ICCJ. Decizia nr. 1867/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1867/2014
Dosar nr. 7500/62/2012
Şedinţa publică din data de 30 mai 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 118/S din 15 mai 2012, pronunţată în Dosar nr. 14111/62/2012, Tribunalul Braşov a dispus condamnarea inculpatului C.G., după cum urmează :
- în temeiul art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (13 acte materiale), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave;
- în temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune în convenţii;
- în temeiul art. 291 teza a II-a C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 300 de RON amendă penală pentru infracţiunea de uz de fals.
În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus condamnarea inculpatului B.S., după cum urmează:
- în temeiul art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (12 acte materiale) şi art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave;
- în temeiul art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) şi art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune în convenţii.
În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 345 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii C.G. şi B.S., în solidar, la plata următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri civile: 45.358,99 RON către SC I.D. SRL; 63.025,38 RON către SC P. SRL; 18.590,38 RON către SC S.R.I. SRL; 47.178 RON către SC A.S. SRL; 10.848,04 RON către SC C.T. SRL; 34.954 RON către SC P.S.C. SRL; 29.500 RON către SC M. SRL; 28.592,37 RON către SC H. SRL; 28.014,44 RON către SC L. SRL; 41.795 RON către SC G.C.D. SRL; 72.329,35 RON către SC A.M. SA; 4.075,29 RON către SC I.C.C. SRL; 18.869,63 RON către SC C.P. SRL.
În temeiul art. 345 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C.G. la plata sumei de 38.364,35 RON către SC I.C.C. SRL, cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii C.G. şi B.S. la câte 1.600 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpaţii B.S. şi C.G. s-au deplasat în municipiul Braşov în luna februarie 2007, unde, ultimul a cesionat părţile sociale ale SC S.A. SRL, devenind asociat unic şi administrator al acesteia. În scopul realizării acestor activităţi a fost însoţit şi îndrumat de inculpatul B.S. După preluarea acestei societăţi, inculpaţii căutau furnizori, iar cu ajutorul învinuitei B.M., secretara societăţii, trimiteau pe adresele de email sau pe fax, cereri de oferte sau comenzi. După negocieri cu reprezentanţii părţilor vătămate şi semnarea unor contracte, mărfurile erau livrate la punctul de lucru al societăţii, fiind preluate de inculpatul B.S., care semna în numele SC S.A. SRL, de primire. Pentru o scurtă perioadă de timp acestea erau depozitate într-un spaţiu închiriat, iar ulterior erau revândute. Pentru achitarea contravalorii produselor, inculpatul C.G. emitea instrumente de plată, deşi cunoştea că nu deţine disponibilul necesar în cont.
În felul acesta cei doi inculpaţi au prejudiciat un număr de 13 societăţi comerciale, cu care au avut relaţii comerciale şi care au formulat plângeri penale în cauză.
1. Prin Plângerea din data de 30 aprilie 2007 partea vătămată SC I.D. SRL, a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov solicitând efectuarea de cercetări faţă de reprezentantul SC S.A. SRL, numitul C.G., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Instanţa reţine că între SC I.D. SRL şi SC S.A. SRL a intervenit Contractul comercial de distribuţie A1 din 19 martie 2007, în baza căruia inculpatul C.G. a achiziţionat mărfuri comercializate de partea vătămată, pentru achitarea cărora a emis fila cec X1, refuzată la plată pentru motivul lipsă totală disponibil, client aflat în interdicţie bancară.
Inculpatul C.G. a trimis, prin fax, o cerere de ofertă către reprezentanţii părţii vătămate, de relaţia comercială cu societatea acestuia ocupându-se martorul B.C.L., care a verificat societatea la Ministerul Justiţiei. Acesta a precizat în declaraţia dată faptul că după negocieri, s-a încheiat contractul sus-menţionat cu care personal s-a deplasat la punctul de lucru al SC S.A. SRL din municipiul Braşov, pentru a fi semnat. Aici, o persoană de sex masculin necunoscută, a semnat şi ştampilat contractul în faţa sa, iar ulterior s-a onorat comanda. Partea vătămată a emis factura fiscală Y1 din 22 martie 2007, pe care martorul B.C.L. a înmânat-o inculpatului B.S. la sediul SC S.A. SRL, iar acesta din urmă a semnat de primire, înmânându-i fila cec X1, pe care a completat-o şi care era deja semnată şi ştampilată. Potrivit negocierilor purtate cu inculpatul C.G., fila cec era postdatată, fiind scadentă la 21 de zile de la emitere (livrarea mărfii).
Potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 222677 din 4 aprilie 2011 semnătura de la rubrica cumpărător de pe Contractul A1 din 19 martie 2007 a fost executată de inculpatul C.G., iar semnătura de primire de pe factura emisă de partea vătămată a fost executată de inculpatul B.S. Potrivit declaraţiei de învinuit dată de inculpatul C.G. cererile de ofertă erau transmise către părţile vătămate de către inculpatul B.S. şi B.M., el ocupându-se doar de semnarea filelor cec.
Fila cec a fost refuzată la plată, iar după aceea inculpaţii nu au mai fost găsiţi de reprezentanţii părţii vătămate.
Participarea inculpatului B.S. la săvârşirea acestei fapte a rezultat din declaraţia inculpatului C.G. dată în cursul urmăririi penale, care arată că în fapt, inculpatul B.S. era cel care îi spunea ce să semneze, unde să meargă şi ce să facă. De asemenea, faptul că inculpatul B.S. era implicat în săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune comise de către inculpatul C.G. a rezultat şi din declaraţia martorei B.M.
2. La data de 22 mai 2007 SC P. SRL, prin reprezentat legal, a formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faţă de reprezentantul SC S.A. SRL, numitul C.G., arătând că la data de 13 aprilie 2007 acesta a achiziţionat mărfuri de la un punct de lucru al societăţii, iar pentru achitarea acestora a emis fila cec X2 pentru suma de 63.025,38 RON. Introdusă la plată a fost refuzată pe motivul lipsă disponibil.
Martora P.S.M., administrator al părţii vătămate la data faptei, a arătat că din partea SC S.A. SRL s-a negociat cu C.G. şi B.M. Comanda, precum şi cererea de ofertă, a fost făcută de o persoană "T.L." director economic în cadrul SC S.A. SRL.
La data de 29 martie 2007 s-a prezentat la sediul părţii vătămate numitul L.M., delegat al SC S.A. SRL, care a precizat că va ridica comanda făcută de SC S.A. SRL. Cu această ocazie partea vătămată a emis factura fiscală Y2, care a fost semnată de martorul L.M., pentru SC S.A. SRL. Mărfurile au fost transportate la Braşov cu camionul condus de martorul P.D. angajat al SC L.1 SRL, în baza avizului de însoţire a mărfurilor nr. B1 din 29 martie 2007, fiind depozitate într-un spaţiu de pe str. Zizinului.
Martorul L.M. a precizat că la solicitarea lui B.S. sau I.V., s-a deplasat la Arad în scopul de a prelua mărfurile achiziţionate de SC S.A. SRL. În acest sens i-a fost înmânată o factură proformă şi o delegaţie. În numele SC S.A. SRL a semnat factura fiscală emisă de partea vătămată, iar pentru serviciul prestat a primit suma de 200 euro.
Participarea inculpatului B.S. a rezultat din declaraţiile inculpatului C.G. date în cursul urmăririi penale, în care recunoaşte implicarea inculpatului B.S. în săvârşirea faptelor, din declaraţiile martorei B.M., conform căreia acest inculpat se ocupa de tranzacţiile efectuate de SC S.A. SRL şi din declaraţia martorului L.M., care a precizat că la solicitarea lui B.S. sau I.V., s-a deplasat la Arad în scopul de a prelua mărfurile achiziţionate de SC S.A. SRL.
3. La data de 1 iunie 2007, SC S.R.I. SRL, prin reprezentat legal, a formulat o plângere penală împotriva reprezentantului SC S.A. SRL, C.G., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, arătând faptul că acesta a achiziţionat mărfuri comercializate de partea vătămată, iar pentru achitarea acestora a emis fila cec X3, refuzată la plată pentru motivul lipsă totală disponibil.
Instanţa de fond a reţinut că în luna martie 2007 reprezentantul părţii vătămate, numitul B.L., a primit pe adresa de email o cerere de ofertă din partea SC S.A. SRL Braşov, prin care această societate îşi exprima intenţia de a achiziţiona produse comercializate de partea vătămată. Între cele două părţi s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare la 15 martie 2007, având ca obiect vânzarea către societatea administrată de inculpat a unor plăci pentru plafon casetat, în valoare totală 18.590,38 RON. Potrivit punctului 6 din contract, în măsura în care plata se făcea prin cec s-a convenit ca acesta să fie scadent la 12 aprilie 2007 şi să fie înmânat la livrarea mărfii. Contractul a fost trimis prin fax către SC S.A. SRL, iar după semnare a fost remis părţii vătămate prin aceeaşi modalitate. Urmare a livrărilor efectuate, partea vătămată a emis factura fiscală Y3 din 18 martie 2007 care, la livrarea mărfurilor a fost semnată de inculpatul B.S. Fila cec emisă de inculpatul C.G. în condiţiile sus-menţionate a fost refuzată la plată pentru motivul lipsă disponibil, filă cec anulată.
Participarea inculpatului B.S. a rezultat din declaraţiile co-inculpatului C.G. şi din declaraţia martorei B.M., dar şi din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică 222677 din 4 aprilie 2011, care atestă că factura fiscală nr. Y3 din 18 martie 2007, înaintată odată cu livrarea mărfurilor, a fost semnată de inculpatul B.S.
4. La data de 5 iunie 2007 partea vătămată SC A.S. SRL a solicitat efectuarea de cercetări faţă de reprezentanţii SC S.A. SRL, C.G. şi C.E. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune arătând faptul că în urma livrărilor de mărfuri menţionate în factura fiscală Y4 din 26 martie 2007, aceştia au emis un bilet la ordin scadent la 12 aprilie 2007, refuzat la plata pentru motivul lipsă totală disponibil.
Prima instanţă a reţinut că la începutul anului 2007, reprezentantul părţii vătămate a fost contactat de o persoană de sex feminin din partea SC S.A. SRL, care s-a prezentat sub numele de "C." şi care şi-a manifestat interesul pentru achiziţionarea cantităţii de 1000 mp parchet. Deşi cele două societăţi nu au încheiat vreun contract comercial, învinuitul C.G. şi numita "C.E." au trimis mai multe email-uri în care îşi exprimau intenţia de a achiziţiona cantitatea de parchet indicând şi locaţiile unde trebuiau livrate.
Inculpatul C.G. a livrat părţii vătămate, prin curierat rapid, biletul la ordin emis la 30 martie 2007 şi scadent la 12 aprilie 2007.
La livrarea mărfurilor comandate de inculpat, reprezentantul părţii vătămate a emis factura fiscală nr. Y5, în valoare de 47.178 RON. Mărfurile au fost livrate la sediul SC S.A. SRL, potrivit CMR din 23 martie 2007, fiind primite de inculpatul B.S. care a semnat atât factura fiscală cât şi CMR-ul, cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică. Pe parcursul cercetărilor nu s-a identificat vreo persoană cu numele "C.E." în anturajul inculpaţilor. Aceasta a fost prezentată ca fiind soţia inculpatului C.G., însă acesta nu apare ca fiind căsătorit.
Participarea inculpatului B.S. la săvârşirea acestei fapte a rezultat în primul rând din declaraţia acestuia şi din declaraţia martorei B.M., şi din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.
5. Prin Plângerea din data de 30 mai 2007 partea vătămată SC C.T. SRL, prin reprezentant legal, a solicitat tragerea la răspundere penală a reprezentantului legal al SC S.A. SRL, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, arătând faptul că, în derularea relaţiei comerciale cu societatea sus-menţionată a fost indusă în eroare, cauzându-i-se un prejudiciu de 10.848,04 RON.
Instanţa a reţinut că în luna martie 2007 învinuitul C.G. a trimis părţii vătămate, prin intermediul email-ului, două cereri de ofertă pentru produsele pe care aceasta le comercializa. Urmare a livrărilor de mărfuri solicitate de inculpatul C.G., s-au emis factura fiscală nr. Y6 din 21 martie 2007, pentru care inculpatul a emis fila cec X4, refuzată la plată şi factura fiscală nr. Y7 din 26 martie 2007, în valoare de 3.101 RON, pentru achitarea căreia inculpatul a emis fila cec seria X5, de asemenea, refuzată la plată pentru motivul lipsă disponibil, filă cec anulată.
Participarea inculpatului B.S. la săvârşirea faptei a rezultat din declaraţia martorului B.T., care a arătat că urmare a comenzii făcute de C.E., în data de 22 martie 2007 s-a deplasat la sediul SC S.A. SRL din Braşov, unde a livrat mărfurile, care au fost preluate de o persoană de sex masculin, care s-a recomandat "S.". Martorul mai arată că acesta i-a înmânat fila cec X4 completată, semnată şi ştampilată, iar potrivit procesului-verbal de prezentare pentru recunoaştere, martorul B.T. l-a indicat pe inculpatul B.S. ca fiind cel care a preluat mărfurile livrate şi i-a înmânat fila cec. La rândul său martorul M.G., angajat la acea dată în cadrul părţii vătămate, a precizat că la solicitarea reprezentanţilor societăţii, s-a deplasat la sediul SC S.A. SRL pentru a livra mărfurile comandate, unde secretara societăţii l-a contactat telefonic pe inculpatul B.S. care a preluat mărfurile. În plus, potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 222766 din 13 mai 2011 semnăturile de la rubrica "semnătura de primire" de pe facturile fiscale emise de partea vătămată au fost executate de inculpatul B.S.
6. La data de 1 august 2007 numitul P.G., în calitate de administrator al SC P.S.C. SRL Bistriţa, a sesizat organele de poliţie solicitând tragerea la răspundere penală a administratorilor SC S.A. SRL pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune precizând că a fost indus în eroare prin emiterea filei seria X6, care a fost refuzată la plată pentru motivul cec anulat, trăgător aflat în interdicţie bancară.
Instanţa a reţinut că în baza comenzii primite de la SC S.A. SRL, semnată cu numele "C.E.", partea vătămată a livrat mărfurile menţionate în factura fiscală seria Y8 din 30 martie 2007, în valoare de 34.954,58 RON. De asemenea, între cele două societăţi s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în care s-au stabilit condiţiile de livrare şi plată a mărfurilor, contract pe care reprezentantul părţii vătămate, numitul P.G., l-a lăsat pentru semnare la sediul SC S.A. SRL. Sus-numitul a precizat că a însoţit prima livrare de mărfuri, ocazie cu care l-a cunoscut pe inculpatul C.G. După descărcarea produselor, factura emisă a fost semnată de inculpatul B.S., iar inculpatul C.G. i-a înmânat fila cec sus-menţionată, completată integral. După introducerea acesteia la plată, aceasta fiind refuzată, reprezentantul părţii vătămate s-a deplasat la Braşov, însă nu a mai găsit vreun reprezentant al SC S.A. SRL.
Participarea inculpatului B.S. la săvârşirea acestei fapte a rezultat din declaraţiile inculpatului C.G. de recunoaştere a săvârşirii faptelor şi din declaraţia martorului P.G. Acesta din urmă i-a şi recunoscut pe inculpaţii C.G. şi B.S., după planşele foto puse la dispoziţie de organele de cercetare penală, ca fiind persoanele din cadrul SC S.A. SRL cu care a contractat. Potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 222677 din 4 aprilie 2011, semnătura de la rubrica "semnătura de primire" de pe factura fiscală emisă de partea vătămată a fost executată de inculpatul B.S.
7. La data de 12 iulie 2007 SC M. SRL, prin avocat, a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov solicitând efectuarea de cercetări faţă de C.G., administrator al SC S.A. SRL pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, arătând faptul că învinuitul i-a indus în eroare cu prilejul derulării unor relaţii comerciale, emiţând fila cec X7 în valoare de 29.500,38 RON refuzată la plată pentru motivul lipsă disponibil, filă cec anulată. Ulterior, aceeaşi parte vătămată a formulat plângere penală şi împotriva numitei C.E. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, menţionând aceleaşi aspecte ca în plângerea precedentă.
Instanţa a reţinut că partea vătămată a primit în luna martie 2007, pe adresa de e-mail, o cerere de ofertă din partea SC S.A. SRL, iar ulterior o comandă fermă. Persoanele de contact din cadrul acestei societăţi au fost C.G. şi C.E. După verificarea existentei societăţii, au stabilit condiţiile de vânzare. Mărfurile livrate au fost transportate la Braşov de SC P.1 SRL, şofer fiind martorul O.I. Acesta din urmă a primit fila cec sus-menţionată pe care a înmânat-o reprezentantului părţii vătămate. Tot acesta este cel care la sediul SC S.A. SRL a înmânat inculpatului B.S. factura fiscală nr. Y9 din 27 martie 2007 pe care acesta a semnat-o, confirmând primirea mărfurilor. Şi de această dată nu a putut fi identificată numita C.E., având în vedere că inculpatul C.G. nu figurează ca fiind căsătorit.
Participaţia inculpatului B.S. la săvârşirea infracţiunii a rezultat din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 222677 din 4 aprilie 2011 (acesta a semnat factura fiscală nr. Y9 din 27 martie 2007, emisă de partea vătămată).
8. Prin plângerea din data de 8 mai 2007 SC H. SRL Braşov, prin reprezentant legal, a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov solicitând efectuarea de cercetări faţă de reprezentantul SC S.A. SRL pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, arătând că acesta a achiziţionat mărfuri în valoare de 28.592,37 RON, iar pentru achitarea acestora a emis fila cec X8, refuzată la plată pentru motivul lipsă disponibil, cec anulat.
Reprezentanţii părţii vătămate au depus la dosar o copie a facturii emisă către SC S.A. SRL precum şi avizul de însoţire a mărfii nr. B2 din 28 martie 2007.
Din actele de cercetare efectuate în cauză a rezultat faptul că urmare a comenzilor făcute de SC S.A. SRL, prin C.E., între partea vătămată şi societatea administrată de învinuitul C.G. s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare A2 din 26 martie 2007, semnat la rubrica "cumpărător" de inculpatul C.G., aşa cum rezultă din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 222677 din 4 aprilie 2011.
Înainte de livrarea mărfurilor comandate, martorul G.G.M., angajat al părţii vătămate, s-a deplasat la sediul SC S.A. SRL cu factura nr. Y10 unde a fost întâmpinat de 2 persoane de sex masculin, care s-au recomandat ca fiind administratorul şi respectiv angajatul societăţii. Martorul a primit fila cec X8 semnată de învinuitul C.G. La termenul stabilit, fila cec a fost introdusă la plată, fiind ulterior refuzată pentru motivul lipsă totală disponibil.
Participarea inculpatului la săvârşirea acestei fapte a rezultat din declaraţia inculpatului C.G., dată în cursul urmăririi penale, în care recunoaşte modul în care inculpaţii au acţionat de fiecare dată pentru inducerea în eroare a societăţilor vătămate, din declaraţia martorei B.M. şi din declaraţia martorului G.G.M., care s-a prezentat la sediul SC S.A. SRL din Braşov.
9. Prin plângerea din data de 3 mai 2007 SC L. SRL Braşov a sesizat organele de poliţie solicitând efectuarea de cercetări faţă de C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune arătând faptul că, în executarea Contractului de vânzare cumpărare A3 din 26 martie 2007 sus-numitul a emis un bilet la ordin scadent la data de 26 aprilie 2007, pentru achitarea contravalorii facturii fiscale Y11 din 26 martie 2007, care a fost refuzat la plată pentru motivul lipsă totală disponibil. La Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov s-a înregistrat plângerea formulată de aceeaşi parte vătămată SC L. SRL Braşov prin care solicita tragerea la răspundere penală a numitului C.G., administrator al SC S.A. SRL pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. În plângere s-a arătat că în baza Contractului de vânzare-cumpărare A3 din 26 martie 2007 societatea parte vătămată a livrat produse petroliere, emiţând două facturi fiscale. Pentru achitarea sumelor înscrise pe acestea inculpatul C.G. a emis fila cec X9, scadentă la data de 3 mai 2007, care a fost refuzată la plată pentru motivul lipsă disponibil. După apariţia incidentului la plată, inculpatul nu a putut fi găsit.
A mai reţinut instanţa că la baza relaţiilor comerciale dintre cele două societăţi s-a aflat o cerere de ofertă primită de reprezentanţii părţii vătămate pe fax, prin care inculpatul C.G. şi-a manifestat intenţia de achiziţiona uleiuri pentru autovehicule. Ulterior, tot prin intermediul faxului partea vătămată a primit la data de 26 martie 2007 două comenzi ferme, semnându-se ulterior Contractul A3 din 26 martie 2007. În scopul semnării acestuia, numitul C.F. s-a deplasat la sediul SC S.A. SRL unde a discutat cu inculpatul B.S. şi cu secretara societăţii, martora B.M. ( care au fost recunoscuţi după planşele foto).
În urma livrărilor efectuate, partea vătămată a emis facturile fiscale nr. Y11 din 26 martie 2007 şi Y12 din 29 martie 2007, urmând ca plată să se facă la 30 de zile. Prima livrare a fost efectuată de martorul B.D., care a predat inculpatului B.S. mărfurile, acesta semnând de primire. Potrivit declaraţiei martorului, inculpatul B.S. i-a solicitat ca partea vătămată să onoreze şi celelalte comenzi, declarând că are cereri pentru produse. Cu aceeaşi ocazie reprezentatului părţii vătămate i-a fost înmânat un bilet la ordin scadent la 26 aprilie 2007, semnat şi ştampilat, care cuprindea contravaloarea mărfurilor livrate potrivit facturii Y11 din 26 martie 2007. De asemenea, numita B.M. i-a înmânat şi o filă cec, în alb, drept garanţie a plăţilor viitoare. La data de 29 martie 2007 s-a onorat o altă comandă potrivit facturii Y12 din 29 martie 2007, în valoare de 14.598 RON. Mărfurile au fost preluate şi de această dată de B.S. care a semnat de primire. Pentru achitarea acestora numita B.M. a înmânat un alt bilet la ordin.
La data scadenţei primului bilet al ordin, 26 aprilie 2007, acesta a fost introdus la plată şi refuzat pentru motivul lipsă totală disponibil. În aceste condiţii s-a încercat contactarea reprezentanţilor SC S.A. SRL, însă fără succes.
Reprezentanţii părţii vătămate au renunţat la introducerea la plată a celuilalt bilet la ordin şi au completat fila cec X9 cu suma totală restantă. Şi aceasta a fost refuzată la plată pentru motivul lipsă totală disponibil, cec anulat.
Participarea inculpatului B.S. la comiterea acesteia a rezultat şi din declaraţia numitului C.F., care s-a deplasat la sediul SC S.A. SRL, unde a discutat cu inculpatul B.S. De asemenea, martorul B.D., care a predat inculpatului B.S. mărfurile cu ocazia primei livrări, a declarat că inculpatul B.S. i-a solicitat ca partea vătămată să onoreze şi celelalte comenzi, declarând că are cereri pentru produse.
10. Prin plângerea din data de 11 mai 2007 reprezentanţii SC G.C.D. SRL au sesizat organele de poliţie solicitând efectuarea de cercetări faţă de C.G., reprezentant al SC S.A. SRL pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, arătând că au fost induşi în eroare de către acesta în executarea unor relaţii contractuale cauzând un prejudiciu de 41.795,56 RON. În beneficiul acestei părţi vătămate învinuitul a emis la data de 30 martie 2007 fila cec seria X10 refuzată la plată pentru motivul lipsă totală disponibil, cec anulat.
Instanţa a reţinut că în luna februarie 2007, o persoană care s-a recomandat "C.E." reprezentant al SC S.A. SRL, l-a contactat telefonic pe reprezentantul părţii vătămate, numitul G.C., exprimându-şi intenţia de a achiziţiona de la acesta mărfuri pe care le comercializează. Urmare a ofertei de preţ prezentate, s-a încheiat între cele două societăţi Contractul de vânzare-cumpărare A4 din 14 martie 2007 având ca obiect materiale de construcţii. Condiţiile de livrare a mărfurilor au fost discutate la sediul SC S.A. SRL de către numitul G.C. cu inculpatul B.S. La data de 30 martie 2007 s-au livrat mărfurile comandate fiind descărcate la depozitul SC S.A. SRL, fiind preluate de inculpatul B.S.
Urmare a acestor livrări, partea vătămată a emis facturile fiscale Y13 şi Y14, care au fost acceptate la plată, prin semnare de către inculpatul B.S. Acesta i-a înmânat reprezentantului părţii vătămate fila cec sus-menţionată, semnată, ştampilată şi completată la toate rubricile.
Potrivit înţelegerii avute cu inculpatul C.G., fila cec a fost introdusă la plată în termen de 25 zile de la livrare şi refuzată pentru motivul lipsă totală disponibil, filă cec anulată.
Participarea inculpatului B.S. la această faptă a rezultat în principal din declaraţia numitului G.C., care a discutat cu acesta condiţiile de livrare a mărfurilor. De asemenea, acesta este cel care a semnat facturile fiscale Y13 şi Y14, care au fost acceptate la plată de SC S.A. SRL.
11. La data de 28 aprilie 2007 organele de poliţie au fost sesizate de partea vătămată SC A.M. SA, care a solicitat tragerea la răspundere penală a reprezentantului SC S.A. SRL, C.G., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. În plângere s-a arătat că inculpatul a girat către partea vătămată 6 bilete la ordin emise de către SC I.T. SA Bucureşti, care s-au dovedit a fi false şi de asemenea, a emis alte 5 bilete la bilete la ordin şi o filă cec, refuzate la plată pentru motivul lipsă disponibil.
Instanţa a reţinut că în luna martie 2007 inculpatul C.G. a trimis pe numărul de fax al părţii vătămate mai multe comenzi privind achiziţionarea de piese auto. După mai multe negocieri, la data de 12 martie 2007 s-a efectuat prima livrare. Mărfurile au fost transportate la punctul de lucru al SC S.A. SRL, unde au fost preluate de inculpaţii C.G. şi B.S. Potrivit înţelegerii dintre părţi, i s-a predat numitului B.H.V., un bilet la ordin completat integral, în valoare de 12.529,14 RON, emis la data de 27 februarie 2007 de SC I.T. SA, scadent la 14 aprilie 2007. Urmare a livrărilor efectuate, partea vătămată a emis facturile fiscale Y15 din 12 martie 2007, Y16 din 12 martie 2007, Y17 din 14 martie 2007, Y18 din 20 martie 2007, Y19 din 21 martie 2007.
Biletul la ordin sus-menţionat părea emis în beneficiul SC S.A. SRL şi a fost girat de către inculpatul C.G. către partea vătămată. La următoarele livrări efectuate de partea vătămată, inculpatul C.G. le-a înmânat alte 5 bilete la ordin ce păreau a fi emise de SC I.T. SA. Ulterior, s-a stabilit că SC S.A. SRL nu a avut relaţii comerciale cu emitentul acestor instrumente de plată, iar reprezentantul SC I.T. SA a precizat că nu a emis acele bilete la ordin. Biletele la ordin nu au fost introduse la plată, nefiind astfel îndeplinită funcţia acestora de instrumente de plată, cinci dintre acestea fiind restituite inculpatului, partea vătămată primind în schimb alte 5 emise de inculpat.
În aceste împrejurări, numitul B.H.V., director comercial la acea dată în cadrul părţii vătămate a solicitat emiterea unei file cec în schimbul celor 6 bilete la ordin. Inculpatul i-a înmânat o filă cec în alb seria X11. Această filă cec nu a fost introdusă la plată.
În jurul datei de 10 aprilie 2007 reprezentanţii părţii vătămate s-au deplasat la sediul SC S.A. SRL solicitând alte instrumente de plată. Discuţiile au fost purtate cu inculpatul B.S. şi numita B.M., care i-a înmânat 5 bilete la ordin emise de SC S.A. în 2 aprilie 2007 în valoare de 15.000 RON fiecare, având date diferite de scadenţă. Introduse la plată la datele prevăzute, au fost refuzate pentru motivul lipsă disponibil.
Participaţia inculpatului B.S. a rezultat în principal din declaraţiile reprezentanţilor părţii vătămate, care au discutat cu acesta modalităţile de livrare şi de plată a mărfii achiziţionate de SC S.A. SRL.
12. Prin plângerea înregistrată la data de 20 aprilie 2007 SC I.C.C. SRL a sesizat organele de poliţie solicitând efectuarea de cercetări faţă de reprezentantul SC S.A. SRL, numitul C.G., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. În plângere s-a menţionat că partea vătămată a livrat mărfuri, iar pentru achitarea acestora a emis două file cec X12 şi X13, refuzate la plată pentru motivul lipsă disponibil, cec anulat. Potrivit Contractului de vânzare-cumpărare A5 din 16 martie 2007, SC S.A. SRL a achiziţionat de la partea vătămată echipamente IT, accesorii şi consumabile. Potrivit prevederilor art. 8 din contract, plata urma să se facă prin filă cec. Partea vătămată a livrat la cererea inculpatului mărfuri, emiţând facturile fiscale Y20 din 16 martie 2007 şi Y21 din 2 aprilie 2007, acceptate la plată, prin semnare de către numita B.M. şi inculpatul B.S.
Potrivit declaraţiei martorei N.M., în luna martie 2007, urmare a unei comenzi din partea SC S.A. SRL s-au livrat mărfuri în baza contractului încheiat între cele două societăţi. Martora s-a deplasat la punctul de lucru al SC S.A. unde a discutat cu inculpatul C.G. (pe care l-a recunoscut după planşe foto). Acesta a semnat contractul pus la dispoziţie de reprezentanţii părţii vătămate, iar cu ocazia primei livrări din data de 20 martie 2007 a emis o filă cec, X12, care a fost înmânată de o persoană care s-a recomandat N.A., secretara societăţii. La a doua livrare martora a fost întâmpinată de inculpatul B.S. care a semnat de primire factura emisă şi i-a înmânat fila cec X13, semnată şi ştampilată, pe care a completat-o în prezenţa martorei cu datele de pe factura fiscală. Ambele file cec au fost date pentru achitarea mărfurilor livrate şi au fost refuzate la plată pentru motivul lipsă totală disponibil.
Participarea inculpatului B.S. la săvârşirea acesteia rezultă în primul rând din faptul că acesta este cel care a semnat de primire factura emisă şi i-a înmânat fila cec X13, semnată şi ştampilată, pe care a completat-o în prezenţa martorei N.M. cu datele de pe factura fiscală.
13. Prin plângerea din data 9 mai 2007 SC C.P. SRL Bistriţa, prin reprezentant legal, a sesizat IPJ Braşov solicitând efectuarea de cercetări faţă de C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, arătând faptul că inculpatul a emis fila cec X14, refuzată la plată pentru motivul lipsă disponibil.
Din cercetări a rezultat faptul că, urmare a comenzii venite din partea SC S.A. SRL, partea vătămată a livrat mărfuri (radiatoare) şi a emis factura fiscală nr. Y22 din 12 martie 2007. Potrivit reprezentantului părţii vătămate, numitul G.G., comanda de mărfuri s-a făcut prin email, iar ulterior a fost contactat de o persoană care s-a recomandat "C.G.". S-a convenit ca marfa să fie livrată de partea vătămată la sediul SC S.A. SRL, iar plata să fie făcută la 30 de zile prin filă cec. Fila cec sus-menţionată a fost predată, după completare, martorului G.D., care s-a ocupat de livrarea mărfurilor. La data de 11 aprilie 2007 fila cec a fost refuzată la plată pentru motivul că "cecul aparţine unui set de instrumente care a fost retras din circulaţie". După refuzul la plată a filei cec, reprezentantul părţii vătămate s-a deplasat la sediul SC S.A. SRL, unde a constatat că spaţiul era gol.
În sarcina inculpatului B.S. nu s-a reţinut în actul de sesizare vreo contribuţie a acestuia la inducerea în eroare a părţii vătămate SC I.C.C. SRL, prin emiterea filei cec X12 de către învinuitul C.G.
Pe baza probatoriului administrat, s-a stabilit vinovăţia inculpaţilor şi s-a dispus condamnarea potrivit dispozitivului hotărârii în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen.
În sarcina inculpatului B.S. s-a reţinut complicitatea la 12 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune prin emiterea de file cec, întrucât nu s-a stabilit că acesta a contribuit în vreun mod la inducerea în eroare a părţii vătămate SC I.C.C. SRL prin emiterea filei cec X12 de către învinuitul C.G.
Întrucât inculpaţii au prejudiciat prin activitatea lor părţile vătămate, care au livrat marfa către societatea SC S.A. SRL, dar nu le-a fost achitată contravaloarea acesteia, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, prevăzută de art. 998 C. civ. anterior, cod care era în vigoare la momentul săvârşirii faptelor. Există o faptă ilicită a inculpaţilor, care a produs prejudicii părţilor civile, iar inculpaţii au acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei. Există totodată o legătură de cauzalitate între faptele inculpaţilor şi prejudiciile produse părţilor civile. Întrucât inculpaţii C.G. şi B.S. au contribuit împreună la săvârşirea faptelor şi la producerea prejudiciilor, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1003 C. civ. anterior, privind răspunderea solidară a acestora pentru prejudiciile produse.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 345 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii C.G. şi B.S., în solidar, la plata sumelor, cu titlu de despăgubiri civile, potrivit dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B.S., solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. pen.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că nu a semnat niciodată filele cec şi nici biletele la ordin şi că fiind angajat în calitate de gestionar, a semnat doar avizele de însoţire a mărfii, precum şi facturile. Se arată că, deşi materialul probator demonstrează că documentele contabile, în cea mai mare parte au fost întocmite şi semnate de martorele C.E. şi B.M., în judecată au fost trimişi C.G. şi B.S.
Prin Decizia penală nr. 125/Ap din 29 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins apelul declarat de inculpatul B.S., fiind menţinută Sentinţa penală nr. 118/S din 15 mai 2012 a Tribunalului Braşov, pronunţată în Dosar nr. 14111/62/2011. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză, şi totodată, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Starea de fapt a fost corect reţinută de către instanţa de fond, pe baza probelor administrate, iar faptele inculpatului B.S., care, în perioada martie - aprilie 2007, în calitate de gestionar la SC S.A. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a ajutat pe inculpatul C.G. să inducă în eroare 13 societăţi comerciale în executarea unor relaţii comerciale, în beneficiul cărora acesta din urmă a emis cu ştiinţă 12 file cec şi 6 bilete la ordin, întrunesc elementele constitutive a 2 infracţiuni de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (12 acte materiale) şi art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 37 alin. (l) lit. b) C. pen.
Potrivit art. 26 C. pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau care promite înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
A reţinut instanţa de apel că, în speţă, numiţii L.L.C. şi C.M.M., în calitate de asociaţi ai SC S.A. SRL au cesionat integral cele 20 de părţi sociale deţinute cesionarului C.G., acesta devenind asociat unic, fiind încheiat şi procesul-verbal de predare-primire la 5 februarie 2007, urmând a fi adoptat un nou statut al societăţii în formă actualizată.
Ulterior, inculpatul C.G. a depus specimen de semnătură în bancă, a solicitat şi a obţinut în repetate rânduri file cec de la R.B., după care a încheiat un contract de închiriere a unei hale de depozitare pe str. Zizinului din Braşov.
Potrivit Adresei nr. 15001 din 23 iulie 2010, la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului Braşov începând cu 1 ianuarie 2007, SC S.A. SRL nu a mai avut angajaţi cu contract individual de muncă înregistrat.
Însă, se reţine că din declaraţiile inculpatului B.S. rezultă că "a fost angajat de către C.G., pe care l-a cunoscut într-un bar din municipiul Galaţi, pe funcţia de agent comercial sau gestionar aşa cum rezultă din declaraţia olografă a acestuia dată organelor de control financiar.
Numita B.M., secretară în cadrul aceleiaşi societăţi, "primea dispoziţii de la cei doi indivizi care conduceau societatea şi anume C.G. şi B.S.".
Inculpaţii căutau furnizori cu ajutorul secretarei, trimiteau pe adresele de email sau pe fax, cereri de oferte sau comenzi, după negocieri cu reprezentanţii părţilor vătămate şi semnarea în unele cazuri a unor contacte, mărfurile erau livrate la punctul de lucru al societăţii, unde erau preluate de către inculpatul B.S., care semna de primire. Pentru achitarea contravalorii produselor, inculpatul C.G. emitea instrumente de plată, deşi ştia că nu are disponibil în cont.
La termenul de judecată din 4 aprilie 2012, inculpatul C.G., prezent fiind în faţa tribunalului a declarat că recunoaşte săvârşirea infracţiunilor în modalitatea descrisă în actul de sesizare şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. referitoare la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
În aceeaşi şedinţă, inculpatul B.S. nu a dorit să dea declaraţii în faţa instanţei de judecată.
A mai menţionat instanţa de apel că, indiferent de poziţia sa procesuală, de nerecunoaştere în faza de urmărire penală a săvârşirii faptelor reţinute, apelantul-inculpat, cu intenţie, a înlesnit şi ajutat în diferite modalităţi pe co-inculpatul C.G. la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, fiind reţinute prev. art. 41 alin. (2) C. pen.
Chiar dacă inculpatul nu a emis cecurile şi biletele la ordin în numele SC S.A. SRL, a fost cel care a emis ofertele către părţile vătămate, a semnat pe facturi şi a primit marfa livrată de societăţi, complicitatea sa fiind dovedită cu privire la 12 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune prin emiterea de file cec, respectiv 6 acte materiale prin emiterea de bilete la ordin.
Despre atribuţiile de serviciu ale inculpatului B.S. a făcut vorbire şi C.G. în declaraţiile date în faza de urmărire penală.
S-a avut în vedere că în declaraţia olografă datată 14 septembrie 2007, inculpatul a precizat că "B.S. mi-a spus că sunt administrator la SC S.A. SRL, voi semna anumite acte ale firmei, iar el va conduce afacerile personal, am ridicat în mai multe rânduri file cec de la o bancă din Săcele, am semnat actul de închiriere a unei hale, toate aceste lucruri făcându-le din dispoziţia lui B.S. Mărfurile comandate şi primite erau preluate de B.S., descărcate la depozitul închiriat. Toate filele cec ridicate de la bancă au fost semnate de mine şi, apoi, majoritatea erau date la firme de B.S. şi B.M. Nu cunosc denumirea firmelor care au livrat marfă, nu am negociat preţuri sau alte clauze contractuale, doar am semnat contracte la solicitarea lui B.S.".
Despre activitatea infracţională desfăşurată, acelaşi inculpat a făcut vorbire şi în declaraţia dată pe formularul înseriat: "eu am rămas cu B.S. care de la acea dată îmi spunea ce am de făcut în firmă să semnez anumite hârtii şi să mergem la bancă unde mă însoţea, respectiv se ocupa de administrarea firmei. Imediat după ce B.S. a fost angajat, era gestionar, am mers împreună cu acesta la un depozit pe care l-a închiriat, eu fiind pus să semnez contractul de închiriere. Comenzile erau transmise de B.S. şi B.M., când comenzile au început să fie onorate, B.S. a început să îmi solicite să semnez file cec la rubrica emitentului. În perioada în care am derulat activităţi ca administrator al SC S.A. SRL veneam destul de rar la birou, veneam doar când mă chema B.S.".
A reţinut Curtea de Apel Braşov că inculpaţii au prejudiciat 13 societăţi comerciale, care au şi formulat plângeri penale, aceste fiind: SC I.D. SRL, SC P. SRL, SC S.R.I. SRL, SC A.S. SRL, SC C.T. SRL, SC P.S.C. SRL Bistriţa, SC M. SRL, SC H. SRL Braşov, SC L. SRL Braşov, SC G.C.D. SRL, SC A.M. SA, SC I.C.C. SRL şi SC C.P. SRL Bistriţa, la despăgubirea cărora au fost obligaţi inculpaţii în solidar.
Contrar celor susţinute de către inculpatul B.S., inclusiv la ultimul cuvânt acordat în calea de atac a apelului, s-a constatat implicarea sa în calitate de complice la înşelarea părţilor vătămate constituite părţi civile.
Astfel, s-a reţinut că instrumentele de plată poartă semnătura inculpatului C.G., iar documentele contabile, cea a inculpatului B.S.
În cadrul raporturilor comerciale derulate cu partea vătămată SC I.D. SRL, cu care s-a încheiat Contractul de distribuţie A1 din 19 martie 2007, s-a emis factura fiscală Y1 din 22 martie 2007 ce a fost înmânată inculpatului B.S., care a semnat de primire, aspect confirmat atât prin declaraţia martorului B.C.L. cât şi prin concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 222677 din 4 aprilie 2011 - semnătura de la rubrica "semnătura de primire" din factura Y1 reproduce semnătura executată de B.S.
Partea vătămată SC P. SRL a distribuit mărfuri către SC S.A. SRL în valoare de 63.025,38 RON pentru care aceasta din urmă a emis fila cec X2 ce a fost refuzată la plată pentru lipsă disponibil.
Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 222766 din 13 mai 2011 a rezultat că semnătura de la rubrica "Director General" de pe cererea de ofertă datată 14 martie 2007 reproduce semnătura executată de inculpatul C.G.
Martorul L.M., cel ce s-a prezentat la sediul părţii vătămate pentru a ridica comanda făcută de SC S.A. SRL, a arătat că "persoanele care gestionau soarta firmei erau B.S. şi I.V., în timp ce C.G. era doar un administrator de formă".
S-a mai reţinut că între SC S.R.I. SRL şi SC S.A. SRL Braşov s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare la data de 15 martie 2007, în baza căruia aceasta din urmă a achiziţionat plăci pentru plafon casetat în valoare de 18.590,38 RON fiind emisă factura nr. Y3 din 18 martie 2007 semnată de către inculpatul B.S. aşa cum a concluzionat Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 222677 din 4 aprilie 2011.
Pentru a achita marfa, inculpatul C.G. a emis fila cec X3 refuzată la plată pentru lipsă total disponibil.
S-a avut în vedere că împotriva inculpaţilor a formulat plângere penală la data de 5 iunie 2007 partea vătămată SC A.S. SRL întrucât, în urma livrării de mărfuri, aceştia au emis un bilet la ordin scadent la 12 aprilie 2007, refuzat la plată pentru lipsă disponibil. Mărfurile livrate de către partea vătămată au fost însoţite de factura fiscală nr. Y5 la sediul SC S.A. SRL, ce au fost primite de către inculpatul B.S.
S-a reţinut că raportul de constatare tehnico-ştiinţific a concluzionat că inculpatul a semnat atât factura, cât şi CMR-ul.
În ceea ce priveşte plângerea penală formulată de partea vătămată SC C.T. SRL, instanţa de apel a reţinut că probele administrate în cauză dovedesc implicarea inculpatului B.S.
Astfel, martorul B.T. a declarat: "în urma comenzii, personal am livrat în 22 martie 2007 conform facturii Y6 din 21 martie 2007 către SC S.A. SRL Săcele, în valoare de 7.746,9 RON, în Braşov, am descărcat marfa împreună cu un domn pe nume S. pentru marfa livrată am primit de la numitul S. o filă cec semnată, ştampilată şi completată conform facturii. Fila cec nu a fost completată în faţa mea, înainte de scadenţă am vrut să vizitez personalul aflat la sediul SC S.A. SRL din Braşov, dar biroul era gol şi închis".
S-a apreciat de către instanţa de apel că declaraţiile martorului se coroborează şi cu concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 222766 din 13 mai 2011, conform cărora semnăturile de la rubrica semnătura de primire de pe facturile fiscale emise de partea vătămată au fost executate de apelantul-inculpat.
Martorul P.G., reprezentant al părţii vătămate SC P.S.C. SRL Bistriţa a însoţit marfa livrată în baza contractului de vânzare-cumpărare către SC S.A. SRL, prilej cu care i-a cunoscut pe inculpaţi, B.S. semnând factura emisă. Martorul i-a recunoscut pe cei doi după planşa foto pusă la dispoziţie de organele judiciare.
De altfel, s-a reţinut că acelaşi inculpat B.S. a semnat facturile fiscale nr. Y9 din 27 martie 2007 emisă de SC M. SRL, nr. Y13, nr. Y14 emise de SC G.C.D. SRL.
Martorii B.D., G.C. dar şi reprezentanţii părţii vătămate SC I.T. SA au făcut vorbire despre modalitatea în care inculpatul B.S. s-a implicat în activitatea infracţională.
Aşa fiind, instanţa de apel a constatat că din probele administrate în cauză rezultă fără putinţă de tăgadă că în calitate de gestionar la SC S.A. SRL, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, B.S. l-a ajutat pe inculpatul C.G. să inducă în eroare reprezentanţii a 13 părţi vătămate, având rolul de a coordona activitatea infracţională, astfel, în mod legal şi temeinic, s-a dispus condamnarea acestuia conform dispozitivului hotărârii.
Individualizarea judiciară a pedepsei s-a realizat prin aplicarea coroborată a criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. în vederea atingerii scopului înscris în art. 52 C. pen.
Evaluând circumstanţele personale ale inculpatului B.S., s-a reţinut că acesta nu este la primul conflict cu legea penală. Astfel, din fişa de cazier juridic, inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1419 din 2010 a Judecătoriei Deva, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 237 din 6 mai 2004 a Tribunalului Hunedoara, la 3 ani închisoare pentru art. 26 C. pen. raportat la art. 239 alin. (2), (4) C. pen.
S-a reţinut că inculpatul a mai fost condamnat pentru infracţiunea de înşelăciune, însă hotărârea nu este definitivă.
S-a considerat că în raport de condamnarea definitivă şi data săvârşirii prezentelor infracţiuni, în mod legal, au fost reţinute dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen.
Audiat fiind, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, poziţie în raport de care s-au apreciat aplicate dispoziţiile art. 69 C. proc. pen.
Evaluând aceste circumstanţe atât reale cât şi personale, inclusiv prejudiciile cauzate părţilor vătămate şi neacoperite, s-a considerat că pedeapsa stabilită de instanţa de fond a fost judicios individualizată şi aptă să realizeze prevenţia specială în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.S., motiv pentru care a fost respins apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.S. la data de 26 noiembrie 2013.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei la data de 6 decembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind învestită cu judecarea recursului înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen.
În acest context, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor tranzitorii din legea de punere în aplicare a C. proc. pen., respectiv dispoziţiile art. 12 alin. (l) din Legea 255/2013, recursul ce face obiectul prezentei cauze se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, fiind declarat împotriva unei hotărâri care a fost supusă apelului potrivit legii vechi, aşa încât rămâne în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că decizia recurată a fost pronunţată la 29 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursul a fost declarat de inculpat la data de 26 noiembrie 2013, situaţie în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior.
Aşadar, obiectul judecăţii în recurs este limitat doar la cazurile expres prevăzute de lege, aşa încât instanţa de recurs poate analiza cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
Din examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menţionat, rezultă că prin limitarea obiectului judecăţii în recurs, legiuitorul a urmărit că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
De altfel, reexaminarea integrală a cauzei de către instanţa de apel, în condiţii similare cu cea desfăşurată de instanţa de fond, conduce în mod firesc la concluzia că devoluţiunea în faţa instanţei de recurs trebuie limitată numai la anumite aspecte prevăzute de lege.
Aşadar, recursul nu provoacă un control integral din partea instanţei de recurs, fiind exclusă rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în coordonatele în care stabilirea adevărului a avut loc în primele două grade de jurisdicţie.
Ca atare, din perspectiva finalităţii avute în vedere, recursul nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, stabilirea vinovăţiei şi reindividualizarea pedepsei aplicate, ci doar sancţionarea sentinţelor ori deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.
În consecinţă, Înalta Curte notează că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiuni ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.
Analizând recursul formulat conform dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată următoarele:
Prin motivele de recurs formulate de recurentul inculpat, prin apărător desemnat din oficiu, şi depuse la dosar la data de 12 aprilie 2014, aşadar, în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (l) şi (2) C. proc. pen. anterior, s-a solicitat să se aibă în vedere toate cazurile de casare pentru a se pronunţa o hotărâre legală şi temeinică favorabilă inculpatului, faţă de dispoziţiile Legii nr. 255/2003 şi dispoziţiile mai favorabile din noul C. pen.
În esenţă, prin motivele de recurs s-a solicitat să se aibă în vedere, printre altele, probele dosarului, modul de comitere a faptelor, persoana inculpatului, să se facă redozarea deplină a pedepselor aplicate şi să se dispună achitarea inculpatului, cu aplicarea art. 88 C. pen. anterior sau art. 72 din noul C. pen., dacă este cazul.
Cu prilejul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în raport de cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen. anterior, achitarea inculpatului întrucât fapta nu există şi nici nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia. Totodată, a solicitat să se aibă în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de noul C. pen., apreciindu-se că din acest punct de vedere, se impune aplicarea unei pedepse mai mici.
Înalta Curte constată că, susţinerea inculpatului, prin apărător, vizând achitarea, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen. anterior.
Motivul recurentului inculpat ce vizează achitarea în temeiul art. 10 lit. a) sau c) C. proc. pen. anterior, s-ar fi circumscris, teoretic, cazului de casare prev. de pct. 18, care dădea dreptul instanţei de recurs de a cenzura modul în care au fost reţinute faptele şi împrejurările de fapt ale cauzei. Însă, chiar şi sub imperiul legii de procedură, anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, cazul de casare prev. la pct. 18 presupunea o eroare gravă de fapt, care nu echivala cu o apreciere greşită a faptelor, astfel cum solicită, la acest moment, recurentul.
La acest moment, prevederile pct. 18 ale art. 3859 C. proc. pen. au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât netemeinicia deciziei penale atacate nu mai poate fi cenzurată în calea de atac a recursului.
Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanţa de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile, nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).
Legislaţia procesual-penală aplicabilă cauzei, instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale, ceea ce reprezintă esenţa recursului în al treilea grad de jurisdicţie.
Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere că, de altfel, şi cu ocazia judecării apelului a fost formulată solicitarea de achitare în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.S., solicitare care a fost analizată judicios de către instanţa de apel şi totodată, Înalta Curte are în vedere faptul că, instanţele de fond şi apel au stabilit sub aspectul situaţiei de fapt că din ansamblul întregului material probator a rezultat că, în mod cert, în perioada martie - aprilie 2007, inculpatul B.S. în calitate de gestionar la SC S.A. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a ajutat pe inculpatul C.G. să inducă în eroare 13 societăţi comerciale în executarea unor relaţii comerciale, în beneficiul cărora acesta din urmă a emis cu ştiinţă 12 file cec şi 6 bilete la ordin, faptele acestuia întrunind aşadar elementele constitutive a 2 infracţiuni de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (12 acte materiale) şi art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (6 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.
Criticile inculpatului vizând lipsa vinovăţiei, respectiv că era un simplu angajat care executa ce îi spunea şeful acestuia, C.G., sunt în contradicţie cu datele ce caracterizează situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, iar pentru a analiza temeinicia lor, instanţa de recurs ar trebui să cenzureze situaţia de fapt, să verifice concordanţa dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, ceea ce nu este permis prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior.
Astfel, pentru a examina criticile inculpatului în sensul că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor, respectiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat, instanţa de recurs are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de prima instanţă, care nu poate fi schimbată, şi care, contrar susţinerilor inculpatului conduce la concluzia că acesta a săvârşit faptele cu intenţie în modalitatea faptică descrisă în hotărârile atacate, rezultând în mod cert că recurentul inculpat, cu intenţie, a înlesnit şi ajutat în diferite modalităţi pe co-inculpatul C.G. la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune deduse judecăţii.
Din această perspectivă, motivele de recurs care tind a antama situaţia de fapt sunt neîntemeiate prin raportare la faptul că acestea nu pot fi examinate, aşa cum s-a arătat anterior, prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior.
Examinând incidenţa legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că în timpul judecării cauzei în calea de atac exercitată de inculpat, a intrat în vigoare noul C. pen., care a adus schimbări, printre altele şi în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune.
Modificările ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, C. pen. anterior şi C. pen. în vigoare, impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.
Cu toate acestea, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Excepţia înscrisă în art. 15 alin. (2) din Constituţie impune ca într-o situaţie tranzitorie cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziţiei constituţionale.
Expresie a acestui principiu constituţional este dispoziţia din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit căreia, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Principiul constituţional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile şi restabilirea legalităţii sub acest aspect.
Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunţat Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.
Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând aşadar criteriul aprecierii in concreto.
Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare, se constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, în cele două reglementări succesive, există unele deosebiri, astfel:
Potrivit alin. (1) al art. 215 C. pen. anterior, "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani."
Alin. (2) stipulează că "înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani iar dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni".
Alin. (3) prevede o variantă specială a modalităţii tip şi anume "inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate".
Potrivit alin. (5) înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În noul C. pen., în prezent în vigoare, infracţiunea de înşelăciune este incriminată în art. 244, după cum urmează:
"(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală".
În primul rând se impune observaţia că legea nouă prevede posibilitatea împăcării părţilor, ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale însă, în cauză, nu poate opera acest motiv de încetare a procesului penal dat fiind faptul că nu a existat o astfel de manifestare de voinţă din partea inculpatului şi a părţilor civile.
În condiţiile reţinerii comiterii faptelor în formă continuată şi în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior, recurentului inculpat B.S. i s-au aplicat pedepsele de 10 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune în convenţii.
Constatând că infracţiunile anterior menţionate au fost săvârşite în concurs real, instanţa de fond a aplicat recurentului inculpat pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
Înalta Curte reţine că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.S., acuzaţia acestuia a constat în aceea că l-a ajutat pe inculpatul C.G. să inducă în eroare reprezentanţii a 13 părţi vătămate, având rolul de a coordona activitatea infracţională, complicitatea sa fiind dovedită cu privire la 12 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune prin emiterea de file cec, respectiv 6 acte materiale prin emiterea de bilete la ordin.
Totodată, Înalta Curte subliniază că abrogarea unora din textele de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză (alin. (3), (4), (5) art. 215 C. pen. anterior) nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor, întrucât dezincriminarea operează in rem, înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei, în legea veche, un caracter calificat, de înşelăciune în convenţii, însă cu trimitere expresă la forma de bază (alin. (1) al art. 215 C. pen. anterior), care este şi în prezent incriminată (art. 244 alin. (1) C. pen.).
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, legea penală nouă, care prevede o pedeapsă ale cărei limite sunt mai mici şi care nu mai incriminează distinct forma de înşelăciune în convenţii, este mai favorabilă inculpatului B.S.
Deşi legea penală mai favorabilă se aplică ope legis, în cauză, aceasta presupune, în prealabil, schimbarea de încadrare juridică.
Prin urmare, făcând aplicarea art. 5 C. pen., în baza art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte va schimba încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior (12 acte materiale) şi de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior (6 acte materiale) în 12 infracţiuni prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen.
Cât priveşte stabilirea în concret a pedepsei potrivit legii noi, Înalta Curte apreciază că în recurs nu are posibilitatea de a realiza o nouă individualizare a pedepsei ţinând seama de noile limite de pedeapsă.
Ca efect al aplicării legii penale mai blânde în speţă va adapta pedeapsa prin luarea în considerare a noilor limite în sensul proporţionalizării acesteia în aceste noi coordonate, dar cu respectarea raţionamentului pe care instanţa de fond şi instanţa de apel l-au avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei. De asemenea, instanţa de ultim control judiciar va avea în vedere că în cauză sunt îndeplinite condiţiile reţinerii recidivei postexecutorii, tratamentul sancţionator prev. de art. 43 alin. (5) C. pen. impunând majorarea limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate.
Aşadar, ţinând seama de principiile anterior menţionate şi de starea de recidivă a inculpatului (art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen.), constatând că inculpatul B.S. a săvârşit 12 infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu limite situate între 1 an şi 6 luni şi 7 ani şi 8 luni închisoare, Înalta Curte, reprezentând principiul proporţionalităţii, urmează să stabilească o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru fiecare dintre acestea.
Potrivit legii vechi, faptele de înşelăciune săvârşite de recurentul inculpat constituiau o unitate legală de infracţiune, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, potrivit cărora infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Potrivit legii noi, respectiv dispoziţiilor art. 35 C. pen. în vigoare, a fost introdusă o condiţie specială de calificare a infracţiunii continuate referitoare la subiectul pasiv, în sensul că infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
În cauză, condiţia unicităţii subiectului pasiv nu este îndeplinită în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, faptă care este compusă din 12 acte materiale fiecare având un subiect pasiv diferit, astfel încât corespunde unei pluralităţi de infracţiuni, respectiv 12 infracţiuni de înşelăciune şi impun aplicarea a 12 pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare, cu respectarea principiului proporţionalităţii.
Potrivit regimului sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa cea mai grea se impune, în mod obligatoriu, adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Astfel, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 5 ani şi 6 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte 11 pedepse stabilite, rezultând o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii, instanţa de recurs va avea în vedere prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 care stipulează că acestea "se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă". Cum legea nouă este mai favorabilă şi va retroactiva, se observă că potrivit art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. fapta de înşelăciune nu prevede aplicarea de pedepse complementare şi, ca urmare şi pedepsele accesorii sunt excluse de la aplicare.
În consecinţă, Înalta Curte va înlătura pedeapsa complementară, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.
Pentru motivele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciind că recursul formulat de inculpat este fondat în considerarea aplicării legii penale mai favorabile, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, va admite recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva Deciziei penale nr. l25/Ap din 29 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa în parte decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. nr. 118/S din 15 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov, şi rejudecând, va face aplicarea art. 5 C. pen., iar în baza art. 386 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior (12 acte materiale) şi de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior (6 acte materiale) în 12 infracţiuni prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen.
Astfel, în baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., Înalta Curte va dispune condamnarea inculpatului B.S. la 12 pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare la care se va adăuga un spor de 5 ani şi 6 luni reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 va înlătura pedeapsa complementară, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate, iar în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva Deciziei penale nr. 125/Ap din 29 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 118/S din 15 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov şi rejudecând:
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior (12 acte materiale) şi de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 37 lit. b). C. pen. anterior (6 acte materiale) în 12 infracţiuni prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen.
În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen. dispune condamnarea inculpatului B.S. la 12 pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatului B.S. pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare la care se adaugă un spor de 5 ani şi 6 luni reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
Înlătură pedeapsa complementară, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1865/2014. Penal. Traficul de minori (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1870/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
