebui să stabilească o pedeapsă 4 ani închisoare, ca urmare a micşorării limitelor de pedeapsă din noul C. pen. Pentru infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. - în prezent art. 213 alin. (1) C. pen. - pedeapsa de 4 ani închisoare.

Mai mult, se reţine de către instanţa de ultim control judiciar că fapta de trafic de minori săvârşită de recurenta inculpată V.G. constituia, potrivit legii vechi, o unitate legală de infracţiune, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, potrivit cărora infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Potrivit legii noi, respectiv dispoziţiile art. 35 C. pen. în vigoare, a fost introdusă o condiţie specială de calificare a infracţiunii continuate referitoare la subiectul pasiv, în sensul că infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

În cauză, condiţia unicităţii subiectului pasiv nu este îndeplinită în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori, faptă care este compusă din 2 acte materiale, fiecare având un subiect pasiv diferit astfel încât corespunde unei pluralităţi de infracţiuni, respectiv două infracţiuni de trafic de minori (în raport cu partea vătămată C.E. şi cu partea vătămată P.I.) şi impun aplicarea a două pedepse de câte 7 ani închisoare, cu respectarea principiului proporţionalităţii raportat la noile limite de pedeapsă.

De asemenea, nici în ceea ce priveşte fapta de trafic de persoane săvârşită de inculpata V.G., nu este îndeplinită, potrivit legii noi, condiţia unicităţii subiectului pasiv, fapta fiind compusă din 2 acte materiale fiecare având un subiect pasiv diferit, astfel încât corespunde unei pluralităţi de infracţiuni, respectiv două infracţiuni de trafic de persoane (în raport cu partea vătămată având identitate protejată, atribuită de autorităţile judiciare spaniole, X1, şi respectiv cu partea vătămată M.F.) şi care impun, potrivit legii penale noi, aplicarea a două pedepse de câte 4 ani şi 6 luni închisoare.

În cazul infracţiunii de proxenetism reţinute potrivit C. pen. anterior ca fiind săvârşită de inculpată în formă continuată, se constată că potrivit noului C. pen. dispoziţiile privind infracţiunea continuată nu mai sunt aplicabile, existând o unitate naturală, indiferent de numărul persoanelor vătămate, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., cu limite cuprinse între 2 şi 7 ani închisoare, astfel că s-ar aplica o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În final, s-ar ajunge în recurs la condamnarea inculpatei V.G. pentru săvârşirea acestor infracţiuni, după cum urmează:

- 2 pedepse de câte 4 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane;

- 2 pedepse de câte 7 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de minori;

- o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de proxenetism;

- o pedeapsă de 4 ani pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat;

- 2 pedepse de câte 6 ani închisoare stabilite prin Sentinţa penală nr. 25/2012 a Tribunalului Călăraşi (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1865/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 31 mai 2012), pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. corob. cu art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, respectiv pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 corob. cu art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Or, în raport de regimul sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen. şi de cel prevăzut de art. 40 alin. (1) C. pen., la pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, s-ar aplica un spor de 12 ani închisoare, reprezentând o treime din suma celorlalte 7 pedepse stabilite.

Astfel, prin aplicarea acestor reguli s-ar ajunge la o pedeapsă de 19 ani închisoare, fiind aşadar mult mai mare decât cea care a fost aplicată recurentei inculpate V.G. pe baza legii vechi - de 9 ani închisoare.

Evident, pedeapsa rezultantă calculată potrivit dispoziţiilor din legea nouă este mult mai severă decât cea care a fost aplicată inculpatei pe baza legii penale vechi.

Toate aceste aspecte relevă aşadar, în considerarea celor expuse anterior, că legea penală veche este legea mai favorabilă inculpatei V.G., neimpunându-se admiterea recursului pe acest aspect.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata V.G. împotriva Deciziei penale nr. 278/A din 11 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Totodată, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata prevenţiei de la 14 ianuarie 2011 la 8 februarie 2011 şi de la 16 iunie 2011 la zi, iar în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta inculpată la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata V.G. împotriva Deciziei penale nr. 278/A din 11 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata prevenţiei de la 14 ianuarie 2011 la 8 februarie 2011 şi de la 16 iunie 2011 la 30 mai 2014.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1862/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 1867/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1865/2014. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Proxenetismul (art. 329 C.p.), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs