ICCJ. Decizia nr. 1925/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1925/2014
Dosar nr. 14956/3/2013
Şedinţa publică din 04 iunie 2014
Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpaţii S.D.I. şi B.I. împotriva Deciziei penale nr. 280 din 12 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, contată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 511/F din 20 iunie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul S.D.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator, asociat, acţionar sau director al unei societăţi comerciale) pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 864 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 C. pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator, asociat, acţionar sau director al unei societăţi comerciale).
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata B. (fostă S., A., N.) D. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi contabilă la o societate comercială) pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei asupra condiţiilor prevăzute de art. 864 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 C. pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi contabilă la o societate comercială).
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 346 raportat la art. 14 C. pen. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi obligă, în solidar, pe ambii inculpaţi la plata sumei de 158.480 RON, sumă la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii, începând cu data scadentă şi până la data executării integrale a prejudiciului.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 353 C. proc. pen. şi art. 163 C. proc. pen. a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, aparţinând inculpaţilor S.D.I. şi B. (fostă S., A., N.) D., în vederea reparării prejudiciului până la concurenţa sumei de 158 480 RON, sumă la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a comunicat Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti, la rămânerea definitivă a acesteia.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii S.D.I. şi B. (fostă S., A., N.) D. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1000 RON fiecare.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:
În perioada 10 martie 2009 - 31 decembrie 2009, cei doi inculpaţi (administrator, respectiv contabilă), reprezentanţi ai SC "P.G.I." SRL au înregistrat în documentele contabile ale societăţii cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 145.299 RON din care 59.267 RON impozit pe profit şi 86.032 RON TVA dedus nejustificat.
Cu ocazia unui control tematic la SC P.G.I. SRL în luna mai 2010, comisarii Gărzii Financiare au identificat în contabilitatea societăţii mai multe facturi şi chitanţe ce ar fi fost emise de SC B.D. SRL, SC O.C. SRL şi SC N.S. SRL pentru servicii de consultanţă şi transport, facturi având ataşate chitanţe şi care ar fi fost achitate în numerar, valoarea totală a documentelor fiscale înregistrate în contabilitatea societăţii fiind de 452.800 RON.
Fiind efectuat un control încrucişat în vederea stabilirii legalităţii şi realităţii relaţiilor comerciale între SC P.G.I. SRL şi SC B.D. SRL, SC O.C. SRL, SC N.S. SRL comisarii Gărzii Financiare au stabilit că în contabilităţile acestor societăţi nu au fost înregistrate operaţiunile comerciale, facturile şi chitanţele nu le aparţin, ştampilele aplicate pe documentele fiscale nefiind cele utilizate de societăţi conform notelor explicative ale administratorilor, fapt pentru care a fost întocmit procesul-verbal nr. 2298 din 31 mai 2010, la care au fost ataşate notele de constatare, notele explicative consemnate de administratorii societăţilor în cauză, anexele notelor de constatare, copiile facturilor şi chitanţelor precum şi ale contractelor.
Fiind audiat martorul O.G., asociat unic şi administrator al SC O.C. SRL acesta declară, (filele 484, 485), că nu a încheiat contracte şi nu a emis facturi şi chitanţe către SC P.G.I. SRL, societate de care a aflat în mai 2010 când a fost invitat la Garda Financiară. Nu i-a cunoscut şi nu-i cunoaşte pe S.D., P.O. sau N. D., nu cunoaşte nimic despre societăţile P.G. sau N.B. (societatea de contabilitate a inculpatei), nu a încasat nici o sumă de bani, societatea utilizează doar formulare fiscale tipizate şi nu are capacităţi de transport.
La data de 30 august 2011, cu ocazia întocmirii procesului-verbal de ridicare impresiune ştampilă, martorul O.G. a declarat că N. D. a fost pentru o scurtă perioadă de timp contabila societăţii având acces la documente şi că a recunoscut-o pe aceasta cu ocazia prezentării la organele de cercetare penală în ziua de 29 august 2011 ca fiind persoana ce era audiată de organul de cercetare penală.
Martorul O.G. a depus la dosar copii ale facturilor şi chitanţelor personalizate utilizate de SC O.C. SRL, prin proces - verbal fiind ridicate şi modele de impresiune ştampile utilizate de societatea pe care o administrează.
Fiind audiată martora N.D., administrator al SC N.S. SRL declară că societatea are ca obiect de activitate vânzarea cu amănuntul a textilelor şi îmbrăcămintei la punctul de lucru din Piaţa Veteranilor sect. 6. Societatea nu deţine şi nu a emis facturi şi chitanţe fiscale, martora nu-i cunoaşte pe S.D. sau N. D., nu a auzit de SC P.G.I. SRL şi nu cunoaşte nimic despre studiul "Cultura de gazon în câmp deschis". Cu privire la impresiunea ştampilei aplicată pe facturile şi chitanţele de la dosar aceasta nu a fost creată cu ştampila societăţii fiind total diferită.
Martora D.I.C., administrator al SC B.D. SRL, declară că societatea sa nu a avut relaţii comerciale cu SC P.G.I. SRL, nu a semnat contracte cu această societate, nu are plajă de serii şi numere pentru facturi de la AFP, foloseşte facturi şi chitanţe personalizate achiziţionate de la distribuitorii autorizaţi iar impresiunea ştampilei aplicate pe chitanţele şi facturile aflate la dosar nu aparţine societăţii fiind total diferită de ştampila acesteia. Cu privire la N. D., actuală B., aceasta a fost contabila SC B.D. SRL până în anul 2009 când, în urma unor discuţii contradictorii, au încheiat colaborarea şi a luat de la aceasta o parte din documentele contabile. Restul documentelor contabile le-a recuperat de la B.I. în anul 2010 după ce a fost invitată la Garda Financiară unde a fost întrebată asupra relaţiei comerciale cu SC P.G.I. SRL.
Martora D.I.C. conform dovezii, la data de 20 august 2010 a depus la dosar în original contractele individuale de muncă ale angajaţilor, documente ce i-au fost returnate.
Fiind audiată martora C.F., aceasta a declarat, că în anul 2008 a cunoscut-o pe contabila N. D., pe care a ajutat-o în activitate iniţial în depunerea de documente la AFP şi ITM apoi, când a fost cazul, în completarea contractelor de muncă sau deciziilor necesare activităţii desfăşurate de N. D. Chitanţele din dosar ce i-au fost prezentate de organele de poliţie având ca emitente SC B.D. SRL, SC O.C. SRL, SC N.S. SRL şi plătitor SC P.G.I. SRL au fost scrise de ea la solicitarea lui N. D. după cum urmează: N. D. completa exemplarul 1 cu toate datele, cel care în mod obişnuit rămâne la emitent (în cauză acesta lipsind), după care martora copia datele pe exemplarul 2 care se introducea în contabilitate, exemplarul 1 fiind ulterior distrus.
De asemenea, martora a declarat că nu îi cunoaşte pe inculpatul S.D.I. şi pe martorul P.O., dar a cunoscut-o pe martora D.I. ca fiind amică a inculpatei, fără a şti că aceasta este şi administratorul SC "B.D." S.R.L.
În continuare, inculpata B.I. a declarat că nu-i cunoaşte pe O.G., administrator al SC O.C. SRL sau pe administratorii SC N.S. SRL, o cunoaşte pe D.I.C. dar nu a avut acces la documentele SC B.D. SRL. A întocmit documentele contabile primare a depus declaraţiile de impunere, balanţele şi bilanţurile SC P.G.I. SRL fără a cunoaşte că facturile şi chitanţele emise de societăţile sus-menţionate nu erau conforme realităţii. Aproximativ în luna aprilie 2010 ar fi primit de la P.O., un prieten al inculpatului S.D.I., mai multe facturi şi chitanţe în alb emise de SC I.G. SRL, documente fiscale pe care S.D.I. i-a cerut să le completeze şi să le introducă în contabilitatea societăţii, lucru pe care ea l-a refuzat fapt pentru care le-a depus la dosarul cauzei.
Cu privire la înregistrarea în contabilitatea SC P.G.I. SRL a unor documente reprezentând plăţi fictive arată că în anul 2009 a mai înregistrat facturi emise de SC S.C.S. SRL, facturi despre care ar fi aflat ulterior că reprezintă servicii fictive, înregistrarea fiind făcută în scopul diminuării taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat. Regretă faptul că l-a ajutat în activitatea infracţională pe inculpatul S.D.I.
Fiind audiat inculpatul S.D.I. a recunoscut şi regretat faptele de care este acuzat şi declară că în anul 2009, la propunerea contabilei N. D., actuală B., a fost de acord cu înregistrarea în contabilitatea societăţii a unor facturi şi chitanţe reprezentând servicii fictive ce ar fi fost prestate de societăţi ale căror ştampile erau deţinute de N., actual B.I. în calitate de contabil. Astfel începând din anul 2009 în contabilitatea SC P.G.I. SRL au fost introduse cu scopul diminuării impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat mai multe facturi şi chitanţe ce ar fi fost emise de SC B.D. SRL, SC O.C. SRL, SC N.S. SRL în baza unor contracte fictive a căror existenţă a cunoscut-o. Pentru aceste activităţi contabila B.I. a primit în intervalul ianuarie 2009 - mai 2010 peste 50.000 RON în numerar ca şi comision datorat administratorilor acestor societăţi care ar fi cunoscut situaţia de fapt. În acest sens el sau ocazional, P.O. îi dădeau inculpatei B.I., la cererea acesteia sub pretextul plăţii administratorilor societăţilor în cauză, 40 % din valoarea facturilor şi chitanţelor înregistrate lunar, procent ce reprezenta impozit pe profit şi TVA datorat de societăţile respective. Studiul "Cultura de gazon în câmp deschis" i-a fost adus de inculpata B.I. căreia, niciodată, el sau P.O. nu i-au dus documente fiscale cu regim special. A luat cunoştinţă de rezultatul expertizei financiar contabile, nu are obiecţiuni, nu are probe suplimentare de propus şi va încerca recuperarea prejudiciului stabilit.
Aşa cum anterior s-a reţinut, în vederea stabilirii situaţiei de fapt şi a prejudiciului creat bugetului de stat prin activitatea inculpaţilor, la data de 20 septembrie 2011, în cursul urmăririi penale, a fost dispusă efectuarea unei expertize financiar contabile la SC P.G.I. SRL, expertiză având ca obiective stabilirea realităţii şi legalităţii relaţiilor comerciale dintre societate şi furnizorii de servicii în intervalul 01 ianuarie 2009 - 31 mai 2010, stabilirea eventualului prejudiciu cauzat bugetului de stat prin înregistrarea în contabilitatea societăţii a unor documente fiscale reprezentând servicii fictive prestate de SC S.C.S. SRL, SC B.D. S.R.L., SC O.C. SRL şi SC N.S. SRL şi stabilirea persoanelor vinovate de crearea prejudiciului.
Prin Raportul de expertiză financiar contabilă nr. 1597 din 19 decembrie 2011, expertul a concluzionat următoarele: relaţiile comerciale între SC P.G.I. SRL şi SC B.D. S.R.L., SC O.C. SRL şi SC N.S. SRL nu a fost reală, prejudiciul creat bugetului de stat prin înregistrarea unor operaţiuni fictive fiind de 145.299 RON din care 59.267 RON impozit pe profit şi 86.032 RON TVA dedus nejustificat, relaţia comercială cu SC S.C.S. SRL a fost reală aşa cum reiese din documentele contabile ale societăţii, fiind declarată organelor fiscale de ambele societăţi prin declaraţiile 394. Cu privire la responsabilitatea persoanelor, întocmirea contractelor fictive revine lui S.D.I., iar cea privind efectuarea cu bună ştiinţă de înregistrări inexacte revine contabilei, B.I., aceştia fiind responsabili în solidar la crearea prejudiciului de 145.299 RON adus bugetului de stat.
Situaţia de fapt a fost reţinută de Tribunal pe baza următoarelor mijloace de probă: sesizare Garda Financiară; note de constatare ale Gărzii Financiare; note explicative consemnate în prezenţa comisarilor Gărzii Financiare; copii contracte, facturi şi chitanţe fictive având ca emitente SC B.D. SRL, SC O.C. SRL şi SC N.S.SRL; declaraţii administratori ai SC B.D. SRL, SC O.C. SRL şi SC N.S. SRL; declaraţii fiscale SC P.G.I. SRL; copii fişe de magazie şi documente contabile ale SC P.G.I. SRL; declaraţii martori C.F., O.G., D.I.C., N.D., P.O., S.E.L.; declaraţie inculpată B.D.; declaraţie inculpat S.D.I.; raport expertiză financiar-contabilă; fişe cazier judiciar inculpaţi.
În drept, fapta inculpatului S.D.I., care în perioada 10 martie 2009 - 31 decembrie 2009, în calitate de administrator al SC P.G.I. SRL a înregistrat, prin intermediul inculpatei B. (fostă S., A., N.) D., în documentele contabile ale societăţii cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 158.480 RON, compusă din 72.448 RON - impozit pe profit şi 86.032 RON TVA întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.
Fapta inculpatei B. (fostă S., A., N.) D., care în perioada 10 martie 2009 - 31 decembrie 2009, în calitate de contabilă la SC P.G.I. SRL l-a ajutat pe inculpatul S.D.I. să înregistreze în documentele contabile ale societăţii cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 158.480 RON, compusă din 72.448 RON - impozit pe profit şi 86.032 RON TVA întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.
II. Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpaţii S.D.I. şi B.I.
Prin apelul său, inculpatul S.D.I. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei şi a termenului de încercare.
Prin apelul său, inculpata B.I. a criticat sentinţa pentru omisiunea aplicării prev. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi a solicitat reducerea pedepsei.
Referitor la latura civilă, trebuia să fie individualizat pentru fiecare inculpat prejudiciul produs.
Prin Decizia penală nr. 280 din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii S.D.I. şi B.I. împotriva Sentinţei penale nr. 511 din 20 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 14956/3/2013.
A obligat inculpaţii la câte 300 RON cheltuieli judiciare statului din care câte 100 RON onorariu avocat oficiu, parţial, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide în acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Tribunalul a ţinut seama de prevederile art. 72 C. pen., dar şi de prevederile art. 3201 C. proc. pen. cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime conform prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Nemulţumirea inculpatei B.I. că în cauză nu s-ar fi aplicat prevederile art. 3201 C. proc. pen. este neîntemeiată, critica privind în realitate situarea spre maximul special a pedepsei.
Tribunalul a reţinut faptul că elementele ce circumstanţiază persoana inculpaţilor, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, existenţa unui loc de muncă care le asigură venituri licite, familii organizate, recunoaşterea şi regretul faptei comise, disponibilitatea achitării despăgubirilor solicitate, sunt apreciate de Tribunal ca fiind condiţii ale unei conduite sociale normale în spiritul respectării valorilor sociale ocrotite de lege şi a ordinii de drept care, trebuiesc îndeplinite în mod normal, astfel încât nu le va reţine drept circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În considerarea acestei soluţii, s-a avut în vedere gravitatea faptei comise care trebuie privită şi în contextul socio-economic actual al crizei economice persistente, când autorităţile judiciare depun eforturi pentru eradicarea acestui gen de infracţiuni care a cunoscut o amploare deosebită în ultima perioadă, precum şi timpul scurt de realizare a activităţii infracţionale şi cuantumul prejudiciului creat bugetului general consolidat, determinat de dorinţa de a realiza venituri mari şi facile.
Tribunalul, faţă de aspectele anterior expuse, a apreciat că scopul preventiv-educativ prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen., este realizat prin aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare pentru fiecare inculpat.
Referitor la individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, prima instanţă a apreciat corect că finalitatea acesteia poate fi atinsă prin executarea acestei pedepse în stare de libertate, termenul de încercare fiind cel stabilit de prevederile art. 862 C. pen.
În contextul faptei grave de evaziune fiscală, fapte care se săvârşesc într-o multitudine de cazuri, în prezentul social, pedepsele trebuie să fie severe şi cu finalitatea prev. de art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, existând o singură infracţiune de evaziune fiscală săvârşită de inculpaţi cu participaţie penală diferită, ambii inculpaţi sunt ţinuţi în solidar să acopere acest prejudiciu fiind îndeplinite astfel condiţiile solidarităţii pe termenul unei voinţe comune cauzatoare de prejudiciu.
III. Împotriva Deciziei penale nr. 280 din 12 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au formulat recurs inculpaţii S.D.I. şi B.I.
În susţinerea recursului, inculpata B.I. a arătat că hotărârea atacată nu este conformă cu încadrarea juridică pentru care a fost trimisă în judecată, instanţa nu s-a pronunţat asupra faptei de evaziune fiscală în formă continuată reţinută în sarcina sa şi nu au fost reţinute dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
A precizat că îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 9, 10, 17 şi 18 C. proc. pen.
Inculpatul S.D.I. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi în rejudecarea cauzei sub aspectul individualizării pedepsei aplicate arătând că a recunoscut fapta, cuantumul prejudiciului nu este ridicat şi nu a avut o contribuţie esenţială la săvârşirea infracţiunii.
Examinând recursurile declarate de inculpaţii S.D.I. şi B.I., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Prioritar, având în vedere data pronunţării deciziei atacate, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispoziţiile legii noi de procedură, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 12 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 11 din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. invocat de inculpatul S.D.I., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013.
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.
Ţinând cont de regulile stricte ce reglementează soluţionarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin invocarea art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. ce are în vedere situaţia în care "hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii", instanţa nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menţionat, solicitarea inculpatului de a se efectua o nouă individualizare a pedepsei presupunând o reapreciere a situaţiei de fapt şi nu se circumscrie art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că dispoziţiile invocate de inculpata B.I., respectiv art. 3859 pct. 9, 10, 17 şi 18 C. proc. pen. au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 astfel încât instanţa nu le mai poate analiza.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii S.D.I. şi B.I. împotriva Deciziei penale nr. 280 din 12 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va obliga recurentul inculpat S.D.I. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga recurenta inculpată B.I. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii S.D.I. şi B.I. împotriva Deciziei penale nr. 280 din 12 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat S.D.I. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta inculpată B.I. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 04 iunie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 1940/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1923/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
